RO108219B1

RO108219B1 - Formulare farmaceutica, pentru administrarea orala si procedeu de obtinere

Info

Publication number: RO108219B1
Application number: RO141815A
Authority: RO
Inventors: Young W Cho; Michel J Flynn
Original assignee: Patralan Ltd
Priority date: 1988-09-29
Filing date: 1989-09-29
Publication date: 1994-03-31
Also published as: WO1990003164A3; DK481989D0; CZ285237B6; NO300199B1; DE68911473T2; BG89877A; EP0366277A3; JP2927835B2; PT91850A; US5656289A; AR243375A1; BG60849B1; DD300405A5; AU4243289A; AU4341789A; CZ554889A3; GB8822857D0; FI894637A0; NO893896L; FI98196C

Description

Prezenta invenție se referă la o formulare farmaceutică pentru administrare orală, precum și la procedeul de obținere al acesteia.

Este cunoscută folosirea produselor biologice active în tratamentul profilactic și curativ al multor boli. Cel mai cunoscut și folosit produs de natură proteică este insulina, folosită la tratarea diabetului. Metoda cea mai ușoară de administrare a medicamentelor este calea orală. Astfel de administrare poate fi făcută sub formă de siropuri, elixiluri, tablete, capsule, granule, pulberi sau alte formulări convenabile. Acestea sunt în general simple și de cele mai multe ori cea mai neplăcută cale de administrare din punct de vedere al pacientului. Din acest punct de vedere, în tratamentul medicamentos și profilactic, este de preferat calea de administrare a medicamentelor proteice și a altor materiale proteice active, pe cale orală.

Ca mediu acid, hidrolitic și proteolitic, stomacul conține suficiente resurse care sunt eficiente de a digera materialele proteice și de a le transforma în aminoacizi și oligopeptide pentru anabolism. Este surprinzător că foarte puține materiale proteice active biologic, dacă sunt administrate pe cale orală, pot să reziste trecerii lor prin stomac pentru a fi apoi trecute în intestinul subțire. Astfel, multe medicamente proteice trebuiesc administrate pe cale parenterală, adesea subcutanat, intramuscular sau prin injecții intravenoase (cu toate inconvenientele rezultate de aici cum ar fi disconfort, dificultate etc.)

Necesitatea controlului bolii prin administrarea materialului proteic este o problemă larg răspândită. Diabetul zaharat, de exemplu, reclamă un număr mare de suferinzi. Acesta este o afecțiune cronică ca o consecință a tulburărilor de metabolism a carbohidraților și proteinelor și este caracterizată prin hiperglicemie și glicozurie, rezultând din răspunsul secretor insulină-dependent. Există două variante majore ale acestei boli.

O variantă care poate fi întâlnită la aproximativ 10 % din cazurile de diabet idiopatic și este cunoscută ca diabet juvenil sau diabet insul ino-dependent. Această variantă este frecvent manifestată în prima perioadă a tinereții și este caracterizată printr-o pierdere progresivă a funcției secretorii insulinice de către celulele beta ale pancreasului și deci o dependență progresivă de insulină exogenă pentru menținerea metabolismului carbohidrat. Această caracteristică este distribuită între diabetele neidiopatice sau secundare care își au originea în afecțiunea pancreatică. A doua variantă a cazurilor de diabet idiopatic este cunoscută ca diabet întârziat sau insulino-nedependent.

Datorită numărului mare de pacienți suferinzi de una sau alta dintre formele de diabet, se impune necesitatea dezvoltării formulărilor orale de insulină, care să fie protejate în oarecare măsură de mediul ostil la stomacului. Astfel, s-au propus diferite variante de formulări, de administrare a produselor biologice active, cum ar fi:

WO-A-87/01035 se referă la formulări farmaceutice pentru administrarea parenterală a produselor medicamentoase solubile în grăsime precum și a vitaminelor, sub formă de microemulsii.

WO-A-87/05505 se referă la compoziții farmaceutice pentru administrarea orală care cuprind un agent farmaceutic, materiale cu strat lipidic și materiale enterice, iar optimal cuprind materiale solubile în apă, agenți emulsifianți și solubilizați, agenți de legătură, agenți stabilizatori și inhibitori de enzimă precum și agenți antimicrobieni. Compoziția poate cuprinde, de asemenea, o lipoproteină de joasă densitate pentru enzime lipolitice.

Brevetul RO 64387 care prevede un procedeu de preparare a unui medicament conținând sare de insulină-protamină, pentru administrarea parenterală sub formă de suspensie apoasă, ce constă în aceea că insulina sub formă de sare de Na, K, Li sau NH4 se supune complexării cu protamină într-un solvent fiziologic, la /?H=7,4 ce conține 1,6 % glicerină, apă și un agent conservant.

Brevetul RO 94151 care se referă la un procedeu de preparare a insulinelor cu acțiune prelungită, care prevede dizolvarea insulinei cristalizate cu zinc și sulfat de protamină în apă distilată și HCI 0,1 %. fenol și glicerină anhidră după care se filtrează aseptic. Insulina este complexată în proporție de cel puțin 98 %.

Prezenta invenție se referă la formulări farmaceutice îmbunătățite ce pot fi administrate pe cale orală sau rectală. S-a decoperit că agenții activi proteinici administrați numai parenteral, pot fi administrați și pe calea cea mai preferată și anume: calea orală sau rectală, ca un component într-un sistem cu două faze ce include o fază hidrofobă conținând chylomicra sau un material din care se formează chylomicra la fixarea pe mucoasă in vivo. Agentul activ nu numai că trebuie să pară biodisponibil și bioactiv, ci eficiența livrării materialului activ trebuie să fie îmbunătățită cel puțin în anumite cazuri. Se crede că substanța biologic activă, când este administrată în asociație cu chylomicra sau constituienți de chylomicra, este direcționată către vilozitățile sau microvilozitățile peretelui intestinal, de unde sunt apoi secretate în limful intestinal și lacteal și în ultimă instanță în circulația sanguină.

Conform primului aspect al invenției, se asigură o formulare farmaceutică cuprinzând o microemulsie ce are o fază hidrofilică și o fază hidrofobică, în care (A) faza hidrofilică este dispersată în faza hidrofobică, (B) faza hidrofilică este cuprinsă cu material activ biologic și (C) faza hidrofobică conține chylomicra sau un material din care se formează chylomicra in vivo. Faza hidrofilică poate conține un solvent compatibil fiziologic cu materialul activ biologic cum ar fi de exemplu apa. Invenția deci, prezintă o formulare farmaceutică pentru administrarea orală sau rectală ce conține un material biologic activ, formulare ce cuprinde o microemulsie solubilă în apă și ulei, în care faza apoasă sau faza hidrofilică a microemulsiei cuprinde materialul activ bilogic, iar faza uleioasă sau faza hidrofobică cuprinde chylomicra sau materialul capabil de a forma chylomicra în mucoasa intestinală, după administrare.

Astfel, formularea farmaceutică pentru administrare orală, conform invenției, este constituită dintr-o fază hidrofilă miscibilă cu apa și conținând un material activ din punct de vedere biologic, o fază hidrofobă conținând 0,5 - 5 părți colesterol sau altă matrice, 0,5 - 40 părți lecitină sau altă fosfolipidă, 0,5 - 95 părți agent activ de suprafață lipofilic, 0 - 0,5 părți ester de colesterol, 0-50 părți acid gras neesterificat și 0 - 0,5 părți apoproteină, părțile fiind exprimate în volum și în care emulsia este acoperită în mod opțional pe un purtător solid. Agentul activ de suprafață lipofilic este un acid gras cu o catenă esterificată lungă, cum ar fi de exemplu, ester de glicerol sau monooleat de glicerol având o valoare HLB de cel mult 10. Agentul activ de suprafață hidrofilic este monostearat de polietilenglicol având o valoare HLB de cel puțin 17. Materialul activ din punct de vedere biologic este ales dintre insulină. γ - interferon, β - interferon, calcitonină, eritroproteină, un hormon de creștere, somatotropină, acti-vator de plasminogen din țesut și factor VIII. Substanța purtătoare solidă se expandează în mediu apos ce conține 20 - 60 părți carboximetilceluloză de calciu, 5-25 părți acid alginic, 2-20 părți gelatină, 20 - 60 părți hidrohipropil celuloză și 0,1 - 20 părți agent activ de suprafață, părțile fiind exprimate în greutate sau în care substanța solidă purtătoare este proteinică, de exemplu, pulbere de soia protejată enteric de ftalat de hidroxipropilmetil celuloză. Formularea farmaceutică este sub formă de capsule cu înveliș de gelatină dură protejată enteric cu ftalat de hidroxipropilmetil de celuloză. Procedeul de obținere a formulării farmaceutice cuprinde o amestecare rapidă a materialului activ din punct de vedere farmaceutic într-un solvent hidrofil adecvat cu faza hidrofobă care conține un agent de suprafață lipofilic și în mod opțional adăugând un agent activ de suprafață hidrofilic, după care materialul se trece de trei ori printr-un aparat de microfluidizare și acoperă o substanță purtătoare solidă granulată prin pulvezizare intermitentă într-un pat de fluidizare la o temperatură de 29 ° C.

Materialul activ biologic din formulările, conform cu prezenta invenție, este bine adsorbit. Formulările pentru administrare orală sunt preferate, dar formulările pentru administrare rectală pot fi corespunzătoare în anumite cazuri.

Formulările în concordanță cu prezenta invenție, deci diferă fundamental de cele descrise în literatura de specialitate anterioară. Formulările de pseudomicele din WO—A—87/01035, deși sunt descrise ca fiind similare cu chylomicra naturală, sunt formulate necorespunzător pentru a da o formulare ce poate fi administrată oral. Datorită lispsei de agent activ de suprafață HBL, apare că materialul activ nu va deveni disponibil biologic, dacă formularea urmează să fie ingerată pe gură. în ceea ce privește formulările de solid acoperite descrise în WO—A—87/05505, acestea nu formează chylomicra absorbabilă deoarece nu con6 țin un agent activ de suprafață cu HBL scăzut, cu aceste formulări agentul activ este adsorbit prin picnoză.

Termenul de material biologic activ include, în particular, materialele proteice active din punct de vedere farmaceutic. Materialele proteice pot fi o proteină pură sau pot cuprinde mai multe proteine, în măsura în care o glicoproteină cuprinde, atât un rest proteic, cât și un rest de zahăr. Materialul poate fi folosit în medicina umană sau în medecina veterinară, atât pentru tratamentul, cât și pentru profilaxia bolilor sau a simptomelor lor. Materialul mai poate fi folosit în cosmetică sau folosit pentru diagnosticare. Exemplele de material proteic biologic activ, care poate fi în concordanță cu prezenta invenție și care poate fi utilizat sub formă de produse ce se administrează oral sau rectal, includ hormoni proteici cum ar fi insulina, calcitonina sau hormonii de creștere (de proveniență umană, animală sau preparați semi- sau total sintetic), eritropoetina, activatori plasminogenici și precursorii lor, cum ar fi tPA, urochinaza, pro-urochinaza și streptochinaza, interferonii inclusiv a//a-interferonul uman, interleucina inclusiv IL—1, IL—2, IL—3, IL—4 și IL—5 și factorii sanguini inclusiv factorul VIII.

Deși se crede că nu ar fi unele restricții particulare legate de dimensiunea moleculară a materialelor active din punct de vedere biologic ce pot fi formulate, conform prezentei invenții, (exemplele selectate limitativ) este aparent că invenția este corespunzătoare și pentru formulări de macromolecule.

Greutatea moleculară a unor astfel de macromolecule poate fi aproximativ de lkDa sau peste 5kDa, poate fi lOkDa sau chiar mai mare și chiar mai mare decât l5kDa. Deși nu se crede că hidrofilicitatea sau hidrofobicitatea (lipofilicitatea) materialului activ biologic este particular critică, invenția permite condiționarea moleculelor hidrofilice cum ar fi: insulina, calcitonina (în special, salmon calcitonina), hormonii de creștere sau somatotropina (în special, somatotropina porcină) și din toate acestea, în mod particular, salmon calcitonina care sunt suficient de hidrofilice, încât să fie higroscopice. Cantitatea de material biologic activ prezent în formulare, conform prezentei invenții, depinde de natura materialului și va fi într-o astfel de cantitate, încât să se asigure administrarea unei cantități convenabile, în tratamentul respectiv. Formulările, în concordanță cu prezenta invenție, pot conține 1 mcg. 10 mcg. 0.1 mg sau 1 mg per litru până la 1 g, 10 g sau 100 g per litru.

Microemulsiile sunt cunoscute și cuprind două faze: o fază hidrofilică și o fază hidrofobică (fază lipofilică). Trebuie înțeles că termenul de fază hidrofilică nu trebuie luat că apa este prezentă exclusiv față de ceilalți ingredienți în faza respectivă, ci că întreaga fază este hidrofilică. Similar, termenul de fază hidrofobică (fază neapoasă) nu trebuie luat în sensul că numai uleiul este prezent ci că, în general, faza este hidrofobică. In general, ambele faze sunt lichide.

Caracteristicile microemulsiilor se referă la dimensiunea picăturii și stabilitate, care trebuie să fie mărită. Microemulsiile au picături cu dimensiunea diametrului în general mică și anume mai mic de 10 microni iar uneori mai mic de 1 sau 2 microni. De fapt, unele microemulsii pot avea dimensiunea medie a picăturilor de 200 nm sau chiar mai puțin. Termenul de microemulsie, așa cum se utilizează pe parcursul prezentei invenții, înseamnă orice sistem bifazic stabil în care o fază este dispersată în cealaltă. Unele sisteme bifazice, ca emulsii sau microemulsii, pot face scopul prezentei invenții. Dimensiunea picăturii a fazei dispersate substanțial discontinuu, poate fi mai mică de 2 microni. Dimensiunea picăturii poate fi măsurată prin microscopie electronică, prin măsurători conductivimetrice, prin explorare luminoasă (de exemplu cu laser) sau prin oricare altă metodă convenabilă. Picătura se referă la entitățile ce formează faza discontinuă. Stabilitatea microemulsiilor, așa cum se utilizează în prezenta descriere, este demonstrată de faptul că microemulsiile nu se separă când sunt lăsate să stea. Acestea au stabilitate suficientă pentru a fi lăsate în vederea prelucrării lor ulterioare când se dorește aceasta. Mai mult, unele microemulsii pot fi transparente, translucide sau, uneori, având o tentă colorată. în ceea ce privește volumul, și anume raportul volumului de fază hidrofilă: fază hidrofobă, acesta va fi, în general, în domeniul de la 0,1 : I la 10 : 1, caracteristic 0,2 : 1 la 5 : 1 și mai caracteristic de la 0,5 : 1 la 2 : 1.

Faza hidrofilică poate conține și un solvent miscibil cu apa, pentru a ajuta la obținerea formulării dorite. Etanolul, sau alt solvent organic corespunzător poate fi, deci, prezent. Natura solventului organic utilizat depinde de materialul biologic activ care este folosit. Faza hidrofilică poate fi, deci, ca apă: solvent în proporții, de exemplu, de 0,5 : 1 la 2 : 1 (v/v).

S-a menționat mai sus că faza hidrofobică cuprinde chylomicra sau material capabil de a forma chylomicra în mucoasa intestinală. Chylomicra apare natural ca particule mici predominant conținând grăsime, de obicei prezente în plasma sanguină, după digestia alimentelor grase. Fiecare chylomicron poate fi privit ca un complex protein-lipidic al cărui component lipidic major cuprinde trigliceride care au o densitate de aproximativ 0,95 la 1,006 și o viteză de flotație, după ultracentrifugare, de peste 400 în general, aceasta cuprinde aproximativ 80 la 90%, în mod particular 85 la 88% mono-, di- și /rî-gliceride; 5 la 19%, în mod particular 6 la 9% fosfolipide; 1 la 3%, în mod particular 2%, esteri ai colesterolului, 0,1 la 2%, în mod particular 1% acizi grași liberi și 1 la 3%, în mod particular mai puțin de 2%, proteină. Componentele proteinice sunt apoproteine, în particular apropoteine A, B, C și E. De notat că pentru a forma chylomicra, nu este necesar să se suplimenteze exogen toate componentele, deoarece unele dintre ele pot fi suplimentate de corp.

Chylomicra se formează în mucoasa peretelui intestinal, în timpul absorbției trigliceridelor de către animale. După ingerarea și hidroliză acizilor grași la monogliceride și apoi interacțiunea lor cu bilă pentru a forma miceliile mixte, acizii grași și monogliceridele difuzează în mucoasa gastrică pentru a fi reesterificate la trigliceride care apoi interacționează cu colesterolul și fosfolipidele (ambele fiind absorbite, sau iar resintetizate). Globula rezultată devine prinsă în stratul proteic (predominant apoproteină B) pentru a rezulta chylomicra. Se crede că esterul colesterolului sau colesterolul acționează ca o bază sau matrice pentru alte componente neproteice ale chylomicrei. Chylomicronul traversează ficatul și este secretat prin vasele limfatice în sistemul circulator sanguin. Chylomicra poate fi precipitată din serul uman, porcin sau bovin cu polimeri vinilici, de exemplu polivinilpirolidona extrasă din fluidul limfatic în canalul toracic, sau preparat sintetic. De exemplu, când se prepară din ser uman proaspăt, din ser porcin sau bovin, la fiecare 10 ml de ser proaspăt se adaugă cel puțin 1,25 g clorură de sodiu și 2,5 ml polivinilpirolidonă, după care amestecul este centrifugat la 2500 rot/min timp de 30 min. Supernatantul rezultat conține polivinilpirolidona-chylomicron, sub formă de complex.

Alternativ, chylomicra poate fi obținută de la porcii captivi, anesteziați prin plasarea unor tuburi traheogastrice și sub anestezie generală, și apoi canularea canalului io toracic cu un cateter polietilenic. Astfel, aproximativ 250 g de frișcă este forțată prin tubul gastric în stomacul animalului, la fiecare 3 h. iar fluidul limfatic este colectat într-un pahar la temperatura de 4 °C, în timp ce este infuzată o soluție salină prin venă canulată. După colectarea fluidelor limfatice, timp de 12 la 18 h de la canularea canalului toracic, fluidul limfatic colectat este diluat (cu de două ori volumul) cu soluție 0,9% clorură de sodiu și apoi centrifugat la 25000 rot/min timp de 3 h la temperatura de 4°C. La soluția de chylomicron (din supernatant) este adăugat o jumătate din volumul inițial diluat de clorură de sofiu 0,9% și apoi ținută la rece (la temperatura de 4^UC) până la utilizare.

Ca o alternativă față de chylomicra, faza hidrofobică poate cuprinde un material care formează chylomicra în mucoasa intestinală. Un asemenea material poate fi: lecitina sau alte fosfolipide corespunzătoare precum și un agent activ tensioactiv lipofilic cum ar fi un acid gras cu lanțul lung (de exemplu cu C_l6 la C₂₄, saturat sau nesaturat), opțional esterificat ca ester al glicerinei, care poate fi mono-, di- sau /rz-gliceridă. Poate fi prezent, ca un aditiv facultativ și un ester al colesterolului (de exemplu un ester al unui acid gras cu lanț lung). Ca o alternativă a lecitinei (care este fosfați di 1 colină), alți fosfatidili aminoacizi pot fi utilizați cum ar fi, de exemplu, fosfatidil etanolamina (cefalina), fosfatidil serina sau fosfatidil inositolul, precum și derivații fosfatidil glicerolului cum ar fi fosfatidil glicerolul însuși, 3’-o-lysilfosfatidil glicerolul și difosfatidil glicerolul (cardiolipina), pot fi alte alternative de derivați. Desigur, amestecurile de fosfolipide pot fi utilizate la fel de bine.

Ca agent activ lipofilic, este preferată utilizarea acidului gras sau acizilor opțional esterificați pentru a forma trigliceride. Ei vor avea preferabil 18 la 24 atomi de carbon, vor fi saturarți sau nesaturați cum ar fi acidul oleic, acidul linoleic, acidul linolenic sau alți acizi corespunzători. Deși proteinele pot fi adăugate la chylomicra ce formează materialul, prezența lor nu este obligatorie. Chylomicra poate fi formată in vivo, chiar dacă apoproteinele nu sunt adăugate la materialele ce formează chylomicra. Se pare, însă, că apoproteinele sunt, fie gata disponibile, fie sintetizate de novo pentru utilizare, când sunt prezente materialele formatoare de chylomicra. Este ușor de a determina, dacă o formulare, conform prezentei invenții, are pentru faza hidrofobică un material capabil de a forma chylomicra în mucoasa intestinului după administrare. Determinarea poate fi efectuată prin infuzarea formulării de testat în duodenul porcului și apoi controlarea insulinei (sau a altor materiale biologice active) ca nivele prezente în lichidul limfatic, în sângele portal hepatic și în sângele periferic venos. O creștere semnificativa a insulinei în fluidul limfatic, și nu în sângele portal hepatic, confirmă că materialul activ este adsorbit prin sistemul limfatic, și nu prin vena portală. Nivelul de insulină în fluidul limfatic poate fi de două ori, de cinci ori, de zece ori, de cinzeci de ori și chiar de o sută de ori mai mare decât în sângele portal hepatic. Un exemplu detaliat al unui protocol, pentru o asemenea determinare, este dat în exemplele ce urmează, și poate fi urmat exact sau cu modificări corespunzătoare dacă sunt apropiate.

O fază hidrofobică care este capabilă de a forma chylomicra în mucoasa intestinală, așa cum s-a discutat mai sus, conține ca ingrediente esențiale colesterol sau orice material care formează chylomicra, lecitina sau orice fosfolipidă utilă și un agent activ de suprafață lipofilic.

In principiu există trei căi prin care materialele pot fi absorbite prin membrana intestinală. Substanțele chimice hidrofile, solubile în apă cum ar fi zahărul, sunt cunoscute ca fiind absorbite prin sistemul de pori ai membranei intestinale la om, apoi purtate în circulația capilară și apoi în vena portală hepatică. Lipidele și substanțele lipofilice, pe de altă parte, sunt cunoscute ca fiind absorbite prin două mecanisme diferite. Acizi grași care au un lanț carbonatat relativ scurt (de exemplu C, — C₆ sau C_s cum ar fi acidul caproic și acidul caprilic) sunt absorbiți prin membrana intestinală în prezența enzimei lipaza pancreatică și a sărurilor minerale din bilă. Astfel absorbite, lanțurile acizilor grași sunt drenate în sângele capilar și apoi purtate în vena portală hepatică. Lipidele și acizii grași care au lanțuri relativ lungi, de exemplu, acidul oleic și dioleatul și trioleatul de gliceride, cât și colesterolul și fosfolipidele, care formează chylomicra cu membrana, sunt absorbiți prin membrana intestinală a peretelui intestinului, prin mecanisme care încă nu sunt complet înțelese. Odată pătrunși în membrana intestinală, aceștia participă la formarea chylomicrei și apoi ajung în traiectul intestinal, drenați în lichidul limfatic și colectați în canalul toracic și în final ajung în sistemul circulator.

Multe și preferate compoziții procentuale (care vor fi în general în procente g/g, dar pot fi și g/v sau chiar v/v) de material formator de chylomicra, pentru scopurile generale, sunt date mai jos, având grijă ca totalul să nu depășească 100%.

Compoziții	Domeniu larg	Domeniu preferat
Colesterol (sau altă matrice)	0,1 — 99,9	0,5 — 5
Lecitină (sau altă fosfolipidă)	0,1 — 99,9	0,5 — 10
Surfactant lipofilic	0,1 — 99,9	0.5 — 95
Ester de colesterol	0—10	0 — 5
Acid gras neesterificat	0 — 75	0 — 50
Apoproteină	0—10	0 — 4

S-a determinat, că în cadrul acestor domenii largi și preferate, faza hidrofilică poate avea câteva compoziții caracteristice preferate pentru anumite materiale biologic active. De exemplu, pentru 5 insulină (și de asemenea, pentru interferoni cum ar fi interferon alfa și interferon beta) următoarele proporții pot fi preferate (pe aceeași bază și având în vedere aceleași prevederi):

Compoziții	Domeniu larg	Domeniu preferat	Domeniu optim
Colesterol (sau altă matrice)	0.5 — 5	0.5 — 2	1
Lecitină (sau altă fosfolipidă)	4—10	7 — 9	8
Surfactant lipofilic	50 — 95	80 — 90	86
Ester al colesterolului	0 — 5	0 — 4	3
Acid gras neesterificat	0 — 2	0— 1	0
Apoproteină	0 — 4	1— 3	2
Pentru salmon calcitonină (cât, de asemenea și pentru eritropoietină), cantitățile preferate sunt următoarele:
Colesterol (sau altă matrice)	0,5 — 5	1,5 — 4	2,7
Lecitină (sau altă fosfolipidă)	0,5 — 7	1,5 — 4	3,3
Surfactant lipofilic	0,5 — 5	1 — 3,5	2,4
Ester al colesterolului	0 — 5	0— 1	0
Acid gras neesterificat	0 — 45	1 — 35	21
Apoproteină	0 — 4	0— 1	0
Pentru somatotropină porcină (și, de asemenea, pentru țesutul plasmogen activator al factorului VIII), sunt de preferat următoarele proporții:
Colesterol (sau lată matrice)	0,5 — 5	0,5 — 2	1
Lecitină (sau altă fosfolipidă)	5—40	10 — 25	16
Surfactant lipofilic	10 — 70	20 — 45	31
Ester al colesterolului	0 — 5	0— 1	0
Acid gras neesterificat ·	0 — 5	0 — 1	0
Apoproteină	0 — 5	0 — 1	0

Unii solvenți organici miscibil cu faza hidrofobică pot fi prezenți ca ajutători pentru obținerea formulării respective. Natura solventului depinde și de alte materiale existente în formulă. Cel mai 10 potrivit și corespunzător este etanolul.

Cantitatea de solvent utilizată poate fi, de exemplu, de la 5 la 50% v/v, raportat la baza volumului fazei uleioase utilizate.

Pentru a forma microemulsiile, este necesar uneori să se utilizeze și diferiți agenți activi de suprafață, unul dintre ei fiind hi108219 drofilic și cu o balanță puternic ridicată hidrofil-lipofil (HLB), și altul fiind agent lipofilic (așa cum s-a descris mai sus) care are o balanță hidrofil-lipofil scăzută (HLB). Valoarea HLB, este o proporție de grupare hidrofilică, al agentului activ de suprafața, exprimată în procente și ca greutate de moleculă a agentului activ de suprafață împărțit la cinci. O moleculă total hidrofilică, cum ar fi cea de polietilenglicol, are teoretic un maxim de HLB de 20.

Agenții hidrofilici de suprafață utilizați, pentru prezenta invenție, atunci când sunt prezenți, au un foarte ridicat HLB, și anume de cel puțin 17 și poate chiar să se apropie de 20. Agenții activi de suprafață lipofilici care sunt utilizați în prezenta invenție au un HLB scăzut, de exemplu mai puțin de 10. preferabil sub 7 sau chiar mai mic de 4.

Este de preferat ca fiecare agent activ de suprafață utilizat în preparatele, conform cu prezenta invenție, să fie selectat dintre agenții activi anionici sau neionici. Acești agenți activi sunt de preferat și utili în preparatele farmaceutice pentru buna lor compatibilitate, stabilitate precum și faptul că nu prezintă toxicitate. Agenții activi de suprafață, corespunzători pentru diferitele scopuri ale prezentei invenții, includ: acizi grași cu lanț hidrocarbonat lung (cu 16 la 24 atomi de carbon), de exemplu acidul palmitic, acidul stearic și acidul oleic; esteri cu lanț lung de carbon (16 la 24 atomi de carbon) cum ar fi: palmitatul de sodiu, stearatui de sodiu și oleatul de sodiu, laurii sulfatul de sodiu; polietilenglicol; polietilenglicol alchil ester; esteri ai acizilor grași ai polietilenglicolului, de exemplu polietilenglicol mono- sau distearat; propilenglicol; esteri ai acidului gras cu propilenglicol, de exemplu propilenglicol monostearat; glicerina; mono- sau poligliceridele acizilor grași, cum ar fi monostearatul glicerinei; esterii acidului gras cu polioxietilena și aminele, de exemplu polioxietilen mono- și Jz-strearatul, și polioxietilen laurii eterul; esterii polioxietilen-sorbitanul, de exemplu, polioxietilen sorbitan monolaurat și monopalmitat, monostearat sau monooleat; polioxietilen alchil fenol și eteri alchilfenil; polietilenă-ulei de ricin; esteri ai acidului gras cu sorbitan; polisorbați; stearilamine; trietanolamina oleat; colesterol și guma tragacant.

Agenții activi de suprafață, de preferat, sunt aceia care corespund utilizării lor farmaceutice și anume care au o doză letală mai mică decât valoarea LD_J0. în tabelele care urmează, se dau exemple de agenți activi de suprafață împreună cu valorile de HLB precum și valoarea LD_S0.

18

Agenți activi de suprafață cu HLB ridicat

Denumirea	HLB	LD,o g/kg
Esteri de polietilenglicol Polietilenglicol-monostearat	19,1	7
Monoeteri de polioxietilenglicol (POE) POE (23) laurii eter	17	9
Acizi grași polioxietilați POE(40) acid lauric	17,9	?
POE(IOO) acid lauric	19,1	7
POE(40) acid oleic	17,4	7 ^:
POE(IOO) acid oleic	18,8	... f
POE(40) acid stearic	17,8
POE(50) acid stearic	17,9	>25
POE(IOO) acid stearic	18,8	25

Agenți activi de suprafață cu HLB scăzut

Denumirea	HLB	LD₅₀g/kg J
(1)	(2)	(3)
Monooleat de glicerol Monoeteri de polioxietilenglicol (POE)	3,8	7
POE(4) eter laurii	9,5	9
POE(2) eter cetii	5,3	22
POE(2) eter stearil	4,9	>25
POE(2) eter oleil	4,9	25
Acizi grași polioxietilați
POE(4) acid lauric	9,3	7
POE(4) acid oleic	7,7	7
POE(4) acid stearic	7,7	7
Esteri de sorbitan cu acizi grași
Monolaurat de sorbitan	8,6	41
Monopalmitat de sorbitan	6,7	>16
Monostearat de sorbitan	4,7	31
Tristearat de sorbitan	2,1	>16
Monooleat de sorbitan	4,3	>40
Sescvioleat de sorbitan	3,7	9
Trioleat de sorbitan	1,8	>40
Monoizostearat de sorbitan	4,7	9
Esteri grași de sorbitan polioxietilați
Monostearat de sorbitan	9,6	>40
Monooleat de sorbitan	10,0	>37
Ulei de ricin polioxietilat
POE(IO) ulei de ricin	6,3	7
POE(IO) ulei de ricin hidrogenat	6,3	9

(1)	(2)	(3)
Polioxameri POE(7)	— POP(17)	....... (L42)	8	9
POE(4)	— POP(23)	....... (L61)	3	9
POE(IO)	— POP(23)	....... (L62)	7	?
POE(27)	— POP(23)	....... (L64)	7	9
POE(6)	— POP(30)	.......(L81)	2	?
POE(19)	— POP(37)	.......(L92)	5,5	7
POE(8)	— POP(43)	........(L101)	1	9
POE(32)	— POP(43)	........(PI 03)	9	9
POE(IO)	— POP(53)	........(L121)	0,5	7

Trebuie notat că adesea pot fi utilizate și amestecuri de agenți activi de suprafață, în locul unui singur agent activ. De exemplu, în locul unui singur agent activ de suprafață hidrofilic, se poate folosi un amestec de doi sau mai mulți agenți de suprafață hidrofilici care au un HLB efectiv mai mare de 17. Prin eficiența HLB se înțelege că balanța hidrofil-lipofil a amestecului de agenți activi de suprafață trebuie să fie echivalentă cu un singur agent activ de suprafață având HLB mai mare de 17. Similar, amestecuri de agenți activi de suprafață lipofilici pot fi utilizate în locul unui singur agent activ de suprafață lipofilic. Eficiența HLB a agenților activi de suprafață lipofilici trebuie să fie mai mică de 10.

Alegerea cantității de agent activ de suprafață, ce urmează a fi utilizată în formulările conform cu prezenta invenție, este lăsată la aprecierea celor ce lucrează în domeniul de specialitate. Natural, cantitățile vor fi opționale în fiecare caz și vor depinde foarte mult de agentul activ folosit precum și de natura ingredienților folosiți în formulările farmaceutice. Cu toate acestea, cantitatea de agent activ de suprafață hidrofilic utilizată, când este prezent, va fi în general în domeniul (raportat la volumul total al formulării) de la 0,1 g la 5° g per litru, cu domeniu de la 0,5g la 25 g per litru uzual preferat și de la 1 g la 10 g per litru ca fiind optim. Agentul activ de suprafață lipofilic va fi folosit în general într-o cantitate de la 0,1 g la 100 g per litru, cu domeniu uzual pre5 ferat de la 0,5 g la 50 g per litru și un domeniu optim de la 2 g la 25 g per litru, cu mențiunea că și în acest caz raportarea se face la volumul total al formulării.

Deși nu este esențial pentru oricare 10 ingredient să fie prezent, este convenabil totuși să fie prezenți toți.

Un component de dorit a fi prezent în formulările, conform cu invenția de față, este un inhibitor de protează. Acești inhibi15 tori de protează se pot clasifica în două categorii. Prima, este categoria inhibitorilor de protează care sunt utili la prevenirea sau limitarea degradării materialului biologic activ, când este de natură proteică. Aseme20 nea inhibitori trebuie să aibă același efect ca enzima proteolitică existentă în traectul gastroduodenal cum ar fi de exemplu tripsina, chimotripsina și carboxipeptidaza. în cazul insulinei, inhibitorii de protează vor 25 fi în general inhibitori ai clasei de enzime ce sunt cunoscute în general ca și insulinele, care includ enzima trans-sulfataza. Surse corespunzătoare de inhibitori de tripsină pot fi obținute din soia sau din albușul de 30 ou (ovomucoid). Dacă apoproteina este prezentă în formulările conform prezentei invenții, este de dorit să se adauge inhibitori de protează pentru a reduce degradarea acesteia, înainte de a ajunge în mucoasa intestinală. Inhibitori similari de protează, pot fi utilizați și pentru protecția materialelor biologice active de natură proteică. Alegerea cantității de inhibitor adăugat, va fi la aprecierea celor ce lucrează în domeniul de specialitate, și va fi peste aproximativ 0,1% g/v, chiar 0,5% g/v.

Un alt ingredient opțional este un stabilizator pentru materialul biologic activ. Natura acestuia este dependentă de natura materialului biologic activ. De exemplu, există un număr bine definit de stabilizatori pentru insulină, care pot fi avantajos incorporați în formulările ce conțin insulină, în concordanță cu prezenta invenție. Exemplele includ hidroxipropilceluloza, sărurile de calciu și sărurile de citrați. Calciul nu numai că stabilizează insulina, ci are acțiune suplimentară benefică în creșterea porozității membranei celulare, facilitând prin aceasta pătrunderea materialului activ în celulele peretelui intestinal. Cantitatea de stabilizator prezent depinde de natura sa, precum și de natura materialului biologic activ. în ceea ce privește alegerea cantității folosite, aceasta este lăsată la aprecierea persoanelor ce lucrează în domeniu, dar adesea aceste cantități sunt în domeniul de aproximativ 1 sau 2% g/v.

Alte formulări, în concordanță cu prezenta invenție, sunt microemulsiile. Este de dorit ca în acestea să se incorporeze substanțe ajutătoare de emulsificare, care pot fi agenți de emulsifiere convenționali utilizați la prepararea microemulsiilor. Agenții .de emulsionare precum și agenții activi de suprafață utilizați, nu sunt restrictivi (de asemenea, pentru nici o valoare particulară a HLB). Agenții de emulsionare utilizați includ: colesterol, acid stearic, acid oleic, oleat de sodiu, gliceril monostearat, polioxietilen 50 stearatul, polioxietilen 40 stearatul, polisorbitat 20, polisorbitat 80, propilen22 glicol diacetat și propilenglicol monostearat.

Cantitatea de emulgator ce poate fi folosită, când aceasta se dorește, este aleasă astfel încât aceasta să asigure obținerea corespunzătoare din punct de vedere a stabilității a microemulsiei ce urmează să fie preparată. Cantitatea corespunzătoare este lăsată la aprecierea persoanei ce lucrează în domeniul de specialitate: în general se pot utiliza cantități de la aproximativ 0 la 10% g/v, de exemplu, 0,1 la 5% g/v pentru o formulare în întregime.

La formulările conform cu prezenta invenție, dacă se dorește, se mai pot adăuga unul sau mai mulți stabilizatori și/sau plastifianți, mai ales la stocare și când se cere o stabilitate mai îndelungată. După cum s-a menționat mai sus, în condiții normale microemulsiile nu separă, dar un grad de stabilitate mai mare este util în anumite circumstanțe. Materialele folosite ca stabilizatori și/sau plastifianți includ: dextrina, acacia, carboxipolimetilena și hidroxidul de aluminiu coloidal. Când stabilizatorii și/sau plastifianții sunt adăugați, aceștia pot fi incorporați în cantități de aproximativ 10% g/v, preferabil de la aproximativ 0,5 la 6,5%, față de preparatul total.

Formulările, în concordanță cu prezenta invenție, pol conține.și diferite substanță de conservare. Categorii, deosebit de utile, de substanțe cu acțiune de conservare, sunt antioxidanți și agenții antimicrobieni. Antioxidanții sunt în mod particular utili datorită chylomicrei și materialului capabil de a forma chylomicra (inclusiv apoproteinele) care sunt supuse degradării prin autooxidare. Deși această problemă poate fi evitată prin prepararea formulărilor în conformitate cu prezenta invenție, în atmosferă de gaz inert, cum ar fi de exemplu azotul, aceasta are o inconveniență (scumpește procesul) și de aceea este de preferat să se adauge substanțe cu acțiune antioxidantă și de natură chimică. Acești antioxidanți sunt corespunzători din punct de vedere farmaceutic și includ: galatul de propil, hidroxianisolul butilat, hidroxitoluenul butilat, acidul ascorbic sau ascorbatul de sodiu, DL- sau D-aZ/a-tocoferolul și DL- sau D«//«-tocoferol acetatul. Antioxidantul, dacă este prezent, poate fi adăugat în cantități de 0,1 % v/v, preferabil de la 0,0001 la 0,3% g/v. Uleiul de sesam, preferabil ca ulei chimic rafinat, poate fi adăugat la formulările, conform prezentei invenții, deoarece are activitate antioxidantă. Uleiul de sesam mai are avantajul că îmbunătățește și mirosul formulărilor farmaceutice (în special pacienții din orient) și prin aceasta o acceptare mai bună a medicamentului. Uleiul de sesam poate fi prezent în cantitate de la aproximativ 0,1 % la 3% g/v, preferabil de la 5% la 20% g/v pentru formularea lichidă finală. De asemenea, se mai pot adăuga și alți îmbunătățitori ai aromei în cantități corespunzătoare; aceștia pot fi prezenți în locul uleiului de sesam sau în combinație cu acesta.

Formulările în concordanță cu prezenta invenție pot fi preparate și menținute în condiții sterile. Este totuși util și obișnuit să se includă și substanțe cu acțiune de consevare și efect antimicrobian. Agenții antimicrobieni care pot fi utilizați, în general în cantități de până la 3% g/v, preferabil de la aproximativ 0,5 la 2,5% în formularea finală includ: metilparaben, etilparaben, propilparaben, butilparaben, fenol, acid dihidroaceric, alcool feniletilic, benzoat de sodiu, acid sorbic, timol, tiomersal, dihidroacetat de sodiu, alcool benzilic, crezol, p-clor-m-crezol, clorbutanol, acetat polimercuric, borat fenilmercuric, nitrat fenilmercuric și clorură de benzalconiu.

Datorită stabilității termodinamice inerente a microemulsiilor, formulările lichide în concordanță cu prezenta invenție, pot fi preparate simplu prin amestecarea fazei apoase și uleioase, care la rândul lor pot fi preparate prin amestecarea ingredi24 entelor ce le constituie.

Conform unui al doilea aspect al prezentei invenții, se asigură un procedeu de preparare a formulărilor ingerabile orale, în concordanță cu primul aspect al invenției. Totuși, considerații cinetice, sugerează că în mod practic rezolvarea unor etape trebuie efectuată în așa fel ca să se asigure formarea rapidă și efectivă a microemulsiilor formulărilor în concordanță cu prezenta invenție. în particular, după ce fazele hidroftlă și hidrofobă s-au amestecat, micromulsia poate fi obținută prin utilizarea unui aparat de amestecare și omogenizare, care este cunoscut în domeniu. Utilizarea suplimentară sau alternativă a microfluidizatorului poate fi avantajoasă. în general, este preferabil să se adauge cel puțin o parte (sau cel puțin unul) din componenții fazei hidrofilice cel puțin unii (sau cel puțin unul, dar preferabil toți) dintre componenții fazei hidrofobice cu o amestecare rapidă; componenții rămași pot fi adăugați după aceea.

Un procedeu preferat pentru prepararea formulărilor, conform prezentei invenții, este acel procedeu care conține, atât agenți activi de suprafață hidrofilici (cu HLB ridicat), cât și agenți activi de suprafață lipofilici (cu FLB scăzut). Acest procedeu cuprinde următoarele etape: a) amestecarea rapidă a materialului biologic activ în solventul corespunzător cu faza hidrofobă, care conține agentul activ de suprafață cu HLB scăzut; b) adăugarea agentului activ de suprafață cu HLB ridicat și amestecare rapidă și c) acoperirea opțională a purtătorului solid, cu formularea astfel obținută.

Inhibitorul de protează poate fi adăugat la material biologic activ, înainte de amestecarea lui cu faza fidrofobică. Antioxidantul poate fi adăugat înainte de amestecarea rapidă în etapa (a). Stabilizatorul pentru materialul bilogic activ poate fi adăugat în același timp cu agentul activ de suprafață care are HLB ridicat sau poate fi adăugat în continuare ca alternativ un inhibitor de enzimă (sau inhibitori de enzimă).

Formulările în concordanță cu prezenta invenție, sunt microemulsii și acestea sunt de cele mai multe ori sub formă lichidă. Aceste formulări lichide, în unele cazuri, sunt mai puțin convenabile decât formulările solide. Există multe posibilități care permit ca formulările, conform cu prezenta invenție, să fie efectuate ca atare sau să fie transformate în formulări solide. O cale de preparare a formulărilor solide este prin simpla alegere a ingredientelor active corespunzătoare, astfel încât la temperaturile de stocare aceste formulări să devină solide. Astfel de preparări sunt reversibile și pot reveni la starea lor lichidă la temperaturile fiziologice, deci se vor comporta ca lichide fiind administrate pe cale orală. Totuși, această cale poate să nu fie convenabilă sau chiar realizabilă în multe cazuri. De aceea este de dorit ca formularea lichidă, în concordanță cu prezenta invenție, să acopere un suport solid, care poate fi sub formă de granule sau particule (de notat că particulele pot fi comprimate în granule, după acoperire). Formularea lichidă poate fi adsorbită pe/sau un suport care este de preferat să fie neadsorbabil fiziologic și astfel să fie eliminat prin materiile fecale după ce a trecut prin tractul gastrointestinal. Este deosebit de util să se utilizeze ca suport purtător, un agent care gonflează în tractul gastrointestinal (particular în intestinul subțire), de exemplu, de la 10 la 200 ori volumul său. Un material expandabil rapid, este foarte preferat. Asemenea materiale includ: calciu-carboximetilceluloza. hidroxipropilceluloza, alginatul de sodiu, gelatina, polivil-pirolidona reticulată, orezul încolțit și polistirenul.

Un suport solid corespunzător, în mod particular, include materialele ușor expandabile cum ar fi: calciu-carboximetilce26 luloza(de exemplu 20 la 60% g/g, preferabil 35 la 45% g/g); acidul alginic și alginatul de sodiu (de exemplu, 5 la 25% g/g, preferabil 10 la 20%); gelatina (de exemplu, 2 la 20% g/g, preferabil 5 la 15%); hidroxipropilceluloza (de exemplu, 20 la 60% g/g, preferabil 30 la 40%); laurii sulfat de sodiu sau alt agent activ de suprafață corespunzător ( de exemplu, 0,1 la 20% g/g, preferabil 1 la 10% g/g). Când acestea sunt numai ingrediente, așa cum este de preferat, proporțiile procentuale vor fi calculate până la 100%.

In particular, când se utilizează pentru aplicații veterinare, suportul poate fi di«erabil și poate cupinde un component care intră în dietă (de exemplu, o proteină, un carbohidrat, o grăsime sau o substanță minerală) și este util pentru animalul tratat, în acest caz, sunt preferate suporturile pe bază de proteine. Pulberea din făină de soia este cea mai preferată și utilă, pentru a fi adăugată în alimentația animalelor (de exemplu, a porcilor). Formularea lichidă poate acoperi un suport, în variante diferite și moduri corespunzătoare, multe din ele fiind cunoscute în tehnologia de specialitate. Acoperirea prin pulverizare, în pat fluidizam, este cea mai preferată și utilizată. Suportul va fi preferabil acoperit cu 50 la 500% din greutatea sa cu formularea lichidă. Atenție deosebită trebuie acordată când acoperirea suportului se face cu formulările lichide care sunt sub formă de microemulsii în concordanță cu prezenta invenție. Datorită naturii componentului sau componentelor comuni în faza hidrofobică (colesterol sau altă matrice, lecitină sau alte substanțe, ca agenți activi de suprafață fosfolipidice sau lipofilice), temperatura formulării lichide sau a particulelor în patul fluidizat trebuie să nu crească prea mult, altfel faza uleioasă poate avea o curgere mult prea liberă. Invers, dacă temperatura este lăsată să scadă prea mult, formulările devin prea vâscoase pen108219 tru a le putea pulveriza pe patul fluidizat. Suplimentar, trebuie acordată atenție ca particulele de suport acoperite să nu se întărească excesiv în fluidizator. Rezultate optime se pot obține prin acoperirea suportului purtător prin procedee, care ele însele formează obiectul prezentei invenții. Conform cu acest aspect al invenției, se asigură un procedeu pentru acoperirea particulelor purtătoare cu un lichid ce cuprinde o substanță hidrofobă, iar procedeul cuprinde fluidizarea particulelor suport purtătoare în pat fluidizat, pulverizarea lichidului pe particulele fluidizate, încălzirea gazului de fluidizare (care este de obicei aer) când temperatura în patul fluidizat este prea scăzută și răcirea gazului de fluidizare când temperatura stratului de fluidizare este prea ridicată. Gazele de fluidizare au fost anterior încălzite numai puțin, deorece patul de fluidizare cu pulverizare este prelucrat convențional la aproximativ 80°C. Utilizarea gazului rece de fluidizare, în asemenea situație, nu este de dorit, lucru ce este cunoscut celor ce lucrează în domeniu. Având în vedere acest aspect al invenției, temperatura în patul fluidizat poate fi ținută într-un domeniu corespunzător. Cât de larg este domeniul, și ce limite are, va fi dependent de natura uleiului și a lichidului ce urmează să fie pulverizat, și posibil de natura particulelor purtătoare precum și de alți componenți din compoziție, cât și de parametrii fizico-chimici ai acestora. Când formulările, în concordanță cu primul aspect al invenției, sunt pulverizate, temperatura trebuie menținută între 29 ± 5°C, pentru obținerea rezultatelor cele mai bune.

Conform unui alt aspect al invenției, se asigură un procedeu pentru acoperirea particulelor de material purtător, care cuprinde acoperirea cu faza lichidă ce cuprinde un ulei. Procedeul curpinde fluidizarea particulelor de suport purtător într-un pat fluidizat și pulverizarea lichidului pe particulele fluidizate, în care pulverizarea este intermitentă. Intervalele de timp dintre pulverizare pot fi mai mari decât durata periodelor de pulverizare. Perioadele de pulverizare pot fi de la 1 la 20 s. preferabil de la 2 la 15 s și caracteristic de la 5 la 10 s. Intervalele dintre pulverizare pot varia de la 5 la 40 s, preferabil de la 10 la 30 s și caracteristic de la 15 la 20 s. Este deosebit de util să se combine aceste dispozitive de pulverizare intermitentă cu temperaturile menționate mai sus. Alte caracteristici preferate pentru acest procedeu includ: ocazional (de exemplu, la fiecare I la 10 s) pulsarea în interiorul camerei de la aparatul în pat fluidizat a gazului de fluidizare pentru dislocarea particulelor care au aderat și pot fi prezente; dezumidificarea gazului de fluidizare (de exemplu, a aerului); filtrarea gazului de fluidizare cel puțin parțial pentru a îndepărta uleiul sau microbii (sau îndepărtarea ambelor); și/sau asigurarea dispozitivelor rotative de rupere a aglomerărilor rotinduse pe axa unghiurilor drepte ale direcției de alimentare cu gaz de fluidizare, preferabil fără a avea un agitator mecanic rotativ paralel cu direcția de alimentare a gazului fluidizat.

Este de notat, că în general, conținutul de apă al fazei hidrofilice poate fi redus sau eliminat când particulele de purtător solid sunt acoperite prin pulverizare. Acestea, însă, nu înlătură formulările obținute, conform cu prezenta invenție. Formularea poate fi rehidratată, adecvat, la administrare.

Formulările solide, în concordanță cu prezenta invenție, pot cuprinde substanțe auxiliare acceptate din punct de vedere farmaceutic și/sau liganzi în cantități corespunzătoare. Substanțele auxiliare includ: lactoză, manitol, sulfat de calciu, fosfat dicalcic, fosfat tricalcic, celuloză microcristalină. Liganzii utilizați sunt aleși dintre:

acacia, guma tragacanta, gelatina alginatul de sodiu, alginatul de calciu și amoniu, metilceluloza, carboximetilceluloza, etilceluloza, hidroxipropilceluloza, metilhidroxipropilceluloza, gelatina, polietilenglicol, esteri ai acizilor grași, polivinilpirolidona, silicați de magneziu și aluminiu și poliacrilamidele.

Cantități apreciabile (dacă nu toate) de material bilogic activ în formulările solide sau lichide în conformitate cu prezenta invenție, rezistă trecerii prin mediul hidrolitic și proteolitic din stomac. Pentru o protecție suplimentară, este posibil să se formeze formulări solide sau lichide, în concordanță cu prezenta invenție, acoperite enteric sau altfel protejate. în cazul formulărilor lichide, acestea pot fi amestecate sau administrate simplu cu un protector, cum ar fi, de exemplu, amestecul de lichid împreună cu trigliceride cu lanț mediu sau pot fi condiționate în capsule enterice (de exemplu de gelatină moale sau dură, care la rândul lor sunt acoperite complementar pentru protecție enterică), în timp ce formulările solide pot fi tratate mai flexibil, acestea pot fi acoperite fie cu material enteric, fie umplute în capsule de material enteric. Grosimea acoperirii enterice a tabletelor sau capsulelor poate fi, de exemplu, de la 0,5 la 4 μ sau lăsată la aprecierea persoanelor ce lucrează în domeniu. Granulele ( a căror dimensiune a particulelor poate fi, de exemplu, de la 0,5 la 2mm) pot fi ele însăși acoperite enteric fără a fi presate în tabletă care urmează a fi acoperită enteric. Pentru- acoperire enterică se poate folosi orice material convențional, cunoscut în domeniu și utilizat la formulările farmaceutice ce se administrează oral, și care corespunde din punct de vedere farmaceutic. Exemple de materiale corespunzătoare ce se pot folosi pentru acoperire enterică sunt: cetilftalatul celulozic, hidroxipropilmetilcelulozo-ftalatul (HPMC-P), salicilatul de benzoil, acetosuccinatul de celuloză, copolimeri ai stirenului cu acidul maleic, gelatină formulată, keratină, acid stearic, acid miristic, polietilenglicol, shellac, gluten, rășini acrilice și metacrilice, copolimeri ai acidului maleic și acidului ftalic precum și derivații acestora. Materialele de acoperire enterică pot fi dizolvate în diferiți solvenți organici cum ar fi: diclormetanul, etanolul și apa, ftalatul de celuloză sau ftalatul de polivinilacetat. Este de preferat, să se utilizeze ftalatul de hidroxipropilmetilceluloza (HPMC-P), care ajută la dizolvarea sau împrăștiere, la μΗul de 5,5 și care este prezent în corpul uman.

O cale convenabilă de administrare a formulărilor farmaceutice în conformitate cu prezenta invenție, este calea asigurată de capsulele enterice gelatinoase tari. Deși nu este o problemă acoperirea capsulelor de gelatină tare cu unele materiale enterice, este totuși o dificultate de acoperire a acestora, cu materialul preferat și anume cu hidroxipropilmetil celuloza-ftalat. Dificultatea constă în aceea că acest material de acoperire este de obicei depus în strat-tavă, în soluție de clorură de metilen, soluție care are tendința să degradeze capsulele de gelatină tare.

Conform unui alt aspect al invenției, se asigură un procedeu pentru prepararea capsulei gelatinoase care este acoperită enteric. Procedeul cuprinde mai întâi acoperirea capsulei cu material capabil de protejare a gelatinei și apoi acoperirea capsulei astfel protejate cu ftalat de hidroxipropilmetilceluloză în soluție de clorură de metilen. Capsula astfel obținută, cu un supraînveliș, este protejată de efectele solventului cu un agent de acoperire optim. Agenții de supraacoperire folosiți și corespunzători includ: ftalat de polivinilpirolidonă, ftalat de hidroxipropilmetilceluloză, celuloză cristalină și hidroxipropilceluloză. Hidroxipropilceluloză, totuși, nu este de preferat deoarece nu are o bună calitate de formare a filmului de acoperire, ca și celelalte materiale de acoperire. Metode corespunzătoare de acoperire mai cuprind orice alt material de acoperire de protecție ce poate fi depus și care nu dăunează capsulei de gelatină. Poate fi utilizat, de asemenea, orice solvent pentru a forma soluția (de exemplu, 5% g/g) cum ar fi etanolul care nu afectează nefavorabil gelatina, în condițiile în care este utilizat. Este posibil să crească domeniul solvenților utilizați, prin reducerea temperaturii operației de acoperire ( de exemplu, în acoperitor tambur rotativ sau tavă) de la temperatura convențională de 80°C, la nivele mai scăzute cum ar fi de pildă 50C sau mai jos. 40°C și preferabil 35°C pentru etanol. Poate fi utilizat, ca amestec de material de supradepunere, și un amestec de polivinilpirolidonă și hidroxipropilmetilceluloză. Raportul în greutate al polivinilpirolidonei (de exemplu, ftalat de hidroxipropilmetilceluloză) cu hidroxipropilmetilceluloză poate varia de la 0,1:1 la 20:1, preferabil de la 0,2:1 la 5:1 și opțional de la 0,5:1, exprimat în g/g. Acoperirea poate fi efectuată cu 1 la 10 (g/g) ftalat de polivinilpirolidonă față de totalul greutății capsulei și cu 2 la 20% hidroxipropilmetilceluloză (pe aceeași bază), cantități de 5 la 10% sunt de preferat.

Ftalatul de hidroxipropilmetilceluloză poate fi acoperită cu soluție de clorură de metilen (de exemplu, aproximativ 5% g/g), utilizat convențional. Această operație, cum ar fi supraacoperirea se face în aparat acoperitor-tavă sau tambur rotativ de acoperire, preferabil la temperatură redusă. Ca hidroxipropilmetilceluloză este de preferat să se folosească HP5-5, care poate fi acoperită cu o cantitate de 5-40%, preferabil 15 la 25% și opțional 20% (g/g), față de greutatea totală a capsulei.

Formulările, în conformitate cu prezenta invenție, pot fi administrate oral, dar în anumite cazuri pot fi administrate și pe alte căi. Un avantaj al posibilității de admin istrare orală a formulărilor conform cu prezenta invenție, este că nu sunt necesare în toate cazurile administrarea formulărilor acoperite enteric. Mai mult, nivelurile serice ridicate în materialele biologice active care au fost administrate în formulările în conformitate cu prezenta invenție, prezintă o biodisponibilitate ridicată. în plus, nivelele serice semnificative fiziologice pot fi atinse foarte repede prin administrarea formulărilor în concordanță cu prezenta invenție.

Pentru administrare rectală, formulările lichide sau solide, pot fi administrate ca atare sau sub formă de supozitoare. Baza supozitorului poate fi unt de cacao sau un alt material cunoscut în domeniu și corespunzător.

Conform unui alt aspect al invenției, se asigură în continuare o metodă de tratare a omului sau animalului, prin administrarea orală sau rectală a formulărilor, conform prezentei invenții. în particular, invenția se extinde la tratarea bolilor de diabet, prin administrarea rectală, și de preferință oral, a formulărilor, conform prezentei invenții și în care materialul biologic activ este insulina.

Invenția se extinde, de asemenea, la utilizarea ingredientelor din formulările, conform primului aspect al invenției, în prepararea unei formulări administrabile oral sau rectal. pentru tratamentul sau profilaxia bolilor tratabile sau controlabile prin materialul biologic activ.

în particular, insulina poate fi utilizată la prepararea unei formulări pentru tratamentul sau controlul diabetului. Salmon calcitonina poate fi utilizată în tratamentul ce urmărește prevenirea ruperii oaselor ( de exemplu, boala osoasă a lui Paget), în tratamentul hipocalcemiei acute asociată cu malignitatea și osteoporoza. Somatotropina porcină, de exemplu, poate fi administrată la porci pentru a reduce perioada de creștere a porcilor și posibila reducere a grăsimii de pe spate.

Invenția este ilustrată de următoarele exemple nelimitative. în legătură cu fig. I, 2, 3A, 3B și 3C, care reprezintă:

— fig. 1, reprezintă o vedere în secțiune parțială/schematică a aparatului, utilizat în cadrul exemplului 8;

— fig. 2, este o hartă de curgere a limfei, în determinarea biologică;

— fig. 3 A, și 3C sunt hărți ale concentrațiilor de insulină în sângele venos periferic, sângele portal hepatic și fluidul limfatic, în determinarea biologică, F.

Exemplul 1. Se prepară o formulare lichidă de insulină pentru administrare orală, după cum urmează (de notat că toate substanțele chimice folosite, precum și în celelalte exemple, sunt pure din punct de vedere chimic și analitic): Se prepară, mai întâi, Sub-amestecul A, din următoarele ingrediente:

— Lecitină (din albuș de ou) . . 63,0 g;

— Monooleat de glicerol (agent de suprafață cu HLB scăzut)..... 22,46 g;

— Colesterol .............30,0 g;

— Alcool etilic (95%)......100,0 g.

Se încălzește alcoolul la temperatura de 75°C și apoi se adaugă monooleatul de glicerol, lecitină și colesterolul. Se agită până la completa dizolvare a substanțelor chimice și apoi se răcește la temperatura camerei (22°C).

Se prepară, apoi Sub-amestecul Antioxidant, din următoarele ingrediente:

— Propil galat............37,5g;

— Hidroxianisol butilat (BHA) ...................25,0g;

— Hidroxitoluen butilat (BHT) ...................37,5g;

— Alcool etilic (95%) . . la 100,0 ml.

B, din următoarele ingrediente:

— Acid oleic (ajutător de emulsionare).............. 420,0g;

— D-a//h-tocoferol(antioxidant) 30,0 g;

— Polisorbat 80 (ajutător de emulsionare) ....................30,0g;

— Sub-amestec Anti-oxidant . . 2,7 g;

— Acid ascorbic (antioxidant) ............... 1,2g;

— Propilparaben (agent antimicrobian).............. 1,2g;

— Metilparaben (agent antimicrobian).............. 6,8g;

— Sub-amestec A ........ 300,0g;

— Alcool etilic (95%) ..... 750,0g.

Toate ingredientele de mai sus se amestecă la temperatura camerei.

Se prepară, apoi, Sub-amestecul C, din următoarele ingrediente:

— Insulină (bovină,

24,6 U.I./mg) .............. 2,5 g;

— Acid citric (corector de /?H/inhibitor de enzimă) ................ 2,6 g;

— Aprotinină (inhibitor de proteinază) ........ 200000 KIU x 15;

— Alcool etilic (95%) ... la 300 ml.

Amestecul se prepară prin dizolvarea ingredientelor solide în 100 ml alcool etilic, după care se adaugă și restul de alcool.

Sub-amestecul D, este preparat din următoarele ingrediente:

— Polioxietilen stearat (40) (surfactant cu HLB ridicat)............. 6,0g;

— Hidroxipropilceluloză (stabilizator) ...............30,0g;

— Benzoat de sodiu (agent antimicrobian).............. 6,0g;

— Apă deionizată ...... la 400 ml.

Se dizolvă cele trei componente de antioxidanți în alcool etilic, la temperatura camerei.

în continuare, se prepară Sub-amestecul

Amestecul se obține prin dizolvarea celor trei ingrediente în apă la temperatura camerei.

Cu ajutorul celor preparate mai sus (Subamestecuri), se prepară o microemulsie care conține insulină (apă în ulei), din următoarele cantități de Sub-amestecuri:

— Sub-amestecul B ....... 450 ml;

— Sub-amestecul C ....... 150 ml;

— Sub-amestecul D ....... 150 ml.

Se adaugă, încet, Sub-amestecul C, în Sub-amestecul D, sub o agitare cu un omogenizator la 7500 rot/min și la o temperatură de 20°C.In continuare, acest amestec se adaugă ușor la Sub-amestecul B, utilizând același aparat agitator-omogenizator, la aceeași temperatură și la aceeași viteză de rotație. Emulsia obținută este trecută, de cinci ori consecutiv, printr-un microfluidizator în următoarele condiții: curgerea aerului este de 2 dm’/min; presiunea aerului este 5000 psi(35 MN/nr), iar temperatura camerei de răcire este de 1.5C. Dimensiunea particulelor rezultate, a microemulsiei obținute, este în medie de aproximativ 1μ.

Exemplul 2. Se prepară o formulare farmaceutică pentru administrare orală ce conține insulină, utilizând procedeul expus în exemplul 1, cu următoarele modificări: 1) Sub-amestecul A conține 15 g colesterol, în loc de 30 g; 2) Subamestecul B conține 200 g de Sub-amestec A, în loc de 300 g și suplimentar conține 150 g de polivinilpirolidonăchylomicron preparat și 3) Sub-amestecul D conține 6 g de polietilenglicol monostearat (ca agent activ de suprafață cu HLB ridicat), în loc de polioxietilen (40) stearat.

Exemplul 3. Se prepară o formulare farmaceutică solidă, pentru administrare orală, ce conține insulină, după cum urmează: particulele de suport solid purtător sunt preparate prin amestecarea următoarelor ingrediente:

— Calciu carboximetilceluloză.......... 200g;

— Acid alginic ............75g;

— Gelatină ............. .50 g;

— Hidroxipropilceluloză..... 175g;

— Laurilsulfat de sodiu ......25g.

Amestecarea ingredientelor se face la temperatura de 22°C. O probă de testare arată că particulele se umflă de 200 ori, față de volumul lor original, când sunt imersate în apă la temperatura de 38°C. Particulele cu miez sunt uscate într-un aparat cu strat fluidizat la temperatura de 29°C, timp de 45 min. Se acoperă, apoi, 800 g de particule cu 1000 ml de formulare lichidă obținută ca în exemplul 1, într-un uscător pentru acoperire în pat fluidizat.

Exemplul 4. Se prepară o formulare farmaceutică pentru administrare orală ce conține insulină, pe solide acoperite cu material enteric, prin folosirea particulelor acoperite preparate ca în exemplul 3, după care acestea sunt acoperite, în continuare, cu următoarea soluție:

— Hidroxipropilmetilceluloză ftalat .....................65 g;

— Alcool etilic (95%) ..... 650 ml;

— Clorură de metilen...... 650 ml.

Acoperirea se face într-un aparat acoperitor-pulverizator, de tablă, ce se rotește centrifugal.

Exemplul 5. Capsule cu particule solide, pentru administrare orală, ce conțin insulină. Sunt obținute prin condiționarea unei cantități corespunzătoare de preparat solid obținut, conform exemplului 3, în capsule de gelatină tare cu dimensiunea de 0-4.

Exemplul 6. Se prepară o formulare farmaceutică de capsule, cu particule acoperite cu material enteric, pentru administrare orală, ce conțin insulină. Se condiționează o cantitate corespunzătoare de particule solide acoperită cu material enteric și preparată, conform exemplului 4, în capsule de gelatină tare cu dimensiunea de 0-4.

Exemplul 7. Se repetă procedeul prezentat în cadrul exemplului 1, cu excepția faptului că în Sub-amestecul B se adaugă 16 g (20 ml) ulei de sesam rafinat (corespunzător din punct de vedere farmaceutic), iar cantitatea de acid oleic este redusă cu 16 g la 404 g. Uleiul de sesam asigură o activitate antioxidantă ridicată și astfel îmbunătățește și aroma compozițiilor (lucru apreciat de pacienții orientali).

Exemplul 8. Se prepară o formulare farmaceutică pentru administrare orală ce conține insulină, după cum urmează. Suportul solid purtător este preparat ca în exemplul 3 și anume: 800 g particule sunt acoperite cu 1000 ml lichid obținut ca în exemplul 7 și într-un acoperitor/uscător în pat fluidizat, care este prezentat, parte în secțiune și parte schematic, în fig. 1, unde este reprezentat sub numărul de referință 1. Acoperitorul/uscător 1 are o cameră 3 prevăzută cu intrare pentru agentul de fluidizare-aer- prin intrarea 5 și fanta de aer prin intrarea 7. Aerul de fluidizare prin intrarea 5 intră într-o cameră 9 de aer, din care trece printr-o duză anulară 11 în camera 3. Duza 11 este situată întrun rotor 13, care este fundul camerei 3. Rotorul 13 definește o fantă circulară 15 la periferia părții inferioare a camerei 3, prin care o parte din aerul de fluidizare adus prin intrarea 7, pătrunde în camera 3 prin fanta 15. Cu toate că aparatele acoperitor/uscător convenționale au un agitator, care rotește coaxial cu rotorul 13, un asemenea agitator nu este prezent în acoperitorul/uscător 1. In schimb, o duză 17 conică este prevăzută pe locul de fixare uzual al agitatorului, și servește la protejarea rulmenților de la rotorul 13 față de materialul prelucrat. Lateral, în peretele camerei 3 este prevăzut un dispozitiv 19 de sfărâmare, constituit dintr-un corp rotitor prevăzut cu mai multe lame. La partea superioară a camerei 3 este prevăzută o duză 21 pentru pulverizarea în cameră a compoziției lichide formulată. Duza 21 este alimentată cu lichid de o pompă 23 dintr-un rezervor 25 care conține lichidul formulat. Alimentarea duzei 21 se face printr-ο conductă 27. Duza 21 este prevăzută și cu o conductă de reîntoarcere 29 a execesului de lichid. La partea cea mai de sus a camerei 3 sunt prevăzute două filtre 31 prin care aerul de la fluidizare epuizat este evacuat din camera printr-o gură de acces nefigurată, care după umplere se închide și se alimentează aerul de fluidizare. Aerul alimentat are o presiune de 100 mm H,O și este uscat și filtrat pentru a îndepărta impuritățile și orice particulă de ulei ce ar putea fi transportată de la compresorul aparatului, care este nefigurat. Alimentarea aerului se face la temperatura de 40°C. Aerul de fluidizare intră prin intrarea 5 și prin sita anulară rotativă 11 cu debitul de 4 1/min și la o presiune de 50 mm H,O, pentru a fluidiza particulele de suport din cameră. De asemenea, prin fanta 15 intră aer cu un debit de

1/min, dar la o presiune mai scăzută, de aproximativ 5 la 10 mm H,O, pentru a ajuta menținerea particulelor departe de pereți. Dispozitivul 19 de sfărâmare, cu lame, se rotește cu 2500 rot/min, iar rotorul 13 se rotește cu 250 rot/min. Duza conică 17 nu se rotește semnificativ, dar poate rezolva ușor menținerea liberă a rulmenților.

Formularea lichidă din exemplul 7 este plasată în rezervorul 25 și este pompată cu ajutorul pompei 23 prin conducta de alimentare 27 la duza 21 de pulverizare, de unde este pulverizată pe particulele de suport fluidizate. Formularea lichidă este pompată prin conducta de alimentare 27, cu un debit de 12,2 ml/min, și aerul este alimentat la duza 21 prin niște linii de alimentare și reîntoarcere (neprevăzute) pentru a produce o pulverizare corespunzătoare. Aerul de pulverizare este furnizat cu un debit de 2.3 1/min, la o presiune de 1,2 kgf/cm². Formularea lichidă este pulverizată timp de 10 s, și apoi oprită 10 s, dar aerul de fluidizare și aerul din fantă este alimentat continuu pentru a menține suportul cu particulele fluidizate. Dacă temperatura în interiorul camerei 3 începe să se ridice peste 30°C, temperatura aerului de alimentare este scăzută la 40°C. în scopul răcirii, dacă aceasta este necesar, sunt prevăzute mijloace de răcire a aerului care să asigure ca temperatura particulelor pulverizate să nu depășească 30°C. Procedeul este continuat până cei 1000 ml de formulare lichidă din exemplul 7 au fost depuși pe 800 g particule purtătoare.

Exemplul 9. Capsule de formulare farmaceutică conținând insul ină pentru administrare orală de particule solide, ce se prepară prin condiționarea într-o cantitate corespunzătoare a particulelor solide preparate ca în exemplul 8, în capsule gelatinoase cu dimensiunea de 0-4.

Exemplul 10. Pentru a prepara un litru de formulare farmaceutică pentru administrare orală de salmon calcitonină, se utilizează următorul procedeu. Mai întâi se prepară faza hidrofilică din asocierea următoarelor ingrediente:

— Polioximetilen (40) stearat ................... 6,7g;

— Benzoat de sodiu........12,0 g;

— Hidroxipropilceluloză

SL...................... 6,0g;

— Aprotinină..... 200000 KIU xl5;

— Acid citric............. 4,3g;

— Acid ascorbic .......... 3,2g;

— Apă deionizată .......166,7 ml.

Se dizolvă hidroxipropilceluloză în aprotinină (soluție normală) și apoi aceasta se amestecă cu polioxietilen (40) stearat, se adaugă benzoatul de sodiu, acidul citric și acidul ascorbic, iar în final apa. Se agită amestecul până la completa dizolvare a ingredientelor și se aduce /?Hul la 3,0-3,5 prin adaugarea, înceată, a unei soluții concentrate de acid citric sau acid ascorbic.

Faza apoasă hidrofilică rezultată, salmon calcitonina, este adăugată ușor și cu amestecare constantă la temperatura camerei și la o umiditate relativă mai mică de aproximativ 40%. Se adaugă suficientă cantitate de salmon calcitonină, pentru a se ajunge la o concentrație finală de la 600 la 1200 Ul/ml de formulare lichidă: cantitatea de preferat este, însă, de 1000 Ul/ml.

Separat, faza hidrofobică se prepară din următoarele ingrediente:

— Lecitină (din gălbenuș de ou) 32,8g;

— Colesterol.............26,7g;

— D-«//b-tocoferol......... 1,3g;

— Monooleat de glicerol.....23,7g;

— Acid oleic............212,0g;

— Tween 80 ............ 157,0g — Sub-amestec

Anti-Oxidant............... 2,8g;

— Propilparaben .......... 3,0g;

— Metilparaben...........20,0g;

— Ulei de sesam (de puritate farmaceutică)............... 6,7g;

— Alcool etilic (95%) g.s.

Se amestecă împreună colesterolul, tocoferolul, monooleatul de glicerol și celelalte ingrediente în alcool etilic, al cărui volum este ales astfel, încât volumul fazei hidrofobe să fie același cu volumul fazei hidrofile. Soluția anti-oxidant este preparată ca în exemplul 1, dar opțional se omite hidroxianisol butilat și hidroxitoluen butilat. Se poate utiliza un omogenizator cu 7500 rot/min, la temperatura de 20°C, iar simpla amestecare magnetică este suficientă. Faza hidrofilică este apoi turnată (în volum egal față de faza hidrofobică) sub agitare mecanică simplă care poate fi suficientă sau se poate utiliza omogenizatorul amintit mai sus (parametrii arătați). Emulsia rezultată este trecută de trei ori consecutiv prin microfluidizatorul utilizat în exemplul de mai sus, și folosind aceleași condiții.

Exemplul 11. Se prepară o formulare farmaceutică pentru administrare orală de salmon calcitonină, cum este descris în exemplul 8, cu excepția faptului că 500 ml de lichid formulat ca în exemplul 10 este utilizat pentru acoperirea a 400 g carboximetilceluloză sare de calciu.

Exemplul 12. Capsule de particule solide, pentru administrare orală, de salmon calcitonină care se prepară prin condiționarea unei cantități corespunzătoare de solid preparat ca în exemplul 11 în capsule de gelatină tare cu dimensiunea de 0-4.

Exemplul 13. Capsule de gelatină tare acoperite cu material enteric cu formulare farmaceutică pentru administrare orală de salmon calcitonină, care se prepară după cum urmează: Capsulele obținute ca în exemplul 12 sunt acoperite într-un tambur rotativ de acoperire cu 5% ftalat de polivinilpirolidonă și soluție 10% de hidroxipropilmetil celuloză (în alcool etilic). Procentajele sunt date față de greutatea capsulei. Capsulele care au fost astfel acoperite, sunt în continuare acoperite cu soluție 20% (în greutate față de greutatea capsulei) de ftalat de hidroxipropilmetilceluloza du pH=5,5, în clorură de metilen, într-un tambur rotativ de acoperire.

Exemplul 14. Se prepară o formulare farmaceutică pentru administrare orală de somatotropină de porc, după cum urmează:

Sub-amestecul A, este preparat din următoarele ingrediente:

— Lecitină din soia ......150,00g;

— Monooleat de gliceril ..... 22,46g;

— Colesterol............ 30,60g;

— Alcool etilic ......... 50,00ml.

Se dizolvă, sub agitare, toate ingredientele în alcool etilic la temperatura de 75°C, după care se evaporă alcoolul etilic.

Sub-amestecul B, este preparat din următoarele ingrediente: .

— Acid oleic............ 420,0g:

— D-a//a-tocoferol.........30,0g;

— Polisorbat 80 ........... 30,0g;

— Sub-amestecul Anti-oxidant (din exp. 1)................ 2,7g;

— Propilparaben .......... 1,2g;

— Metilparaben........... 6,8g;

— Sub-amestec A ........ 300,0g;

— Alcool etilic (95%) ..... 750,0g.

Ingredientele se amestecă, în mod cunoscut, la temperatura camerei.

Sub-amestecul C, se prepară din urmă- toarele ingrediente:

— Somatotropină de porc .... 50 mg;

— Aprotinină........ 200000 KIU;

— Carbonat de sodiu (soluție normală) ....................... 300 cm³.

Se amestecă ingredientele la temperatura camerei și se aduce pH-ul la o valoare de 5,0, cu tampon fosfat.

Sub-amestecul D, se prepară din ingredientele descrise în cadrul exemplului 1, cu 15 excepția faptului că nu se adaugă polioxietilen (40) stearat.

Având preparate aceste subamestecuri, se prepară apoi o microemulsie ce conține somatotropină de porc, din următoarele 20 cantități de Sub-amestecuri:

— Sub-amestec B ........ 450ml;

— Sub-amestec C ........ 150ml;

— Sub-amestec D ........ 150ml.

Sub-amestecul C se adaugă încet în Sub25 amestecul D, prin agitare cu un omogenizator la 7500 rot/min, și la temperatura de 20°C. Amestecul rezultat este adăugat încet peste Sub-amestecul B, utilizând același agitator la aceeași temperatură și la aceeași 30 viteză de rotație. Emulsia rezultată este trecută, de cinci ori consecutiv, printr-un microfluidizator descris în exemplul 1 și respectând aceleași condiții.

Exemplul 15. Se prepară o formulare 35 farmacuetică solidă pentru administratre orală, ce conține somatotropină de porc, după cum urmează: Miezul particulelor purtătoare se prepară prin amestecarea următoarelor ingrediente:

— Pulbere din făină de soia ..................... 300g;

— Hidroxipropilceluloză50 g;

— Acid alginic ............50g.

Amestecul ingredientelor se face Ia temperatura de 22°C. Miezul particulelor se usucă și se fluidizează în pat, la tempera108219 tura de 29°C, timp de 45 min. Secundar, 500 ml de formulare lichidă preparată ca în exemplul 14 se pulverizează peste miezul de particule uscate, în aparatul descris în exemplul 8.

Exemplul 16. Particulele acoperite obținute așa cum s-a descris în exemplul 15, sunt granulate într-un granulator la o dimensiune a particulelor de 1,5-2,0 mm, în condițiile convenționale largi și/sau cele recomandate de fabricant. Pentru aglutinarea particulelor de granule se utilizează o soluție de hidroxipropilceluloză-L în alcool etilic (aproximativ 8% g/v). în continuare, particulele sunt acoperite enteric (într-un acoperitor tambur sau tavă și printr-un procedeu energic) cu 8% în greutate, față de greutatea granulelor, de soluție 5% (g/v) de hidroxipropilmetilceluloză în clorură de metilen. în final, acoperitorul este utilizat să asigure un strat de ceară pe granulele enterice, într-o cantitate suficientă ca să permită granulelor să floteze în stomacul porcului când sunt ingerate.

Exemplul 17. Se utilizează procedeul general descris în exemplul 7, dar substituind contitatea corespunzătoare de insulină umană cu insulină bovină. Formularea lichidă poate fi acoperită pe un suport solid, conform descrierii din cadrul exemplului 8.

Exemplul 18. Se utilizează procedeul general descris în cadrul exemplului 7, dar înlocuind cantitatea de insulină bovină cu o cantitate corespunzătoare de gama-interferon uman. Această formulare este utilizată pentru administrare orală. Formularea lichidă poate fi acoperită pe un solid purtător, conform procedeului descris în cadrul exemplului 8.

Exemplul 19. Se utilizează procedeul general descris în cadrul exemplului 7, dar înlocuind insulina bovină cu o cantitate corespunzătoare de be/a-interferon uman. Această formulare este utilizată pentru administrare orală. Formularea lichidă poate fi depusă și pe un suport solid, conform procedeului descris în cadrul exemplului 8.

Exemplul 20. Se utilizează procedeul general descris în cadrul exemplului 10, dar înlocuind insulina bovină cu o cantitate corespunzătoare de eritropoetină. Această formulare este utilizată pentru administrare orală. Formularea lichidă poate fi depusă și pe un suport solid, conform procedeului descris în cadrul exemplului 8.

Exemplul 21. Se utilizează procedeul general descris în cadrul exemplului 14, dar înlocuind insulina bovină cu o cantitate corespunzătoare de țesut plasminogen activator. Se prepară o formulare pentru administrare orală. Formularea lichidă poate fi depusă și pe un suport solid, conform procedeului descris în cadrul exemplului 8.

Exemplul 22. Se utilizează procedeul general descris în cadrul exemplului 14, dar înlocuind insulina bovină cu o cantitate corespunzătoare de factor VIII. Se prepară o formulare lichidă pentru administrare orală. Formularea lichidă poate fi depusă și pe un suport solid, conform procedeului descris în cadrul exemplului 8.

Cu formulările farmaceutice, conform cu prezenta invenție, s-au făcut testări chimice și biologice, după cum se prezintă în continuare:

Determinarea biologică A. S-au efectuat testul clinic al formulării pentru administrare orală, descris în cadrul exemplului 5, și anume: Un grup de 17 diabetici (8 fiind insulino-dependenți și 9 neinsulino-dependenți) și un voluntar sănătos au fost opriți de la mâncare peste noapte. Cu 12 h înainte de testare, s-au retras de la acești pacienți, toți agenții hipoglicemici și injecțiile de insulină. Fiecare diabetic a luat pe cale orală, formulările de insulină preparate, conform procedeului descris în cadrul exemplului 5 (capsule tari de gelatină conținând miezul particulelor purtătoare, acoperite prin pulverizare cu o microemulsie ce conține insulină, dar care nu sunt acoperite enteric). Fiecare capsulă conține aproximativ 10 U.I. de insulină bovină și fiecărui subiect i s-a administrat oral, o doză echivalentă cu aproximativ o U.I. insulină/kg greutate corp, în 250 ml de apă. A fost măsurat nivelul zahărului în sânge, prin înțeparea degetuDupă administrarea or lui. în câteva cazuri, concentrația insulinei serice a fost măsurată utilizând metoda radio-imunostudiului. Pentru analizele serice de insulină, probele de ser au fost 5 decantate în tuburile de testare ce conțin aprotinină și depozitate la - 20°C, până la efecturea analizei.

Concentrațiile zahărului în sânge sunt prezentate în tabelul 1:

Tabelul I a capsulelor din exemplul 5.

Caz	Sex	Vârstă	Clasa de diabet	Zahăr în sânge (mg%)
0	1	2	3	4(ore)	5
1	m	58	IDMM	254	127+
2	m	67	NIDDM	216	196	186^x
3	f	51	IDDM	180	142
4	m	50	IDDM	152	1 15	98
5	m	68	IDDM	301	283	213^x
6	m	45	NIDDM	190		167^x
7	m	60	IDDM	173	148
8	m	53	NIDDM	205		101
9	f	45	NIDDM	193	147		112
10	m	54	NIDDM	164	147	143		135^x
11	f	48	IDDM	209	203	173
12	f	54	NIDDM	154	115	96
13	m	35	NIDDM	167	162	148
14	m	70	NIDDM	256		162^x
15	m	57	NIDDM	253	229		177
16	m	31	sănătos	116	128		149	127	117
17	m	40	IDDM	252	162	133
18	m	40	IDDM	157 132	118 61	60+		75	89

(+) Șoc indus de insulină (x) Rezistent Ia administrarea s.c. regulată de insulină (5 la 20 U)

Unii pacienți răspund slab la injectarea subcutanată a insulinei (specifice sunt cazurile 2, 5, 6, 10 și 14). Răspunsul acestora, la insulina injectată regulat, este dat în concentrația zahărului în sânge.

Aceste rezultate se pot urmări în tabelul 2.

Tabelul 2

Răspunsurile pacienților la administrarea, s.c. de insulină

Caz	Sex	Vârstă	Clasa de diabetici	Insulină în unități	Zahăr în sânge
0	1	2	3 (ore)
5	m	68	IDDM	15	171	196	161	170
6	m	45	NIDDM	5	259		376	298
2	m	67	NIDDM	20	216	196	186	180
10	m	54	NIDDM	20	330		180
14	m	70	NIDDM	20	312	162

Particulele din exemplul 5 care au fost administrate oral (fără acoperire enterică a particulelor) sunt eficiente în scăderea 5 rapidă a zahărului ridicat din sânge, la aducerea unei concentrații spre valoarile normale, la subiecții diabetici, cu excepția unui singur caz (cazul nr. 11) unde scăderea observată a concentrațiilor de zahăr din sânge nu este considerată semnificativă clinic. Voluntarul sănătos nu a răspuns la administrarea formulării orale din exemplul 5. După cazuri (cazul nr. 1 și nr. 18) au prezentat șocul hipoglicemic indus de insulină la 75 și 120 min, după administrarea orală a formulării din exemplul 5 (care a fost asigurată prin ingerarea a 100 g de zahăr în apă).

In cazurile studiate, s-au recoltat probe de ser, înainte și după ingerarea orală a formulării din exemplul 5.

Rezultatele sunt prezentate în tabelul 3.

-Q

Concentrația de insulina în ser și zahăr în sânge, după administrarea orală a capsulelor din exemplul 5 de realizare

	5 (ore)			46	(68)
sânge (mg%)	xl^-	76	(134)	— o		64 (207)
m		un	50	un Γ·	98 (122)
Zahăr în	CM	106	un Tt*	11 (77)	oo un	(09)	xt — oo cn

ică (mcU/ml)	un			' 106	so.

5 '-C	—	OO o>	un	σχ g	O	OO	57 152)
•y;
0,5			091	CM cn
	o	20	(991)	3 Ώ	o	un	- £
Exemple	Insulină	Zahăr	Insulină Zahăr	Insulina	Zahăr	Insulină Zahăr
Clasa de	diabetici	NIDDM		, a 20	IDDM		, a 15
Vârstă	54		u y: cd ț u >g 1— ,	40		X S5 7
Sex	E		a s c c E o •a —	E		c c f— -5 ^ω Τ3 Ό
Caz	o		După t unități	OO		CU — Q §

o

Determinarea biologică B. S-a efectuat testul clinic al preparatului descris în exemplul 1 și anume: o cantitate corespunzătoare de microemulsie sub formă lichidă s-a administrat oral, împreună cu 5 10 ml soluție trigliceridă cu lanț mediu, care se comportă ca o microemulsie ce conține insulină și care a fost acoperită enteric. Fiecare ml de formulare ce are in sulină conține circa 5 U.I. insulină bovină. Un număr de 18 diabetici (9 sunt insulinodependenți și 3 neinsulino-dependenți) și un voluntar sănătos au fost reținuți de la mâncare peste noapte, precum și de la ingerarea de agenți hipoglicemici și de insulină. Fiecărui pacient i s-a administrat, pe cale orală, o unitate de insulină/kg corp.

Rezultatele sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4

Nivelul de zahăr în sânge, după administrare

Caz	Sex	Vârstă	Clasa de diabetici	Zahăr în sânge (mg%)
0	1	2	3	4 (ore)
1	f	46	NIDDM	190	174	167
2	m	68	IDDM	321	144
3	f	52	NIDDM	161	139
4	m	37	IDDM	207	147
5	m	59	IDDM	307	285	173	109
6	m	30	IDDM	244	212	202	170
7	f	50	IDDM	153	136
8	m	54	NIDDM	224	205	190
9	m	60	IDDM	153	78
10	m	40	IDDM	157	125	110+)
11	m	58	IDDM	259	172	98
12	m	35	IDDM	156	137
¹³	m	31	Normal ++	157	112	107+)	92	.83+)

+) Șoc hipoglicemic indus dc insulină.

++) Cazul a avut un mic dejun prealabil, la circa 2,5 h înainte studiu. A răspuns moderat la șocul hipoglicemic indus de insulină, ca: transpirație rece, lipsă de orientare și senzație de foame cu durere.

Cazurile nr. 1 și nr. 8 au răspuns slab la administrarea, pe cale orală, a 500 ml de Diabenase și la injectarea subcutanată a 20 U.I. de insulină normală. Rezultatele se pot vedea în tabelul 5.

Tabelul 5 Nivelul de zahăr în sânge, după administrare

Caz	Sex	Vârstă	Clasa de diabet	Insulină normală/ Diabense	Zahăr în sânge (mg%)
0	1	2	3	4 (ore)
1	f	46	NIDDM	15 unit.	201	198		185
				500 mg	186		165
6	m	30	IDDM	20 Unit.	151	124
8	m	54	NIDDM	20 Unit.	218	200	194	176
				500 mg	222	205	174

Numai un diabetic, din cei 12 pacienți studiați, a prezentat un răspuns slab la administrarea orală de microemulsie ce conține insulină. Un voluntar sănătos, a răspuns bine și a intrat în șoc hipoglicemic provocat de insulină.

în câteva cazuri studiate, după administrarea orală a formulărilor din cadrul exemplului 5, s-au recoltat probe de ser, atât înainte, cât și după administrarea formulatării. Rezultatelr sunt prezentate în tabelul 6.

Concentrația de insulină în sânge (McU/ml) și zahăr în sânge (mg%), după administrarea orală a microemulsiei din exemplul 1

+) Insulina a fost administrată subcutanat, la cazurile studiate și la diferite date.

Determinarea bilogică C. S-a efectuat testul clinic al formulărilor pentru administrare orală descrise în exemplul 8, astfel: La doi câini de vânătoare (cântărind 12 kg și respectiv 16 kg) s-au injec- 5 tat în duoden, câte 5 ml microemulsie ce conține insulină (fiecare ml conține 5 U.I. insulină bovină). După administrare, s-au determinat concentrațiile de glucoză și insulină în sânge. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 7. S-a constatat scăderea concentrației de zahăr în sânge și creșterea insulinei serice, la am-bii câini. Aceasta este un indicativ al unei bune biodisponibilități a insulinei administrată intraduodenal. Deci, insulina este, atât bioactivă, cât și biodisponibilă.

Tabelul 7

Concentrația de insulină și glucoză în serul canin, înainte și după administrarea în duoden a microemulsiei ce conține insulină

Animal	Exemple	Glucoză în ser (mg%)/Insulină în ser (micro-unit/ml)
		-0,5	0	0.5	1	1,5	2	3	4	5 (ore)
A	Glucoza în ser	109,5	120,3	67,4	49.6	39,0	28,5	24,7	43,4	79,7
Insulina în ser	8	10	250	139	172	96	54	A	13
B	Glucoza în ser	133,8	138,4	105,7	76,8	77,6	83,5	78,8	94,3	104,5
Insulina în ser	16	20	122	89	50	39	9	8	20

Determinarea biologică D. După reți- 10 nerea de la mâncare peste noapte, a șase voluntari de sex masculin de vârste între 21 și 26 ani (medie 23,1 ani) și cu greutate corporală între 58 și 78 kg (medie 66 kg) și înălțime de 171 și 187 cm (medie 15 177,2 cm), la ora 6 dimineața, cinci subiecți au înghițit 400-420 U.I. salmon calcitonină în formularea descrisă în exemplul 10, și alt subiect (unul a fost injectat subcutanat cu 200 U.I. de salmon 20 calcitonină, în condiții de post). S-au recoltat probe de sânge venos, la timpul 0 (înainte de medicație) și la 30; 60; 90; 120; 150; 180; 210; 240; 300; 360 și 480 min, după medicație (toate măsurătorile s-au făcut în triplu). Nivelul fosfatului seric, de la probele de sânge recoltate, și nivelul salmon calcitoninei din plasmă tratată cu EDTA au fost studiate prin metoda radioimunologice utilizând ^l25I. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 8.

Tabelul 8

Concentrația de salmon calcitonină în plasmă

Timp	A	B	c	D	E	F
(min)	Oral .	Oral	Injecție	Oral	Oral	Oral
1	2	3	4	5	6	7
0	10	10	10	10	10	10
30	10	10	260	102	10	10
60	10	15	170	15	21	10
90	10	10	102	10	10	190
120	130	10	10	170	10	10

Tabeulul 8 (continuare)

60

1	2	3	4	5	6	7
150	10	86	10	1 1	10	10
180	460	66	68	92	68	10
210	10	180	10	66	10	66
240	10	10	10	81	10	21
300	10	10	86	10	10	10
360	10	10	10	10	10	10
480	10	10	10	10	10	10

Se poate vedea că administrarea orală de salmon calcitonină în concentrație de 400 la 420 U.I., ca formulare descrisă în exemplul 7. conduce la reducerea nivelului de fosfat în ser și o creștere similară în plasmă a salmon calcitoninei RIAmăsurată, față de cea asigurată prin injectarea subcutanată de 200 U.l. la om.

Administrarea orală de salmon calcitonină în formularea obținută ca în exemplul 10, produce picuri de salmon calcitonină în plasma umană și reduce nivelele de fosfat în ser (la voluntarii tineri masculini). Salmon calcitonină administrată oral, în calitate de 400 la 420. U.I., induce un răspuns biologic prin reducerea fosfatului seric, și cu salmon calcitonină biodisponibilă în plasma tratată cu EDTA (studiată prin RIA) la om la administrarea a 200 U.l. de salmon calcitonină care a fost administrată subcutanat.

Salmon calcitonină incorporată în formularea 7, administrată la om prin ingerare orală, este eficientă din punct de vedere biologic și biodisponibil.

Determinarea biologică E. La un porc mascul care cântărește 75 kg, s-au introdus în stomac 500 micrograme de somatotropi5 nă porcină, printr-un tub gastric, iar la alt porc, tot mascul care cântărește 82 kg s-au introdus 500 μg somatotropină porcină/kg corp greutate, în duoden via enterostomă. S-au recoltat probele de sân-ge cu ajutorul 10 unei canule intravenoase plasată la vena jugulară și serul a fost măsurat prin radioimunoanaliză. Acești doi porci au fost pretestați cu injecții intra-musculare, zilnic cu 500 mg dexamethason, timp de trei zile 15 consecutiv (pentru a suprima in vivo secreția de somatotropină porcină), apoi s-a administrat, atât intragasrtic, cât și intraduodenal câte 500 mg de somatotropină porcină/kg corp greutate. S-a prezentat o 20 biodisponibilitate de somatotropină porcină crescută ca pic la 6 h după administrarea intraduodenală și la 10 h după administrare intragastrică. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 9.

Tabelul 9

Nivelul de somatotropină porcină în ser

Timp (ore), după administrare	Somatotropina serică (ng/ml)
Porc (gastric)	Porc (duodenal)
0	5	5
2	7	5
4	6,5	12
6	6,5	17
8	13	17
10	14	15
12	14	13
14	—	13.5
16	—	13,5
24	9	—

Apare că somatotropina porcină, administrată în stomac sau duoden, este biodisponibilă.

Determinarea biologică F. Acest exemplu demonstrează că insulina în formularea, conform prezentei invenții, este absorbită prin vasele limfatice și nu prin sistemul de pori ai membranei (în care caz nu s-a găsit insulină în fluidul limfatic, și majoritatea insulinei adsorbite a fost găsită în vena portă ce drenează în ficat). S-a efectuat următoarea determinare: Un porc femelă care cântărește 35 kg este anesteziată și apoi se introduce o canulă în duoden, iar fluidul limfatic este colectat într-un cilindru pe parcursul a unor perioade de câte 15 min, pe întreaga perioadă de studiu. O altă canulă, s-a introdus în vena poartă și vârful des chiderii ei este introdus în ficat; un cateter 20 este plasat în vena jugulară dreaptă; și o canulă este plasată în vena brațului stâng. Se introduce, intravenos, apă ce conține 10% glucoza. O formulare lichidă ce conține insulină (50 ml și fiecare ml 25 conține 5 U.I. de insulină bovină), preparată ca în exemplul 1, este injectată rapid în duoden prin canula plasată în lumenul duodenului la timpul 0. S-a urmărit și studiat insulina, în sânge și ser, prin radioimunoanaliză. Fluidul limfatic este diluat I 5 la 10, datorită concentrației mari de insulină găsită în probe, și s-a găsit necesară diluarea în continuare 1 la 50 pentru probele de limfa colectate la 15-30 min de la începerea studiului. Vasul limfatic major 10 drenând duodenul, după canularea sa și după anestezie, a arătat o ușoară tendință de reducere a vitezei de curgere. Este excepție, o mărire tranzitorie a vitezei de curgere observată anterior administrării 15 intraduodenale de insulină, care se poate datora anestezicului aplicat în acest stadiu. Curgerea limfei este arătată în fig. 2. După introducerea intraduodenală a formulării care conține insulină, o creștere tranzitorie a nivelului insulinei serice a fost găsită la probele provenind de la sângele portal hepatic în minutele 7,5 la 15 de la medicație. Altfel spus, nivelurile insulinei serice nu sunt alterate în probele de sânge portal hepatic pe parcursul studiului, așa cum se arată grafic în fig. 3 B. De asemenea, nu se găsesc schimbări în nivelu108219 rile insulinei serice de la probele de sânge venos, așa cum se arată în graficul din fig. 3A. Totuși, așa cum se poate vedea din fig. 3C, este observată o marcată și susținută creștere a insulinei în fluidul limfatic, iar nivelul schimbărilor variază între 1000 și 5000 microunități/ml de lichid limfatic. Nivelurile ridicate de insulină nu pot fi considerate ca fiind datorate creșterii vitezei de cugere a limfei.

Produse chimice solubile în apă, puțin hidrofile, cum ar fi zahărul, sunt cunoscute ca fiind absorbite de sistemul poros al membranei intestinale, apoi purtate în circulația intracapilară și în final în vena portă hepatică. Lipidele și substanțele lipofile, pe de altă parte, sunt cunoscute ca fiind absorbite prin două mecanisme distincte diferite. Acizii grași care au lanțuri carbonice relativ scurte (de exemplu C₂—C₆ sau C₈ cum ar fi acizii de tipul acidului caproic și acidului caprilic) sunt absorbiți prin membrana intestinală cu asistență enzimatică, cu prezența sărurilor biliare și a lipazei pancreatice. Lipidele și acizii grași care au lanțuri relativ mai lungi (de exemplu, acidul oleic, dioleații și trioleații de gliceride, cât și colesterolul și fosfolipidele) formează chylomicra în interiorul membranei și sunt absorbiți prin peretele membranei intestinale, prin mecanisme care nu sunt bine clarificate și înțelese. Odată intrați în membrana intestinală, ei participă la formarea chylomicrei și apoi sunt trimiși în vilozitățile sistemului intestinal, drenați în fluidul limfatic, colectați în canalul toracic și în ultima formă trecuți în sistemul circulator sistemic.

O marcată și semnificativă creștere a insulinei găsită primar în lichidul limfatic duodenal, în acest stadiu confirmă că administrarea intraduodenală a formulărilor cu insulină (care este legată de chylomicra, sau pro-chylomicra) este adsorbită prin sistemul limfatic și nu prin sistemul venei porte. Nivelul de insulină recuperat de la fluidul limfatic până la 5000 micro unităti/ mi -nu este semnificativ ceea ce confirmă că insulina este adsorbită prin medierea chylomicrei și nu prin sistemul portal.

Claims

Revendicări

1. Formulare farmaceutică pentru administrare orală, sub formă de emulsie, caracterizată prin aceea că este constituită dintr-o fază hidrofilă miscibilă cu apa și care conține un material activ din punct de vedere biologic și dintr-o fază hidrofobă care conține 0,5—5 părți colesterol sau altă matrice, 0,5—40 părți lecitină sau altă fosfolipidă, 0,5—95 părți agent activ de suprafață lipofil. 0—0,5 părți ester de colesterol, 0—50 părți acid gras neesterificat și 0—0,5 părți apoproteină, și în care emulsia este acoperită în mod opțional pe un purtător solid, părțile fiind exprimate în greutate.
2. Formulare farmaceutică, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că agentul activ de suprafață lipofilic este un acid gras cu o catenă esterificată lungă, cum ar fi de exemplu ester de glicerol sau monooleat de glicerol având o valoare HLB de cel mult 10.
3. Formulare farmaceutică, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, agentul activ de suprafață hidrofilic este monostearat de polietilenglicol având o valoare HLB de cel puțin 17.
4. Formulare farmaceutică, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că materialul activ din punct de vedere biologic este ales dintre insulină. γ-interferon, β-interferon, calcitonină, oritropoietină, un hormon de creștere, somatropină, activator de plasminogen din țesut sau factor VIII.
5. Formulare farmaceutică, conform re108219 vendicării 1, caracterizată prin aceea că, substanța purtătoare solidă se expandează în mediu apos ce conține 20—60 părți carboximetilceluloză de calciu, 5-25 părți acid alginic, 2-20 părți gelatină, 20-60 părți hidroxipropilceluloză și 0,1—20 părți agent activ de suprafață, părțile fiind exprimate în greutate sau în care substanța solidă purtătoare este proteinică, de exemplu, pulbere de soia protejată enteric de ftalat de hidroxipropilmetilceluloză.
6. Formulare farmaceutică, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că este sub formă de capsule cu înveliș de gelatină dură protejată enteric cu ftalat de hidroxipropilmetilceluloză.
7. Procedeu de obținere a formulării farmaceutice pentru administrare orală, caracterizat prin aceea că cuprinde o 5 amestecare rapidă a materialului activ din punct de vedere farmaceutic, într-un solvent hidrofil adecvat cu faza hidrofobă care conține un agent de suprafață lipofil și în mod opțional adăugând un agent activ de 10 suprafață hidrofil, după care amestecul se trece, de trei ori, printr-un aparat de microfluidizare și acoperă o substanța purtătoare solidă granulată, printr-un procedeu de pulverizare intermitentă într-un pat de 15 fluidizare la o temperatură de 29C.