RO120122B1

RO120122B1 - Compoziţie medicală şi utilizare, ca medicament, în formulare protectivă locală, formulare pentru absorbţia radiaţiilor uv, sau a unei formulări antivirale, antifungice sau antiinflamatorii

Info

Publication number: RO120122B1
Application number: RO99-00675A
Authority: RO
Inventors: Benny Johansson; Bo Niklasson
Original assignee: Noviscens Ab
Priority date: 1996-12-16
Filing date: 1997-12-16
Publication date: 2005-09-30
Also published as: AU720008B2; US20020128310A1; WO1998026788A1; CZ295459B6; EP0957927A1; ES2236837T3; KR20000069521A; CA2275321A1; NO321048B1; DE69732495T2; CA2275321C; ATE288760T1; JP4703792B2; US6562802B2; NO992841D0; DE69732495D1; NO992841L; PL333915A1; AU5502798A; HUP0000557A3

Abstract

Invenţia se referă la o compoziţie pentru utilizarea, ca medicament, în formulare protectivă locală, formulare absorbantă a radiaţiilor UV şi formulare antivirală, antifungică şi antiinflamatoare. Compoziţia conform invenţiei include un polimer hidrofil, cationic, care conţine grupări amino, selectat din grupul alcătuit din chitosan natural şi derivaţii cationici ai acestuia; compuşi polietilenici, cationici, DEAE-4 sau poliomitină, legaţi de o substanţă neutralizantă anionică, care este a) selectată din grupul alcătuit din compuşi etilen-aminici anionici, acizi tetraazacicloalcan-N,N,N-tetraacetic şi derivaţi polimerici de porfirine, sau b) un compus endogen, ales din grupul constând din taurină, hipotaurină şi derivaţi carbamilaţi sau cloruraţi ai acestora, cisteamină, cisteină, N-acetilcisteină şi metaboliţi acizi de poliamine, cu specificitatea că, chitosanul natural sau derivaţii acestuia nu sunt legaţi covalent de DTPA sau EDTA.

Description

Prezenta invenție se referă la o compoziție medicală și la utilizarea acesteia, pentru obținerea unei formulări protective locale, a unei formulări pentru absorbția radiațiilor UV sau a unei formulări antivirale, antifungice sau antiinflamatorii.

Conform primelor date epidemiologice, cu privire la dermatita de contact alergică, raportate în anii 30, cel mai frecvent alergen la femei este reprezentat de nichel. Aria primară de sensibilizare s-a schimbat, de la bretelele cu butoni metalici, pentru pantaloni, la lobii urechilor cu perforații. Sensibilizarea poate să apară, de asemenea, datorită contactului ocupațional, cu obiecte ca asamblaje electrice, butoni de manșetă, ustensile de lăcătușerie, echipamente dentare, foarfece, ustensile de croșetat, reactivi chimici etc.

în continuare, atenția se îndreaptă spre afecțiunea severă reprezentată de eczema mâinii, dar evident, eczema cu alte localizări, cum ar fi abdomenul, determinată de nasturii de nichel ai pantalonilor sau la nivelul lobilor urechilor, determinată de contactul cu cerceii, reprezintă o problemă importantă.

Sursele sensibilizării primare, ce determină eczema mâinii, sunt fie ocupaționale, fie aparțin mediului înconjurător. Ocupațiile includ plantatorii, cei care lucrează cu metale, casierii, frizerii sau funcționarii. Sensibilizarea primară, datorată mediului înconjurător, se referă la persoanele casnice, mediu înconjurător sau hobby-uri ce implică expunere la nichel. La pacienții deja sensibilizați la nichel, riscul de apariție a eczemei mâinii este mult mai mare, în special, atunci când pielea prezintă leziuni. în multe cazuri, un rol este jucat de o situație multifactorială, ce include expunerea la nichel, expunerea la iritanți, terenul atopic și alți factori. Investigațiile realizate în Statele Unite, Finlanda și Danemarca, au arătat că numărul femeilor, care prezintă sensibilitate la nichel, din populația generală, reprezintă aproximativ 10% (Menne T., Prevalenta alergiei la nichel la femei, Dermatosen in Berufund Umwelt 26:123,1978; Peltonen L., Sensibilitatea la nichel în polulația generală. Dermatita de contact 5:27,1979; Prystovsky S.D. et al., Hipersensibilitatea de contact alergică la nichel, neomicină, etilendiamină și benzocaină, Arch Dermatol: 115:959,1979).

în orice caz, o frecvență mai mare a alergiei la nichel (15...18%) s-a determinat în grupele de vârstă, la care eczema mâinii apare în mod obișnuit (Maibach H.l. & Menne T., Nichelul și tegumentul: imunologie și toxicologie, Capitolul 13:134,1989, CRC Press, Florida, USA). Atunci când dermatita mâinii se dezvoltă la subiecții sensibilizați la nichel, această afecțiune devine o amenințare reală, pentru abilitatea lucrativă a individului. într-un studiu efectuat în Danemarca, s-a arătat că eczema mâinii determinată de nichel este cea mai frecventă boală a tegumentului, care duce la invaliditate permanentă (Menne T., Bachmann E., Invalidarea permanentă la femeile cu dermatita mâinii determinată de nichel, crom sau cobalt, Dermatosen in Beruf und Umwelt 27:129,1979). Acest fapt duce la costuri enorme în sistemul de asistență socială și la o suferință personală din partea pacienților. într-un alt studiu efectuat în Danemarca (Menne T., Borgan O., Green A., Alergia la nichel și dermatita mâinii la un eșantion stratificat din populația feminină din Danemarca: un studiu epidemiologie care cuprinde o secțiune statistică, Acta Dermatovener 62:35, 1982), pe baza unui chestionar trimis unui eșantion stratificat (2500) din polulația feminină, s-a ajuns la concluzia că 43% din subiecții cu sensibilitate la nichel prezentau eczema mâinii. Studiul a demonstrat, de asemenea că femeile cu sensibilitate la nichel prezentau un risc crescut de apariție a eczemei mâinii comparativ cu femeile fără sensibilitate la nichel. De asemenea, acele femei care aveau deja o eczemă a mâinii, prezentau o probabilitate mult mai mare să dezvolte alergie la nichel. Așa cum s-a subliniat mai devreme, riscul de a dezvolta o alergie la nichel crește atunci când pielea este lezată, ca în cazul, de exemplu, al dermatitei de contact iritative determinată de expunerea la iritanți, cum ar fi detergenții din mediul lucrativ sau locativ. S-a efectuat un studiu, care a investigat biodisponibilitatea nichelului din produsele

RO 120122 Β1 de consum (Emmett E. A. et al., Dermatita alergică de contact la nichel. Biodisponibilitatea 1 produșilor de consum și pragul de provocare. J. Am. Acad. Dermatol 19:314,1988), iar pragul de provocare la pacienții cu sensibilitate la nichel a variat de la 0,47 pg până la 5,2 mg. 3

Metoda actuală pentru tratamentul dermatitei determinate de expunerea la nichel se bazează în principiu pe tratamentul eczemei acute cu creme cu corticosteroizi și recoman- 5 darea pacientului de a evita obiectele care conțin nichel, obiectiv care este evident foarte greu de realizat. O altă metodă, care s-a folosit experimental, este administrarea agenților 7 chelatori de nichel, cum ar fi disulfiramul (Christensen J. D., Tratamentul cu disulfiram la trei pacienți cu dermatita la nichel. Dermatita de contact 8:105,1982). Deși s-au obținut unele 9 ameliorări ale eczemei pacienților, s-au observat efecte adverse sub formă de reacții alergice și hepatotoxicitate. Trietilentetramina s-a utilizat în același mod, fără a rezulta o ameliorare 11 semnificativă (Burrows D. et al., Tratamentul dermatitei la nichel cu trientină. Dermatita de contact 15:55,1986). în plus, rapoartele cu privire la teratogenicitatea determinată de trietil- 13 entetramina la șobolani au indicat o valoare limitată a metodei.

O analiză recentă a utilizării agenților de legare și a cremelor protectoare 15 (Gawkrodger D.J. et al., Prevenirea dermatitei de contact la nichel. Dermatita de contact 32:257,1995) a arătat că cea mai eficientă substanță chelatoare a nichelului este clioquinolul 17

3% aplicat local sub formă de cremă în asociere cu hidrocortizon 1 %. Metoda utilizată a constat în testarea plasturilor cu monezi de 20 pence acoperite cu cremă la 26 de subiecți sensi- 19 bilizați la nichel.

Cu toate acestea, toxicitatea clioquinoluIui a fost demonstrată la câini tratați zilnic cu 21 g din preparat 3%, timp de 1 lună, deci poate exista un risc de toxicitate la sugari și copii în cazul utilizării prin aplicare locală. De asemenea, clioquinolul este cunoscut ca un alergen 23 de contact și este prezent în Seriile Standard Europene, pentru determinarea hipersensibilității de contact. Se consideră astfel că această substanță este neindicată în scopul preve- 25 nirii dermatitei provocate de nichel. Un anumit efect, exprimat ca reactivitate scăzută la testul cu plasture, a fost determinat pentru EDTA în combinație cu hidrocortizon 1%, când doar 27

40% dintre subiecți au prezentat o reactivitate scăzută la testul cu plasture de nichel (Memon' A.A. et al., Efectele inhibitorii ale agenților de chelare locali și ale antioxidanților 29 asupra reacției de hipersensibilizare indusă de nichel. J. Am. Acad. Dermatol. 30:560, 1994.). Scopul utilizării unei creme active de protecție este acela de a preveni venirea în con- 31 tact a nichelului cu epiderma și evitarea utilizării tratamentului corticosteroid local, la nivelul inflamației pielii. Efectele negative ale utilizării îndelungate a corticosteroizilor sunt bine 33 cunoscute.

într-un alt studiu (Van Ketel W. G., Bruynzeel D. P., Efectul chelatoral EDTA asupra 35 nichelului. Dermatita de contact 11:311,1984), unde s-a utilizat un tratament prealabil cu o cremă conținând Na₂H2EDTA, s-au obținut rezultate oarecum mai bune, în reducerea reacti- 37 vității la testul cu plasture (76%). Concentrația de provocare maximă, utilizată în acest studiu, a fost doar de 1% sulfat de nichel, comparativ cu 5% care se utilizează în mod obișnuit 39 pentru testarea cu plasturi. Un studiu al testării cu plasturi (Fullerton A, Menne T., Evaluarea in vivo și in vitro a efectului gelurilor de protecție în alergia de contact la nichel. Dermatita de 41 contact 32:100,1995), la 21 de indivizi sensibilizați la nichel, unde au fost aplicate discuri de nichel la suprafața gelurilor protectoare Carbopol, conținând CaNa₂EDTA 10%, au arătat că 43 discurile, fără un tratament prealabil, au dat o reacție pozitivă la 11 dintre cei 21 de subiecți. Toți subiecții au prezentat o reacție pozitivă la sulfat de nichel 5%. Deoarece, doar 11 dintre 45 cei 21 de subiecți au reacționat la discuri, se pare că eliberarea ionilor de nichel din discuri a fost insuficientă pentru inducerea unei reacții pozitive. Cei 11 subiecți pozitivi la provocarea 47 cu discuri nu au reacționat atunci când discul a fost aplicat la suprafața gelului proiectiv.

RO 120122 Β1

Un gel neutru fără CaNa₂EDTA a demonstrat, de asemenea, o reducere a sensibilizării, când 3 din 11 indivizi au prezentat o reacție pozitivă la provocarea cu disc și 7 pacienți au prezentat o reacție redusă când au fost tratați cu substanța purtătoare.

în urma unui experiment in vitro, s-a arătat că gelurile au determinat o creștere a eliberării ionilor de nichel din aliaj. Acesta este considerat un efect nedorit, deoarece contrabalansează efectul de barieră al formulării.

Studiile care au utilizat complexe maleabile cu EDTA, acid ciclohexan-1,2-diamintetraacetic (CDTA) și acid dietilentriaminopentaacetic au arătat rezultate slabe în chelarea nichelului, cromului și cobaltului (Resl. (SR) V, Sykora j. Resl. Jr., Eficiența chelatorilor de staniu a ED TA, CD TA și DTPAîn detoxificarea compușilor cu crom, nichel și cobalt și aplicarea lor în dermatologie. Cs Dermatologie 50:95, 1975). Faptul că nici una dintre cremele menționate mai sus nu a dus la apariția unui produs utilizat comercial, subliniază în continuare necesitatea fabricării unei creme protective, eficientă, activă, pentru nichel.

Alergia la cobalt este adesea asociată cu alergia la nichel, deoarece metalele se asociază între ele. Un test pozitiv la cobalt apare de 20 de ori mai frecvent la cei alergici la nichel, decât la cei nealergici, incidența pacienților pozitivi la testul cu plasture de cobalt este de aproximativ 7%, și dintre aceștia, aproximativ 50% sunt reacții izolate. în orice caz, cobaltul se întâlnește izolat în diferite produse, cum ar fi tușurile, vopselele, rășinile poliesterice, acoperirea cu metale prin electroliză, lutul alcalin umed, utilizat în arta ceramicii, vopsele pentru porțelan, hrana pentru animale.

Cromul trivalent are o penetrantă scăzută, la nivelul pielii, legându-se de proteine la suprafața tegumentului, în timp ce cromul hexavalent pătrunde în piele cu ușurință, dar se leagă în proporție redusă de proteine, la suprafața pielii. Se presupune că cromul hexavalent pătrunde în epidermă și apoi este redus enzimatic la forma trivalentă, care se combină cu proteinele, pentru a forma compusul alergenic.

Incidența reală a pacienților pozitivi la testul cu plasture de crom variază probabil în limite cuprinse între 2 și 4%. Cea mai frecventă cauză de alergie la crom este contactul cu cimentul. Alte surse provin din pielea prelucrată cu crom, vopsea ântirugină, conservanții pentru lemn, chibrituri care conțin cromat în capăt, ulei de răcire și ulei de mașină, și multe alte surse.

Dermatita determinată de sensibilitatea la cromați este de obicei severă și are un prognostic nefavorabil.

Reacțiile alergice la nivelul pielii și mucoasei bucale, induse de aur, de exemplu, ionii Au⁺ și Au ³⁺, se întâlnesc de asemenea și reprezintă o problemă pentru unele persoane, în special, în cazul tratamentului dentar.

S-a studiat hiposensibilizarea pe cale orală, pentru alergia la nichel, cu doze orale repetate de sulfat de nichel (Sjovall P., Christensen O.B., Mol Ier H., Hiposensibilizarea orală în alergia cu nichel. J. Am. Acad. Dermatol 17:774,1987). Gradul sensibilizării de contact s-a constatat că scade, în special, atunci când s-au administrat doze mai mari de sulfat de nichel (5 mg/săptămână). în orice caz, majoritatea pacienților au prezentat o acutizare a dermatitei și s-a concluzionat că dozele ridicate, administrate oral, sunt indezirabile pentru pacienți. S-au evaluat alte modele împotriva alergenilor Rhus, când s-a constatat o scădere moderată a sensibilității Rhus după administrarea intramusculară sau pe cale orală a alergenilor Rhus (Kligman A., Hiposensibilizarea împotriva dermatiteiRhus. Arch. Dermatol. 78:47,1958). Un alt studiu de hiposensibilizare s-a efectuat pe subiecți sănătoși din America de Nord, sensibilizați la substanțele toxice din iederă și stejar, urushiol alergen (Epstein W. L et al., Inducerea hiposensibilizării antigen-specifice la substanța otrăvitoare de stejar, la

RO 120122 Β1 adulții sensibilizați. Arch. Dermatol. 118:630, 1982). S-au administrat doze crescânde de 1 urushiol, pe o perioadă scurtă, ceea ce a dus la o scădere a gradului de reactivitate la testul cu plasture. Efectele adverse, sub formă de erupții și prurit anal, au reprezentat principalele 3 complicații.

Din expunerea de mai sus, este evident faptul că nu există în prezent un tratament 5 eficient sau un produs care să nu determine efecte adverse nedorite, care să poată fi utilizat în mod eficient pentru prevenirea dermatitei cauzată de nichel sau de metale înrudite, sau 7 a dermatitei cauzate de alergeni organici care se găsesc în materiale precum Rush și substanța otrăvitoare din iederă sau stejar. Ultimul alergen, care conține vegetale, determină 9 dermatită extinsă la numeroși subiecți, mai ales, în America de Nord.

Toate acestea subliniază importanța obținerii unor produși, care pot facilita în mod 11 activ prevenirea dermatitei de contact la metale sau alergeni organici, fie printr-o funcție de barieră activă, prin intermediul unor proprietăți puternic chelatoare, fie prin inducerea tole- 13 ranței la indivizii sensibilizați. în continuare, există o necesitate urgentă, pentru o formulare protectoare, care protejează împotriva iritației determinate de variați agenți, cum ar fi deter- 15 genții, solvenți și produșii alcalini și acizi, combinată cu un agent activ chelatorde metal, care previne sensibilizarea la acel metal. Aceasta se datorează faptului că dermatita iritativă co- 17 există adesea cu dermatita de contact alergică, determinată de metale, și faptului că aceste două condiții agravează simptomele pacienților. S-a dezvoltat un model de testare a eficien- 19 ței cremelor de protecție generală (fără adăugarea unui agent chelator activ) împotriva agenților iritanți (Frosch P.J. și Kurte A., Eficiența cremelor proiective cutanate. Dermatita de 21 contact 31:161,1994). Ca agenți iritanți, s-au utilizat sulfat de laurii sodic (SLS), hidroxid de sodiu (NaOH), acid lactic și toluen. S-a evidențiat o protecție parțială, realizată de două 23 creme comerciale, împotriva SLS, NaOH și acid lactic, dar nu și împotriva toluenului. în general, cremele protectoare non-active împotriva iritației pot de fapt să accentueze pătrunde- 25 rea prin piele a alergenilor precum nichelul, deși unele sunt comercializate ca fiind eficiente și în protecția împotriva alergenilor. Acest fapt accentuează în plus importanța unei formulări 27 combinate, care să includă un agent chelator activ, într-o cremă proiectivă pentru iritanți.

în prezent, bolile de piele, cum ar fi fotoîmbătrânirea, cancerul de piele, arsurile 29 solare, fototoxicitatea indusă de medicamente, hiperpigmentarea, imunosupresia indusă de radiațiile UV și bolile agravate de expunerea la soare, se tratează prin protejarea pielii împo- 31 triva radiațiilor UV A și UV B. Agenții protectivi sunt diferiți agenți absorbanți selectivi ai radiațiilor UV A și UV B, precum benzofenonele, dibenzoilmetan, metilantranilat, Padimat-o sau 33 agenți fizici cum ar fi oxidul de zinc sau oxidul de titan. Se utilizează de asemenea tretinoin, agenți de inducere pigmentară (5-MOP), antioxidanți și eliminarea radicalilor liberi. Acești 35 agenți protectori furnizează în orice caz, o protecție inadecvată, iar câțiva agenți sunt și sensibilizatori de contact sau fotocontact. O formulare protectoare cu aplicare locală, eficientă 37 pentru radiațiile UV A și UV B, cu toxicitate și alergenicitate scăzute, ar reprezenta o completare valoroasă la agenții existenți, cu privire la protecția împotriva bolilor induse de 39 radiațiile UV A și UV B.

Există de asemenea o luptă constantă, pentru dezvoltarea și necesitatea unor agenți 41 antivirali mai eficienți și mai puțin toxici, pentru tratamentul infecțiilor virale. Un progres major l-a reprezentat fabricarea Acyclovirului, care prezintă selectivitate în inhibarea replicării virale 43 la concentrații scăzute. Deși acest agent este utilizat în diferite doze și căi de administrare împotriva virusurilor Herpes simplex 1 și 2, și virusul Varicella zoster, acesta are limitările 45 sale, datorită absorbției reduse de la nivelul tractului gastrointestinal, acțiunii slabe împotriva virusului Varicella zoster și este inactiv împotriva virusului Cytomegalic, prezentând de 47 asemenea caracteristica rezistenței la medicament. O formulare topică activă, cu toxicitate și proprietăți alergene scăzute, ar reprezenta o completare de valoare la agenții existenți 49 pentru tratamentul infecțiilior virale.

RO 120122 Β1

Derivații de imidazol, cum ar fi ketoconazolul, econazolul, miconazolul și clortrimazolul, precum și terbinafinele, sunt utilizați în prezent ca tratament local împotriva infecțiilor fungice induse de Dermatophytes și Pityriazis versicolor, care determină infecții ale pielii și unghiilor, precum și Candida, care determină infecții ale mucoaselor. Infecțiile mai severe sunt tratate cu agenți administrați pe cale orală, cum ar fi griseofulvina, ketoconazolul, terbinafina, itraconazolul și fluconazolul. Efectele nedorite sub formă de hepatotoxicitate, alterarea funcției hepatice, efecte adverse gastrointestinale și reacții tegumentare au fost constatate în cazul agenților administrați oral, iar reacții alergice de contact s-au evidențiat în cazul derivațilorde imidazol. O formulare topică activă, cu toxicitate și alergenicitate reduse, ar reprezenta o completare de valoare, la agenții deja existenți, pentru tratamentul infecțiilor fungice.

Anumite formulări cunoscute în domeniu includ chitosan sau derivați de chitosan în combinație cu acid dietilentriaminopentaacetic (DTPA).

Nihon Mediphysics a propus, în JP 08-0112579, utilizarea agenților locali pentru radioterapia cancerului. Formularea are la bază un polimer care formează un gel hidrofil, de exemplu, chitosan, legat covalent de un ion de metal radioactiv, prin intermediul unui agent de complexare. Ionul de metal radioactiv se specifică a fi izotop de indium (III). Această cerere de brevet este limitată clar la tratamentul local al cancerului în asociere cu radioterapia. în schimb, produsele în conformitate cu prezenta invenție nu sunt destinate utilizării în radioterapeutica medicală. Scopul îl reprezintă protejarea inter alia împotriva dezvoltării dermatitei de contact, sau tratamentul farmaceutic al acesteia. în continuare, într-o secțiune a acestei invenții, formularea se bazează pe un agent chelator de metale, anionic, solubil, cum ar fi DTPA și nu pe DTPA legat covalent de polimer. DTPA anionic interacționează cu un polimer hidrofil cationic, de exemplu, chitosan, și nu cu derivații neutri ai acestuia. Catalysts & Chemical Ind Co a propus, în altă specificare de brevet japonez, JP 07-112128, utilizarea agenților de adsorbție pentru separarea nichelului, cobaltului, și aluminiului, din procesele chimice sau produsele industriei chimice. Această publicație se referă de asemenea la un derivat covalent de chitosan în reacție fie cu acid etilendiaminotetraacetic (EDTA), fie cu DTPA. Această cerere nu este destinată, nici aplicabilă pentru utilizare medicală de nici un tip, ci doar pentru separarea ionilor de metal în procesele chimice.

Produsele cosmetice antioxidante, pentru piele, care conțin esteri de ascorbil, tioli și agenți de complexare, de exemplu, DTPA, au fost propuse în FR 2610626, pentru protejarea, în special, a lipidelor tegumentare împotriva oxidării. Scopul prezentei invenții este protejarea împotriva interacțiunii chimice cu oxigenul și speciile de oxigen, unde agenții de formare a complexelor stabilizează, de exemplu, ionii ferici endogeni, de la participarea în reacțiile oxidative de la nivelul tegumentului, și nu sunt cu certitudine destinate chelării ionilor de metal alergenici exogeni.

în WO 92/09636, se propune o metodă pentru protejarea pielii și minimalizarea iritației tegumentare, prin utilizarea locală a compozițiilor protective. Această publicație se referă la formulări de protecție fizică, alcătuite din compuși cu proprietăți de formare a peliculelor protejante. Compoziția este destinată să protejeze pielea împotriva contactului cu agentul toxic sau alergenic iritant. în orice caz, formularea este deficitară în ceea ce privește protecția activă a compușilor cu greutate moleculară ridicată sau scăzută. Protecția se poate realiza doar prin utilizarea derivaților de chitosan sau în combinație cu polimeri anionici, dar nu prin chitosan natural (nativ). Combinarea dintre diferite tipuri de polimeri se presupune că optimizează proprietățile de formare a peliculei, ale compoziției. în orice caz, în studiile clinice la persoane cu dermatită de contact determinată de substanțele otrăvitoare din iederă /stejar, efectul de protecție exercitat de compozițiile testate nu a fost semnificativ.

RO 120122 Β1

Rezultatele indică faptul că efectul de barieră bazat pe mecanisme fizice este insuficient, i.e. 1 compușii alergenici pot fi totuși transportați prin bariera tegumentară și pot determina reacție inflamatorie alergică. 3

Efectul inhibitor al diferiților agenți chelatori locali asupra dermatitei de contact la nichel a fost reevaluat recent (Cont. Derm. 32: 257-265:1995) și studiat inițial, după trata- 5 mentul cu unguente protectoare care conțin EDTA (J. Am. Acad. Dermatol. 30: 560-565: 1994; Cont. Derm. 26: 197, 1992 și Cont. Derm. 11: 311-314: 1984). Rezultatele studiilor 7 clinice indică faptul că EDTA blochează semnificativ efectele alergenice ale nichelului, la unii pacienți sensibilizați la nichel. Cu toate acestea, acest agent de complexare nu este suficient 9 de eficient la toți pacienții. Efectul chelator al complexelor tip amalgam cu e.g. DTPA a fost de asemenea studiat, iar compușii s-a demonstrat a fi ineficienți ca chelatori de nichel. Corn- 11 binarea unică a DTPA sau a agenților de complexare a ionilor de metale analogi cu polimeri hidrofili cationici care conțin grupări amine, care constituie o formulare protectivă pentru 13 nichel, activă, eficientă, realizată, nu a fost descrisă până în prezent.

Obiectul invenției se referă la eliminarea sau ameliorarea problemelor menționate mai 15 sus, în asociere cu diferite afecțiuni dermatologice ale pielii sau mucoaselor induse de alergeni, agenți iritanți tegumentari, radiații ultraviolete, virusuri, fungi și factori inductori ai 17 inflamației.

I

Acest obiectiv este realizat în conformitate cu prezenta invenție, printr-o compoziție 19 medicală care include un polimer hidrofil cationic, care conține grupări amino, selectat din grupul alcătuit din chitosan natural și derivații cationici ai acestuia; compuși polietilenici 21 cationici; DEAE-4 sau poliomitină, legați de o substanță neutralizantă anionică, care este:

a) selectată din grupul alcătuit din compuși etilen-aminici anionici, acizi tetraazaciclo- 23 alcan-N,N,N,N-tetraacetic; și derivați polimerici de porfirine, sau

b) un compus endogen ales din grupul constând din taurină, hipotaurină și derivați 25 carbamilați sau clorurați ai acestora, cisteamină, cisteină, N-acetilcisteină și metaboliți acizi de poliamine, cu specificarea că chitosanul natural sau derivații acestuia nu sunt legați cova- 27 lent de DTPA sau EDTA.

Prezenta invenție și diferitele secțiuni ale acesteia vor fi descrise în detaliu, în 29 continuare, cu referire la graficele ce însoțesc invenția, în care:

- fig. 1 reprezintă structura unei compoziții în conformitate cu prezenta invenție, care 31 are la bază chitosanul și DTPA, la care nichelul a fost complexat;

- fig. 2 reprezintă structura unei compoziții în conformitate cu prezenta invenție, 33 bazată pe PEI și DTPA, la care nichelul a fost complexat,

- fig. 3A reprezintă spectrul de absorbție a UV, realizat de complexele de 35 chitosan-DTPA=Fe²⁺ și chitosan-DTPA=Cu²⁺,

- fig. 3B reprezintă spectrul de absorbție a UV, realizat de polietilen-N-PABA, 37

- fig. 4 reprezintă efectul cremei protectoare după expunerea la nichel,

- fig. 5A și 5B reprezintă eficiența cremelor de protecție a pielii după testele de iritare 39 cu hidroxid de sodiu,

- fig. 6 reprezintă eficiența cremelor de protecție a pielii după testele de iritare cu acid 41 lactic,

- fig. 7 reprezintă eficiența cremelor de protecție a pielii după testele de iritare cu 43 toluen,

- fig. 8 reprezintă capacitatea de sechestrare a polietilen-N-PABA și EHD-PAVA, 45 aplicate într-o cremă la nivelul pielii umane, și

- fig. 9 reprezintă structura DTPA legat covalent de chitosan și PEI, formând corn- 47 plexe metalice cu Fe^2t și, respectiv, Zn²⁺, și metoxiPEG, atașat la orice substanță care conține o grupare carboxilică. Descrierea detaliată a secțiunilor speciale ale prezentei invenții. 49

RO 120122 Β1 într-o secțiune a prezentei invenții, compoziția medicală este utilizată într-o formulare de protecție locală terapeutică și/sau protectoare, pentru tratamentul afecțiunilor dermatologice induse de alergeni și agenți iritanți tegumentari, sau este utilizată pentru fabricarea unei asemenea formulări.

în altă secțiune a prezentei invenții, compoziția medicală este utilizată într-o formulare protectoare absorbantă de radiații UV, pentru prevenirea și/sau tratamentul afecțiunilor dermatologice induse de radiațiile UV, sau este utilizată pentru fabricarea unei asemenea formulări.

în altă secțiune a prezentei invenții, compoziția medicală este utilizată într-o formulare antiinflamatorie și/sau antifungică, cu efect antiviral terapeutic și/sau proiectiv, pentru tratamentul afecțiunilor dermatologice induse de virusuri, fungi și/sau condiții inflamatorii, sau este utilizată pentru fabricarea unei asemenea formulări.

Compoziția conform prezentei invenții este nouă, cu excepția secțiunii particulare, unde chitosanul natural sau derivații acestuia sunt legați covalent de EDTA sau DTPA.

Conceptul comun, nou, al diferitelor secțiuni ale prezentei invenții, este acela că un polimer hidrofilic cationic și o substanță anionică de eliminare, legate fie prin legături covalente, fie prin legături ionice, are capacitatea unică de a elimina sau captura substanțele străine organismului, cum ar fi alergenii anorganici sau organici, și agenții iritanți ai tegumentului sau mucoaselor, la om și la animale. în schimb, polimerul hidrofil cationic are capacitatea de a captura separat substanțele străine organismului.

Prin termenul compoziție medicală, utilizat în descriere și în revendicări, se înțelege o compoziție utilă în domeniul și știința diagnosticării, profilaxiei, protecției și tratamentului bolilor și menținerea stării de sănătate. Acest termen definește preparatele, în conformitate cu prezenta invenție, pentru aplicare externă, la suprafața corpului.

Prin termenul polimer hidrofil cationic care conține grupări amine, utilizat în descriere și în revendicări, se înțelege un polimer care formează peliculă, este netoxic, nepenetant și este biocompatibil cu tegumentul când se administrează ca transportor polimeric pentru diferite substanțe funcțional sechestrante.

Prin termenul substanță neutralizantă anionică, utilizat în descriere și în revendicări, se înțelege o substanță exogenă sau endogenă solubilă, opțional complexatoare, cu activități chimice bifuncționale, într-un asemenea mod, încât porțiunea anionică a moleculei este fie reținută de către forțele ionice în structura hidrofilă de bază a polimerului cationic, fie ca o interacțiune între polimer și proteinele cutanate sau mucoase, sau legată covalent la polimer, în timp ce entitatea neutralizantă a moleculei acționează separat.

Prin termenul antialergenic, utilizat în descriere și în revendicări, se înțelege o substanță exogenă sau endogenă cu greutate moleculară redusă sau un polimer care conține una sau mai multe grupări funcționale cu rectivitate chimică crescută pentru diferiți alergeni organici sau cu aviditate crescută de chelare a ionilor de metale, pentru alergenii metalici, și care stopează alergenicitatea alergenilor.

Prin termenul substanță exogenă, utilizat în descriere și în revendicări, se înțelege o substanță formată sau apărută în afara organismului.

Prin termenul substanță endogenă, utilizatîn descriere și în revendicări, se înțelege o substanță produsă sau cu originea în organism, sau apărută datorită unor cauze din interiorul organismului.

Prin termenul animale, utilizat în descriere și în revendicări, se înțeleg animale domestice pentru sport sau animale crescute pentru producția de carne.

Prin termenul agenți iritanți tegumentari, utilizat în descriere și în revendicări, se înțeleg substanțele care determină o reacție iritantă sau o dermatită de contact iritativă acută, ca o reacție inflamatorii nealergică a pielii sau mucoaselor.

RO 120122 Β1

Prin termenul omolog, utilizat în descriere și în revendicări, se înțelege o serie de 1 compuși, dintre care fiecare este format din cel anterior lui, prin adiția unui element constant sau a unei grupări constante de elemente. 3

Formulări protective locale

Atunci când se utilizează într-o formulare proiectivă locală de protejare și/sau tera- 5 peutică, pentru tratamentul afecțiunilor dermatologice induse de către alergeni și agenți iritanți, în conformitate cu o secțiune a prezentei invenții, substanța anionică de eliminare 7 este un compus antialergenic sau un eliminator al agenților iritanți tegumentari, și este legată ionic de polimerul hidrofiI, cafenie care conține grupări amino. Formularea protectivă locală 9 include, de asemenea, una sau mai multe substanțe lipofile, protectoare tegumentar, și se aplică de preferat pe pielea omului sau animalului, sau pe mucoase, sub formă de cremă, 11 ulei, gel sau unguent.

Polimerul hidrofil cationic care conține grupări amino, este netoxic și nu pătrunde prin 13 piele și formează un gel sau o peliculă pe tegument. Polimerul este selectat din grupul alcătuit din chitosan natural și derivații acestuia, având un caracter cationic, de exemplu, acid 15 chitosan carbamic, clorură de chitosan, 6-0-carboximetilchitosan,6-0-dihidroxipropilchitosan, 6-0-hidroxietilchitosan, 6-0-sulfatchitosan, N-sulfatchitosan și N-carboxibutilchitosan; corn- 17 puși polietilenici, de exemplu, PEI (polietilenimină), PEG aminat (polietilenglicol), MPEG (PEG monometoxi substituit), derivații fosfat și carbamat ai acestora, sau un polizaharid 19 selectat din grupul alcătuit din BEAE-4 și poliomitină.

Substanța antialergenică anionică reprezintă principiul activ în formularea protectivă 21 locală și este alcătuită din compuși cu greutate moleculară ridicată sau redusă, activi din punct de vedere chimic, cu origine atât endogenă, cât și exogenă. 23

Substanțele exogene antialergenice sunt selectate din grupul alcătuit din DTPA(acid dietilendiaminopentaacetic) și sărurile de sodiu și calciu ale acestuia, EDTA (acid etilendiaminotetra- 25 acetic), acid trietilentriarminohexaacetic, acid etilendiaminotetra (metilfosforic, DTPMPA (acid dietilentriaminopenta (metilfosforicși omologii acestora, acid tetraetilentetraaminohexaacetic, 27 acid tetrazazacilohexan-N,N,N,N-tetraacetic, preferabil DOTA, TRITA și TETA; derivați polimerici de porfirine, de preferat, tetra(4-carboxifenil)-porfirină. Aceste substanțe au 29 capacitatea de a cheia diferite metale alergenice, în special, Ni²⁺, Cr³*, Cr^⁺, Co²⁺, Au⁺ și Au³⁺. Substanța endogenă antialergenică este selectată din grupul format din taurină, hipotaurină, 31 cisteină, panteteină, N-acetil-cisteină și anumiți metaboliți poliaminici anionici.

Substanța antialergenică anulează alergenicitatea alergenilor. Formularea protectivă 33 locală protejează pielea și mucoasele de contactul cu metalele sensibilizante de contact inter alia, diferiți alergeni metalici, inclusiv, proteine alergene și agenți iritanți tegumentari. Sub- 35 stanțele antialergenice inactivează reactivitatea compușilor alergenici, în spațiul oferit de gelul polimeric hidrofil. O formulare protectivă locală de preferat cuprinde chitosan natural 37 ca polimer, legat ionic de DTPA ca substanță eliminatoare anionică, pentru tratamentul de protecție și/sau terapeutic al dermatitei de contact indusă de ionii de nichel. 39 în continuare, sunt prezentate, în detaliu, formularea protectivă locală și mecanismele biologice și chimice de acțiune, ale acesteia. 41

Polimerul hidrofil cationic care conține grupări amino, are cel puțin două caracteristici care îi oferă superioritate ca protector, în combinație cu substanțe anionice antialergene 43 active, în contact cu alergenii sensibilizatori de contact. Studiile anterioare au arătat că polimerii cationici, de exemplu, chitosan, poli-L-lisina și polietilenimină, inițiază aderarea la dife- 45 rite suprafețe și țesuturi biologice, deși mecanismul este puțin înțeles. Cationii anorganici, de exemplu, Na⁺și Mg²⁺, inhibă aderarea mediată de chitosan, la membranele celulare, posi- 47 bil prin interferarea cu interacțiunile electrostatice responsabile de adsorbția polimerului la proteinele de suprafață, încărcate negativ, din membranele celulare. în prezența acestor 49

RO 120122 Β1 cationi anorganici sau a (poli)cationilor polimerici, micromediul suprafeței membranei celulare devine puternic hidrofob, probabil datorită pierderii electronegativității suprafeței din reziduurile proteice carboxilate, încărcate negativ. Acest fenomen furnizează o interacțiune de adeziune a unui hidrogel de polimer cationic cu proteinele, nu numai ale tegumentului, ci și ale mucoaselor din țesutul uman. Polimerul hidrofil cationic care conține grupări amino, formează un hidrogel stabil, care este puternic întârziat de către forțele ionice interschimbabile dintre gel și proteinele pielii. în limitele unui pH-ului normal al tegumentului la om (5,0...7,0), chitosanul natural formează o peliculă hidro-gelatinoasă cu sarcină pozitivă, la valori ale pH-ului mai mici decât valoarea pKa a chitosanului de 6,3. Substanțele anionice antialergenice, i.e. compușii endogeni, de exemplu, chelatori de metale sau compușii exogeni, sunt, de preferat, hidrosolubili și au grupări funcționale active îndreptate spre reacția cu compușii alergenici. în plus, se dizolvă complet în volumul de apă din hidrogel. în plus, datorită sarcinilor negative lapH-ul pielii umane, acești compuși anionici sunt în majoritate reținuți de către sarcinile cationice ale polimerului, și astfel, își exercită funcția inofensivă față de alergeni, în structura de bază a hidrogelului. Este esențial ca pH-ul formulării să fie menținut sub valoarea pKa a chitosanului, pentru a menține sarcina cationică a polimerului. Altfel, polimerul își pierde calitățile de atracție a substanțelor anionice. La o valoare optimă a pH-ului, alergenul este reținut de forțe chimice active la suprafața pielii, și astfel, sunt inhibate trecerea și transportul prin bariera epidermică.

Așa cum s-a menționat mai sus, polimerul aminic hidrofil cationic este selectat din grupul format din chitosan natural, acid chitosan carbamic, clorură de chitosan, polietilen imină, polietilenglicol aminat (PEG) și MPEG. De interes deosebit, este chitosanul natural, având o greutate moleculară ce variază de la 1 la 1000 kilodaltoni (kd), de preferat, 50...250 kd. Chitosanul natural este format din chitină parțial deacetilată, care este extrasă dintr-un decapod crustaceu și carapacea crapilor și transformată în chitosan, pentru a obține un produs hidrosolubil. Chitosanul este un biopolimer liniar, alcătuit din două monozaharide, N-acetil-D-glucosaminăși D-glucosamină, legate prin legături glicozidice. Cantitatea relativă a celor două monozaharide poate varia, rezultând produși cu grade diferite de desacetilare. Chitosanii comercializați au un grad de desacetilare de 75...95%. Este de preferat ca gradul de dezacetilare al chitosanului natural să varieze între 0 și 100%, mai bine, între 40 și 95%. Chitosanul natural și ceilalți polimeri menționați formează soluții vâscoase sau hidrogeluri. Viscozitatea depinde atât de dimensiuni (gradul de polimerizare), cât și de configurația polimerului. Aplicabilitatea cosmetică a formulărilor dermatologice locale depinde în mare măsură de percepția tactilă a consumatorului sau a pacientului. Percepția tactilă implică un contact și mișcarea vârfurilor degetelor de-a lungul suprafeței pielii în contact cu formularea, iar mișcarea relativă dintre cele două suprafețe tegumentare este afectată sau limitată de fricțiune.

Experimentarea acestei fricțiuni joacă un rol important în evaluarea obiectivă a atributelor perceptibile ale pielii consumatorului. Senzația tactilă trebuie să fie plăcută, nu sedativă, dar nici prea puternică. Crescând greutatea moleculară a chitosanului natural până la aproximativ 250 kd, crește viscozitatea aparentă în mod exponențial și este influențată percepția tactilă, rezultând o formulare mai puțin acceptabilă. Astfel, este important ca formularea să conțină chitosan natural cu greutate moleculară mai mică decât 250 kd. în orice caz, în soluții saline, viscozitatea chitosanului este mai mică și, în consecință, mai solubil decât sub formă de soluții nesaline. Prin utilizarea adecvată a sărurilor de chitosan, care sunt neiritante și acceptabile pentru piele, împreună cu lipidele esențiale și umectanți în amestec, se poate obține o formulare cu grad mare de preferabilitate pentru consumatori. De preferat, compoziția este formulată ca un gel sau o cremă, pe bază de emulsii apă/ulei sau ulei/apă. Sărurile inactive de chitosan preferabile suntacetații, citratul, formalul, hidrogen carbonatul,

RO 120122 Β1 fumaratul, glicinatul, glicolații, clorhidrații, lactatul, malatul, malonații, oxalatul, palmitatul, fos- 1 fătul, piruvatul, stearatul, succinatul sau sărurile diferiților aminoacizi. în timpul preparării, pH-ul soluției trebuie menținut sub 8,0, deoarece majoritatea sărurilor de chitosan sunt inso- 3 lubile la valori mai mari decât acest pH. Chitosanul este, de asemenea, compatibil cu alcoolii și acetona la concentrații până la 50%, cu viscozitate constantă, fără precipitare. 5

Un alt polimer ramificat util, biocompatibil cu tegumentul, este PEI (vezi fig. 2), în care, de preferat, aproximativ 25% dintre amine sunt amine primare, 50% sunt secundare 7 și 25% sunt terțiare. PEI este cationic, la valorile fiziologice ale pH-ului, și este de preferat reținător anionic cu greutate moleculară ce variază de la 1 la 200 kd, de preferat, aproximativ 9 50 kd. PEI este solubil în apă și în diferiți solvenți organici cu o viscozitate moderată. Grupările amino primare sunt mult mai reactive decât grupările amino secundare și mult mai 11 reactive față de diferite grupări funcționale alergenice într-un mediu adecvat. Multe substanțe chimice alergenice au proprietăți electrofile și sunt capabile să reacționeze cu diferite nucleo- 13 file endogene, pentru a forma legături covalente. Considerând țesuturile umane din punct de vedere chimic, în special, acizii nucleici și proteinele conțin numeroase grupări bogate în 15 electroni (azot, fosfor, oxigen și sulf). Cele mai multe ținte nucleofile, sunt lizina și cisteina, dar și aminoacizii cu heteroatomi, cum ar fi histidina, metionina și tirozina, reacționează cu 17 substanțele electrofile, determinând efecte alergenice. Cele mai reactive grupări chimice electrofile, care se găsesc frecvent în alergeni, pot fi împărțite în trei grupări. Prima grupare 19 reacționează prin substituție nucleofilă la nivelul unui centru saturat, și include alchilhalide și epoxizi. A doua grupă reacționează prin substituție nucleofilă la nivelul unui centru nesa- 21 turat, și include halide aromatice, lactone, lactame și esteri. Al treilea grup reacționează prin adiție nucleofilă, considerând derivații carbonil, de exemplu, aldehide și cetone și sisteme 23 a/p-nesaturate, cum ar fi quinonele. Datorită reactivității ridicate, în special, a aminelor primare din PEI, în reacție cu diferite grupări funcționale electrofile alergenice, acești alergeni 25 pot fi rapid distruși direct de către PEI, dacă sunt aduși la un loc. în schimb, la valorile de pH ale tegumentului uman, reactivitatea PEI devine mat scăzută (pKa este de aproximativ 9,8, 27 pentru aminele primare, și aproximativ 8, pentru aminele secundare), iar alergenii sunt astfel mai probabil reținuți de forțele ionice asemănătoare cu cele ale chitosanului natural. 29 în plus, efectul de eliminare direct față de alergenii electrofili al, de exemplu PEI, aminopolizaharidele activate ale, de exemplu, chitosanului, poate fi, de asemenea, utilizat ca un 31 agent de adiție-formare a alergenilor. în limitele de variație ale pH-ului tegumentului uman, de obicei sub valoarea pKa a chitosanului, gruparea amino protonată a chitosanului este sta- 33 bilizată și, astfel, aproape nereactivă față de majoritatea substanțelor electrofile alergenice. Cu toate acestea, prin activarea grupării amino a chitosanului natural, utilizând fie doi agenți 35 de activare biologici, dioxid de carbon, fie hipoclorit de sodiu, reactivitatea grupării amino este crescută substanțial. Carbamoilarea grupărilor amino din peptide, proteine și anumiți 37 metaboliți ai medicamentelor, a fost identificată ca un fenomen de activare important funcțional și general în reacțiile chimice biologice. Formarea in vivo a compușilor de acid carbamic 39 stabili depinde de pH și pCO₂ din mediul intracelular al celulei. în timpul stresului oxidativ, mieloperoxidaza din neutrofile (un tip de leucocite) catalizează formarea acidului hipocloros 41 (HOCI) din peroxidul de hidrogen și anioni de clor. Acidul hipocloros este un agent oxidativ și clorurant puternic cu proprietăți biocide. Acesta poate să clorureze direct câteva molecule 43 semnificative biologic, formând agenți clorurați secundari cu proprietăți detoxifiante, de neutralizare și reglatoare. Ambele procese de activare prezentate trebuie deci considerate ca 45 metode noi de promovare a reacțiilor chimice, cu semnificație biologică crescută și acceptabilitate crescută din punct de vedere al mediului înconjurător. 47

RO 120122 Β1

Chitosanul natural este carbamoilat în soluție apoasă cu dioxid de carbon gazos, barbotat în soluție, la temperatura mediului ambiant. pH-ul soluției este permanent monitorizat și ajustat la un pH cu limite între 5,5 și 6,5, în timpul reacției, prin adiție de hidroxid de sodiu. Reacția este totală după 3.4 h. Chitosanul carbamoilat formează un compus cu stabilitate crescută la pH fiziologic în soluție apoasă. Clorurarea chitosanului este realizată în soluție apoasă, prin adăugarea atentă a unei cantități mai mici decât valoarea stoichiometrică (pentru a evita legarea încrucișată) (1:10...1:500) de hipoclorit de sodiu, în relație cu cantitatea de grupări amine din chitosan. Reacția este rapidă și este totală după 5 min, la temperatura mediului ambiant. Atât derivații clorinați, cât și cei carbamoilați de chitosan sunt compuși care, în plus, față de solubilitatea ridicată în apă, sunt solubili spontan în alcooli, acetonă și diferiți solvenți organici și în amestecurile acestora. Reacția furnizată de cele două procese de activare poate fi urmată de determinarea cantității de grupări amino libere, înainte și după activare.

în afară de aplicarea dermatologică menționată a chitosanului și chitosanilor activați, rezultatele preliminare ale studiilor clinice pilot, după administrare locală, indică, de asemenea, faptul că chitosanii activați, în special, chitosanul carbamoilat, blochează faza activă în infecția cu virusul Herpes simplex, accelerează procesul de vindecare a leziunilor tegumentare din psoriazis și determină creșterea permeabilității cutanate, ceea ce duce la creșterea absorbției medicamentelor aplicate local. Aceste observații, care vor fi ilustrate în detaliu, în continuare, sunt în concordanță cu proprietățile anterioare de vindecare a tegumentului, ale produșilor de chitosan. Se pot da exemple ca efecte de vindecare asupra arsurilor, vindecarea rănilor, regenerarea tisulară (refacerea țesutului paradental), efecte bacteriostatice, antivirale și antimicotice și acțiune imunostimulatoare. Creșterea permeabilității cutanate realizată de acidul chitosan carbamic, probabil favorizează și absorbția cutanată a diferiților aeroalergeni, și astfel poate fi utilizat la diagnosticul prin testare cu plasturi a dermatitei atopice.

După cum s-a precizat rnai sus, substanța neutralizantă, cum ar fi substanța antialergenică anionică, în conformitate cu secțiunea descrisă din invenție, are capacitatea de a cheia sau complexa ionii de Ni²⁺, Cr³*, Cr®⁺, Co²⁺, Au⁺ și Au³⁺. DTPA și sărurile de calciu și sodiu ale acestuia, reprezintă cele mai preferate substanțe antialergenice, cum ar fi chelatori anionici ai ionilor de metale alergenice. DTPA este un acid pentacarboxilic al dietilentriaminei, cu valori ale pKa ce variază între 2,0 și 10,3. Datorită structurii sale pentacarboxilice, ionii de metal alergenici, în special, Ni²⁺, Cr³*, Cr⁶⁺, Co²⁺, Au⁺ și Au^3t, sunt chelați cu constante cu stabilitate foarte ridicată, în limite ale pKs de 19...20 (25°, 1=0,15). Doar două dintre cele cinci grupări de acid carboxilic sunt implicate intens în formarea complexului cu cafeniul metalic, în timp ce, la cel puțin două din celelalte trei grupări carboxi cu pKa cu valori sub 6,3, sunt mai puțin implicate, și sunt astfel mult mai predispuse să interacționeze cu polimerul policationic (a se vedea, fig. 1). Acest fenomen explică probabil remanența complexului DTPA ion metalic în interiorul volum-spațiului de hidrogel. Capacitatea de legare a chelatorilor acizi de metale depinde de valorile pKa ale acizilor, și este astfel foarte mult influențată de pH-ul mediului înconjurător. Dacă se scade pH-ul sub valoarea pKa critică, rezultă scăderea sau pierderea totală a capacității de legare.

Solubilizat în hidrogelul polimeric cationic, în particular, chitosan, capacitatea de legare a DTPA este destul de stabilă, datorită calităților naturale de tamponare ale chitosanului. Alte substanțe anionice chelatoare de metale, care pot fi utilizate în asociere cu hidrogenul policationic, sunt de exemplu EDTA, acid trietilentriaminohexacetic și omologii acestuia, acid etilendiaminotetra (metilfosforic), acid dietilentriaminopenta(metilfosforic) (DTPMPA) și omologii acestuia, și derivații carbamat și fosfat ai polimerilor mai sus-menționați. Toxicitatea DTPA și DTPMPA este foarte scăzută, cu toxicități acută și subacută mai

RO 120122 Β1 mici decât 6 g/kg, la șoareci, șobolani și iepuri. DTPA este caracterizat în Farmacopeea 1 Europeană ca un component al soluțiilor sterile, conținând, de exemplu, Technețiu 99 sau Indium 111, pentru formarea complexelor, destinat pentru administrarea injectabilă la om, 3 în legătură cu diagnosticarea radiofarmaceutică.

în plus față de eliminarea ionilor de metale alergene prin formarea de complexe cu 5 chelatorii de metale solubili în apă, reținuți în hidrogel, alți compuși alergenici cu variate origini organice pot fi capturați de molecule mici antialergenice anionice, într-un mod asemă- 7 nător cu metalele sensibilizatoare de contact. De preferat, antioxidanții endogeni, antialergenii sau alte molecule neutralizante, cum ar fi taurină, hipotaurină (și derivații lor carbamoi- 9 lăți sau clorurați), cisteamină, cisteină, N-acetilcisteină (și metaboliții acizi de poliamine, de exemplu, acid γ-aminobutiric, hipuzină, putreanină și acid spermic), sunt substanțe netoxice, 11 solubile în apă, care se asociază cu hidrogelul policationic (a se vedea, fig. 1). Toate aceste substanțe au grupări acide neprotonate, la valorile pH-ului tegumentului uman, fiind astfel 13 anionice și reținute de către polimer. Grupările neutralizante sunt fie amine primare, fie tioli, cele două substanțe nucleofile endogen-asemănătoare, cu eficiență crescută de realizare 15 a aducției. Tiolii sunt predispuși la autooxidare, în soluții la un pH peste 7,0, și astfel, este obligatoriu a se păstra pH-ul în formulare sub această valoare critică, pentru a evita oxidarea 17 tiolilor. De preferat, este de asemenea stabilizarea prin adiția unui antioxidant nealergenic.

Substanțele lipofile, incluse în formularea proiectivă locală, îi conferă un caracter ere- 19 mos și constau din, de exemplu, acizi stearici sau derivații acestora. Aceste substanțe pătrund în ariile lipofile ale stratului superficial din corneum, realizează o rețea cu lipidele endo- 21 gene din membranele celulare și stabilizează faza lipidică lamelară între celulele keratinizate ale stratului epidermic cornos. 23

Formulare absorbantă a radiațiilor UV

Când compoziția medicală, în conformitate cu prezenta invenție, este utilizată într-o 25 formulare absorbantă a radiațiilor UV, pentru tratamentul protector al afecțiunilor dermatologice induse de radiațiile UV, polimerul hidrofil cationic care conține grupări amino, este legat 27 covalent de substanța anionică neutralizantă. Polimerul hidrofil cationic care conține grupări amino, este selectat din același grup ca și cel definit mai sus, pentru formularea protectivă 29 locală. Substanța anionică neutralizantă este de asemenea selectată din același grup ca și cel definit mai sus, pentru formularea protectivă locală, cu excepția EDTA sau a omologilor 31 acestuia.

în formularea absorbantă a radiațiilor UV, ionii selectați din grupul alcătuit din Cu²⁺,33

Fe²⁺, Fe³⁺, și Eu³⁺ și/sau combinații ale acestora sunt chelați cu substanța anionică neutralizantă.35

Opțional, polimerul este legat covalent de substanța anionică neutralizantă prin intermediul unui separator imobilizabil, de preferat, acid p-aminobenzoic sau acid 3,3-4,37

4'-benzofenontetracarboxilic.

într-o incluziune preferată a compoziției absorbante a radiațiilor UV, polimerul hidrofil39 cationic care conține grupări amino, este PEI legat covalent de DTPA, ca substanță anionică neutralizantă. Formularea absorbantă a radiațiilor UV și mecanismele biologice ale acesteia 41 vor fi descrise în detaliu mai jos.

Filtrele-UV disponibile comercial, utilizate pentru absorbția radiaților UV, se bazează43 pe substanțe solubile în apă sau ulei. Compușii activi ai radiațiilor UV se absorb liber la nivelul epidermei și sunt supuși metabolizării în, de exemplu, keratsnocite, care reprezintă 45 o posibilă sursă de formare a metaboliților alergenici din compuși inițial nealergenici. Astfel, este esențial să se mențină capacitatea de sechestrare a radiațiilor UV deasupra suprafeței 47 epidermei, prin structurile care distrug radiațiile UV imobilizate covalent. Prezenta formulare

RO 120122 Β1 absorbantă a radiațiilor UV, care conține ingredienții activi, trebuie aplicată direct pe piele, acolo unde compușii activi se presupune că sechestrează radiațiile UV dăunătoare. Există două calități individualizante ale compoziției cu activitate protectoare împotriva radiațiilor UV, în care substanța anionică neutralizantă este atașantă covalent de polimerul hidrofil cationic care conține grupări amino. Inițial, există o sechestrare aparentă a radiațiilor UV, înainte ca acestea să atingă suprafața pielii. S-a demonstrat că, compușii obișnuiți antisolari protejează împotriva eritemului și inflamației, dar studii recente au arătat o protecție minimă împotriva imunosupresiei sistemice și locale. Datele indică din ce în ce mai mult faptul că imunosupresia indusă de UV contribuie la dezvoltarea cancerelor de piele, la fotoîmbătrânirea cutanată și la diferite afecțiuni inflamatorii cutanate la om.

Studiile efectuate pe șoareci au demonstrat că radiațiile UV distrug atât apărarea antioxidantă non-enzimatică, cât și pe cea enzimatică, la nivelul dermei și epidermei.

Speciile reactive de oxigen (ROS) sunt generate atât prin metabolismul oxidativ fiziologic, cât și prin cauze externe, dintre care lumina UV poate fi cea mai importantă de-a lungul vieții. Sistemele antioxidante protejează împotriva leziunilor mediate prin ROS.

în plus, antioxidanții interacționează într-o manieră complexă prin optimizarea sistemului redox, sau concentrațiile compușilor activi redox într-o parte a unei rețele, care afectează întregul sistem. Distrugerea sau slăbirea apărării antioxidante, la nivelul epidermei și dermei de către ROS, sprijină ipoteza radicalilor liberi, în cazul leziunilor tegumentare induse de UV. Astfel, există posibilitatea disfuncționalității proteice extinse, care lasă pielea deschisă la stresul ulterior oxidativ determinat de orice sursă. Aceste rezultate sugerează faptul că această compoziție a formulării din filtrele solare disponibile comercial, este insuficient îmbunătățită, pentru sechestrarea completă, în special, a radiațiilor UV B și UV A. Această observație indică de asemenea faptul că, capacitatea de penetrare și vecinătatea dintre absorbanții de UV și cele trei straturi ale pielii facilitează cel puțin impregnarea parțială a radiațiilor solare de a penetra până la variate adâncimi în stratul cutanat. Adâncimea la care pătrund radiațiile în piețe depinde de lungimea de undă a radiației respective. Adâncimea de pătrundere crește pe măsură ce lungimea de undă a radiației crește. Astfel, este esențial să se distrugă și să transforme radiația cu lungime de undă dăunătoare pentru tegument în quantă de lumină cu energie mai puțin dăunătoare, înainte de impregnarea acesteia în piele.

Rezultatele experimentale au arătat că, capacitatea imu noprotectoare a filtrelor solare se corelează, în principal, cu spectrul de absorbție al compușilor sechestranți. Substanțele cu spectru de absorbție UV larg au cea mai mare capacitate imunoprotectivă. Majoritatea filtrelor solare organice sunt absorbanți UV cu eficiență mare în limitele radiațiilor UV B (290...320 nm) și UV A inferioare (320.. 340 nm). Compușii anorganici, precum oxidul de zinc, oxidul de titan și silicații, reprezintă absorbanți cu spectru larg, cu eficiență Înaltă (290...400 nm) sau reflectanți de radiații, și astfel, filtrele solare imunoprotective cel mai eficiente. Dezavantajul acestor substanțe este acela că pielea capătă aspectul de mască, în special, pentru acest motiv, aceste substanțe nu sunt utilizate în mod normal ca agenți pentru filtre solare, ci pentru regenerarea filtrelor UV. Acesta este motivul pentru care există o necesitate aparentă pentru noi agenți de filtre solare, cu calități de sechestrare care întăresc funcția de protecție normală a pielii împotriva radiațiilor UV.

în al doilea rând, atașarea rigidă a absorbantului UV activ, i.e. substanța neutralizantă anionică, de exemplu, chelatorul, la structura de bază a polimerului, anulează pătrunderea absorbantului prin epidermă, și astfel, transportul acestuia la compartimentele celulare de metabolizare. Deci, cu acest nou concept, nu există risc pentru formarea metabolică de metaboliți toxici sau alergenici.

RO 120122 Β1

Absorbanții UV legați covalent de polimer pot fi alcătuiți în conformitate cu diferite 1 concepte. Poliabsorbanții pot fi formați fie din, de exemplu, DTPA, substanța neutralizantă anionică preferată, legată covalent de polimer, de exemplu, chitosan natural, fie de, de 3 exemplu, PEI sau PEL modificat. Substanța neutralizantă anionică, de exemplu, DTPA sau omologii acesteia, poate fi legată covalent printr-un separator UV, absorbant de polimer 5 (Charles, S.H. et al., Atașarea chelatorilorde metale fluorescente la macromolecule utilizând agențichelatoribifuncționali. Biochem. Biophys. Res. Commun. 75,149-155,1977). Separa- 7 torul UV absorbant amplifică capacitatea de absorbție a complexului metal-polimer. DTPA, fixat covalent de polimeri, are de exemplu calități UV absorbante, în limitele radiațiilor UV C, 9 i.e., sub 230 nm. Formarea complexelor metalice cu ionii de metale biocompatibile, de exemplu, Cu²⁺, Fe²*, Fe³⁺, și Eu³⁺, lărgind apoi limita de absorbție UV, incluzând atât radiațiile UV 11 B, cât și UV C (a se vedea, fig. 3).

în conformitate cu al doilea concept, filtrele UV disponibile comercial, cu capacități 13 de absorbție UV prelungite după imobilizarea polimerului, pot fi, de asemenea, utilizate pentru formulările de filtrare a luminii. 15 într-o secțiune aparte, DTPA este atașat covalent, cu eficiență înaltă, la orice polimer hidrofil cationic care conține grupări amino, prin metoda Krejcarek & Tucker {Biochem. 17 Biophys. Res. Commun 77,1977, 581-585). DTPA este folosită pentru formarea unei anhidride carboxicarbonice mixte de DTPA în reacție cu isobutilclorformat (IBCF) în prezența 19 unei baze tari, trietilamină (de 5 ori exces molar în raport cu DTPA). După dizolvarea DTPA în apă și bază, amestecul s-a liofilizat și s-a redizolvat în formă amidă. IBCF s-a adăugat în 21 raport molar 1:1 în raport cu DTPA, cu agitare lentă, iar temperatura s-a menținut la 4°C. Reacția a fost totală după 30...45 min. Polimerul, de exemplu, chitosan natural sau PEI, s-a 23 dizolvat în apă și s-a adăugat anhidrida mixtă a DTPA. pH-ul s-a menținut la aproximativ 6,5...7,0 prin adăugarea de piridină. Reacția a fost completă în 24 h, așa cum s-a observat 25 prin oprirea formării de dioxid de carbon. Amestecul s-a precipitat prin adăugare de etanol. Precipitatul s-a spălat cu etanol și acetonă, și s-a uscat la temperatura mediului ambiant. 27 Produsul uscat de chitosan natural nu este solubil în apă lipsită de săruri, dar este solubil în diferite soluții saline, de exemplu, soluție salină fiziologică. Derivatul DTPA de PEI este direct 29 solubil în apă, precum și în diferiți solvenți organici. Capacitatea maximală de legare a ionilor metalici ai polimerilor de DTPA, de exemplu, chitosan și PEI, s-a calculat din studiile de 31 legare cu ioni de Ni^z+ și s-a estimat a fi 0,65 nmol/g și, respectiv, 1,61 mmol/g polimer. Rezultatul indică faptul că aproximativ 27% din aminele primare disponibile în chitosan și 55% din 33 cele din PEI sunt ocupate de DTPA, ceea ce înseamnă că se menține caracterul cationic după procedeul de derivatizare a polimerului. 35

PEG modificat, sub formă de PEG monometexi substituit (MPEG), este de asemenea util ca transportor polimeric pentru grupările UV sechestrante. MPEG a fost modificat în 37 conformitate cu următoarea metodă. S-au adăugat 22,9 ml (4 mmol) de hipoclorit de sodiu la 10 g (2,0 mmol) de PEG (5 kd) prin amestecare puternică. Clorinarea a fost totală după 39

h. MPEG clorurat s-a aminat prin adiția de 12 ml (185 mmol) soluție de hidroxid de amoniu în apă 29% (g/g). Amestecul de reacție s-a încălzit la 50’C, timp de 48 h. Hidroxidul 41 de amoniu nereacționat s-a evaporat. Reziduul s-a spălat repetat cu etanol și apoi s-a uscat la temperatura mediului ambiant. Amina MPEG poate fi derivată în conformitate cu metodele 43 discutate mai sus.

Cuplarea separatorului UV-absorbant între polimer și, de exemplu, DTPA sau analogii 45 acestuia, poate fi realizată în conformitate cu metodele descrise de Leung & Meares {Biochem. Biophys. Res. Commun. 75, 1977, 149-155). 47

RO 120122 Β1

Complexele de ioni metalici ale polimerilor sunt formate într-o soluție apoasă de polimer, prin adiția unei cantități stoichiometrice dintr-o sare de metal adecvată, de asemenea, dizolvată în apă. Chelatorul de polimetal fără sare se obține, de preferat, prin precipitarea în etanol, așa cum s-a precizat în textul de mai sus, sau prin dializă continuă împotriva apei purificate Milli Q, timp de 24 h. Apa este înlăturată prin liofilizare.

Atașarea absorbanților UV disponibili comercial sau a altor substanțe netoxice, cu capacitate absorbantă a radiațiilor UV, la polimerii mai sus-menționați, poate fi, chiar necesar realizată prin, de exemplu, formarea anhidridei mixte în reacție cu IBCF și o grupare acid carboxilică sau derivat de compus UV-absorbant. Exemple de absorbanți UV solubili în apă sunt acidul p-metoxisalicilic, acidul p-aminobenzoic, acidul galic, acidul cinnamic, acidul p-metoxicinnamic, acidul o-hidroxibenzoic, acidul benzimidazoleic, acizii dihidroxibenzoici, acidul 2-benzoilbenzoic, acidul 3,3'-4,4'-benzofenontetracarboxilic și acidul retinoic. Filtrele UV, care conțin grupări hidroxil sau amino, sunt convertite la derivatul acid corespunzător prin reacția cu o cantitate echimolară de anhidridă acetică sau anhidridă succinică în piridină. Majoritatea acestor produși sunt mai hidrofobi decât derivații DTPA corespunzători și astfel, mai adecvați pentru formulările bazate pe ulei.

Caracteristicile UV absorbante, determinate ca index de filtrare solară, în conformitate cu Kumier, sunt date în tabelul 1, pentru anumiți poliabsorbanți de radiații UV. Toate valorile sunt în limitele absorbanților UV definiți comercial.

Poliabsorbanți de radiații UV

Tabelul 1

	Index de filtrare solară
Acid p-aminobenzoic (referință)	7,4
Chitosan-DTPA-Cu²⁺	4,5
Chitosan-DTPA-Fe²⁺	8,0
Acid polietilen-N-p-aminobenzoic	6,2

Concentrația polimerului hidrofil cationic care conține grupări amino, utilizată pentru obținerea formulărilor destinate fabricării compozițiilor proiective pentru piele, ale acestei invenții, i.e., atât formulările proiective locale, cât și formulările absorbante de radiații UV, variază de la 0,05 până la 15 greutate procentuală, de preferat, de la 0,5 până la 5,0%, pe baza greutății totale a compoziției. Polimerul se dizolvă, de preferat, în soluție salină fiziologică. Când DTPA este utilizat ca substanță neutralizantă anionică, poate fi adăugat fie ca sare penta-sodică, fie ca sare dicalcică/trisodică. Substanța neutralizantă anionică activă se adaugă într-o concentrație care variază de la 0,5 până la 20 procente de greutate, de preferat, de la 5 la 15%. Formularea proiectivă este alcătuită, de preferat, fie dintr-un gel, fie din emulsie apă/ulei (cremă) sau ulei/apă (unguent).

Sub forma unui gel, compoziția are la bază, de preferat, chitosan natural în combinație cu un compus activ, alți umectanți, de exemplu, uree, acid L-lactic, glicerina, propilen glicol, glicerol și sorbitol.

Acești compuși umectanți se adaugă într-o concentrație ce variază de la 0,5 până la 10 procente de greutate. Adăugarea umectanților facilitează o interacțiune și adeziunea dintre proteinele de suprafață încărcate negativ, în spațiul extracelular al stratului cornos al pielii, iar polimerul cationic care influențează de asemenea rezistența la fricțiune pe suprafața pielii și percepția tactilă a formulării de către consumator. Substanțele gelifiante auxiliare, cum ar fi carboximetilceluloza și guma gellan, pot fi adăugate într-o concentrație ce variază de la 0,5 până la 5%, pe baza greutății, pentru a crește stabilitatea gelului.

RO 120122 Β1

Formulările pe bază de cremă au ca suport compoziții, care, pe lângă caracterul ere- 1 mos, cresc rezistența chimică și fizică față de agenții iritanți corozivi, dizolvanți și intoxicanți. Ingredienții hidrofobi ai compoziției pătrund prin ariile hidrotile ale stratului superficial cornos 3 și realizează o rețea cu lipidele endogene ale membranelor celulare.

Ele stabilizează faza lipidică lamelară între celulele cheratinizate stratului cornos epi- 5 dermic, precum cărămizile unui perete așezate și menținute laolaltă prin mortar. în plus, hidrogenul format de, de exemplu, chitosan sau derivații de chitosan, constituie un strat tam- 7 pon la suprafața pielii. Rețeaua de chitosan oferă o mare capacitate de neutralizare atât împotriva compușilor alcalini și acizi, cât și a soluțiilor, protejând astfel epiderma împotriva 9 agenților corosivi dăunători.

Componentele hidrofobe cum ar fi: acidul stearic și parafina; emulsifianții cum ar fi 11 cetilsterarilalcoolul, surfactanți cum ar fi polioxietilen-2-stearileter; emolienți precum dimetilpolisiloxan și cetii alcool, pot fi adăugați în concentrații care variază de la 0,5 până la 20%, 13 pe bază de greutate. Alți ingredienți, precum conservanții autorizați și îndulcitorii, pot fi de asemenea adăugați, în cantități diferite, pentru a realiza o compoziție stabilă. 15

Un exemplu de schemă adecvată pentru formularea protectivă activă local poate fi, de preferat, alcătuită sub forma unei creme, având următorii ingredienți de bază și proporții. 17 (I) 19

Ingredienți	Compoziție (% (g/g)) Limite	De preferat	21
Cetilstearilalcool	0,5...20	(6...10)
Polietilen-2-stearileter	0,5...20	(1...5)	23
Parafină lichidă	0,5...20	(0,5...5)
Glicerol	0,5...10	(0,5...5)	25
Uree	0,0...10	(0,0...5)
DTPA (sare Na/Ca)**	0,5...20	(5...15)	27
Chitosan (clorhidric)*	0,05...15	(0,5...5)
Soluție salină fiziologică	20...60	(30...50)	29

Alte forme adecvate pot fi alcătuite din următoarele 2 compoziții.

	31
(ll)
Ingredienți	Compoziție (% (g/g))		33
	Limite	De preferat
DTPA (sare Na/Ca)**	0,5...20	(5...15)	35
Chitosan (clorhidric)*	0,05...15	(0,5...5)
Cetilstearylalcool	0,5...20	(3...10)	37
Glicerol	0,5...10	(0,5...5)
Parafină lichidă	0,5...10	(1,0...10)	39
Polietilen(2) stearileter (Brij^R72)	0,5...10	(0,5...5)
Polietilen(21) stearileter (Brij^R721)	0,5...10	(0,5...5)	41
Polioxipropilen (15)stearilalcool	0,5...15	(0,5...10)
Hidroxid de sodiu	0,5...10	(0,5...5)	43
Apă purificată	20...80	(40...80)

RO 120122 Β1 (III)

Ingredienți	Compoziție (% (a/a)) Limite	De preferat
DTPA (sare Na/Ca)**	0,5...20	(5...15)
Chitosan (clorhidric)*	0,5...15	(0,5...5)
Glicerol	0,5...10	(0,5...5)
Parafină lichidă	0,5...15	(1,0...10)
Izohexadecan (Arlamol HD)	0,5...15	(1,0...10)
Clorură de magneziu hexahidrat	0,5...10	(1,0...10)
POP-POE Glicerolsorbitalhidroxistearat
(Arlacel 780)	0,5...15	(1,0...10)
Hidroxid de sodiu	0,5...10	(0,5...5)
Apă purificată	20...80	(40...80)

Un exemplu de schemă adecvată pentru formularea protectivă activă local poate fi alcătuită, de preferat, sub forma unui gel, având următorii ingredienți de bază și următoarele proporții.

(IV)

Ingredienți	Compoziție (% (g(g)) Limite	De preferat
Glicerol	0,5...10	(0,5...5)
Uree	0,0...10	(0,0...5)
DTPA (sare Na/Ca)**	0,5...20	(5...15)
Chitosan (clorhidric)*	0,05...15	(0,5...5)
Carboximetilceluloză	0,05...5	(0,5...2)
Soluție salină fiziologică	60...85	(65...75)

* Chitosanul poate înlocuit de derivații acestuia sau de alți polimeri și derivații acestora. “ DTPA poate fi eliminat sau înlocuit de antialergeni în conformitate cu brevetul.

Formulări antivirale, antifungice și antiinflamatorii

S-a găsit un număr de efecte terapeutice de blocare a mișcării de spin prin diferite modificări ale principiilor activi de bază ai compoziției medicale în conformitate cu prezenta invenție. Aceste indicații medicale adiționale acoperă prevenirea și/sau tratamentul afecțiunilor dermatologice, cum ar fi infecțiile herpetice, infecțiile fungice și psoriazisul.

Când este utilizat într-o formulare terapeutică antivirală, antifungică și antiinflamatorie, pentru tratamentul afecțiunilor dermatologice induse de virusuri, fungi și condiții inflamatorii, în conformitate cu o secțiune a prezentei invenții, polimerul hidrofil cationic care conține grupări amino, este chitosan activat sau este legat ionic de compuși endogeni care conțin tioli, selectați din grupul alcătuit din taurină, hipotaurină sau derivații activați ai acesteia, cisteină, cisteamină, panteteină, N-acetilcisteină și metaboliții acizi ai poliaminelor. Polimerul hidrofil cationic care conține grupări amino, poate fi de asemenea selectat din același grup ca și formularea protectivă locală și formularea absorbantă a radiațiilor UV.

Deoarece anumite afecțiuni degenerative cutanate, de exemplu infecții virale precum infecțiile cu virusul Herpes simplex, infecțiile fungice precum Ținea și Candida, afecțiunile cutanate psoriazice, au fost tratate inadecvat cu medicații farmacologice sistemice și topice, este interesant de investigat beneficiile terapeutice ale unui anumit derivat de chitosan activat cu aplicare locală, asupra diferitelor afecțiuni cutanate dependente de imunodeficiență.

RO 120122 Β1

Polimerul propus, activ la nivelul pielii, nu are biodisponibilitate sistemică, iar beneficiul tera- 1 peutic este probabil indus la nivelul țesutului limfoid local al sistemului imunitar activ de suprafață, de exemplu la nivelul demnului și epidermului. Factorul esențial îl reprezintă capa- 3 citatea de penetrare a polimerului cationic prin stratul cornos al epidermului. Celulele imunocompetente stimulate migrează prin țesutul cutanat și sunt parțial reținute la nivelul epider- 5 mului. Deci, polimerul trebuie să pătrundă prin stratul cornos, dar nu neapărat să migreze în epiderm sau mai departe la alte straturi tegumentare pentru a realiza contactul cu aceste 7 celule, probabil de-a lungul traiectului epidermic mai puțin rigid situat între grupurile de keratinocide. Această porțiune de epiderm este mai flexibilă și permite pierdere de apă transcu- 9 tanată și probabil transportul diferitelor componente, care sunt necesare în apărarea chimică a tegumentului. Astfel, acest traiect facilitează și transportul în direcția opusă al compușilor 11 aplicați pe suprafața pielii. Se propune astfel ca polimerii policationici sau derivații acestora, în special derivatul acid carbamic, care sunt capabili să îmbunătățească absorbția transna- 13 zală a peptieielor, de exemplu insulina și caicitonină (lllium, L, Fanraj, N. F. Davss, S.S. Pharm. Res. 11, 1994,1186-1189; Aspden, T. J., Uium, L și Skagrud. Eur. J. Pharm, Sci. 4, 15

1996, 23-31.), printr-o aderare susținută la mucoasă și lărgirea temporară a joncțiunilor strânse din membrane, poate utiliza traiectul dintre grupurile de cheratinocite, pentru realiza 17 contactul și a interacționa cu celulele imunocompetente.

în concordanță cu de exemplu DTPA, orice compus cu o greutate moleculară mică 19 care conține acid carboxilic, poate fi atașat la polimerul care conține grupări amino, prin metoda Krejcarek și Tucker (pentru detalii a se vedea partea I a acestei invenții). Substanțele 21 cu grupări funcționale amino și hidroxilice pot fi transformate într-un derivat de acid carboxilic în reacție cu acid iod- sau cloracetic, în conformitate cu metoda Grud [Metode în enzimologie 23 XI, pp. 532-541). Derivatul de acid carboxilic format poate fi la polimer prin metoda discutată. Astfel derivatul acid al polimerului poate fi obținut direct în reacție cu pentoxid de fosfor sau 25 dioxid de carbon, în conformitate cu metodele de sintetizare obișnuite. Complexele metal-polimeri cu ionii de Zn²⁺ se obțin după cum s-a prezentat mai sus. Chitosanul natural 27 are calități preferențiale de legare în special pentru ionii de zinc și poate reprezenta o alternativă la chelatorii de metale, polimerici sintetizați. 29

Formularea antivirală conformă cu prezenta invenție este în special utilă pentru tratamentul infecțiilor induse de virusul Herpes simplex.31

Formularea antifungică conformă cu prezenta invenție este în special utilă pentru tratamentul afecțiunilor cutanate induse de dermatomicozele Ținea și Candida.33

Formularea antiinflamatorie conformă cu prezenta invenție este în special utilă pentru tratamentul psoriazisului cronic.35

Formulările antivirale, antifungice și antiinflamatorii pot să includă în mod substanțial aceleași componente adiționale ca și formularea proiectivă locală.37 în continuare, proporțiile de polimer și de substanță neutralizantă anionică în aceste formulări sunt în mare parte la fel ca în formularea protectivă locală.39

Formulări medicale

Formularea protectivă locală, utilizată în conformitate cu prezenta invenție, se admi- 41 nistrează dermic, de preferat, la suprafața pielii, sub forma unei creme, a unui unguent, gel sau ulei.43

Formularea absorbantă a radiațiilor UV A si UV B utilizată în conformitate cu prezenta invenție, se administrează derrnic, de preferat, pe piele și la nivelul buzelor sub formă de 45 cremă, unguent, gel, balsam, loțiune, ulei sau preparat pentru buze.

Formularea antivirală, antifungieă și antiinflamatorie utilizată conform prezentei inven- 47 ții, este de preferat administrată dermic, oftalmic, pe buze sau în regiunea mucoasă a membranei anale și în regiunea vulvo-vaginală, sub formă de cremă, unguent, gel, balsam, 49 loțiune, ulei, preparat oftalmic, supozitor sau preparat pentru buze.

RO 120122 Β1

Cantitățile de ingredienți activi și nivelul dozei specifice pentru fiecare individ, pentru a fi tratat, vor depinde de o varietate de factori, care includ utilizarea specială a acestei formulări și calea de administrare.

Exemple

Diferitele secțiuni ale prezentei invenții vor fi descrise acum în detaliu în exemplele nelimitative de mai jos. Cantitățile enunțate pe parcursul exemplelor sunt toate exprimate ca procent din greutate, în cazul în care nu se precizează altceva.

Exemplul 1. Formulare proiectivă activă pe bază de cremă destinată protecției împotriva expunerii la nichel.

Se dizolvă 7,5 g DTPA (sare natriu/calciu) și 2,0 g uree în 29,25 ml soluție salină fiziologică (pH=6,5). Se dizolvă 1,25 g de chitosan clorhidric (greutate moleculară: aproximativ 180 kd) în soluția salină fiziologică și se amestecă până când polimerul este complet dizolvat. Se amestecă 6 g cetilstearilalcool, 2,5 g polioxietilen-2-stearileter, 1 g glicerol și 0,5 g parafină lichidă și se topesc împreună în baie de apă la 70.. ,75°C. Soluția DTPA/gel se încălzește la 60°C și se amestecă cu ingredienții hidrofobi la 60°C, până se obține o consistență cremoasă. Se poate adăuga de asemenea un conservant, dar nu este necesar, deoarece DTPA în sine prezintă proprietăți conservante.

în cazul preparării unui gel, se poate adăuga 1 g de carboximetilceluloză împreună cu chitosan, la soluția apoasă, pentru a obține o formulare de gel stabilă. în timpul dizolvării, soluția poate fi încălzită la 60°C până când polimerii se dizolvă complet. Prin răcire, se formează spontan un gel stabil.

Pentru a investiga efectul de barieră protectoare al formulărilor protecive active menționate mai sus, 21 de pacienți presupuși a fi sensibilizați la nichel au fost provocați printr-un test cu plasture de nichel administrat, aplicat pe tegument, pe spatele pacienților.

Pacienții au fost tratați în prealabil cu două formulări protective active și cu o formulare cremoasă neutră, fără adăugare de DTPA. S-au aplicat 0,5 ml din fiecare formulare pe arii egale de piele de 45,5 cm², pe spatele pacienților. S-a utilizat de asemenea o arie de control fără tratament prealabil. S-a aplicat sulfat de nichel (20 jal) în camere de plastic IQ (Diagnosticări Chemotehnice, Malmo, Suedia) pe cele patru arii în cinci concentrații diferite, 0,08,0,25,0,8,2,5 și 8% (g/g), dizolvat în apă purificată Milli Q. Cele cinci concentrații s-au aplicat la întâmplare în fiecare arie tegumentară. Apoi, pacienții au fost expuși timp de 48 h, la testul cu plasture. Rezultatul s-a evaluat prin realizarea unui scor vizual, pe baza unei scale de la 0 la 6, de către doi dermatologi experimentați, la 72 h, 4 și 7 zile după expunerea inițială. Scala pentru scor: 0 = fără reacție; 1 = reacție slab pozitivă care implică eritem, infiltrație (+); 2 = reacție slab pozitivă mai intensă, care implică eritem, infiltrație, eventual papule +; 3 = reacție slab până la puternic pozitivă, care implică eritem, infiltrație, papule +(+); 4 = reacție puternic pozitivă, care implică eritem, infiltrație, papule, vezicule și câteva vezicule coalescente ++(+); 6 = reacție pozitivă extremă, care implică eritem și infiltrație intense și vezicule coalescente+++.

Rezultatele sunt prezentate în tabelul 2 și fig. 5. în tabelul 2, rezultatele sunt evaluate la două doze de nichel administrate. Cele două doze au fost < 2,5% nichel aplicat, această concentrație este inferioară capacității maxime de legare a chelatorului aplicat; în continuare la o doză de 8% nichel, această doză este mai mare decât capacitatea maximă de legare a chelatorului aplicat, care este calculată pentru a fi aplicată într-o doză de aproximativ 5% nichel. Din cei 21 de pacienți examinați, 17 pacienți au continuat testul în timpul perioadei de studiu. Toți cei 17 pacienți au reacționat cu un scor semnificativ pozitiv și aproape liniar în relație cu doza de nichel aplicată (tabelul 2). Protecția împotriva nichelului, la 15 din cei 17 pacienți, la nivelul ariei detestare tratată în prealabil cu gelul activ, a fost totală în

RO 120122 Β1 limite de dozare mai mici sau egale cu 2,5% nichel. De remarcat, trei dintre acești pacienți 1 au fost protejați de asemenea împotriva celor mai ridicate doze de 8% nichel. Protecția a fost chiar mai bună la niveiul ariilor testate, tratate în prealabil cu cremă activă. în aceste 3 circumstanțe, 16 din 17 pacienți au fost complet protejați împotriva contactului cu nichelul, la doze de nichel mai mici sau egale cu 2,5%. Cinci dintre acești pacienți au fost neafectați 5 de dozele cele mai ridicate. Al 17-lea pacient care a reacționat la o doză de 2,5% nichel, a fost în orice caz neafectat la doza cea mai scăzută de 0,8% nichel. Mai mult, acest pacient 7 era extrem de sensibilizat la nichel, așa cum arată scorul maximal la toate dozele de nichel la nivelul ariei de testare cu cremă neutră. Fig. 4 arată de asemenea că protecția împotriva 9 expunerii la nichel este persistentă în timp. înălțimea coloanelor expunerii martor scade cu timpul, indicând formarea unui complex stabil între DTPA și ionii de nichel. Astfel, complexul 11 este complet stabil și neinfluențat de degradarea biologică și metabolism pe parcursul studiului. 13 în timpul acestui studiu, crema neutră a fost total biocompatibilă din punct de vedere dermatologic, fără semne de iritare sau prurit la nivelul pielii, la nici unul dintre pacienții 15 testați.

Efectul cremă/gei protector asupra scorului mediu după expunere la Ni, timp de 48 h

Tabelul 2 19

Aplicat	Negativ	Pozitiv
< 2,5% Ni*	8% Ni**	2,5% Ni*	8% Ni**
Sulfat de nichel în apă (0,08-8%)	-	-	17	17
Sulfat de nichel în apă + gel	15	3	2	14
Sulfat de nichel în apă + cremă	16	3	2	14
Sulfat de nichel în apă + cremă neutră	0	0	17	17

* concentrația de Ni < capacitatea maximă de legare a chelatorului 27 ** concentrația de Ni > capacitatea maximă de legare a chelatorului

Rezultatele studiului realizat cu crema protectoare pentru nichel (exemplul 1) 31

Tabelul 2

Nr. pacient	Concentrația (%) de sulfat de nichel	Gel protector	Martor	Cremă protectoare	Cremă neutră
1	8	2	4	5	5
	2,5	0	2	0	4
	0,8	0	1	0	2
	0,25	0	0	0	1
	0,08	0	0	0	1

RO 120122 Β1

Tabelul 2 (continuare)

Nr. pacient	Concentrația (%) de sulfat de nichel	Gel protector	Martor	Cremă protectoare	Cremă neutră
3	8	1	2	2	5
	2,5	0	1	0	4
	0,8	0	2	0	4
	0,25	0	1	0	2
	0,08	0	1	0	2

5	8	4	5	0	6
	2,5	0	4	0	5
	0,8	0	4	0	5
	0,25	0	1	0	4
	0,08	0	0	0	0

6	8	4	6	6	5
	2,5	0	6	0	6
	0,8	0	5	0	5
	0,25	0	2	0	3
	0,08	0	0	0	2

7	8	1	0	0	4
	2,5	0	1	0	6
	0,8	0	0	0	4
	0,25	0	0	0	0
	0,08	0	0	0	1

8	8	5	5	6	6
	2,5	4	5	5	6
	0,8	0	5	0	6
	0,25	0	4	0	6
	0,08	0	4	0	5

RO 120122 Β1

Tabelul 2 (continuare)

Nr. pacient	Concentrația (%) de sulfat de nichel	Gel protector	Martor	Cremă protectoare	Cremă neutră
9	8	0	5	0	6
	2,5	0	4	0	6
	0,8	0	5	0	6
	0,25	0	2	0	2
	0,08	0	1	0	2

11	8	4	6	4	4
	2,5	4	4	0	4
	0,8	io	6	0	5
	0,25	0	5	0	3
	0,08	0	2	0	0

12	8	4	5	4	8
	2,5	0	4	0	6
	0,8	0	3	0	5
	0,25	0	2	0	3
	0,08	0	0	0	4

13	8	1	5	0	6
	2,5	0	4	0	6
	0,8	0	1	0	4
	0,25	0	1	0	3
	0,08	0	1	0	1

14	8	0	4	6	6
	2,5	0	1	0	4
	0,8	0	1	0	5
	0,25	0	1	0	1
	0,08	0	1	0	2

RO 120122 Β1

Tabelul 2 (continuare)

Nr. pacient	Concentrația (%) de sulfat de nichel	Gel protector	Martor	Cremă protectoare	Cremă neutră
15	8	4	6	2	6
	2,5	0	5	0	6
	0,8	0	2	0	4
	0,25	0	2	0	2
	0,08	0	0	0	2

16	8	2	4	3	4
	2,5	0	1	0	1
	0,8	0	0	0	1
	0,25	0	0	0	1
	0,08	0	0	0	0

17	8	6	6	3	6
	2,5	0	5	0	6
	0,8	0	3	0	5
	0,25	0	2	0	5
	0,08	0	2	0	2

18	8	0	3	4	6
	2,5	0	3	0	5
	0,8	0	0	0	4
	0,25	0	0	0	4
	0,08	0	0	0	2

19	8	3	4	0	6
	2,5	0	3	0	3
	0,8	0	0	0	1
	0,25	0	0	0	1
	0,08	0	0	0	0

RO 120122 Β1

Tabelul 2 (continuare)

Nr. pacient	Concentrația (%) de sulfat de nichel	Gel protector	Martor	Cremă protectoare	Cremă neutră
20	8	5	6	3	6
	2,5	0	3	0	6
	0,8	0	3	0	3
	0,25	0	2	0	3
	0,08	0	4	0	1
Scor total		54	214	53	317
Scor mediu		3,17	12,59	3,12	18,65

SCOR (+) = 1. + = 2. + (+) = 3. ++ = 4. ++ (+) = 5. +++ = 511 în concluzie, formularea de testare a acestei compoziții proiective active a prezentat13 o eficiență proiectivă crescută împotriva nichelului, la pacienții cu diagnostic clinic de dermatită de contact la nichel.15

Exemplul 1 b). Formulare protectivă activă pe bază de cremă apă/ulei, destinată protecției împotriva expunerii la nichel.17 g de DTPA și 23 g de hidroxid de sodiu s-au dizolvat în 657 g apă purificată și g glicerol 85%. 25 g de chitosan clorhidric s-a dizolvat în soluția de DTPA (pH=5...6).19

Această soluție s-a adăugat la 90 de parafină lichidă, 60 g isohexadecan și 40 g polioxipropilenpolioxietilenglicol glicerol sorbitan hidroxiisostearat. Amestecul s-a omogenizat până s-a 21 obținut o consistență cremoasă. Se poate adăuga și un conservant (de exemplu, acid sorbic). Cremele care conțin cantități reduse de DTPA trebuie stabilizate cu o bază (de 23 exemplu, clorură de magneziu).

Exemplul 1 c). Formulareprotectivă activă pe bază de cremă ulei/apă, destinată pro- 25 tecției împotriva expunerii la nichel.

g de DTPA și 23 g de hidroxid de sodiu s-au dizolvat în 702 g apă purificată și 27 15 g glicerol 85%. 25 g de chitosan clorhidric s-a dizolvat în soluția de DTPA (pH=5...6). 15 g de polioxietilen-2-stearileter, 10 g polioxietilenă-21 -stearileter, 50 g parafină lichidă, 50 g poli- 29 oxipropilen-15-stearil alcool și 35 g cetostearil alcool s-au amestecat și s-au topit la 70’C. Soluția de DTPA s-a încălzit la 70°C și s-a amestecat cu ingredienții hidrofobi (70’C). Ames- 31 tecul s-a răcit la 4O...45°C, în timpul omogenizării. în timpul agitării, crema s-a răcit la mai puțin de 30’C. Poate fi adăugat și un conservant (de exemplu, acid sorbic și/sau fenoxi- 33 etanol).

Exemplul 2. Formulare protectivă (activă) pe bază de cremă, destinată protecției 35 împotriva agenților iritanți, corosivi, dizolvanți și intoxicanți.

Formularea are la bază ingredienți similari cu cei descriși în exemplul 1. în orice caz, 37 antialergenul, DTPA, poate fi exclus sau înlocuit cu alți antialergeni, în funcție de utilizarea dorită a acestei formulări. Dacă agenții dăunători sunt reactivi chimic, formularea poate fi 39 înlocuită cu, de exemplu, o substanță neutralizantă, de exemplu, taurină, hipotaurină, cisteamină, sau prin adiția de chitosan activat. 41

1,0 g de taurină și 4,0 g de uree se dizolvă în 69,15 ml de soluție salină fiziologică (pH=6,5). 1,85 g de chitosan carbamat (G: aproximativ 180 kd) se dizolvă în soluția salină fiziologică, se adaugă 4,0 ml de acid clorhidric 1,0 mol/l, iar soluția se amestecă până când polimerul este complet dizolvat. 12 g cetilstearilalcool, 5 g polioxietilen-2-stearileter, 1,5g glicerol și 1,5 g parafină lichidă se amestecă și se topesc în baie de apă la 70...75°C. Soluția de gel se încălzește la 60’0 și se amestecă cu ingredienții hidrofobi la 60’0, până când se obține o consistență cremoasă. Un conservant autorizat poate fi de asemenea adăugat.

Iritarea cutanată a fost testată prin metoda testului de iritate repetată (RIT) propusă de Frosch (cont. Demn. 29:1993:113-118) la două persoane voluntare. Au fost investigate trei formulări proiective, iar compozițiile de bază acordate cu formulările descrise în exemplul 2 (22:6 = F1). în prima dintre formulările adiționale, taurina a fost exclusă (22:4 =F2), iar în a doua, taurina și chitosan carbamatul, și înlocuite cu chitosan natural (22:1=F3). Aria cutanată testată a fost la nivel paravertebral, mediotoracic, cu patru câmpuri de testare separate. Câmpurile au fost distribuite aleator pentru fiecare formulare și tratate cu 0,35 ml din formularea respectivă, pe o arie de piele de 33 cm². O arie a servit ca martor netratat. Metoda RIT s-a realizat cu patru agenți iritanți standard, sulfat de laurii sodic 10% (SLS), hidroxid de sodiu 10% (NaOH), acid lactic 30% (LA) și toluen nediluat (Toi). Iritanții s-au aplicat după 30 min, în camerele IQ (81 mm²), conținând 40 pi de detergent, bazic și acid, și 30 μΙ de solvent organic. Camerele au fost înlăturate după 30 min de expunere, iar pielea s-a curățat cu țesătură moale. Utilizând repetat această schemă de aplicare, voluntarii au fost tratați în trei zile consecutive. Scorul de eritem a fost urmărit zilnic, prin apreciere vizuală pe o scală 0-5 (0 = fără reacție; 5= efect foarte sever la nivelul epidermului). Rezultatele sunt prezentate în fig. 5...7. Rezultatele iritării cu SLS (nu sunt prezentate în figuri), au demonstrat o protecție completă pe timpul celor cinci zile, pentru toate formulările, comparativ cu ariile netratate. Fig. 6 reprezintă rezultatele pentru NaOH și efectul mai slab protejant comparativ cu iritația determinată de SLS. Eficiența cea mai crescută s-a observat pentru F1, cu protecție aproape completă pentru trei zile. La nivelul câmpurilor de control (martor), scorul de eritem maxim a fost atins în ziua a doua, la un voluntar, și în a treia zi, la celălalt voluntar. Rezultatul obținut prin LA este prezentat în fig. 7.

Tratamentul cu toate cele trei formulări furnizează o protecție totală împotriva LA administrat. Nici una dintre formulări nu a generat protecție completă împotriva Toi (fig. 8). Cu toate acestea, iritarea tegumentului a fost mai scăzută după tratament cu F1 și F2, și a existat o tendință spre o protecție progresivă a F1, în special, indicând faptul că protecția maximă poate fi obținută împotriva iritației determinată de acțiunea solvenților organici, după administrare repetată a formulării 1.

Exemplul 3. Formulare activă pe bază de cremă destinată protecției împotriva sesquiterpen-lactonelor (alergen vegetal).

2,0 g uree se dizolvă în 7,1 ml de soluție salină fiziologică (pH=6,5). 0,5 g clorură de chitosan (Gm: aproximativ 50 kd) se dizolvă soluția salină fiziologică și se amestecă până când polimerul se dizolvă complet. 1,2 g cetilstearilalcool, 0,5 g polioxietilen-2-stearileter, 0,2 g glicerol șl 0,1 g parafină lichidă se amestecă și se topesc într-o baie de apă la 7O...75°C. Soluția de gel se încălzește la 60°C și se amestecă cu ingredienții hidrofobi la 60”C, până când se obține o consistență cremoasă. Se poate adăuga de asemenea un conservant autorizat.

Un pacient cu hipersensibilitate de contact verificată clinic la sesquiterpen-lactone a fost tratat cu 0,1 ml din formula bazată pe clorură de chitosan, pe o arie tegumentară de 9 cm², la nivel mediotoracic drept. După 30 min, pacientul a fost testat cu plasture, utilizând trei camere IQ, conținând 15 mg de amestec de sesquiterpen-lactone (0,1% pet. Mx -18;

RO 120122 Β1

Diagnostică și Chemotehnice, Malmo, Suedia). Un plasture-test s-a aplicat peste zona tratată, al doilea pe o zonă de piele netratată la 10 cm sub aria testată. Al treilea test s-a aplicat la nivel mediotoracic stâng, de asemenea, pe o zonă cutanată netratată. Pacientul a fost expus timp de 12 h. Evaluarea rezultatului testului s-a efectuat prin apreciera vizuală a scorului, pe o scală (0, ±, +, ++, +++, +++) la 24 și 48 h și la 7 zile după tratament.

Rezultatul este prezentat în tabelul 3.

Protecția dată de clorură de chitosan împotriva sesquiterpen-lactonelor

Tabelul 3

	Scorul
24 h	48 h	7 zile
Aria test mediotoracică dreaptă	0	0	0
Aria martor mediotoracică dreaptă	+	+	0
Aria martor mediotoracică stângă	+++	+++	++±

Rezultatul arată că clorură de chitosan reprezintă o barieră foarte eficientă împotriva sesquiterpen-lactonelor în condițiile testării cu plasturi in vivo. S-a observat o protecție completă în toate zilele în care s-a realizat scorul.

Exemplul 4. Formulare activă pe bază de cremă destinată protecției împotriva radiațiilor UV B nocive.

0,5 și 1,0 g, fiecare de acid PE-N-aminobenzoic (P-PABA) (Gm: aproximativ 60 kd), s-au dizolvat în două flacoane separate, fiecare conținând 2 ml etanol. Majoritatea etanolului s-a evaporat până când a rămas un reziduu vâscos. S-a adăugat petrolatum, pentru a rezulta o concentrație finală de 5% și, respectiv 10% (g/g) în formulare. Formularea s-a amestecat într-o baie de apă la 7O...75°C.

Factorul biologic de protecție pentru lumină al formulărilor tip filtre solare s-a determinat la două concentrații ale agentului activ, P-PABA. Cele două formulări s-au preparat și testat la o concentrație de 5% și 10% (g/g). Pentru comparație, s-a studiat de asemenea un agent martor tip filtru solar. Agentul de protecție pentru UV B, acid etilhexil-4-dimetilaminobenzoic (EHD-PABA) s-a preparat la o concentrație de 5,0% (g/g) în petrolatum. Testul s-a efectuat pe tegumentul a doi voluntari, în condiții standard, prin aplicarea a 0,1 ml din formulare pe 100 cm² de arie tegumentară la nivelul spatelui.

S-a utilizat o lampă Osram Ultravitalux ca sursă de lumină. Factorul de protecție pentru lumină s-a determinat și s-a comparat cu tegumentul transportor și netratat, după expunere la lumină pe arii cilindrice de tegument (1,0 cm i.d.) timp de 16 și 32 s. Rezultatele s-au evaluat folosind intensitatea scorului de eritem (fig. 8A) martorul netratat, b) 10% P-PABA, c) 5% P-PABA, D) transportorul și E) EHD-PABA. Expunerea la lumină, după cum s-a indicat, a fost de 16 s (în stânga) și 32 s (în dreapta)). Protecția biologică împotriva radiațiilor UV B, obținută prin absorbantul standard EHD-PABA, a fost aproape identică cu protecția dată de derivatul P-PABA polimeric. Adăugată la o concentrație scăzută (5,0% (g/g)), protecția prin P-PABA a fost totală la expunerea la lumină timp de 16 și 32 s, în timp ce protecția prin EHD-PABA a fost insuficientă la 32 s, la unul dintre voluntari. Rezultatul indică faptul că absorbanții UV B solubili pot fi înlocuiți cu compușii polimerici care captează UV B, cu capacitate prelungită de supresie a UV B.

Exemplul 5. Formulare activă pe baza de cremă destinată tratamentului infecțiilor cu virusul Herpes simplex și dermatomicozelor cu Ținea.

2,0 g de uree s-au dizolvat în 37,0 ml de soluție salină fiziologică (pH=6,5). 1,25 g de chitosan carbamat (Gm: aproximativ 180 kd) s-au dizolvat în soluția salină fiziologică și s-au amestecat până când polimerul s-a dizolvat complet. S-au amestecat 6,0 g cetilstearilalcool, 2,5 g polioxietilen-2-stearileter, 1,0 g glicerol și 0,5 g parafină lichidă, și s-au topit într-o baie de apă, la 70-75°C. Soluția de gel s-a încălzit la 60°C și s-au amestecat cu ingredienții hidrofobi la 60°C până când s-a obținut o consistență cremoasă. Se poate adăuga și un conservant autorizat.

în studiile pilot, trei subiecți cu infecții repetate cu virusul Herpes simplex și doi subiecți cu micoze severe cu Ținea la ambele picioare au fost tratați prin aplicări locale de formulare cu chitosan carbamat. Pentru tratamentul eficient al infecției cu virusul Herpes simplex, este obligatoriu să se înceapă tratamentul cât mai devreme posibil, de preferat în faza prodromală a infecției, prin aplicarea formulării pe o arie cutanată extinsă în jurul țesutului infectat. Tratamentul poate fi repetat de câteva ori în timpul primei zile de infectare, pentru a asigura o acoperire completă a zonei cutanate infectate. Infecția avansată cu necroze tisulare prezente, nu poate fi tratată cu succes. Rezultatul tratamentului unic sau repetat al leziunilor cutanate, indică faptul că medicamentația imediată a țesutului infectat este obligatorie pentru inhibarea completă a fazei de replicare virală. O întârziere în începerea tratamentului de una până la două ore duce la o progresie normală a infecției.

Infecția cu Ținea poate fi tratată prin aplicări ale formulării la nivel cutanat, astfel încât să acopere complet aria tegumentară afectată, de două ori pe zi, dimineața și seara, prin întinderea cremei la nivelul pielii. Tratamentul trebuie aplicat continuu timp de cel puțin 7 până la 10 zile, sau până când infecția dispare, în general, în primele șapte zile de tratament. Recăderile pot fi tratate eficient printr-o cură pe termen scurt.

Compozițiile din exemplul 1 prezintă de asemenea un efect bun în tratamentul infecției cu virusul Herpes simplex la unii subiecți tratați.

Exemplul 6. Formulare activă pe bază de cremă destinată tratamentului plăcilor psoriazice cronice.

Formularea din exemplul 2 s-a utilizat într-un studiu pilot. S-a studiat un subiect cu plăci tip psoriazis vulgaris la nivelul brațelor șl extremităților inferioare. Pacientului nu i s-a administrat altă medicație antipsoriazică locală, timp de cel puțin două săptămâni. Pacientul a fost supus unei auto-medicații. în zonele cutanate tratate, afectate de boală, s-a obținut o îmbunătățire sau o vindecare totală, când s-a evaluat după șapte zile de tratament. Subiectul a prezentat o descuamare hiperproliferativă a pielii și dispariția inflamației.

Claims

Revendicări

1. Compoziție pentru utilizare ca medicamentîn formulare protectivă locală, formulare absorbantă a radiațiilor UV și formulare antivirală, antifungică și antiinflamatorie, caracterizată prin aceea că include un polimer hidrofil cationic, care conține grupări amino, selectat din grupul alcătuit din chitosan natural și derivații cationici ai acestuia, compuși polietilenici cationici, DEAE-4 sau poliomitină, legați de o substanță neutralizantă anionică, care este:

a) selectată din grupul alcătuit din compuși etilen-aminici anionici, acizi tetraazacicloalcan-N,N,N,N-tetraacetic; și derivați polimerici de porfirine, sau

b) un compus endogen ales din grupul constând din taurină, hipotaurină și derivați carbamilați sau clorurați ai acestora, cisteamină, cisteină, N-acetilcisteină și metaboliți acizi de poliamine, cu specificarea că chitosanul natural sau derivații acestuia nu sunt legați covalent de DTPA sau EDTA.

RO 120122 Β1
2. Compoziție conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că derivații cationici 1 de chitosan sunt selectați din grupul alcătuit din acid chitosan carbamic, clorură de chitosan, 6-0-carboximetilchitosan, 6-0-dihidroxipropilchitosan, 6-0-hidroxietilchitosan, 6-0-sulfatchi- 3 tosan, N-sulfatchitosan și N-carboxibutilchitosan; iar compusul polietilenic este selectat din grupul alcătuit din polietilenimina (PEI), PEG aminat, MPEG și derivații carbamat și fosfat ai 5 acestora.
3. Compoziție conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că chitosanul natural 7 are o greutate moleculară de 1 ...1000 kdal și polietilenimina (PEI) are o greutate moleculară de 5...200 kdal și aproximativ 25% amine primare, aproximativ 50% amine secundare și 9 aproximativ 25% amine terțiare.
4. Compoziție conform revendicării 2, caracterizată prin aceea că chitosanul natural 11 are o greutate moleculară de 50...250 kdal și polietilenimina (PEI) are o greutate moleculară de aproximativ 50 kdal. 13
5. Compoziție conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, compușii etilen- aminici anionici sunt selectați din grupul alcătuit din DTPA și sărurile de calciu și sodiu ale 15 acestuia, EDTA, acid trietilentriaminohexacetic, acid etilendiaminotetra(metilfosforic), DTPMPA și omologii acestuia, și acid tetraetilentetraaminohexaacetic; acizii tetraazaciclo- 17 alcan-N,N,N,N-tetraacetici sunt selectați din grupul alcătuit din DOTA, TRITA și TETA; derivații polimerici de porfirine sunt de preferat tetra(4-carboxifenil)porfirine. 19
6. Compoziție conform revendicării 5, caracterizată prin aceea că metaboliții acizi de poliamine sunt acidul gamma-aminobutiric, hipozina, putreanina sau acidul spermic. 21
7. Compoziție conform oricărei revendicări de la 1 la 6, pentru utilizare într-o formu- lare protectivă locală terapeutică și/sau protectoare, pentru protejarea împotriva afecțiunilor 23 dermatologice induse de alergeni organici și anorganici și/sau agenți iritanți tegumentari, de preferat, împotriva dermatitei de contact indusă de 25

a) Ni²⁺, CP⁺, Cr®⁺, Co²⁺, Au⁺ și Au³⁺;

b) Sesquiterpen-lactone, urushiol (derivați catecolici de iederă), latex, compuși epoxi 27 și acrilați; și

c) detergenți, produși alcalini, produși acizi, și solvenți, caracterizați prin aceea că 29 polimerul hidrofil cationic este legat ionic de substanța neutralizantă anionică, și este de preferat chitosan natural legat ionic de DTPA. 31
8. Compoziție conform revendicării 7, caracterizată prin aceea că formularea protectivă locală este o cremă, un unguent, un gel sau un ulei. 33
9. Compoziție conform oricărei revendicări 1 ...6, pentru utilizare într-o formulareanti- virală, antifungică și antiinflamatorie, terapeutică și/sau protectoare, caracterizată prin 35 aceea că polimerul hidrofil cationic care conține grupări amino, este legat la un compus care conține tiol sau chitosan activat prin carbamoilare sau clorurare. 37
10. Compoziție conform revendicării 9, într-o formulare antivirală pentru prevenirea și/sau tratamentul infecțiilor induse de virusul Herpes simplex.39
11. Compoziție conform revendicării 9, într-o formulare antifungică pentru prevenirea și/sau tratamentul afecțiunilor induse de Ținea și Candida.41
12. Compoziție conform revendicării 9, într-o formulare antiinflamatorie pentru prevenirea și/sau tratamentul plăcilor psoriazice cronice.43
13. Compoziție conform revendicărilor 10 și 11, caracterizată prin aceea că, compoziția cuprinde chitosan carbamoilat sau chitosan legat ionic de un compus selectat din grupul45 alcătuit din taurină, hipotaurină sau derivații acestora activați, cisteină, cisteamină, panteteină, N-acetilcisteină șl metaboliți acizi ai poliaminelor.47

RO 120122 Β1
14. Compoziție conform revendicării 12, caracterizată prin aceea că, compoziția include carbamat de chitosan și taurină.
15. Compoziție conform revendicărilor 9... 14, caracterizată prin aceea că formularea este o cremă, un unguent, un gel, un balsam, o loțiune, un ulei, un preparat oftalmic, un supozitor sau un preparat pentru buze.
16. Compoziție conform oricărei revendicări anterioare, caracterizată prin aceea că aceasta conține aproximativ 0,05...15, de preferat, 0,5...5,0, procent din greutate, pe baza greutății totale a compoziției, polimer hidrofil cationic care conține grupări amino și aproximativ 0,5...20, de preferat, 5... 15, procent din greutate, pe baza greutății totale a compoziției, substanță neutralizantă anionică.
17. Compoziție conform oricărei revendicări anterioare, caracterizată prin aceea că aceasta include și o substanță lipofilă și, opțional, unul sau mai mulți aditivi selectați din grupul alcătuit dintr-un emulsificator, un surfactant, un emolient, un conservant, un umectant, un antioxidant și un îndulcitor.
18. Utilizare a unei compoziții conform revendicărilor 7 și 8, pentru fabricarea unei formulări protective locale, terapeutice și/sau de protecție.
19. Utilizare a unei compoziții conform revendicărilor 9,13 și 14, pentru fabricarea unei formulări antivirale, antifungice și antiinflamatorii, pentru prevenirea și/sau tratamentul afecțiunilor dermatologice și ale mucoaselor, induse de virusuri, fungi și, respectiv, factori declanșatori ai inflamației.
20. Utilizare conform revendicării 19, a compoziției într-o formulare antivirală, pentru prevenirea și/sau tratamentul infecțiilor induse de virusul Herpes simplex.
21. Utilizare conform revendicării 19, a compoziției într-o formulare antifungică, pentru prevenirea și/sau tratamentul afecțiunilor induse de Ținea și Candida.
22. Utilizare conform revendicării 19, a compoziției într-o formulare antiinflamatorie, pentru prevenirea și/sau tratamentul plăcilor psoriazice cronice.