RO116658B1 - Dispozitiv de etansare a unui rost de turnare la - Google Patents

Abstract

Conform inventiei, dispozitivul de etansare a unui rost de turnare (2), format intre doua tronsoane de betonare (3, 4), care dispozitiv de etansare este inglobat in tronsoanele de betonare (3, 4) si astfel montat, incat sa fie pozitionat perpendicular pe suprafetele de contact (5, 6), opuse, ce delimiteaza tronsoanele de betonare (3, 4) si definesc astfel rostul de turnare (2), care dispozitiv de etansare se prezinta sub forma unei sipci de etansare (1), cu pereti subtiri, executata dintr-un material plastic dur, si la care alcatuirea spatiala si grosimea peretilor sunt astfel dimensionate, incat sa-i confere proprietati de autoportanta. Materialul plastic dur este, de preferinta, un material plastic cu caracteristici termoplastice, de regula polietilena de inalta presiune (HDPE), cu proprietati de indeformabilitate la temperaturi cuprinse intre -20 si +80 degree C.

Description

Invenția se referă la un dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, la construcțiile din beton.

Este cunoscut procedeul de etanșare a rosturilor ce se formează între suprafețele de contact, ce delimitează două tronsoane succesive de betonare, procedeu ce se bazează pe folosirea de fâșii de tablă.

Aceste fâșii de tablă se ancorează, înainte de betonarea primului tronson, de armăturile montate în acest tronson, iar în acest scop, se folosesc sârme de ancorare sau alte elemente similare; respectivele fâșii pot fi montate și în șlițuri, special prevăzute, și apoi fixate de armătură. Se urmărește ca fâșiile de tablă să fie montate în poziție aproximativ verticală și poziționate aproximativ simetric, în raport cu suprafețele de contact ale rostului. Prin turnare, fâșiile de tablă sunt înglobate în masa de beton a respectivului tronson, obținându-se astfel o închidere a rostului, prin care se previne propagarea umidității prin rostul de turnare.

De regulă, se folosesc fâșii de tablă cu lățimea de 300 mm și grosimea de 3 până la 4 mm. respectivele fâșii se debitează și se fasonează în atelier, urmând ca tronsoanele separate să fie apoi asamblate pe șantier, prin sudare sau lipire. Fâșiile de tablă fasonate necorespunzător comportă corecturi efectuate pe șantier, de unde se poate conchide că orice pregătire defectuosă a fâșiilor de tablă implică o nouă prelucrare în atelier și conduce, astfel, la întârzieri în betonarea tronsoanelor. Fâșiile de tablă sunt expuse coroziunii, cu excepția cazurilor în care se utilizează table din oțel inoxidabil, care nu asigură însă o legătură bună cu betonul. Pentru obținerea unei legături bune între fâșiile de tablă și beton se utilizează, de preferință, fâșii de tablă precorodate, prin care se asigură o aderență îmbunătățită a tablei de beton. Fâșiile de tablă corodată prezintă însă un pericol în ce privește comportarea, în timp, deoarece nu se poate preveni o corodare completă a acestora. în afară de aceasta, datorită lățimii și grosimii lor, fâșiile de tablă pot atinge greutăți apreciabile; în aceste condiții, este posibil să devină necesară folosirea unei macarale pentru ridicarea și deplasarea fâșiilor alcătuite pentru tronsoane de betonare, mai lungi. Mai trebuie avut în vedere și faptul că fâșiile de tablă pot fi utilizate numai sub formă de elemente plane, realizarea de structuri spațiale fiind legată de costuri de producție ridicate.

Fâșiile de tablă, alcătuite din elemente asamblate prin sudare sau lipire, sunt extrem de expuse coroziunii, în zona îmbinărilor, care pot astfel constitui o sursă importantă de apariție a neetanșeităților.

Avantajul fâșiilor de tablă constă în aceea că ele nu trebuie neapărat montate înainte de betonarea primului tronson, ele putând fi introdse, imediat după turnare, în betonul încă plastic-vâscos al acestui tronson. Este însă necesar ca betonul din zona fâșiilor de tablă să fie supus unei operații suplimentare de compactare, pentru a se obține astfel o legătură suficient de bună între beton și fâșia de tablă și deci, a se asigura o bună etanșare.

în rezumat, se poate conchide că fâșiile de tablă pot fi fixate de armături, prin mijloace simple, sau pot fi introduse ulterior, prin apăsare, în masa de beton în stare plastic-vâscoasă; pe de altă parte însă, trebuie avut în vedere faptul că operațiile de debitare, îndoire și asamblare presupun manipulări costisitoare și că pericolul de corodare constituie un factor de risc important, care poate conduce la apariția de zone neetanșe.

r

RO 116658 Bl

Pentru etanșarea rosturilor formate între cele două suprafețe de contact, ale tronsoanelor de betonare. se mai pot folosi și benzi de etanșare din elastomeri. în vederea creșterii efectului de etanșare, secțiunea benzilor este alcătuită după principiul labirintului, benzile de etanșare fiind prevăzute cu șanțuri de secțiune trapezoidală sau 50 triunghiulară, prin care se obține o mărire a drumului parcurs de apă, concomitent cu o diminuare a presiunii.

Pentru a putea îndeplini această funcțiune, este necesară o punere în operă corespunzătoare, a acestor benzi de etanșare și, îndeosebi, asigurarea unei legături directe cu betonul. Solicitările maxime, la care sunt supuse benzile de etanșare, intervin 55 la punerea în operă; în acest sens este necesar să se depună toate eforturile pentru a se evita, în aceasta fază, apariția de suprasolicitări locale, prin alungire, îndoire sau strivire. Astfel este interzisă fixarea benzilor de etanșare, prin batere de cuie, cu excepția unor benzi marginale înguste, prevăzute exclusiv în acest scop. în mod deosebit, trebuie să se evite Îndoirea aripilor elastice, ale benzilor de etanșare, deoarece aceasta poate 60 conduce la formarea de buzunare în masa de beton și deci, la apariția de zone care, practic, nu mai pot fi compactate ulterior. în felul acesta există riscul formării de goluri, porozități sau canale, care constituie tot atâtea căi prin care se poate strecura apa, pentru a ocoli elementul de etanșare. Este, deci, necesară fixarea benzilor de etanșare de armăturile montate în tronsonul ce se betonează; pentru a preveni îndoirea benzilor 65 este recomandabil să se adopte distanțe relativ reduse, între două puncte de fixare. Pentru obținerea unei etanșeizări satisfăcătoare, este necesar ca benzile de etanșare să fie bine înglobate în masa betonului. în cazul benzilor dispuse în plan orizontal, este recomandabil ca aripile benzilor de etanșare sa fie îndoite în sus, sub un unghi de circa 15°, pentru a se evita astfel formarea de incluziuni de aer în masa betonului, respectiv 70 pe fața inferioară a respectivelor benzi.

Benzile de etanșare se livrează, pe șantier, în rulouri și pot fi adaptate, fără probleme, la configurația rostului, datorită flexibilității lor. Pe șantier, se decupează în tronsoane ce pot fi apoi asamblate prin vulcanizare. Operația de vulcanizare se realizează sub presiune, la cald și cu adaos de material. Pe șantier, se pot executa însă numai 75 îmbinări liniare; de aceea, subansamblurile de mari dimensiuni și care includ încrucișări și ramificații se livrează pe șantier, gata prefabricate. Este adevărat că există seturi de piese fasonate, ce se îmbină în unghi drept dar care, de regulă, nu sunt suficiente pentru realizarea unui sistem complet de etanșare; în consecință, este necesar ca alcătuirea constructivă a pieselor fasonate, destinate benzilor de etanșare, să fie studiată încă din 8o primele faze de proiectare.

în concluzie, pentru tronsoane liniare sau dispuse în unghi drept, benzile de etanșare pot fi prelucrate pe șantier, pentru alcătuiri mai complicate este necesar să se ia măsuri adecvate la proiectare și să se prevadă prefabricarea corespunzătoare, a pieselor fasonate special. în caz contrar, intervin dificultăți la fixarea benzii de etanșare 85 de armătură, respectiv în condițiile unei fixări necorespunzătoare există totdeauna pericolul ca banda să se îndoaie, ceea ce conduce la formarea de goluri, de zone poroase sau de cuiburi.

Pentru eliminarea acestor probleme legate de tehnologiile de lucru, s-au realizat benzi de etanșare, prevăzute lateral cu fâșii de tablă, la care fâșiile de tablă sunt fixate, 90 prin vulcanizare, de banda de etanșare. Asemenea benzi de etanșare sunt însă scumpe, iar manipularea lor ridică aceleași probleme menționate mai sus, atunci când au fost

RO 116658 Bl luate în discuție fâșiile din tablă. Mai este cunoscută și o soluție care prevede ca, pe laturile longitudinale exterioare ale fâșiilor de tablă, fixate de benzile de etanșare, să se monteze câte un tub flexibil, care să permită introducerea ulterioară a unui material de etanșare, în zona benzii. Injectarea materialului de etanșare trebuie făcută pe ambele laturi pentru a închide astfel eventualele căi de acces ale apei.

în documentația de brevet DE-A-4025599, se prezintă o garnitură de etanșare, pentru îmbinarea etanșă a unui rost format de două elemente de construcție.

Această garnitură de etanșare este alcătuită dintr-o piesă de legătură rigidă sau cu rigiditate la încovoiere și din cel puțin un element de etanșare din elastomeri, dispus în zona proeminenței prevăzute la capătul axial al piesei de legătură. Capătul axial al piesei de legătură se introduce, prin împingere, în fanta de etanșare practicată în elementul de construcție, în așa fel încât elementul de etanșare din elastomeri, fixat de piesa rigidă de legătură, să asigure realizarea unui rost de îmbinare etanș.

asemenea garnitură de etanșare, destinată îmbinării etanșe a rostului format de două elemente de construcție, prezintă dezavantajul că această garnitură de etanșare poate fi utilizată la îmbinarea numai a elementelor prefabricate, la construcții care sunt prevăzute cu câte un uluc și cu care se realizează, prin îmbinare, pereți etanși. Un alt dezavantaj îl constituie faptul că această garnitură de etanșare este alcătuită din două componente, adică o piesă de legătură rigidă realizată dintr-un material plastic și un element de etanșare, executat dintr-un elastomer ce constituie un material plastic diferit, în aceste condiții nu este posibil ca pe șantier să i se confere garniturii de etanșare posibilitatea de formare, de exemplu, prin sudare a diverselor forme, la fața locului. în general, sudarea sau deformarea la cald a materialelor plastice reușește numai atunci când se utilizează un singur sortiment de material plastic.

Mai trebuie mențioată documentația de brevet EP 0418699 A1, în care se prezintă un dispozitiv de etanșare pentru injectarea de material de etanșare în zona rostului, care dispozitiv este alcătuit dintr-un profil deschis în formă de calotă, ale cărui muchii longitudinale libere se aplică, prin montare, pe surafețele de beton, în așa fel încât între respectivul profil și suprafața betonului să se formeaze un canal de trecere pentru materialul de etanșare. Materialul de etanșare se introduce în canalul de trecere, la presiune ridicată astfel încât, în dreptul unor eventuale defecte ale suprafeței de beton, materialul este expulzat la contactul dintre suprafața betonului și muchiile longitudinale libere ale profilului. în aceeași documentație de brevet, este descris și un alt dispozitiv de etanșare, alcătuit dintr-o piesă ce prezintă pori de trecere și este executată dintr-un material plastic spongios, de preferință, de secțiune rectangulară, ce se montează astfel, încât să adere de suprafața betonului; canalul de trecere pentru materialul de etanșare este constituit de această piesă însăși, iar materialul de etanșare este expulzat, prin porii acesteia, în zona rostului.

Mai sunt cunoscute și alte tipuri de tuburi flexibile de etanșare, de exemplu, cele descrise în documentația de brevet CH-P9 900077, alcătuite dintr-o piesă de rezemare în formă de arc elicoidal, înconjurată de un tub flexibil de injectare, realizat dintr-o împletitură și care, la rândul său, este îmbrăcat într-un tub flexibil, reticular și poros. După punere în operă a acestor tuburi flexibile și betonarea celui de al doilea tronson, se introduce în acest dispozitiv tubular un material de etanșare care, datorită presiunii la care este supus, este expulzat în dreptul defectelor pe care le prezintă suprafața betonului.

r

RO 116658 Bl

140

Deosebit de cele de mai sus, pentru etanșarea rosturilor la construcțiile de beton, se mai utilizează și benzi expandabile ce se umflă atunci când vin în contact cu apa; materialul expandabil este o masă hidrofilă, înglobată într-un suport - de regulă - cauciuc cloroprenic.Acestui suport îi revine sarcina de a conferi, în primul rând, stabilitate și elasticitate materialului expandabil. Componența hidrofilă (capabilă de a absorbi apă) încorporează molecule de apă și își mărește astfel de 1,5 până la circa 4 ori volumul. Se obține astfel o presiune de până la 6,5 bari, care umple golurile înconjurătoare și asigură astfel impermeabilitatea la apă. în cazul utilizării unor asemenea medii expandabile, trebuie avut în vedere faptul că acest mediu expandabil nu se dilată brusc; fenomenul se desfășoară lent, timp de ore sau chiar zile, ceea ce face că respectivul material poate fi folosit numai în măsură limitată, în zonele ce se caracterizează printr-o succesiune de perioade de umiditate și de uscăciune. Un avantaj deosebit al acestor benzi expandabile și care explică, de altfel, utilizarea lor pe scară largă, îl constituie faptul că permit o etanșare sigură a rosturilor formate din două materiale diferite - de exemplu beton, plastic, beton/oțel ș.a.m.d.

Invenția își propune, drept obiectiv, realizarea unui dispozitiv de etanșare a rosturilor din construcțiile de beton, care să poată fi ușor manipulat și prelucrat pe șantier, adaptat la dimensiunile construcției și montat în rost și care să permită o etanșare sigură, a rosturilor.

în afară de aceasta, se mai urmărește elaborarea unui procedeu pe baza căruia dispozitivul care face obiectul prezentei invenții să poată fi montat, în bune condițiuni și fără a implica costuri ridicate.

Obiectivul astfel conturat, se rezolvă cu ajutorul unui dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare la construcțiile din beton, având caracteristicile tehnice enunțate în revendicarea 1, și care se prezintă sub forma unei șipci de etanșare, ce prezintă, în zona mediană, un canal de injectare cu orificii de evacuare, canal dispus în zona rostului de turnare, format între cele două tronsoane de betonare.

Alte variante constructive avantajoase ale invenției sunt prezentate în revendicările dependente.

Dispozitivul de etanșare a unui rost de turnare la construcții din beton, care este prezentat sub forma unei șipci de etanșare, executată dintr-un material plastic dur, de preferință, polietilenă de înaltă presiune (HDPE=Hochdruckpolyethylen), care se caracterizează prin rigiditate ridicată la manipulare și care poate fi montată și înglobată în tronsonul de beton, tot atât de simplu, ca și tipurile cunoscute, de fâșii de tablă; totuși, datorită greutății sale reduse, șipca de material plastic poate fi mult mai ușor manipulată. ^flipca de etanșare se poate adapta, cu ușurință, la diverse forme complicate, de rosturi în diverse unghiuri, racordări curbe etc., prin deformare la cald, cu ajutorul unei suflante de aer cald. Operațiile de prelucrare a șipcilor de etanșare pot fi efectuate pe șantier, tăierea și croirea se execută ca și în cazul șipcilor de lemn, iar îmbinarea se realizează prin sudare sau lipire la cald; în consecință, nu se folosesc decât scule manuale, ușoare.

Mai trebuie evidențiată compatibilitatea surprinzător de bună dintre materialul plastic și beton, respectiv liant, ceea ce conduce la o aderență ridicată a suprafețelor în contact. într-o variantă constructivă preferată, se prevede o rugozitate a suprafeței șipcii de etanșare sau se procedează la presărarea de nisip cuarțos sau alt material granular

145

150

155

160

165

170

175

180

RO 116658 Bl fin; pe suprafața acesteia, în felul acesta se obține o îmbunătățire notabilă a aderenței de beton.

într-o altă variantă constructivă, deosebit de avantajoasă, șipca de etanșare este prevăzută, pe lângă nervura principală, și cu nervuri de rigidizare, care conferă o indeformabilitate ridicată chiar la grosimi reduse, cuprinse în intervalul de 3...6 mm, de preferință 4 până la 5 mm.

în cele ce urmează, se propune detalierea invenției, pe baza unor exemple concrete de realizare și cu referire la fig. 1...13 care reprezintă:

- fig. 1...8, secțiuni transversale printr-un dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, la construcțiile din beton, conform invenției, în câteva variante de realizare;

-fig.9... 13, secțiuni transversale a dispunerii dispozitivului de etanșare, conform invenției, într-un rost de turnare, între două tronsoane de betonare, cu evidențierea elementelor de armare.

Dispozitivul de etanșare a unui rost de turnare la construcțiile din beton, alcătuit dintr-o șipcă de etanșare 1, în formă de bandă sau bară, cum este prezentată în fig. 1 ...8, este destinat etanșării unui rost 2 dintre două tronsoane de betonare 3, 4 cum se remarcă în fig. 9... 13. șipca de etanșare în formă de bandă sau bară este executată dintr-un material plastic dur, de preferință polietilenă de înaltă presiune (HDPE), cu alcătuire spațială, ale cărei dimensiuni sunt astfel alese, încât șipca de etanșare, executată de regulă, dintr-un material plastic dur și deformabil la cald, să prezinte asemenea caracteristici de indeformabilitate, încât să-și păstreze forma, să fie elastică și flexibilă și să aibă, o rezistență la rupere, suficient de ridicată. Materialul plastic utilizat este un plastic dur cu caracteristici termoplastice, este elastic și indeformabil la temperaturi cuprinse între -20 și +80°C.

șipca de etanșare 1 este relativ rigidă, astfel că poate fi livrată pe șantier, în elemente stivuite suprapus, șipca de etanșare 1 în formă de bară se fasonează la fața locului, folosind o suflantă de aer cald sau orice altă sursă corespunzătoare de căldură, adaptând-o astfel la traseul pe care îl urmărește rostul 2 al peretelui în curs de execuție, încât anumite forme mai complicate precum unghiuri, curbe etc. pot fi obținute pe șantier, fără probleme deosebite.

Elementele de șipci 1 se asamblează, pentru realizarea unei șipci de etanșare continue, iar operația de solidarizare a muchiilor din dreptul rosturilor de îmbinare a elementelor de șipcă 1 se execută, prin sudare, respectiv, sudare prin topire sau prin lipire la cald sau la rece. în acest scop, nu sunt necesare decât scule manuale, ușoare, de exemplu o oglindă de sudură sau ceva similar, care presupun o deservire simplă și asigură totodată o îmbinare etanșă, șipcile de etanșare 1 pot fi asamblate în același fel, între ele atunci, când se urmărește realizarea de piese de încrucișare sau de ramificație, ceea ce permite etanșarea unor rosturi, având un traseu absolut oarecare.

Pe parcursul executării, șipca de etanșare 1 se montează în zona rostului 2 și în lungul acestuia, perpendicular pe cele două suprafețe de contact 5, 6 ce se formează la betonarea tronsoanelor 3, 4; de preferință, șipca de etanșare se poziționează simetric în raport cu suprafețele 5, 6 și anume, în așa fel încât fiecare din aripile 7, 8 ale șipcii de etanșare să fie înglobate în câte unul din tronsoanele 3, 4 ce se toarnă.

înainte de a proceda la betonarea primului tronson, șipca de etanșare 1 se ancorează de o armătură 9, a tronsonului de perete, de exemplu, cu ajutorul unor sârme

RO 116658 Bl

230 sau cabluri sau al altor mijloace similare, tot astfel cum se procedează în cazul fâșiilor de tablă, care datorită caracteristicilor sale de indeformabilitate, șipca de etanșare 1 se comportă ca un element autoportant, iar greutatea sa proprie, redusă, permite ca punctele de fixare să fie suficient de distanțate între ele. Pe parcursul betonării, armătura 9 și câte una din aripile 7 sau 8 ale șipcii de etanșare 1 rămân înglobate în betonul turnat în unul din tronsoanele 3 sau 4 în așa fel, încât după priză și întărire se realizează o legătură intimă între beton și șipca de etanșare 1 și se împiedică accesul apei prin rost. în mod surprinzător, s-a putut constata o compatibilitate deosebit de bună între masa betonului și șipca de etanșare 1 realizată dintr-un material plastic dur, de preferință HDPE, ceea ce permite realizarea unei legături durabile, ce se explică prin nivelul ridicat al forțelor de aderență. Aderența ce apara la suprafața de separație dintre șipca de etanșare 1 și beton poate fi îmbunătățită, prin rugozitatea suprafeței șipcii de etanșare 1 sau prin depunerea de nisip cuarțos sau alte materiale similare cu o granulație fină; pe suprafața acesteia, realizându-se astfel o legătură rezistentă și etanșă între șipca de etanșare 1 și masa de beton și care se păstrează chiar în condiții nefavorabile.

într-o anumită variantă constructivă, avantajoasă, șipca de etanșare 1 prezintă în secțiune, de exemplu, o nervură principală 12 de formă rectangulară, având de ambele părți o serie de nervuri de rigidizare 13 dispuse perpendicular și orientate în sens longitudinal, de asemenea secțiune, de exemplu, rectangulară și fac corp comun cu nervura principală 12 conform fig.2...8.

De preferință, nervurile de rigidizare 13 se dezvoltă continuu, pe întreaga lungime a nervurii principale 12 și contribuie în asemenea măsură la creșterea rigidității șipcii de etanșare 1, încât aceasta din urmă poate fi executată cu o grosime redusă de perete, fără ca prin aceasta să fie afectată indeformabilitatea sa.

Nervurile de rigidizare 13 se prezintă sub forma unor elemente cu aspect de aripioare și a căror grosime în secțiune este, de preferință, egală cu cea a nervurii principale 12. Aceste nervuri de rigidizare 13 sunt dispuse, de preferință, simetric față de un plan median 14 al nervurii principale 12 și/sau simetric față de planul median 14 al nervurii principale și perpendicular pe aceasta din urmă.

Nervurile de rigidizare 13 funcționează ca o etanșare de tip labirint, prelungind drumul apei și contribuind astfel la creșterea eficienței de etanșare.

Nervurile de rigidizare 13 ale unei șipci de etanșare 12 pot avea toate aceeași lățime sau pot avea lățimi diferite, cum sunt prezentate în fig.2, 3, 4, 6, 7 și 8. Se consideră indicat ca nervurile de rigidizare 13 să aibă lățimi cuprinse între 0,5 și circa 12 cm. Pentru o rigidizare ideală, este recomandabil ca pe o suprafață laterală de nervură principală 12 să se prevadă patru până la opt nervuri de rigidizare 13, dispuse la distanțe variind aproximativ între 1,5 și 5 cm. Lățimea, respectiv înălțimea, nervurii principale 12 se situează de exemplu, între 15 și 30 cm, de preferință între 20 și 25 cm, la grosimi de perete cuprinse între 3 și 6 mm, de preferință între 4 și 5 mm. Pe măsură ce crește lățimea nervurii principale 12, crește și numărul de nervuri de rigidizare 13, cu care trebuie dotată. îmbinarea dintre nervura principală 12 și nervurile de rigidizare 13 se face în unghi drept, cu precizarea că nervurile de rigidizare 13 sunt de tipul cu perete subțire.

235

240

245

250

255

260

265

270

RO 116658 Bl

Șipca de etanșare 1 (fig. 1...8), realizată conform prevederilor prezentei invenții, prezintă în zona planului median de simetrie, respectiv în zona rostului dintre cele două tronsoane de beton 3 și 4, un canal de injectare 16 de un tip cunoscut sau un tub flexibil 17 și care permite o etanșare ulterioară a rostului de turnare 2, prin introducerea sub presiune a unui material de etanșare și umplere a zonelor cu defecțiuni din dreptul rostului de turnare. Acest canal de injectare 16 se dispune între cele două tronsoane de betonare 3, 4 în zona rostului de turnare 2, cu posibilitatea de a fi orientat fie către paramentul în contact cu apa, fie în sens contrar. în ce privește tehnica de injectare propriu-zisă, se face trimitere la stadiul cunoscut de dezvolatare în acest domeniu, cu referire specială la documentația de brevet EP 0418699 A1.

Canalul de injectare 16 executat prin fasonare și făcând parte integrantă din nervura principală 12, este delimitat de un perete superior și unul inferior 18 și 19 cum sunt prezentați pe desene, ambii fiind dispuși perpendicular pe nervura principală 12 și de alți doi pereți laterali 20 și 21. Acești doi pereți laterali 20 și 21 sunt deplasați lateral față de nervura principală 12 și dispuși la o distanță aproximativ egală cu grosimea nervurii principale 12. Pereții 18 până la 21 definesc astfel canalul de injectare 16 de secțiune rectangulară.

în unul din cei doi pereți laterali 20 sau 21, este practicat un gol 22 prin care poate fi expulzat materialul de etanșare injectat.

Acest gol 22 se prezintă sub forma unei fante ce se dezvoltă pe întreaga lungime a nervurii 12 respectiv a șipcii de etanșare 1. Același gol se mai poate prezenta și sub forma unor găuri alungite și distanțate pe verticală, respectiv pe lungimea șipcii de etanșare 1 și dispuse, de preferință, astfel încât dimensiunea mare a acestor găuri alungite să fie orientată în sensul lungimii nervurii; în felul acesta peretele lateral 20 sau 21 în care este practicat golul 22 își păstrează rigiditatea și contribuie astfel la asigurarea rigidității portanței șipcii de etanșare 1.

De preferință, pereții 18 și 19, superior și inferior, sunt prelungiți de partea golului 22 sau de ambele părți, sub forma unor nervuri de rigidizare 13a în așa fel, încât, împreună cu peretele adiacent 21 în care este practicat golul 22, să definească o nișă sau un jgheab în formă de U, în care se montează o bandă 23 din material plastic spongios, cu porii deschiși. Această bandă din material plastic spongios 23 se umple, la injectare, cu material de etanșare și constituie astfel un al doilea canal, paralel cu canalul de injectare 16, prin care se asigură preluarea și distribuția materialului de etanșare. Dimensiunile celulelor pe care le prezintă materialul plastic spongios și cu pori deschiși, din care este executată banda 23 se aleg astfel, încât pe parcursul betonării, să se împiedice accesul betonului prin golul 22 și de aci, în canalul de injectare 16. Banda 23 din material plastic spongios rămne însă permeabilă pentru materialul de etanșare introdus, sub presiune, în canalul de injectare 16, în felul acesta, materialul de etanșare poate fi evacuat în exterior, în dreptul unor goluri nedorite pe care le etanșează prin umplere.

într-o variantă constructivă specială, golul 22 al canalului de injectare 16 este acoperit cu o bandă 24 din material plastic spongios, cu porii închiși, de exemplu, un material elastic și impermeabil pentru materialul de etanșare. Banda 24 din material plastic spongios, cu porii închiși, prezintă, în secțiune, o formă oarecum trapezoidală cu f

RO 116658 Bl

320 o latură îngustă 25 care obturează golul 22, o latură mare 26 dispusă la exterior și două laturi înclinate 27, 28 care fac legătura între latura îngustă 25 și latura mare 26. Canalul 16 delimitat de pereții laterali 20 și 21 și nervura de rigidizare 13a prezintă o secțiune adaptată la forma benzii 24 din materialul plastic spongios cu porii închiși, în timp ce, în dreptul colțurilor delimitate de peretele lateral 21 și nervurile de rigidizare 13a, sunt prevăzuți, prin fasonare, pereții 29 de secțiune triunghiulară ce alcătuiesc o suprafață înclinată corespunzătoare suprafețelor înclinate 27, 28.

După turnarea și întărirea betonului, în canalul de injectare 16, se introduce conform tehnologiilor cunoscute și folosind mijloacele uzuale - un material de etanșare introdus sub presiune care determină desprinderea benzii 24 din material plastic spongios, de suprafețele oblice ale canalului 16, ceea ce permite evacuarea către exterior a materialului de etanșare și umplerea golurilor învecinate. în același timp, intervine și o comprimare a benzii 24 din material plastic spongios. După reducerea presiunii, banda 24 din material plastic spongios revine la forma inițială și intră din nou în contact cu suprafețele înclinate ale canalului 16 aparținând șipcii de etanșare 1, închizând ca o supapă golul 22 al canalului de injectare.

Suplimentar, față de canalul de injectare 16, șipca de etanșare 1 mai poate fi prevăzută și cu o bandă expandabilă 31 dispusă în planul median 14 al șipcii de etanșare 1 respectiv în dreptul rostului, cum se vede în fig.4. Această bandă expandabilă 31 este motnată într-o nișă sau un jgheab în formă de U, delimitat de nervura principală 12, respectiv peretele 20 și de două nervuri de rigidizare 13b, dispuse în zona planului median 14, de o parte a nervurii principale 12 iar de cealaltă parte este amenajat canalul de injectare 16. Atât banda expandabilă 31 cât și canalul de injectare 16 sunt dispuse în dreptul planului median 14 al șipcii de etanșare 1, în așa fel încât în momentul în care șipca de etanșare 1 este montată, respectivele elemente sunt situate în dreptul rostului 2 care separă tronsoanele de betonare 3 și 4.

într-o altă variantă constructivă, deosebit de eficientă și totuși simplă, redată în fig.5, șipca de etanșare 1 este prevăzută, suplimentar sau alternativ, în dreptul suprafețelor marginale, exterioare și respectiv, în dreptul muchiilor ale nervurii principale 12, cu un mediu expandabil care poate fi o folie expandabilă 34 sau o bandă expandabilă 31. Muchiile longitudinale exterioare 32, 33 reprezintă acele zone ale șipcii de etanșare 1 care sunt cel mai adânc imersate în tronsoanele de betonare 3 și 4; prin aceasta se reduce la minimum probabilitatea apariției de zone cu defecte deoarece mediul expandabil 34 sau 31 este presat între șipca de etanșare 1 și betonul care înconjoară șipca de etanșare 1, asigurându-se astfel obținerea unui rost etanș chiar în cele mai dificile condițiuni.

De preferință, șipcile de etanșare 1 prevăzute cu folii expandabile 34 se execută fără nervuri de rigidizare 13 pentru a simplifica atfel aplicarea prin lipire a foliei expandabile pe aripile 6 și 8 ale șipcii de etanșare 1. Foliile expandabile 34 acoperă aproximativ 2/3 până la 4/5 din lungimea aripilor șipcii de etanșare 1 pornind de la muchiile longitudinale exterioare 32 și 33.

Atunci când șipcile de etanșare 1 sunt prevăzute cu benzi expandabile 31 în zona muchiilor longitudinale exterioare 32, 33 cum se vede în fig.6, se utilizează, de preferință, șipci de etanșare 1 cu nervuri de rigidizare 13, iar benzile expandabile 31 se

325

330

335

340

345

350

355

360

RO 116658 Bl montează într-o nișă de colț 35 delimitată prin nervura extremă de rigidizare 13c și capătul nervurii principale 12 și se fixează prin lipire. De preferință, acest tip de șipcă de etanșare 1 este echipată cu patru benzi expandabile 31, cu câte o bandă expandabilă 31 dispusă în dreptul muchiilor longitudinale exterioare 32, 33 de ambele părți ale nervurii principale 12.

în tronsoanele de betonare 3 și 4, armăturile 9 trebuie astfel dispuse încât să nu intersecteze șipca de etanșare 1 cum se văd în fig.9 la 13. Astfel, de exemplu, în cazul rostului 2 format între o talpă de fundație 36 și un tronson de perete 37, condiția de mai sus poate fi îndeplinită dacă barele de armare 9 ale tălpii de fundație sunt deplasate în jos în dreptul rostului 2. în această situație, barele de armare 9 se pot prezenta, de exemplu, sub forma unui U aplatisat, deschis lateral și având o latură inferioară 9a și o latură superioară 9c legate între ele prin latura 9b. Latura superioară 9c este dispusă, așa cum se uzitează, în forma zonei rostului și imediat sub fața superioară a tălpii de fundație 36, iar în dreptul rostului 2, este coborâtă formând o treaptă 39 distanțată în raport cu fața superioară a tălpii de fundație cum se menționează în fig.9. în tronsonul de perete 37 sunt prevăzute barele verticale de armare 40 dispuse paralel cu șipca de etanșare 1 cu care nu se poate intersecta.

Distanța de siguranță între rostul 2 și barele de armare 9 mai poate fi respectată dacă talpa de fundație 36 se înalță cu o treaptă 41 în dreptul peretelui cum se vede în fig. 11, această treaptă 41 dispusă în dreptul tronsonului de perete 37 se realizează concomitent cu turnarea betonului din talpa de fundație 36 și se distanțează față de talpa de fundație 36 pe o lățime și o lungime corespunzătoare dimensiunilor tronsonului de perete 37. în această treaptă 41 se înglobează aripa inferioară 8 a șipcii de etanșare 1, treapta 41 fiind astfel dimensionată încât să evite intersectarea cu armăturile 9 ale tălpii de fundație. Aripa superioară 7 a șipcii de etanșare 1 se înglobează în tronsonul de perete 37 ce reazemă pe talpa de fundație 36.

La legătura între două etape de betonare 42, 43 cum se vede în fig. 13, a unei tălpi de fundație, respectiv a unui tronson de perete, șipca de etanșare 1 se montează perpendicular pe rostul 2 de turnare și deci, paralel cu barele de armătură, poziționate în talpa de fundație respectiv în tronsonul de perete, evitându-se astfel o intersectare între șipca de etanșare 1 și armătură.

Pentru îmbunătățirea aderenței dintre șipca de etanșare 1 și betonul sau liantul înconjurător, se prevede o rugozitate a suprafeței șipcii de etanșare 1. De preferință, se prevede ca, în suprafața șipcii de etanșare 1, să se încrusteze nisip cuarțos sau orice alt material similar, cu o granulație fină, ceea ce permite să se obțină o legătură ideală între șipca de etanșare 1 și betonul înconjurător.

Alte piese de îmbinare în cruce precum și ramificațiile tipizate, alcătuite din trei sau patru aripi, se pot realiza pe șantier, pornind de la tipul de șipcă de etanșare 1, care face obiectul prezentei invenții, aceste piese pot fi adaptate, dimensional, la condițiile concrete de la fața locului, plecând de la trei, respectiv, patru aripi fixate spațial; piesa fasonată este apoi încălzită în zona îmbinării în așa fel, încât aripa rămasă liberă să poată fi îndoită sub unghiul dorit. Piesele fasonate curbe se îmbină apoi așa cum s-a arătat mai sus, cu tronsoanele rectilinii ale șipcilor de etanșare 1.

Claims (14)

1. RO 116658 Bl

   Revendicări

   405

   1. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, la construcțiilor din beton, între două tronsoane de betonare (3, 4), la care elementul de etanșare se prezintă sub forma unei șipci de etanșare (1) cu pereți subțiri, realizată ca o bandă continuă, executată dintr-un material plastic dur și la care materialul, alcătuirea spațială și grosimea pereților sunt astfel alese, încât să confere șipcii de etanșare (1) caracteristici de autoportanță, care șipcă de etanșare (1) este înglobată la turnare în cele două tronsoane de betonare (3, 4) și poziționată perpendicular pe suprafețele de contact (5, 6) ce delimitează rostul de turnare (2), caracterizat prin aceea că șipca de etanșare (1) prezintă, în zona sa mediană, un canal de injectare (16), cu cel puțin un orificiu de injectare (22), canal de injectare (16) ce este dispus în zona rostului de turnare (2), format între cele două tronsoane de betonare (3, 4), iar orificiul de injectare (22) practicat în canalul de injectare (16) este orientat către rostul de turnare (2).
2. 2. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că materialul plastic dur este un material plastic cu proprietăți termoplastice, de regulă, polietilenă de înaltă presiune (HDPE), cu caracteristici de indeformabilitate în gama de temperaturi cuprinse între -20 și +8CTC.
3. 3. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicării 1 sau 2, caracterizat prin aceea că șipca de etanșare (1) prezintă o nervură principală (12) plană, în formă de bară precum și nervuri de rigidizare (13), dispuse lateral și care se dezvoltă în direcție longitudinală.
4. 4. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicării 3, caracterizat prin aceea că nervura principală (12) și nervurile de rigidizare (13) au aceeași grosime de perete, și că grosimea pereților se situează în intervalul cuprins între 3 până la 6 mm, de preferință între 4 până la 5 mm.
5. 5. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicării 3 sau 4, caracterizat prin aceea că nervurile de rigidizare (13) sunt dispuse aproximativ în unghi drept, în raport cu nervura principală (12).
6. 6. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicărilor 3-^5, caracterizat prin aceea că înălțimea, respectiv, lățimea nervurii principale (12) se situează în intervalul cuprins între 15 cm până la 30 cm, de preferință în intervalul cuprins între 20 cm până la 25 cm, și că nervurile de rigidizare (13) prezintă o lățime cuprinsă între 0,5 și aproximativ 2 cm.
7. 7. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicărilor 1 4-6, caracterizat prin aceea că șipca de etanșare (1) prezintă, în zona sa mediană, un tub flexibil de injectare (17).
8. 8. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicărilor 14-7, caracterizat prin aceea că respectivul canal de injectare (16) prezintă o secțiune aproximativ rectangulară și face corp comun cu șipca de etanșare (1), că este delimitat printr-un perete superior și un perete inferior (18, 19) și prin doi pereți laterali (20, 21), și că cel puțin unul din acești pereți laterali (20, 21) prezintă un orificiu (22) pentru expulzarea materialului de etanșare.

   410

   415

   420

   425

   430

   435

   440

   445

   RO 116658 Bl
9. 9. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicării 8, caracterizat prin aceea că orificiul (22) este obturat cu o bandă (23) dintr-un material spongios și cu pori deschiși, și care constituie un tronson suplimentar de canal, paralel

   450 cu canalul de injectare (16).
10. 10. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicării 8, caracterizat prin aceea că orificiul (22) este obturat cu o bandă (24) dintr-un material spongios și cu pori închiși, care prezintă o secțiune de formă trapezoidală la care baza mica (25) este dispusă la interior și este în contact cu orificiul (22), iar baza mare (26)

    455 este dispusă la exterior, că între baza mică (25) și baza mare (26) apar două laturi (27, 28) oblice, și că șipca de etanșare (1) prezintă, în zona canalului de injectare (16), o serie de nervuri de rigidizare (13a) aflate în contact intim cu suprafețele oblice (27, 28).
11. 11. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicărilor 1-5-10, caracterizat prin aceea că, în zona muchiilor laterale exterioare (32, 33), șipca de

    460 etanșare (1) este prevăzută cu un mediu expandabil, de preferință o bandă expandabilă (31) sau o folie expandabilă (34).
12. 12. Dispozitiv de etanșare a unui rost de turnare, conform revendicării 11, caracterizat prin aceea că șipca de etanșare (1) prezintă patru benzi expandabile (31), fixate fiecare în câte o nișă de colț (35), nișe de colț ce sunt delimitate prin zonele șipcii

    465 de etanșare (1), adiacente muchiilor laterale (32, 33) și prin câte o nervură exterioară de rigidizare (13c).
13. 13. Procedeu de etanșare, care utilizează dispozitivul de etanșare de la revendicările 1-5-12, caracterizat prin aceea că șipca de etanșare este adaptată condițiilor concrete ale șantierului de construcții, prin debitare cu ferăstrăul și aport de

    470 căldură, de exemplu, aer cald, asamblare prin sudură sau lipire la cald a componentelor șipcii de etanșare și fixare, înainte de prima betonare, de armătură sau de elementul de cofraj sau prin apăsare în masa plastic-vâscoasă, a betonului turnat.
14. 14. Procedeu de etanșare ca la revendicarea 13, caracterizat prin aceea că piesele fasonate de formă rectangulară, ale șipcii de etanșare (1), se curbează, pe

    475 șantier, pentru a se îmbina cu elementele lineare ale șipcii de etanșare (1).