RO117455B1

RO117455B1 - Derivat de 4-aza-5-alfa-androstenona, procedeu de preparare, intermediari, compozitie farmaceutica care il contine si metoda de tratament

Info

Publication number: RO117455B1
Application number: RO96-00537A
Authority: RO
Inventors: Kenneth William Batchelor; Stephen Vernon Frye
Original assignee: Glaxo Inc Res Triangle Park
Priority date: 1993-09-17
Filing date: 1994-09-16
Publication date: 2002-03-29
Also published as: NO961080D0; NL300122I2; IL110978A; CA2170047A1; SG52650A1; CA2462061A1; GR3026144T3; SA94150231B1; BG100410A; BR1100329A; JP2904310B2; SK281869B6; NL300122I1; AU7875194A; HUT73850A; CZ74596A3; EE03241B1; HU220060B; US5846976A; KR100364953B1

Abstract

Inventia se refera la derivatul 17 beta-N-(2,5-bis(trifluormetil)fenilcarbamoil-4-aza-5 alfa-androst-1-en-3-ona, cu formula (I), ca si la procedeu de preparare a acestuia, intermediari, compozitie farmaceutica care il contine si metoda de tratament.

Description

Invenția se referă la un derivat de 4-aza-5a-androstenonă, la un procedeu de preparare a acestuia, la intermediari, la o compoziție farmaceutică care îl conține și la o metodă de tratament pentru terapia bolilor sensibile sau mediate de androgen, cu utilizare în industria medicamentelor.

Se cunoaște că hormonii androgeni sunt responsabili de numeroase funcții fiziologice ale organismului atât la femei, cât și la bărbați. Acțiunea hormonilor androgeni este mediată de receptori intracelulari specifici, exprimați în celule specializate să răspundă la acești hormoni. Testosteronul, hormonul androgen ce se găsește în circulație în cantitatea cea mai mare, este secretat de celulele Leyding din testicule, ca urmare a acțiunii hormonului luteinizant (LH), hormon care are origine hipofizară. Totuși, reducerea testosteronului la dihidrotestosteron (DHT), prin reducerea dublei legături dintre atomii de carbon 4 și 5 ai testosteronului, este necesară acțiunii androgenilor în anumite țesuturi țintă, cum ar fi prostata și pielea. După cum este reprezentat și în schema A, în țesuturile țintă, reacția de transformare a testosteronului în DHT, catalizată de steroid 5a-reductaze, este NADPH dependentă.

Schema A

NADPH NADP*

Sa-reductue.

Dih idrotestosteron

Necesitatea DHT, de a acționa ca un antagonist în aceste țesuturi țintă, a fost evidențiată prin studii desfășurate asupra unor indivizi deficienți în 5a-reductază, care prezentau glande prostatice vestigiale și care nu sufereau nici de acnee vulgaris și nici nu prezentau calviție masculină (vezi McGinley, J. și colab., The New Englang J. of Medicine, 300 1233 (1979)). Astfel, inhibiția transformării testosteronului în DHT, în aceste țesuturi țintă, se presupune a fi folositoare în tratamentul unor variate maladii androgen dependente, de exemplu, hiperplazia benignă a prostatei, cancerul de prostată, acneea, hirsutismul și calviția de tip masculin.

De asemenea, recent a fost evidențiată la oameni existența a două izoenzime ale 5areductazei, ce diferă atât prin distribuția lor tisulară, cât și prin afinitatea pentru testosteron, prin variația activității cu pH-ul și prin sensibilitatea la diferiți inhibitori (vezi Russell, D.W. și colab. J.CIin.Invest, 89, 293 (1992); Russell, D.W. și colab. Nature, 354, 159 (1991)). Persoanele deficiente în 5a-reductaza, studiate de Imperato-McGinley sunt deficiente în tipul 2 al enzimei 5a-reductaza (Russell, D.W. și colab., J.CIin.Invest., 90, 799 (1992); Russell, D.W. și colab., New England J.Med., 327, 1216(1992)), aceasta reprezentând izoenzima prezentă predominant în prostată, în timp ce tipul 1 al acestei enzime se găsește mai ales în piele. Cantitățile relative ale inhibitorilor specifici uneia dintre aceste izoenzime ale 5areductazei, sau ale ambelor, vor fi stabilite în funcție de tipul de maladie al cărei tratament se urmărește (hiperplazia benignă a prostatei, cancerul de prostată, acnee, calvitism sau hirsutism de tip masculin), de faza maladiei (prevenire față de tratament) și de efectele secundare nedorite, care pot apărea în timpul tratamentului (de exemplu, tratamentul acneei vulgaris la adolescenți).

RO 117455 Β1

Datorită potențialului terapeutic deosebit de valoros, pe care îl prezintă inhibitorii 5areductazei sintetizată de testosteron, aceștia au fost studiați intens, în toată lumea. De 50 exemplu: Hsia S și Voight W., J.lnvest. Derm., 62, 224(1973); Robaire B. și colab., J.Steroid Biochem., 8, 307(1977), Petrow V. și colab., Steroids, 38, 121(1981); Liang T. și colab., J.Steroid Biochem., 19, 385(1983); Hoit D. și colab., 33, 937 (1990); brevetele US 4377584, 4760071 și respectiv 5017568. Dintre inhibitorii studiați, ai 5a-reductazei, inhibitorul MK906(Merck), cunoscut prin numele generic de finasteridă și comercializat sub numele de 55 licență proscar, și SKF-105657 (SmithKline Beecham), ce sunt reprezentați în schema B, prezintă efecte deosebit de promițătoare.

Schema B

Inhibiția deosebit de puternică a 3p-hidroxi-A⁵-steroid dehidrogenazei/3-ceto-A⁵steroid izomerazei (3BHSD) din celulele adrenale bovine și din cele granulare porcine, provocată de către compusul 4-azasteroidic, 4-MA, reprezentat în schema C,

Schema C 75

și nu de către medicamentul finasteridă (Tan, C.H. Fong C.Y., Chan W.K, Biochem.Biophys.Res.Comm., 144, 166 (1987) și Brandt M., Levy M.A., Biochemistry, 28, 140(1989)), cât și rolul critic pe care îl prezintă 3BHSD în procesul de biosinteză al steroizilor (Potts, G.O. și colab., Steroids, 32, 257(1978)), sugerează faptul ca inhibitorii optimi pentru 5a-reductaza de tipul 1 și 2, trebuie să fie, de asemenea, selectivi față de 3BHDS adrenala 90 umană. Importanța selectivității inhibitorilor 5a-reductazei a fost subliniată în lucrări de hepatotoxicitate ale anumitor compuși 4-azasteroidici, cum ar fi, de exemplu, 4-MA (McConnell, J.D. The Prostate Suppl., 3,49(1990) și Rassmusson, G.H. și colab., J.Med.Chem., 27, 1690(1984).

Scopul invenției este de a propune un derivat androstenonic care să fie un puternic 95 inhibitor al 5a-reductazelor, având și selectivitate față de 3BDHS adrenala umană, eliminând asfel dezavantajele produselor cunoscute din stadiul tehnicii.

RO 117455 Β1

Derivatul de 4-aza-5a-androstenonă, conform invenției, este 17Ș-N-(2,5-bis (trifluormetil)fenil-carbamoil-4-aza-4-aza-5a-androst-1-en-3-onă) cu formula structurală I:

sau un solvat al acesteia, acceptabil farmaceutic.

Avantajele aplicării acestei invenții constau în aceea că se lărgește gama produșilor cu specificitate în tratamentul bolilor dependente sau mediate de androgen, propunându-se atât procedee de preparare pentru noul compus, cât și compoziții farmaceutice cu acesta.

Specialiștii în chimia organică apreciază faptul că numeroși compuși orgaici pot forma complexe cu solvenți în care sunt dizolvați sau din care sunt precipitați și apoi cristalizați. Aceste complexe sunt cunoscute sub denumirea de “solvați”. De exemplu, complexul dintre o substanță oarecare și apă se numește “hidrat”. Printre aspectele invenției de față, se numără și solvații compusului corespunzător formulei I.

Compusul invenției de față poate fi preparat prin metodele descrise în brevetul US 4377584 (la care ne vom referi în continuare sub denunirea de ‘“584) și brevetul US 4760071 (la care ne vom referi în continure sub denumirea de “Ό71), ambele indicate ca referințe. De exemplu, compusul corespunzător formulei I, poate fi obținut prin procedeul indicat în schemele I și II.

Schema I

în schema I, pentru a se obține compusul cu formula I, compusul cu formula V este dehidrogenat, în urma tratamentului cu un sistem de dehidrogenare, de exemplu, 2,3-dicloro5,6- diciano-1,4-benzochinona (DDQ), și b/sțtrimetil-silil)-trifluoroacetamida în dioxan anhidru, la temperatura camerei, timp de 2 - 3 h, apoi refluxat, timp de 10 - 20 h (a se vedea Bhattacharya, A, și colab. J.Am.Chem.Soc., 110, 3318(1988)).

RO 117455 Β1

Compusul corespunzător formulei V poate fi sintetizat conform schemei IA.

145

Schema IA

etapa 1

1) activare

2) ^Cp3

HgN

CF_a(lla)

(HI)

150

155

160

165

170 în prima etapă a schemei IA, acidul 3-oxo-4-androsten-17p-carboxilic II este transformat în amida corespunzătoare, ce prezintă formula III. Această transformare poate fi realizată prin activarea acidului și prin reacția acestuia cu o anilină a cărei formulă este cea desemnată lla. De exemplu, succesiunea de reacții poate fi: transformarea unui compus 175 având formula II la halogenura acidă corespunzătoare, ca urmare a reacției cu un agent de halogenare, cum ar fi clorură de tionil, într-un solvent aprotic cum ar fi toluenul, clorură de metilen sau tetrahidrofuranul, la temperaturi cuprinse între -5° și 10°C, în prezența unei baze cum ar fi piridina. Halogenura acidă intermediară, de exemplu o clorură acidă, poate reacționa cu o anilină substituită având formula lla, la temperaturi cuprinse între 25 și 70°C 180 într-un solvent aprotic, cum ar fi tetrahidrofuranul, pentru a se obține amida cu formula (III). Compusul corespunzător formulei lla este disponibil în comerț (Aldrich Chemical Company, Milwahee, Wl 53201).

în etapa a doua, compusul corespunzător formulei III este transformat prin oxidare într-un derivat al acidului 5-oxo-A-nor-3,5-secoandrostan-3-oic având formula IV, de exemplu 185 prin tratarea cu o soluție apoasă de permanganat de sodiu sau periodat de sodiu în condiții bazice, sub refluxare în t-butanol.

în etapa a treia, compusul având formula IV este transformat în 4-aza-5a-androstan3-ona corespunzătoare formulei V prin tratare cu amoniac, sub refluxare în etilenglicol urmată de hidrogenarea intermediarului 4-aza-5-en-3-onă în acid acetic, la temperaturi 190 cuprinse între 60° și 70°C, prin barbotare de hidrogen la presiunea de 40 - 60 psi (2,8 - 4,2 at) în prezența oxidului de platină drept catalizator.

RO 117455 Β1

Alternativ, în schema II, compusul având formula I poate fi sintetizat pornindu-se de la acidul 3-oxo-4-aza-5a-androst-1-en-17p-carboxilic, corespunzător formulei VI (Rasmusson, G.H., și colab., J.Med. Chem., 29, 2298 (1986)1)) prin metoda descrisă în prima etapă a schemei IA.

Specialiștii în acest domeniu consideră că într-o etapă inițială a procedeului de sinteză a compusului corespunzător formulei I sau a solvaților săi, poate fi necesară și/sau indicată protejarea uneia sau a mai multor grupări sensibile din moleculă, pentru a preveni reacțiile secundare nedorite.

Grupările protectoare folosite în procedeul de sinteză a compusului cu formula I pot fi utilizate în mod clasic. De exemplu, a se vedea lucrarea Proiective Groups în Organic Chemistry, Ed. J.F.W. McOmie, Plenum Press, Londra (1973) sau lucrarea Protective Groups în Organic Synthesis, Theodora Green, John Wiley and Sons, New York (1981).

îndepărtarea oricărei grupări protectoare se poate realiza prin metode convenționale. O grupare arilalchil, cum ar fi benzilul, poate fi clivată prin hidrogenoliză în prezența unui catalizator, de exemplu paladiu sau cărbune; o grupare acil, cum ar fi N-benziloxicarbonil, poate fi îndepărtată prin hidroliză cu, de exemplu, acid bromhidric în acid acetic, sau prin reducere, de exemplu, prin hidrogenare catalitică.

După cum se va vedea în continuare, în oricare dintre procedeele generale descrise mai sus poate fi de dorit sau poate fi chiar absolut necesară protejarea grupărilor sensibile ale moleculei, prin metodele descrise. Astfel, o etapă presupunând deprotejarea unui compus protejat, având formula generală I, sau a unei sări a sa, urmează în mod necesar, oricăruia dintre procedeele descrise mai sus.

Astfel, conform unui alt aspect al acestei invenții, următoarele reacții pot urma în mod necesar și/sau doar indicat, oricăruia dintre procedeele generale:

i) îndepărtarea grupărilor protectoare; și ii) transformarea compusului cu formula I sau a solvatului său într-un solvat acceptabil din punct de vedere farmaceutic.

Deși folosite în etapa finală a succesiunii principale de reacții ale procedeului de sinteză, metodele generale, indicate anterior pentru obținerea compușilor invenției de față, pot fi folosite, de asemenea, și în etapele intermediare ale procedeului de sinteză a compusului dorit, pentru introducerea grupărilor dorite. Ca urmare a acestui fapt, în procedeele ce presupun mai multe etape, succesiunea de reacții trebuie astfel aleasă, încât condițiile de reacție să nu afecteze grupările prezente în moleculă și care se dorește să fie regăsite în produsul final.

Compusul corespunzător formulei I și compușii intermediari, II -VI, reprezentați în schemele I și II, pot fi purificați prin metode clasice în domeniu, de exemplu, prin cromatografie sau prin cristalizare.

RO 117455 Β1

245

Activitățile enzimatice ale steroid 5a-reductazei, in vitro, pot fi determinate folosinduse microzomi izolați din diferite surse: 1) țesut prostatic de la pacienți cu hiperplazie benignă a prostatei (HBP); 2) celule SF9 infectate cu bacilovirus recombinant, ce exprimă 5a-reductaza de tip 1, umană. Microzomii au fost obținuți în urma omogenizării țesutului sau a celulelor, urmată de centrifugare diferențială a omogenatului. Extractul microzomal a fost incubat cu diferite concentrații de [1,2,6,7-3H]-testosteron, NADPH 1mM, și cu cantități variate de compus corespunzător formulei I, adică un compus test, într-o soluție tampon conținând un sistem de regenerare a NADPH, capabil să mențină concentrațiile de NADPH, o perioadă de timp cuprinsă între 0,5 și 240 min. Ca un studiu martor, în paralel s-au efectuat incubări fără compus test. Pentru determinările IC₅₀ referitoare la clona 1, toți componenții implicați în experiment, cu excepția testosteronului, au fost preincubați timp de 10 min la pH 7,0 și, după adăugarea a 100 nM testosteron, probele au fost lăsate în repaus timp de 10-120 min. Pentru determinările IC₅₀ referitoare la clona 2, componenții implicați în experiment, cu excepția testosteronului, au fost preincubați timp de 20 min la pH 6,0 și, după adăugarea de 8nM de testosteron, probele au fost lăsate în repaus 20-40 min. Procentul în care testosteronul a fost transformat în DHT în prezența compusului test, comparativ cu transformarea corespunzătoare din cazul probelor martor fără compus test, a fost determinat prin HPLC cu detecție radiochimică. Rezultatele acestui experiment sunt indicate în tabelul I, ca IC₅₀.

Activitățile enzimatice ale 33-hidroxi-A⁵-steroid dehidrogenaza/3ceto-A⁵-steroid izomerazei in vitro au fost determinate folosindu-se microzomi izolați din țesut adrenal uman. Microzomii au fost obținuți prin omogenizarea țesutului, urmată de centrifugare diferențială a omogenatului. Extractele microzomale au fost preincubate cu diferite concentrații de dehidroepiandrosteronă (DHEA), cu NAD 1mM, și cu diferite concentrații de compus corespunzător formulei 1, adică un compus test, într-o soluție tampon având pH-ul 7,5 timp de 1 până la 60 min. în paralel, s-au efectuat incubări fără compus test ca martor. Procentul de transformare a DHEA în androstendionă, în prezența compusului de control comparativ cu transformarea corespunzătoare din lotul martor, fără compus test, s-a determinat prin metoda HPLC cu detectare radiochimică. Rezultatele acestor experimente sunt redate în tabelul 1, ca Kj.

Tabelul 1

250

255

260

265

270

Activitatea de inhibiție in vitro a 5a-reductazei (5AR) și 3p-hidroxi-A⁵-steroid dehidrogenaza/3-ceto-A³-steroid izomerazei (3BHSD) din țesutul adrenal uman

IC₅₀ pentru 5Ar tipul 1 umană	IC₅₀ pentru 5Ar tipul 2 umană	Ki pentru 3BHSD umană din țesut adrenal
< 1 nM	< 1 nM	>1000 nM

275

Activitatea in vivo a inhibitorilor steroid 5a-reductazei poate fi determinată cu ajutorul unui model cronic pe șobolan (Brooks, J.R. și colab. Steroids, 47,1 (1986)). Acest model cronic este reprezentat de șobolani masculi, castrați, la care se administrează zilnic subcutanat testosteron (20 ^g/șobolan) și compusul test (0,01 - 10 mg/kg) sau pe cale orală timp de 7 zile. De la aceste animale, după sacrificare, se prelevează prostatele și se cântăresc. Scăderea în greutate a prostatelor prelevate de la șobolani la care s-a administrat testosteron indică activitatea compusului test. în paralel, au fost testați și compuși a căror activitate de inhibare a acestei enzime era cunoscută.

Inhibitorul 5a-reductazei, la care se referă invenția de față, este util tratării unor maladii androgen-dependente, de exemplu a maladiilor de prostată, maligne sau benigne, mai ales a hiperplaziei benigne a prostatei, într-un mod asemănător altor inhibitori ai 5areductazei, cum ar fi finasterida și SKF 105657. Totuși, compusul prezentei invenții prezintă

280

285

290

RO 117455 Β1 un timp de înjumătățire și o activitate surprinzător de crescute atât comparativ cu finasterida, cât și cu SKF 105657. Pentru corelările dintre activitățile in vitro, in vivo - pe șobolan și datele clinice umane, referitoare la inhibitorul 5a-reductazei, se recomandă Stoner, E. și colab., J.SteroidBiochem. Molec. Biol., 37, 375 (1990), Brooks, J.R. și colab. Steroids, 47,

1(1986) și Rasmusson, G.H. și colab. J.Med.Chem., 29, 2298(1986).

Compusul acestei invenții este, de asemenea, folositor și în tratarea prostatitelor, cancerului de prostată, maladiilor androgen-dependente ale pielii, cum ar fi acneea, hirsutismul și calviția de tip masculin. Cu ajutorul acestui compus pot fi tratate și alte maladii legate de hormoni, de exemplu maladia polichistică ovariană.

Cantitățile în care compusul corespunzător formulei I este eficient ca inhibitor al 5areductazei vor varia, evident în funcție de fiecare tip de mamifer în tratament, și sunt stabilite de medicul uman sau de medicul veterinar. Factorii ce trebuie luati în considerare, atunci când sunt stabilite aceste doze, sunt maladia ce trebuie tratată, modul de administrare, natura produsului, greutatea corporală a animalului de tratat și suprafața, vârsta și starea generală a animalului. Totuși, pentru cazul în care sunt tratați oameni, doza eficientă de inhibitor al 5a-reductazei este cuprinsă între 0,001 și 2 mg/kg corp zilnic, fiind recomandate cantități între 0,005 și 1 mg/kg zilnic.

Cantitatea de compus dintr-o zi poate fi administrată toată deodată, sub forma unei doze unice, sub forma unor doze multiple, de exemplu de două până la șase ori pe zi, sau prin infuzie intravenoasă pentru un anumit timp. Dozele peste sau sub aceste valori se numără printre obiectivele acestei invenții și pot fi administrate pacienților, atunci când este nevoie. De exemplu, în cazul unui mamifer care cântărește 75 kg, o doză va conține compusul în cantități cuprinse între 0,4 și 75 mg zilnic; o doză tipică ar conține aproximativ 10 mg pe zi. Ca urmare a timpului de înjumătățire extrem de lung, al compusului acestei invenții, pentru unii pacienți tratamentul poate fi necesar la două sau chiar la trei zile o dată. Dacă este indicat un tratament constând în doze multiple, tratamentul constă în administrarea, de patru ori pe zi, a 25 mg de compus corespunzător formulei I.

Produșii prezentei invenții, pentru uz medical, presupun un compus activ, de exemplu cel corespunzător formulei I, și un vehicul, și eventual alți ingredienți activi din punct de vedere terapeutic. Vehiculul trebuie să fie acceptabil din punct de vedere farmaceutic, în sensul că trebuie să fie compatibil cu celelalte ingrediente ale produsului și să nu afecteze principiul activ.

Invenția de față furnizează deci un produs farmaceutic ce presupune un compus corespunzător formulei I, împreună cu un vehicul acceptabil din punct de vedere farmaceutic.

Compușii pot fi administrați pe cale orală, locală, rectală sau parenterală (incluzânduse administrarea subcutanată, intramusculară și intravenoasă). De preferat sunt cei destinați administrării orale și parenterale.

Compușii se pot prezenta sub formă de doză unitară și pot fi preparați prin oricare dintre metodele cunoscute în domeniul farmaceutic. Toate metodele includ o etapă de asociere a compusului activ cu un vehicul ce constituie unul sau mai multe ingrediente. în general, compușii sunt obținuți prin asocierea uniformă și intimă a compusului activ fie cu un vehicul lichid, fie cu unul solid, fin divizat, și apoi, dacă este necesar, prin punerea acestora sub forma de unități de dozare.

Formulările invenției de față, adecvate administrării pe cale orală, se pot prezenta sub formă de unități discrete, cum ar fi capsule, cașete sau tablete, fiecare conținând o cantitate predeterminată din compusul activ, sub formă de suspensie sau soluție într-un lichid apos sau neapos, de exemplu, sub formă de sirop, emulsie sau băuturi.

RO 117455 Β1

340

O tabletă poate fi obținută prin comprimare sau turnare, eventual cu alte ingrediente accesorii. Tabletele comprimate pot fi preparate prin comprimarea, cu ajutorul unui dispozitiv adecvat, a compusului activ aflat sub formă, de exemplu, de pulbere sau granule, eventual amestecat cu ingrediente accesorii, de exemplu cu agenți de legare, cu lubrifianți, cu diluenți inerți, cu agenți de dispersie sau cu agenți de suprafață activi. Tabletele turnate pot fi preparate prin turnarea, cu ajutorul unui dispozitiv special, a unui amestec alcătuit din compusul activ aflat sub formă de pulbere și un vehicul adecvat.

O suspensie sau un sirop poate fi obținut prin adăugarea compusului activ la soluția apoasă concentrată a unui zahăr, de exemplu zaharoza, la care se mai adaugă, de asemenea, ingredientele accesorii. Astfel de ingrediente accesorii sunt reprezentate de arome, un agent pentru întârzierea cristalizării zahărului sau un agent care să determine creșterea solubilității altor compuși, de exemplu de tipul alcoolilor polihidroxilici, cum ar fi glicerolul sau sorbitolul.

Pentru administrarea pe cale rectală, se prepară supozitoare ce conțin un vehicul convențional, de exemplu untul de cacao sau Witepsol S55 (marca Dynamite Nobel Chemical, Germania), ca bază.

Pentru administrarea pe cale parenterală, compușii conțin în general o soluție apoasă sterilă a compusului activ, soluție care de preferat este izotonică cu sângele. Astfel de produși pot conține apă distilată, 5% dextroză, în apă distilată sau în ser fiziologic, și compusul corespunzător formulei I, care prezintă o solubilitate adecvată în acești solvenți. Produșii folositori conțin, de asemenea, soluții concentrate sau compuși solizi conținând compusul corespunzător formulei I, care, după diluare într-un solvent potrivit, formează o soluție adecvată administrării parenterale.

Formulările locale se referă la unguente, creme, geluri și loțiuni care pot fi preparate prin metode convenționale, bine cunoscute în domeniul farmaceutic. în plus față de baza unguentelor, cremelor, gelurilor și a loțiunilor, și a compusului activ, aceste formulări pentru administrarea locală pot fi, de asemenea, conservanți, parfumuri și alți agenți adiționali, farmaceutic activi.

în plus, față de toți acești componenți menționați mai sus, formulările la care se referă această invenție mai pot conține, în mod opțional, ingrediente accesorii, folosite în domeniul farmaceutic, cum ar fi diluanți, soluții tampon, agenți aromatizanți, agenți de legare, agenți de suprafață activi, agenți de subțiere, lubrifianți, agenți de suspendare, conservanți (inclusiv antioxidanți) și alte asemenea.

Se dau în continuare 3 exemple de realizare a invenției.

Exemplele ilustrează aspecte ale acestei invenții, dar nu trebuie privite ca limitări ale acesteia. Simbolurile și convențiile folosite în aceste exemple sunt în conformitate cu cele utilizate în literatura contemporană de specialitate, de exemplu, în Journal of the American Chemical Society.

Exemplul 1. 17P-N-(2,5-bis(trifluorometil))fenilcarbamoil-4-aza-5a-androstan-3-onă (I) (Sinteza redată în schema I)

A. 17β-Ν-(2,5-bis(Trifluorometil))fenilcarbamoil-androst-4-en-3-onă (III)

La un amestec conținând 17,2 g (54,4 mmoli) de soluție a acidului 3-oxo-4androsten-17Ș-carboxilic (Rasmusson, G.H. și colab. J.Med.Chem., 27, 1690(1984)), 180 ml tetrahidrofuran THF anhidru și 7 ml piridină, la temperatura de 2°C, se adaugă 5,1 ml (70,8 mmoli) clorură de tionil. Amestecul de reacție este agitat timp de 20 min la 2°C, după care agitarea este continuată la temperatura camerei timp de încă 40 min. Amestecul de reacție este apoi filtrat, iar solidul astfel izolat se spală cu toluen. Filtratul este concentrat in vacuo, obținându-se un ulei care se diluează în continuare cu 150 ml THF anhidru și cu 7 ml piridină anhidră. La soluția rezultantă, care este de culoare închisă, se adaugă 9,4 ml

345

350

355

360

365

370

375

380

385

RO 117455 Β1 (59,8 mmoli) de 2,5-b/s-(trifluorometil)anilină, iar amestecul de reacție astfel obținut este refluxat timp de 5 h, după care se diluează cu clorură de metilen, este extras secvențial cu HCI 1N și soluție salină, uscat cu sulfat de sodiu, și apoi este filtrat. Filtratul este concentrat și aplicat pe o coloană conținând 500 g de silicagel, după care este eluat cu un gradient de 1530% acetat de etilhexan, pentru a se obține, după concentrare, 17P-N-(2,5-b/s(trifluorometil))fenilcarbamoil-androst-4-en-3-onă sub forma unei spume albe; randament: 18.3 g(64%).

B. Acidull 7β-Ν-(2,5-bis(trifluorometil))fenilcarbamoil-5-oxo-A-nor-3,5-secoandrostan3-oic (IV)

La 18,3 g (34,9 mmoli) de soluție de 173-N-(2,5-b/s(trifluorometil))fenilcarbamoilandrost-4-en-3-onă, preparată după cum a fost descris la punctul A, sub refluxare, se adaugă 275 ml de t-butanol, 6,3 g(50,8 mmoli) carbonat de sodiu și 36 ml de apă; după 45 min, se adaugă o soluție de permanganat de potasiu aflată la temperatura de 75°C /0,38 g, 2,4 mmoli), 52,2 g (245 mmoli) periodat de sodiu și 311 ml de apă. După refluxare încă 15 min, amestecul heterogen este răcit la temperatura camerei și apoi se adaugă 50 g de celită. Amestecul de reacție este filtrat pe un filtru de 50 g de celită, solidul este spălat cu apă, iar filtratul este concentrat in vacuo, pentru îndepărtarea t-butanolului (aproximativ 170 ml). Soluția apoasă, rezultantă, este acidifiată cu HCI 36% până la pH=2 și apoi este extrasă cu cloroform, de patru ori. Straturile cloroformice sunt reunite și apoi spălate cu apă, cu soluție salină, sunt uscate pe sulfat de sodiu, filtrate și concentrate in vacuo, pentru a se obține acidul 17p-N-(2,5-£>/s(trifluorometil))fenilcarbamoil-5-oxo-A-nor-3,5-secoandrostan-3-oic III sub forma unui solid de culoare albă; randament: 20,5 g (100% brut). Acest compus este introdus direct în etapa C de mai jos.

C. 17β-Ν-(2,5-bis(Trifluorometil))fenilcarbamoil-4-aza-androst-5-en-3-onă(V)

La 20,5 g (34,8 mmoli) de suspensie a acidului 17Ș-N-(2,5-b/s (trifluorometil)) fenilcarbamoil-5-oxo-A-nor-3,5-secoandrostan-3-oic, preparat după cum a fost descris în etapa B, în 100 ml de etilenglicol anhidru, la temperatura camerei, se adaugă aproximativ 8 ml (0,32 mmoli) de amoniac timp de 5 min. Soluția rezultantă este încălzită până la 180°C timp de 45 min și, după 12 min la această temperatură, amestecul de reacție este răcit la 70°C și se adaugă 116 ml de apă în timp de 5 min. Suspensia rezultantă este răcită la 7°C și se agită timp de 10 min după care se filtrează in vacuum. Solidul este spălat cu 60 ml de apă după care este dizolvat în cloroform și spălat cu apă, soluție salină și apoi este uscat peste sulfat de sodiu, filtrat și concentrat. Reziduul se dizolvă în cloroform și se aplică pe o coloană conținând 110 g de silicagel, eluarea coloanei realizându-se cu un gradient de 2-5% izopropanol-cloroform, obținându-se 176-N-(2,5-h/;$(trifluorometil))fenilcarbamoil-4-azaandrostan-5-en-3-onă sub forma unui solid de culoare albă; randament: 16,5 g (90%).

D. 17β-Ν-(2,5-bis(Trifluorometil))fenilcarbamoil-4-aza-5a-androstan-3-onă

La 8,9 g (16,7 mmoli) de soluție 17p-N-(2,5-b/s(trifluorometil))fenilcarbamoil-4-azaandrost-3-onă, în 120 ml de acid acetic se adaugă 0,9 g oxid de platină. După ce se barbotează hidrogen la presiunea de 50 psi, amestecul de reacție rezultat se încălzește la temperatura de 60-70°C timp de 6 h. După ce se înlocuiește atmosfera de hidrogen cu atmosfera de azot, amestecul de reacție este filtrat prin celită, iar filtrul de celită se spală ulterior cu 30 ml de acid acetic, cu 60 ml de cloroform și cu 200 ml de toluen. Filtratul se concentrează in vacuo, obținându-se o spumă. Această spumă se cristalizează din acetat de etil-heptan rezultând, după uscare in vacuo la 85°C timp de o oră, 17β-Ν-(2,5b/s(trifluorometil))fenilcarbamoil-4-aza-5a-androstan-3-onă. Randament 4,78 g (54%); p.t. 245°-247°C. Analiza calitativă pentru C₂₇H₃₂F₆N₂O₂: Calculat: C.61,12; H, 6,08; N, 5,28.

Găsit : C, 61,13; H, 6,12; N, 5,21.

RO 117455 Β1

440

Ε. 17β-Ν-(2,5-bis(Trifluorometil))fenilcarbamoil-4-aza-5a-androst-1 -en-3-onă(ll)

La o suspensie alcătuită din 7,24 g (13,7 mmoli) 17p-N-(2,5-b/s(trifluorometil)) fenilcarbamoil-4-aza-5a-androstan-3-onă și 3,41 g (15 mmoli) 2,3-didoro-5,6-diciano-1,4benzochinonă în 168 ml dioxan anhidru, la temperatura camerei se adaugă 14,5 ml (54,6 mmoli) bis (trimetilsilil)trifluoroacetamidă. După agitare la temperatura camerei timp de 7 h, amestecul de reacție se refluxează timp de 18 h. Soluția obținută, de culoare închisă, se răcește până la temperatura camerei, după care se concentrează in vacuo până la obținerea unui ulei de culoare închisă. La acest ulei se adaugă 100 ml clorură de metilen și 40 ml de soluție de bisulfit de sodiu 1%, după care amestecul de reacție, conținând două faze se agită rapid timp de 15 min, și apoi se filtrează. Cele două straturi ale filtratului se separă, iar faza clorurii de metilen se tratează după cum urmează (etapele sunt redate în ordinea în care sau desfășurat): se spală cu HCI 2N, cu o soluție salină, se usucă pe sulfat de sodiu, se filtrează, și apoi se concentrează până la obținerea unui ulei de culoare închisă. Acest ulei se aplică, după diluare cu toluen, pe o coloană conținând 300 g silicagel și apoi se eluează cu un gradient cuprins între 12:3:1 și 9:3:1 de toluen:acetonă:acetat de etil rezultând 17β-Ν(2,5-b/s(trifluorometil))fenilcarbamoil-4-aza-5a-androst-1-en-3-onă, sub forma unei spume; randament: 3,38 g (47%). Aceasta a fost cristalizată dintr-un amestec de acetat de etil heptan(1:1) obținându-se un compus solid; p.t. 244°-245°C.

¹³C RMN(100 MHz, CHCI₃)5 171,31, 166,77, 151,04, 136,35 (q, J=1,4 Hz), 135,01(q, J=33,1 Hz), 126,73(q, J=5,4 Hz), 123,44(q,J=273,5 Hz), 123,03(q, J=272,2 Hz), 122,84, 121,58(qq, J=30,4, 1,0 Hz,), 120,37(q, J=3,6 Hz), 120,29(q, J=3,9 Hz), 59,58, 58,33, 55,69, 47,46, 44,78, 39,30, 37,81, 35,29, 29,34, 25,70, 24,17, 23,59, 21,15, 13,40, 11,91.

Analiza calitativă pentru C₂₇H₃₀F₆N₂O₂;

Calculat: C, 61,36; H, 5,72; N, 5,30.

Găsit: C, 61,36; H, 5,73; N, 5,23.

Exemplul 2.17β-Ν-(2-ί^υϋΙ-5-ίηί!υοΓοηΐ6ΐίΙ))ίβηϋθ8ώ3ηΊθΐΙ-4-3Ζ3-5α-8ηβΓθ8Μ-6η-3onâ (Sinteza redată în schema II)

O suspensie conținând 300 g(0,95 moli) de acid 3-oxo-4-aza-5a-androst-1-en-17p carboxilic în 91 de toluen este agitată mecanic și încălzită la refluxare, iar 1 I de toluen este îndepărtat prin distilare. Amestecul este răcit la -2°-+2°C și apoi este diluat cu 1 I de toluen, 10 ml dimetilformamidă și 191 ml (2,37 moli) de pridină. La suspensia sub agitare se adaugă 135 g (1,4 moli) de clorură de tionil, menținându-se temperatura sub 0°C. După agitare la temperaturi cuprinse între 0° și 20°C timp de 2 h, se mai adaugă 238 g (1,04 moli) de 2,5b/s(trifluormetil)-anilină și 2,0 g (0,016 moli) de dimetilaminopiridină, iar amestecul de reacție se încălzește apoi la temperatura de 100°C, timp de 15 -16 h. După răcire la 20°C, soluția în toluen se concentrează, la 40 - 50°C (50 - 100 mm), până la un volum final de aproximativ 2 I și apoi i se adaugă 2 I de acetonitril. Amestecul de reacție se concentrează în continuare, conform metodei descrise mai sus, până când a are loc fenomenul de cristalizare. Produsul vâscos, se agită la temperatura camerei timp de 15 -16 h, se colectează prin filtrare și apoi se spală cu 2 x 50 ml de acetonitril rece, rezultând produsul brut. Acest produs brut se recristalizează prin disoluție în 2 I metanol cald, după care se adaugă acetonitril și se distilează la presiune atmosferică, până la obținerea unei mase vâscoase. Această masă se agită timp de 15 -16 h la temperatura camerei, după care se răcește la temperaturi cuprinse între 0 și 10°C și apoi se filtrează, obținându-se astfel 17p-N-(2,5-b/s(trifluorometil) fenilcarbamoil-4-aza-5a-androstan-3-onă, sub forma unui compus solid cristalin de culoare albă; randament: 243 g (48%); p.t. 245-245,5°C, identic cu cel preparat prin procedeul descris în exemplul 1.

445

450

455

460

465

470

475

480

485

RO 117455 Β1

Exemplul 3. Formulări farmaceutice “Compusul activ” este cel corespunzător formulei I.

A) Sistem transdermic - pentru 1000 de benzi

Ingrediente	Cantități
Compus activ	40 g
Silicon fluid	450 g
Dioxid de silicon coloidal	25 g

Siliconul fluid și compusul activ sunt amestecați unul cu altul, după care acestui amestec i se adaugă dioxidul de silicon, pentru a-i crește viscozitatea. Materialul este apoi dozat într-o bandă polimerică închisă la căldură, alcătuită din următoarele componente: un poliester, un adeziv pentru contactul cu pielea reprezentat de polimeri de silicon sau acrilici, o membrană de control reprezentată de o poliolefină (de exemplu, polietilenă, polivinil acetat sau poliuretan), și o membrană impermeabilă alcătuită dintr-un poliester multistratificat. Banda stratificată este apoi tăiată în fâșii de 10 cm.

B) Tablete orale - pentru 1000 de tablete

Ingrediente	Cantități
Compus activ	20 g
Amidon	20 g
Stearat de magneziu	ig

Compusul activ este granulat împreună cu amidonul, cu apa, după care amestecul obținut se usucă. La granulele uscate se adaugă stearat de magneziu și acest amestec se omogenizează, după care se comprimă în tablete.

C) Supozitoare - pentru 1000 de supozitoare

Ingrediente	Cantități
Compus activ	25 g
Salicilat de theobromin sodiu	250 g
Witepsol S55	1725 g

Ingredientele inactive sunt amestecate și topite. După adăugarea compusului activ la amestecul topit, amestecul obținut se toarnă în forme și se lasă la răcit.

D) Injecții - pentru 1000 de fiole

Ingrediente	Cantități
Compus activ	5g
Agenți de tamponare	q.s.
Propilenglicol	400 mg
Apă pentru injecție	600 ml

RO 117455 Β1

Compusul activ și agenții de tamponare se dizolvă în propilen glicol, la temperaturi de aproximativ 50°C. Ulterior se adaugă apa de injecție sub agitare, iar soluția rezultată astfel se filtrează, se introduce în fiole, se sigilează și apoi se sterilizează prin autoclavare. 530

E) Capsule - pentru 1000 de capsule

Ingrediente	Cantităti
Compus activ	20 g
Lactoza	450 g
Stearat de magneziu	5g

535

Compusul activ este amestecat cu lactoza și cu stearatul, și apoi acest amestec este împachetat în capsule de gelatină.

Claims

1. Derivat de 4-aza-5a-androstenonă, caracterizat prin aceea că este 17-β-Ν-(2,50/s(trifluormetil)fenilcarbamoil-4-aza-5a-androst-1-en-3-onă, cu formula structurală I:

545

550

555 sau un solvat ai acesteia, acceptabil farmaceutic.

2. Derivat conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că are acțiune de inhibare a testosteron 5a-reductazei și este utilizat la prepararea unui medicament pentru tratamentul sau prevenirea unei boli dependente sau mediate de androgen. 560

3. Procedeu de preparare a derivatului definit în revendicarea 1, caracterizat prin aceea că, cuprinde:

- oxidarea amidei acidului 3-oxo-4-aza-androsten-17β-carboxilic cu formula III:

565

570

RO 117455 Β1 de preferință prin tratare cu soluție apoasă de permanganat de sodiu și periodat de sodiu, sau permanganat de potasiu și periodat de sodiu, în condiții bazice, la reflux, în t-butanol, pentru a se obține acidul 5-oxo-A-nor-3,5-secoandrostan-3-oic, cu formula IV:

urmată de:

- transformarea compusului cu formula IV în 4-aza-5a-androstan-3-onă, cu formula

V:

(V) prin tratare cu amoniac la reflux în etilenglicol, urmată de hidrogenarea intermediarului 4aza-androst-5-en-3-onă în acid acetic, la temperatură între 60 și 70°C și presiune de hidrogen de 2,72...4,08 at, în prezență de catalizator de oxid de platină; și

- dehidrogenarea compusului cu formula V, prin tratare cu un sistem de dehidrogenare format din 2,3-diclor-5,6-dician-1,4-benzochinonă și b/s(trimetilsilil)trifluoracetamidă în dioxan uscat, la temperatura camerei, timp de 2...5 h, urmată de încălzire la reflux timp de 10...20 h, de preferință 18 h, răcirea soluției obținute până la temperatura camerei, concentrarea sub vid pentru a se obține un ulei de culoare închisă și prelucrarea lui prin metode în sine cunoscute.

4. Procedeu de preparare a derivatului definit în revendicarea 1, caracterizat prin aceea că, cuprinde reacția dintre:

acidul 3-oxo-4-aza-5a-androst-1-en-17p-carboxilic, cu formula VI:

CQ»H

CK N l H (VI)

RO 117455 Β1 sub formă de clorură acidă, obținută prin tratare cu clorură de tionil într-un solvent aprotic, ales dintre toluen, clorură de metilen și tetrahidrofuran, la temperatură între -5 și + 10°C, în prezența unei baze, de preferință piridină și 2,5-ditrifluormetilanilină, cu formula Ila:

h₂n-O cf₃(Ila) la o temperatură între 25 și 70°C, într-un solvent aprotic, de preferință tetrahidrofuran.

5. Intermediar în procedeul definit în revendicarea 3, caracterizat prin aceea că este 173-N-(2,5-b/s(trifluormetil) fenilcarbamoil-4-aza-5a-androstan-3-onă, cu formula V, sau un solvat al acesteia.

6. Intermediar în procedeul definit în revendicarea 3, caracterizat prin aceea că este 17p-N-(2,5-t)/s(trifluormetil) fenilcarbamoil-4-en-3-onă, cu formula III, sau un solvat al acesteia.

7. Intermediar în procedeul definit în revendicarea 3, caracterizat prin aceea că este acidul 17P-N-(2,5-b/s(trifluormetil)fenilcarbamoil-secoandrostan-3-oic, cu formula IV, sau un solvat al acestuia.

8. Intermediar în procedeul definit în revendicarea 4, caracterizat prin aceea că este 17p-N-(2,5-b/s(trifluormetil)fenilcarbamoil-4-aza-androst-5-en-3-onă sau un solvat al acesteia.

9. Compoziție farmaceutică, caracterizată prin aceea că, cuprinde o cantitate eficientă terapeutic de derivat de 4-aza-androstenonă, definit în revendicarea 1, și un purtător acceptabil farmaceutic, pentru tratamentul bolilor dependente sau mediate de androgen.

10. Compoziție farmaceutică, conform revendicării 9, caracterizată prin aceea că bolile dependente sau mediate de androgeni sunt alese dintre hipertrofia benignă a prostatei, cancerul de prostată, acneea, calviția masculină, bolile ovariene polichistice și hirsutismul.

11. Metodă de tratament al unei boli dependente sau mediate de androgen la mamifere, folosind derivatul definit în revendicarea 1, caracterizată prin aceea că se bazează pe inhibarea testosteron 5-a-reductazei cu o cantitate eficientă din numitul derivat, în intervalul de la 0,001 la 2 mg/kg corp pe zi, sub formă de doză singulară sau multiplă, adecvată pentru administrare orală, topică, rectală sau parenterală.

12. Metodă de tratament, conform revendicării 11, caracterizată prin aceea că boala dependentă sau mediată de androgen este hipertrofia benignă a prostatei, cancerul de prostată, acneea, calviția masculină, hirsutismul și boala ovariană polichistică.