RO109336B1

RO109336B1 - Complecsi de incluziune ai 3-morfolino-sidnoniminei si procedee pentru prepararea lor

Info

Publication number: RO109336B1
Application number: RO148828A
Authority: RO
Inventors: Maria Vikmon; Szejtli Jozsef; Lajos Szente; Jozsef Gaal; Istvan Hermecz; Agnes Horvath; Katalin Marmarosi; Gabor Horvath; Iren Munkacsi
Original assignee: Chinoin Gyogyszer Es Vegyeszet
Priority date: 1990-03-28
Filing date: 1991-03-28
Publication date: 1995-01-30
Also published as: MW6891A1; HU901869D0; MD940334A; HU212730B; BG61812B1; CZ285695B6; HU211648A9; PL293020A1; TJ189R3; EP0478732A1; CZ85291A3; FI915570A0; CA2054213A1; NO914650L; NO303634B1; ES2121780T3; MD776B2; MC2186A1; OA09522A; CN1055928A

Description

Invenția se referă la complecși de incluziune ai 3-morfolinosidnonimei (SIN-1) sau a sărurilor acesteia sau a formelor tautomere cu inel deschis ale acesteia (SIN-IA : Nnitrozo-N-morfolino-amino-aceto-nitril) și la procedeul de preparare al acestora.

Inelul deschis A, joacă un rol important, formarea sa este predominantă pentru eliberarea radicalului NO (oxid nitric).

Se știe că molsidomina (N-etoxicarbonil-3-morfolino-sidnonimia, SIN-IC) este o substanță antianginoasă care în terapie se aplică pe scară largă pentru tratamentul și prevenirea anginei în cazul insuficienței coronariene, în stadiul de infarct de miocard. Efectul terapeutic al molsidominei poate fi atribuit în principal primului său metabolit activ, 3-morfolino-sidnonominei, care se formează în principal în ficat prin hidroliză enzimatică și prin efectul următor al enzimei decarboxilazei. Astfel SIN-1 posedă un avantaj terapeutic suplimentar în comparație cu molsidomina, că eficacitatea sa este mai rapidă și mai definită. Dezavantajul ei este că ea poate fi aplicată numai sub formă de injecții intravenoase.

Derivații de sidnonimină sunt extrem de sensibili la lumină. Datorită iradierii cu lumină artificială sau naturală numai pentru un timp scurt, ei se vor descompune rapid. în cursul fotolizei farmacologic inactive, apar însă produse nevătămătoare de descompunere cum ar fi, de exemplu: morfolina, amoniacul, alcoolul etilic, bioxidul de carbon. Se cunosc procedee pentru fotostabilizarea derivaților de sidnonimină prin adaos de diferiți aditivi (Brevet European nr. 206219) și Brevet german nr. 3346638). Sensibilitatea la lumină poate fi ușor evitată în stare uscată și în soluție printr-o depozitare adecvată (într-o sticlă de culoare închisă împachetată cu o hârtie neagră).

Se poate spune,în general,că derivații de sidnonimină sunt sensibili la valori ale pH extreme și că se descompun repede. Produsul final al descompunerii chimice și metabolice ale molsidominei este SIN-1 C (cianmetilenamino-morfolino) un metabolit inactiv. Când se aplică SIN 1 ca medicament, apar în primul rând problemele legate de stabilitatea chimică. Substanța se descompune rapid într-o soluție apoasă neutră, ea este sensibilă la valori mari ale pH-ului și este stabilă numai într-un mediu puternic acid (pH = 1...2). Deasupra valorii pH=2 ea se descompune rapid, transformându-se în metabolitul inactiv SIN IC, ceea ce duce la pierderea activității terapeutice.

Transferarea din SIN 1 în SIN IC este rezultatul descompunerii hidrolitice catalizate de o bază. Procesul este dependent în mod strict de valoarea pH, de exemplu, pentru a realiza o descompunere de 10% (SIN IC) sunt necesare 53 s. la o valoare pH de 8; 15 h la o valoare pH de 6; 67 zile la o valoare pH de 4 și 13 ani, la o valoarepH de 1...2. (Chemical Pharmaceutical Bulletin 19/6 1079, 1971).

SIN 1 este, de asemenea, descompusă într-o soluție apoasă diluată depozitată într-o încăpere cu iluminare difuză, deja în 1-3 zile. Descompunerea poate fi fi urmărită direct prin spectrul UV. Valoarea absorbției maxime este deplasată în mod gradat de la 291 ±1 nm la 278+1 pe când valoarea absorbției crește în mod continuu, ceea ce este în concordanță cu datele din literatură : valoarea max. a SIN 1 este 291 ± 1 nm, coeficientul specific de absorbție A^1% = 520, pe când la SIN IC max este 278 ± 1 nm, coeficientul său molar de adsorbție 17000 A ^1% _lcm 1220.

SIN 1 administrat oral nu este suficient, în intervalul pH = 1...2, SIN are probabil o stare de ionizare puternică, favorabilă stabilității chimice, care pe de altă parte nu este favorabilă resorbției tractul G,. Deplasându-se în lungul tractului intestinal începând de la stomac, la un pH mai bazic, în sensul celor menționate mai sus, SIN 1 este transformat rapid în metabolitul inactiv SIN IC folosită este favorabilă acestei descompuneri, dat fiind că descompunerea hidrolitică în concentrații mici (de ordin a μ/ml) este și mai pronunțată.

SIN 1 există pe piață sub forma sării de clorhidrat, pentru aplicații intravenoase sub forma unei fiole de pulbere liofilizată conținând 2 mg de ingredient activ și 40 mg de sorbit. Conținutul fiolei trebuie dizolvat în 1 ml de apă distilată înainte de utilizare.

Se știe că complexarea cu ciclodextrină este adecvat pentru stabilizarea diferitelor substanțe împotriva căldurii, luminii și hidrolizei bazice. (Szejtli: Tehnologia ciclodextrinei, Kluwer, Dordrecht, 1988 pp.

211...217).

Un obiect al invenției îl constituie noi complecși de incluziune formați din 3morfolino-sidnonimină sau sarea sa cu un polimer ionic de ciclodextrină solubil în apă având greutatea moleculară sub 10000.

Complecși de incluziune pot fi formați cu heptakis-2,6-dimetil-i>eta-ciclodextrină; cu heptakis-2,3,6-tri-O-metil-/>eta-ciclodextrină; cu beta- sau ga/wz-ciclodextrină; sau cu hidroxipropil-/>eta-ciclodextrină.

Complecșii de incluziune pot fi utilizați sub formă de compoziții farmaceutice în amestec cu substanțe de umplere utilizabile farmaceutic și cu substanțe ajutătoare, pentru tratamentul bolilor anginoase și ischemice la oameni.

Alte obiecte ale invenției le constitue procedee pentru prepararea complecșilor de incluziune ai 3-morfolino-sindoniminei prin tratarea 3-morfolino-sidnoniminei sau sării sale cu un derivat de ciclodextrină în mediu apos sau prin măcinarea cu energie multă a 3morfolino-sidnoniminei sau a sării ei și a unui derivat de ciclodextrină.

în aceste procedee, se folosesc drept derivați de ciclodextrină, polimeri de ciclodextrină, cu greutate moleculară sub 10000, solubili în apă, ionici, hidroxipropilciclodextrină, heptakis-2,6,O-dimetil-/?eta-ciclodextrină,heptakis-2,3,6-tri-O-metil-toa-ciclodextrină sau beta-ciclodextrină.

Complecși de incluziune, conform invenției, se prepară prin reacția 3-morfolinosidnoniminei sau a sărurilor sale într-un mediu solvent cu o ciclodextrină (un derivat de ciclodextrină) și dacă se dorește, complexul este obținut din soluție prin deshidratare, sau prin măcinare cu energie multă, a 3-morfolinosidnoniminei sau a sărurilor sale și derivatul de ciclodextrină. Complexul poate fi izolat în mod avantajos din soluție prin liofilizare, uscare cu pulverizare, evaporare în vid la temperatură joasă și prin uscare în vid. SIN 1 este dizolvat cu 1-40 mmoli de COPSI, sau Dimeb în 1-500 ml apă distilată calculată pentru 1 mmol de ingredient activ, apoi se realizează deshidratarea așa cum se menționează mai sus. Raportul molar de polimer COPSI este calculat în beta-CD. Astfel, aplicând polimerul cu un conținut de circa 50% beta-CD și cu masa moleculară de circa 3500, compoziția complexului cu raportul 1:1 corespunde la circa 8% și cel cu raportul molar 2:1 la circa 4,5%.

Invenția prezintă avantaje prin aceea că realizează complecși noi care sunt stabili întrun sistem apos chiar la valoarea pH fiziologică și în care transformarea la un metabolism inactiv de SIN IC este împiedicată prin derivatul de ciclodextrină aplicat.

Se dau, în continuare, exemple de realizare a invenției:

Exemplul 1. Prepararea complexului SIN-1-COPSI prin liofilizare g (6,6-mmoli) de polimer COPSI se dizolvă în 200 ml apă distilată, după care se adaogă soluției 1,1 g (5,3 mmoli) de SIN 1HCI. Materiile se dizolvă, aproape imediat se obține o soluție pură, limpede, care îngheață instantaneu și este deshidratată prin liofilizare, având grijă, ca în cursul oricărui proces, substanța să fie expusă la cât mai puțină lumină. De exemplu, este indicat că se împacheteze alambicul cu o hârtie neagră în timpul dizolvării. Produsul obținut este foarte ușor, este o pulbere fărămicioasă, conținutul său de ingredient activ determinat printr-o metodă spectrofotometrică este: 6,5±0,5% corespunzând la circa un raport molar de 1:1.

Test care dovedește formarea complexului: analiza termogravimetrică (TG), colorimetrică diferențială (DT) și de evoluție termică (TEA) au arătat diferențe caracteristice între SIN 1, amestecurile fizice SIN 1-COPSI și complexul SIN 1-COPSI. Din soluția activă SIN 1, Ia o temperatură de 60...110°C se elimină circa 8% dintr-o substanță anorganică, este posibil să fie apă. Descompunerea atunci când este topită substanța, începe la o temperatură de 170...180°C cu o violență explozivă și într-un interval foarte strâns de temperatură, 70% din substanță introdusă este eliminată din sistem. între 230 și 280°C descompunerea este încetinită, până la 350°C se poate înregistra o pierdere de masă de 87 %. Pentru identificarea ingredientului activ necomplexată se poate utiliza vârful DSC între 190 și 200°C și vârful TEA 190°C, care produce chiar într-o atmosferă de argon o alterare a entalpiei exotermice.

Curbele termice ale amestecului fizic SIN 1-COPSI preparat cu puțin timp înainte de măsurare pot fi considerate ca rezultate ale materiilor prime.

Curbele complexului arată o discrepanță semnificativă față de cele de mai sus, vârfurile de descompunere arătate nu le reprezintă, ceea ce înseamnă că SIN 1 formează în mod real un complex de incluziune cu COPSI.

Proba de difracție cu raze X a pulberilor:

în conformitate cu testele de difracție a razelor X pentru SIN 1-COPSI, structura este amorfă, Vârfurile caracteristice ale SIN 1 dispar. Structura amorfă a COPSI este cunoscută. Gradul de cristalizare al SIN 1 tratat similar, dar fără COPSI, deși descrește, tranziția la o structură total amorfă nu este posibilă numai prin liofilizare, 2 vârfuri de reflecție arătând în mod voalat o formă ușor cristalină, caracteristică lui SIN 1 liber (necomplexat) nu pot fi găsite în diagrama complexului.

Exemplul 2. Prepararea complexului SIN 1-COPSI prin liofilizare g de polimer COPSI (6,6 mmoli) (conținut de beta-CO 53%, conținut COO 4,2%) se dizolvă în 200 ml de apă distilată. în soluția obținută sunt dizolvate 0,7 g (3,3 mmoli) de SIN 1, după aceea soluția este prelucrată ca în exemplul 1.

Conținutul de ingredient activ al produsului obținut este de 4,5 ±0,2%, corespunzând la circa un raport molar de 1:2.

Exemplul 3. Prepararea complexului

Sin 1 -COPSI cu conținut ridicat și controlat de SIN IA

Urmând procesul, conform exemplului 2, produsul solid obținut este supus la o a doua uscare pentru a elimina apa legată în complex. Produsul a fost uscat la 60°C sub vid, timp de 3 h (Ia o greutate constantă). Pierdere la uscare: 4,5±0,2%. Conținutul de SIN IA a crescut de circa 5 ori, în timpul încălzirii el a crescut de la 1,08% la 5,1% pe când raportul SIN 1A/SIN IC a fost, de asemenea, în mod favorabil (schimbat de la 10 la 17). Depozitând complecșii uscați la temperatura camerei protejați de lumină mai mult decât 3 luni, conținutul de SIN IA și raportul SIN 1A/SIN IC al probei nu a fost modificat în mod practic. în proba de control (netratată la cald) conținutul SIN IA în timpul depozitării, de asemenea, de la 1,08 la 1,9%, în acelaș timp raportul SIN 1A/SIN IC a descrescut (s-a modificat de la 10 la 3).

Prepararea produsului complex SIN 1COPSI cu conținutul ridicat de SIN IA și compoziție controlată este posibilă printr-o tratare la cald într-un termen scurt al complexului liofilizat SIN 1-COPSI.

Exemplul 4. Prepararea complexului SIN 1 Dimeb:

g Dimeb (10,3 mmoli) (conținutul de umiditate 2%) se dizolvă în 100 ml de apă distilată. în timpul agitării se adaugă soluției 1,03 g (5 mmoli) de SIN 1. Soluția limpede obținută este prelucrată, conform exemplului 1, cu protecție față de lumină. Produsul este o pulbere albă fărămicioasă, conținutul de ingredient activ este de 6,5 ± 0,2%, raportul molar corespunde la circa 1:2 SIN 1-Dimeb.

Exemplul 5. Prepararea unei alifii pentru folosirea subcutanată cu un conținut de SIN 1 de 10 mg și un conținut de alifie de 1/2 g.

Din complexul SIN 1-Dimeb preparat conform exemplului 3 (conținut de ingredient activ 6,5%) se dizolvă 151 mg în 20 ml de apă distilată. La soluția protejată față de lumină se adaugă 50 mg de KLUCHEL-HF (hidroxipropil-celuloză) în timpul unei agitări puternice. Astfel, se obține o soluție vâscoasă, greu de amestecat, ea se lasă să stea Ia temperatura camerei timp de o zi. Astfel se formează un jeleu transparent, 2 g din el conținând 10 mg de SIN 1.

Exemplul 6. Tabeltă de SIN 1 cu 2 mg de conținut de ingredient activ/tabletă mg de complex SIN 1-COPSI, conținutul de ingredient activ 2,5%, 40 mg de amidon de porumb, 128 mg de lactoză, 2 mg stearat de magneziu, greutatea totală a tabletei, 250 mg.

Tabletele se prepară prin metoda cunoscută în sine prin compresiune directă.

In cursul investigațiilor autorilor invenției de față, s-a constatat că ciclodextrinele s-au dovedit ele înșile eficiente pentru stabilizarea soluțiilor apoase diluate obținute din compozițiile injectabile de SIN 1.

Interacțiunea dintre SIN 1 și ciclodextrină a fost dovedită prin următoarele serii de teste:

Din compoziția injectabila SIN 1 s-a preparat o soluție apoasă de circa 10 /rg/ml și în soluție s-au dizolvat 20-40 mg de ciclodextrină sau derivați de ciclodextrină în timpul agitării.

Soluțiile au fost depozitate la temperatura camerei (2O...22°C) sub o iluminare difuză și s-a înregistrat în anumite perioade (zilnic) spectrul UV al soluțiilor în intervalul dintre 220 și 350 nm. Drept control s-au folosit numai soluțiile apoase și soluția de acid clorhidric 0,05 N. Valoarea pH a soluțiilor de ciclodextrină au fost încercate pentru a determina dacă ciclodextrină și derivații folosiți nu modifică în mod semnificativ valoarea/?H a apei. Valorile soluțiilor de ciclodextrină folosite de concentrație maximă au fost diferite numai până la ±0,2 unități față de valoarea pH a apei distilate. S-a găsit că deplasarea spectrului UV a fost în mod vizibil împiedicat de COPSI, un copolimer ionic solubil de £><?i«-ciclodextrină (masa moleculară medie 3500, conținut de beta-QD 54%, conținutul de COO' : 4,2%) (specificația de brevet ungară nr. 191101). Modificarea spectrului nu a fost vizibilă chiar după 2 săptămâni de depozitare, pe când soluția apoasă depozitată în mod similar a fost transformată practic în SIN IC în cadrul a

2...3 zile.

împiedicarea descompunerii, efectuată deDIMEB(2,6-di-O-metil-/?eta-ciclodextrină), este, de asemenea, bine definită. în prezența a 20 mg/ml DIMEB, spectrul soluției a arătat numai o deplasare în cadrul a 1 nm după o depozitare de șase zile. S-a testat , de asemenea, efectul stabilizator al TRIMEB (2,3,6-tri-O-metil-/>eta-ciclodextrină) a gamaCD, Z>eta-CD și a hidroxipropil-beta-CD. Secvența de eficiență rezultată din deplasarea spectrului UV a fost după cum urmează:

COPSI > DIMEB > TRIMEB > BETA-CD > HP-BEE4-CD

Din efectul exercitat asupra descompunerii hidrolitice a SIN 1 de către diferitele ciclodextrine și în mod deosebit de către COPSI, se poate trage concluzia unei interacțiuni complexe.

în seria de teste de mai sus ciclodextrinele, respectiv derivații lor, au fost aplicate într-un exces extrem de mare (10 μg/ml de SIN 1 la 20 mg/ml de ciclodextrină).

Seria de teste a fost repetată într-un mod în care COPSI a fost folosit într-un exces de 10 ori, de 20 ori, care corespunde la proporția în greutate SIN 1 : COPSI într-un complex conținând 10%, respectiv 5% din ingredientul activ. Doza terapeutică mică a SIN 1 permite chiar aplicarea unui complex conținând mai puțin decât 5% din ingredientul activ, care corespunde la un raport molar de circa 1:2 SIN 1:COPSI. într-un astfel de interval de concentrație, măsurarea spectrofotometrică nu dă un tablou concludent, din acest motiv gradul de descompunere a fost determinat prin cromatografia în strat subțire în modul următor:

Din soluții s-au adăugat picătură cu picătură 10 μΐ la o placă F₂₅₄ cu gel de silice (10x10 cm, Merck). Amestecul folosit : ciclohexan; acetat de etil într-un eaport 1:1. Tubul folosit a fost lăsat 30 min. pentru saturare. Pe placă s-au adăugat, de asemenea, SIN IC ca soluție de referință, picătură cu picătură. Pe locul de stropire placa a fost uscată într-un flux de aer rece și protejată față de lumină și a fost lăsată să se deplaseze la o înălțime de 15 cm. în timpul perioadei de deplasare, tubul folosit a fost pus într-un loc întunecos. După evaporarea solventului placa 5 a fost evaluată vizual în lumină UV la 254 nm_;

SIN 1 se prezintă la 0,05 R_f, iar SIN IC la 0,36 R_f. S-a constatat în fiecare caz că în soluțiile conținând COPSI intensitatea SIN IC pe pată este vizibil mai mică decât în soluțiile 10 apoase.

Dat fiind că transformarea SIN 1 într-un metabolit inactiv este în mod considerabil dependentă de pH, măsurătorile au fost realizate în tampoane de fosfat cu pH 6,4 ; 7,0 și 7,6 conform farmacopeei. în fiecare caz s-au comparat tamponul și soluțiile cu 20 mg/ml COPSI conținând tamponul, toate prin măsurătoare spectrofotometrică UV după o diluare adecvată apoasă alcoolică, examinând intensitatea produsului de descompunere SIN 1 prin cromatografie în strat subțire.

Rezultatele măsurătorii spectrofotometrice sunt cuprinse în tabelul 1.

Modificarea valorii maxime ca funcție a timpului Tabelul 1 (I mg/ml SIN I + 20 mg/ml COPSI)

λ max.
timp(zile)	pH 6,4 tampon + COPSI	pH 7,0 tampon + COPSI	pH 7,6 tampon+COPSI
la preparare 0	291,5	291,9	290,6	291,0	291,2	290.9
1	289,0	290,5	280,4	285,5	276,4	278,8
4	284,9	288,5	-	-	-	-
6	279,8	283,9	277,3	278,8	277,6	277,9

Micșorarea lungimii maxime a undei 30 UV de circa nm (de la 291 nm la 278 nm) reprezintă descompunerea totală a SIN 1 la SIN IC.

în tamponul cu pH = 6,4 în prezența COPSI, chiar după 6 zile valoarea Δη a fost 35 = 7 spre deosebire de control în care valoarea Δη = 12 nm. Reproductibilitatea lui UV max, în condițiile date a fost în cadrul a ± 0,5 nm, deci diferența poate fi considerată ca semnificativă. După o zi de depozitare dife- 40 rența Δη a putut să mai fie măsurată, dimpotrivă la pH 7,6 efectul de stabilizare al COPSI nu mai predomină aproape deloc.

In soluțiile testate, raportul molar SIN 1 : COPSI a fost de circa 1:2, care este 45 minimul necesar pentru complexarea soluției. Efectul stabilizator în soluție cu un exces de 10 ori (10 mg/ml) - corespunzând la un complex de raport molar 1:1 - de COPSI nu a predominat aproape deloc. Gradul de descom- 50 punere a putut să fie urmărit și prin cromatografie în strat subțire. Intensitatea picăturii de SIN IC prezentând o valoare de 0,36 R_f într-un tampon cu pH=6,4 a fost diferită chiar după o săptămână de depozitare a fosat remarcabilă, într-un tampon de 7 și 7,6, după o zi de depozitare s-a putut vedea o diferență vizibilă în ceea ce privește intensitatea picăturii de SIN 1 la 0,04 R_f. în tamponul cupH =1, SIN 1 neschimbat era încă vizibil, in cel cu /?H = 7,6, era practic nedetectabil. în soluție echilibrul disocierii complexului poate fi deplasat, aplicând ciclodextrina într-un exces. Folosind un exces extrem de mare de COPSI (de 1000, 2000 ori, compoziția injectabila a arătat numai o deplasare a spectrului de Δη ± 1 nm în apă distilată după o săptămână, pe când soluția de control a fost practic descompusă.

Măsurarea cantitativă a gradului de descompunere a fost realizată și prin metoda

- lungimea de măsurare a

278, 290 nm μΐ

0,1 AU

0,5 cm/min

HPLC.

Condiții de măsurare HPPLC pentru separarea SIN 1 - SIN IC:

Echipament : Modul de debitare a solventului Bechmanll4M 5

- detector de lungime a undei variabile 165, Hewlett-Packard;

- integrator 3396 °A.

Coloana: coloană analitică Ultrasphere ODS

4,6 x 150 nm, 5 μ 10

Eluent : acetat de sodiu 0,05 M ' 700 ml

- acetonitril: 300 ml

- tetrahidrofuran: 2 ml

- debitul de curgere: 1 ml/min

- presiunea: 120 bar 15 undei :

- volumul probei:

- sensibilitate:

- viteza diagramei:

- timpi de reținere: t_R SIN 1 :2,9 min t_R SIN IC : 42 mh

Rezultate:

1. S-au depozitat soluții de 0,5 mg/ml SIN 1 preparate în tampon de fosfat cu pH = 6,3 protejate față de lumină, la temperatura camerei. S-a format un complex cu 50 mg/ml (de 100 ori cantitatea) de COPSI. După o depozitare de 5 săptămâni s-au evaluat cromatogramele HPLC.

Evaluare:

Ingredient activ conținut:	control*	complex COPSI
SIN 1	0,016	0,17
SIN IC	0,23	0,16

Ratele măsurătorilor de control se referă la apă distilată și nu la tampon.

COPSI aplicat într-un exces de 100 ori 25 în greutate (circa într-un raport molar de 10:1) împiedica în mod semnificativ descompunerea SIN 1.

Rezultatul obținut este în concordanță cu testul de cromatografie în strat subțire. 30

2. Testul a fost realizat și într-un tampon de fosfat, alegând condiții similare de concentrație, (0,5 mg/ml SIN 1, 50 mg/ml COPSI).

S-au evaluat cromatogramele obținute după o depozitare de 4 zile.

Evaluare:

Ingredient activ conținut:	control*	complex COPSI
SIN 1	0,041	0,23
SIN IC	0,125	0,064

Valoarea /jH a soluțiilor după depozitare: Control: 6,57

COPSI: 6,2

Se poate considera ca fiind dovedit, că în concentrațiile folosite COPSI împiedică chiar la /?H = 7 transformarea SIN 1 la SIN 50 IC, care este un metabolit inactiv. Apoi, s-a testat stabilitatea injecției SIN 1 într-o soluție apoasă diluată. Din pulberea liofilizată de SIN 1 din fiolă, s-a preparat o soluție apoasă de 50 /xg/ml concentrație, după aceea s-au adăugat 20 mg/ml de COPSI. Soluțiile au fost depozitate la temperatura camerii, și din timpîn-timp s-a determinat cantitatea de produs de descompunere SIN IC.

a 4-a și a 11-a zi s-au evaluat.

Cromatogramele obținute după a l-a,

Evaluare:

timp (zile)	Conținut de SIN IC gg/ml control	complex COPSI
pornire	0,1	0,1
1 zi	0,8	0,6
4 zile	3,9	0,94
11 zile	5,6	1,8

Astfel, obiectul invenției de față este 25 derivatul de ciclodextrină SIN 1 și prepararea acestuia.

în mod surprinzător s-a găsit că SIN 1 complexat cu ciclodextrină mai ales cu COPSI, conține o cantitate considerabilă de SIN IA, 30 un intermediar, după prepararea complexului. Procesul de transformare SIN IA la SIN IC în prezența ciclodextrinelor a fost examinată, de asemenea, în tampon de acetat 0,02 M la o valoare pH de 5,5. în mod surprinzător efectul 35 beta-CD- â fost cel mai pronunțat, mai mult decât de 7 ori mai multă SIN IA a fost găsită în prezența lui beta-CD decât în control.

(SIN IA a fost detectat prin HLPC).

Testând efectul biologic al compo- 40 zițiilor, în conformitate cu invenția, in vivo, s-a găsit că pe când SIN 1 aplicat per oral într-o doză de 1 mg/kg nu exercită o activitate (activitatea cardioprotectivă la șobolani este de 11%), activitatea cardioprotectivă a lui SIN-1 45 COPSI aplicată p.o. pe lângă acelaș ingredient activ este de 42,2%.

Eficiența biologică bună a complexului SINI COPSI în testul cardioactiv după administrarea orală poate fi atribuită lui SIN IA presentă în complexul solid. Forma A care joaca un rol cheie în efectul biologic, nu poate fi formată în condițiile de pH din mediul gastric, ea poate fi generată in vitro din substanța SIN 1 prin incubația sa în mediu de pH alcalin. în timp ce dizolvând complexul COPSI în apă distilată, se poate detecta o cantitate considerabilă de SIN IA în soluția apoasă.

Se pare că tranziția SIN 1 la SIN IA este sprijinită de ciclodextrine, și simultan, SIN IA foarte instabilă, sensibilă la oxigen este stabilizată prin complexare, care duce la o transformare mai înceată SIN IA la SIN IC. Astfel, începând mai lin și durată mai lungă de acțiune se datoresc eliberării întârziate ale oxidului azotic din SIN 1 complexat.

Tabelul 2, care urmează arată conținutul de SIN IA al complecșilor de SIN 1 cu diferite ciclodextrine, în conformitate cu exemplul 2, în care măsurătorile au fost făcute cu HPLC imediat după preparare. Ca referință s-a folosit amestecul fizic de SIN 1 la aceeași compoziție preparată în acelaș mod cu lactoză.

Tabelul 2

(eșantion) Complex	Conținut de SIN IA % (dat în echivalenți de SIN IC)
SIN 1 COPSI	1,27
SIN l-beta CD	0,08
SIN 1-DIMEB	0,06
SIN 1 HP beta CD	0,115
SIN 1 lactoză referință	-

Rezultatele relaxante ale complecșilor 15 de SIN 1-ciclodextrină și ale SIN 1 normal au fost studiate în concentrații de 1 sau 2 μΜ.

Tofi cei patru complecși relaxează contracția susținută de potasiu cu un efect maxim de 43% până la 53%. SIN 1 (1 μΜ) a 20 fost întrucâtva mai eficient cu relaxare de 58%.

Relaxarea maximă a apărut cu complecșii de SIN 1 la 23 min, până la 32 min, după administrare pe când T/max al 25 SIN 1 a fost la 18 min. Această diferență a fost semnificativă din punct de vedere statistic. Durata acțiunii măsurată cu T/2 a fost mai lungă cu complecșii de ciclodextrină (62 min la 88 min) decât cu SIN 1 (47 min.). Această 30 diferență, de asemenea, semnificativă statistic. Astfel complecșii de SIN 1-ciclodextrină au arătat o pornire mai lină a acțiunii și o durată mai lungă a acțiunii decât SIN 1 normal.

Dat fiind că efectul de relaxare al SIN 35 1 se crede că ar fi datorat oxidului azotic eliberat printr-un proces de descompunere oxidată, se poate trage concluzia că complexarea lui SIN 1 cu ciclodextrină încetinește acest proces de descompunere. Astfel, pornirea mai lină a acțiunii și durată mai lungă a acesteia se datorează unei eliberări întârziate a oxidului azotic din complecși de SIN 1ciclodextrină.

Interacțiunea complexă în soluție a fost ilustrată prin testul de penetrație prin membrană.

S-a folosit membrană din celofan tip Visking (diametrul mediu al porilor 24 Â). Soluția apoasă de SIN 1 la o concentrație de 1 mg/ml a fost pusă în celulă de donor, pe când apa distilată a fost plasată în compartimentul receptor al aparatului cu celulă de penetrație cu membrană. Soluțiile au fost agitate cu agitatoare magnetice și au fost menținute la 37 ± 1 °C. La intervale de timp potrivite, se scot probe din soluția din receptor și concentrație de SIN 1 care a trecut din celula de donor a fost măsurată prin spectrofotometrie UV. Testul a fost repetat în prezența unor ciclodextrine diferite concentrații în celula de donor. Timpul necesar pentru difuzarea a 50% SIN 1 (T_w%) în prezența COPSI la diferite concentrații este trecut în tabelul de mai jos:

Perioada de difuziune a lui SIN 1 prezența COPSI	Tyj% (ore)
SIN 1 (singură)	0,9
SIN 1 + COPSI 25 mg/ml	3,5
SIN 1 + COPSI 50 mg/ml	5,0

Complecșii de incluziune preparați în 50 conformitate cu invenția pot fi utilizați la producția de compoziții farmaceutice, combinații, respectiv pentru utilizarea stabilă injectabilă, orală sau locală.

Dozele de complecși de incluziune ai acestei invenții pot varia cu vârsta, cu greutatea corpului și cu alte condiții legate de pacient, calea de administrare, numărul de administrări sau cu altele asemănătoare, dar este în intervalul de 6 până la 800 mg pe zi, 5 de preferință 10 până la 400 mg pe zi.

Efectul retard prevalează mai ales în cazul aplicării compoziției farmaceutice sub forma unei tablete sau a unor microcapsule pentru o zi și a unor alifii externe adecvate 10 pentru utilizarea subcutanată. Compozițiile farmaceutice ale invenției sunt preparate întrun mod obișnuit. Adjuvanții și substanțele purtătoare sunt cele care se utilizează în mod obișnuit în domeniul preparatelor farmace- 15 utice.

Claims

Revendicări

1. Complecși de incluziune ai 3morfolino-sidnoniminei, sau a sării lor, caracterizați prin aceea ca sunt formați din 3morfolino-sidnoniminei sau sarea sa cu un polimer ionic de ciclodextrină solubil în apă 25 având greutatea moleculară sub 10000.
2. Complecși de incluziune ai 3morfolino-sidnoniminei, sau a sării sale, conform revendicării 1, caracterizați prin aceea ca sunt formați cu hidroxipropil-iWa-ciclo- 30 dextrină.
3. Complecși de incluziune ai 3morfolino-sidnoniminei, sau a sării sale, conform revendicării 1, caracterizați prin aceea că sunt formați cu heptakis-2,6-O-dimetiI-befa- 35 ciclodextrină.
4. Complecși de incluziune ai 3morfolino-sidnoniminei, sau a sării sale, con form revendicării 1, caracterizați prin aceea că sunt formați cu heptakis-2,3,6-tri-O-metil//eta-ciclodextrină.
5. Complecși de incluziune ai 3morfolino-sidnoniminei, sau a sării sale, conform revendicării 1, caracterizați prin aceea că sunt formați cu beta- sau ga/na-ciclodextrină.
6. Complecși de incluziune ai 3morfolino-sidnoniminei, sau a sării sale, conform revendicării 1, caracterizați prin aceea că se utilizează sub formă de compoziții farmaceutice în amestec cu substanțe de umplere utilizabile farmaceutic și cu substanțe ajutătoare pentru tratamentul bolilor anginoase și ischemice la oameni.
7. Procedeu pentru prepararea complecșilor de incluziune ai 3-morfolinosidno-niminei, caracterizat prin aceea că se tratează 3-morfolino-sidnoniminei sau sarea sa, cu un derivat de ciclodextrină în mediu apos urmat de deshidratare, liofilizare și uscare cu pulverizare în vid la temperatură scăzută.
8. Procedeu pentru prepararea complecșilor de incluziune ai 3-morfolino-sidnoniminei, caracterizat prin aceea că se macină energetic 3-morfolino-sidnoniminei sau sarea sa cu un derivat de ciclodextrină.
9. Procedeu pentru prepararea complecșilor de incluziune ai 3-morfolino-sidnoniminei, conform revendicărilor 7 și 8, caracterizat prin aceea că se folosesc derivați de ciclodextrină, polimeri de ciclodextrină, cu greutatea moleculară sub 10000, solubili în apă, ionici, hidroxipropil-ciclodextrină, heptakis -2,6,0-dimetl -heta-cicl odextrină, heptakis 2,3,6-O-metil-Ăt'ta-ciclodextrină sau beta-ciclodextrină sau g«/Mrf-ciclodextrină.