RO117966B1

RO117966B1 - Sac de tesatura de polimer, in special din poliolefina, si procedeu de realizare a acestuia

Info

Publication number: RO117966B1
Application number: RO96-02036A
Authority: RO
Inventors: Huemer Franz Starlinger
Original assignee: Starlinger & Co Gmbh
Priority date: 1994-05-04
Filing date: 1995-04-26
Publication date: 2002-11-29
Also published as: HU9602646D0; GR3025924T3; EP0758992B1; IL113521A; RU2109666C1; CZ9602938A3; ZA953595B; ES2109821T3; PE20396A1; NO309855B1; TW271426B; KR100321884B1; TNSN95050A1; AU2297895A; CA2186898A1; FI964360A0; SK140896A3; BR9507701A; DE59500921D1; SK282282B6

Abstract

Inventia se refera la un sac dintr-o tesatura (1) din benzi de polimer, in special poliolefina, de preferinta din polipropilena, etirate monoaxial, in mod adecvat dintr-un singur strat, care poate fi acoperita pe una sau pe ambele fete cu material termoplastic, in special poliolefina, tesatura fiind in forma tubulara sau facuta tubulara din tesatura plana si prin indoirea capetelor tesaturii, cel putin un capat al sacului are suprafata de fund configurata in special dreptunghiular. Acest sac este caracterizat prin aceea ca cel putin un capat al sacului, in special o suprafata de fund, este prins de o foaie de acoperire (3) din tesatura de benzi de polimer, in special poliolefina, de preferinta polipropilena, etirate monoaxial, prinderea facandu-se printr-un strat intermediar, in special din material plastic termoplastic, in special poliolefina, prin actiunea caldurii, si ca numai zona de suprafata exterioara, in special mai putin de 30% din grosimea materialului benzilor de tesatura ale suprafetei de fund si ale foii de acoperire prezinta, ca urmare a efectului caldurii, molecule dezorientate de polimer, in special de poliolefina, de preferinta de polipropilena, in restul materialului mentinandu-se orientarea moleculelor. Inventia se mai refera si la un procedeu de realizare a sacului prin fixarea prin sudura a unei foi de acoperire pe o suprafata de fund a acestuia.

Description

Invenția se referă la un sac din țesătură din benzi etirate monoaxial, dintr-un singur strat de polimer, mai ales, din poliolefină, de preferință, din polipropilenă, care poate fi acoperit, pe o față sau pe ambele fețe, cu material sintetic termoplastic, în special, poliolefină, țesătura fiind de formă rotundă, de tip tubulară, sau este o țesătură plată, prinsă în formă tubulară și prin plierea capetelor țesăturii, cel puțin un capăt al sacului alcătuiește o suprafață de fund, mai ales, dreptunghiulară; invenția se mai referă la un procedeu pentru fabricarea unui astfel de sac.

Pentru ambalarea de bunuri, mai ales de bunuri în vrac, se utilizează diferite feluri de saci. O clasificare generală a sacilor se face în saci de tip pernă și saci de tip cutie. O formă de pernă se realizează, în mod obișnuit, prin confecționarea fundurilor cu cusătură. O formă de cutie se realizează prin îndoirea și lipirea fundului. Este de remarcat că o formă de cutie dă posibilitatea unei folosiri optime a suprafeței materialului, posibilitate bună de stivuire și, din cauza așa numitei forme de cărămidă, posibilitate mai bună de utilizare a volumului. Pe lângă aceste forme de saci, mai există forma de cvasi-cutie, care corespunde la o latură sacului pernă și la cealaltă latură a sacului-cutie. Sacii caracteristici au capacitate de 10, 25, 50, 100, 500 și 1000 kg. Ca materiale de confecție, se pot utiliza țesături din fibră naturală, cum ar fi iuta, hârtia, foliile din materiale plastice și țesături din materiale plastice, sacii din țesătură de fibră naturală fiind înlocuiți, în cursul ultimilor ani, prin saci din hârtie și din folii de material plastic și din țesătură din material plastic, deoarece aceștia sunt mai ieftini și prezintă avantaje tehnice.

Hârtia nu are rezistență mare, de aceea sacii sunt prevăzuți, adesea, cu mai multe straturi de hârtie, ceea ce duce la un consum ridicat de material. Un sac de hârtie nu este etanș la apă, în parte, nu este stabil la chimicale. Pe de altă parte, sacul se poate confecționa ușor, sub formă de cutie cu substanțe ieftine, de lipit.

Folia din material plastic nu posedă nici ea o rezistență ridicată și are nevoie, de aceea, de grosimi mari de material și, în afară de aceasta, nu are nici formă stabilă, din cauza modulului de elasticitate E cu valoare mare și, în plus, este sensibilă la căldură. Sacul se poate suda cu cusătură, în formă de pernă, dar se poate lipi, cu dificultate, pentru a se realiza un sac în formă de cutie.

Țesătura din material plastic din benzi etirate monoaxial prezintă rezistența cea mai ridicată și este stabilă, ca formă, mai ales când este prevăzută cu un strat de acoperire. în comparație cu folia din material plastic, consumul de material, la aceeași capacitate portantă, este mult mai mic. Sacii din țesătură de material plastic se produc, de obicei, în formă de pernă cu cusături.

Pentru a realiza din țesătură un sac în formă de cutie, fundul pliat se lipește conform stadiului tehnicii, cu o substanță de lipit, din mai multe componente, scumpă, deoarece materialele de polipropilenă și polietilenă, din care constă, de obicei, țesătura, se pot lipi numai cu mari dificultăți. Pe lângă procedura dificilă de lipire, substanțele de lipit, cunoscute, prezintă și alte dezavantaje, cum ar fi rezistență redusă, fragilitate, ca urmare a modificării temperaturii și pierderea efectului de aderență, prin influența umidității. în afară de aceasta, stabilitatea la chimicale a acestor substanțe de lipit nu este mulțumitoare și materialul de lipit trebuie, de regulă, să fie supus, înainte de lipire, unei tratări a suprafeței, de exemplu, unui tratament Corona. Ținând seama de faptul că, anual, se produc, în lume, miliarde de saci și că sacii produși conform stadiului tehnicii au dezavantaje mai mici sau mai mari, este evident că prin saci îmbunătățiți sau prin îmbunătățirea procedeului de producere a lor se poate ajunge la avantaje economice, enorme.

Invenția și-a propus, drept scop, realizarea unui sac, care, la aceeași capacitate portantă față de sacii cunoscuți, să scadă în mod considerabil costurile pe bucată și, în plus, să prezinte alte proprietăți pozitive.

RO 117966 Β1

Din DE-A-3236770, este cunoscut un sac ce constă dintr-o țesătură din benzi de poli- 50 meri etirați monoaxial, țesătura fiind țesătură rotundă, în formă tubulară, sau o țesătură plană, prinsă pentru a avea formă tubulară și cel puțin la un capăt al sacului se formează o suprafață de fund, prin îndoirea capetelor țesăturii. Scopul soluției prezentate în această documentație este să realizeze, în așa fel forma sacului, încât el să se preteze la o bună închidere și lipire, în mod cu totul special, și pentru ambalarea materialelor, în special, granu- 55 lare care necesită aerare. Pentru aceasta, benzi din polipropilenă prevăzute în momentul obținerii lor prin coextruziune sau laminare cu straturi de etanșare pe ambele fețe exterioare, dintr-un material de polimer, sunt apoi întinse și prelucrate termic și, la sfârșit, sunt prelucrate pentru a forma o structură care permite aerarea și din care se confecționează saci de ventilație. Conform DE-A-3236770 ar trebui să se evite chiar aplicarea unui strat pe țesă- 60 tură cu un strat de etanșare, deoarece, prin aceasta, s-ar pierde capacitatea de aerare a țesăturii.

Sacul conform invenției constă din țesătură din benzi etirate monoaxial de polimer, în special, din poliolefină, de preferință, din polipropilenă, într-un singur strat, care poate fi acoperită pe una sau pe ambele fețe cu material temoplastic, în special poliolefină, țesătura 65 fiind în formă tubulară sau făcută tubulară din țesătură plană și prin îndoirea capetelor țesăturii, cel puțin un capăt al sacului are suprafața de fund configurată, în secial, dreptunghiular și este caracterizat prin aceea că cel puțin un capăt al sacului, în special, o suprafață de fund, este prins printr-un strat intermediar, din material termoplastic, în special, poliolefină, de preferință, polipropilenă, prin acțiunea căldurii, de o foaie de acoperire din țesătură din 70 benzi etirate monoaxial de polimer, în special, din poliolefină, de preferință, din polipropilenă și că mai puțin de 30% din grosimea materialului benzilor de țesătură ale suprafeței de fund ale foii de acoperire prezintă molecule dezorientate, ca urmare a acțiunii căldurii, în restul materialului mentinându-se orientarea moleculelor.

Procedeul de realizare a unui sac prin fixarea, prin sudură, a unei foi de acoperire, 75 pe o suprafață de capăt, în special, pe o suprafață de fund a sacului, în care materialul din care este realizat sacul este din țesătură din benzi de polimer, în special, poliolefină, de preferință polipropilenă, etirate monoaxial, în special, cu o grosime de 20-80 pm și în care foaia de acoperire constă dintr-o folie sau dintr-o țesătură din benzi de polimer, în special, poliolefină, de preferință, polipropilenă, etirate monoaxial, este caracterizat prin introducerea unui 80 strat intermediar încălzit, în special, la o temperatură de 150-380°C, de preferință, cu grosime de 5-60 pm, din topitură de polimer, în special, polipropilenă, de preferință, polipropilenă, între suprafața de capăt și foaia de acoperire, urmată de presarea, una peste alta, a suprafeței de capăt și a foii de acoperire și de răcirea suprafeței de capăt, a stratului intermediar și a foii de acoperire, la temperatura mediului ambiant, dinspre fețele exterioare ale 85 suprafeței de capăt și foii de acoperire, astfel încât mai puțin de 30% din grosimea de material a benzilor de țesătură a suprafeței de fund, respectiv a grosimii materialului foii de acoperire, prezintă molecule dezorientate, ca urmare a acțiunii căldurii, în restul materialului menținându-se orientarea moleculelor.

într-o variantă, procedeul de realizare a sacului, prin fixarea prin sudură a unei foi de 90 acoperire pe o suprafață de capăt, în special, pe o suprafață de fund a sacului, materialul de sac constând din țesătură din benzi de polimer, în special, poliolefină, de preferință, polipropilenă, etirate monoaxial, în special, cu o grosime de 20-80 pm și în care foaia de acoperire constă dintr-o folie sau dintr-o țesătură din benzi de polimer, în special, poliolefină, de preferință, polipropilenă, etirate monoaxial, în care cel puțin o țesătură, respectiv folia din 95 aceasta este acoperită cu un strat din material termoplastic, în special, cu o grosime de 5-60 pm, care în procedeul de fixare prin sudură este îndreptat către cealaltă țesătură, respectiv

RO 117966 Β1 folie, este caracterizat prin aceea că încălzirea dispre interior a stratului, respectiv a straturilor până la plastifiere, în special, la o temperatură de 150-380°C, urmată de presarea, una peste alta, a suprafeței de capăt și a foii de acoperire și răcirea suprafeței de capăt, a stratului de acoperire, respectiv straturilor de acoperire și foii de acoperire, la temperatura mediului ambiant, dinspre laturile exterioare ale suprafeței de capăt și foii de acoperire, se realizează astfel încât mai puțin de 30% din grosimea materialului benzilor de țesătură a suprafeței de fund, respectiv a grosimii materialului foii de acoperire, prezintă molecule dezorientate, ca urmare a acțiunii căldurii, în restul materialului menținându-se orientarea moleculelor.

Invenția prezintă următoarele avantaje:

- sacii au rezistență mai ridicată la un consum de material mai redus față de sacii din hârtie sau din folie de material plastic;

- sacii au rezistența mai ridicată a legăturii de fund și nu prezintă locuri mai slabe, provocate prin perforarea cusăturii țesăturii;

- sacii prezintă etanșeitate față de apă și stabilitate față de chimicale;

- costurile de fabricație sunt mai reduse, pe bucată;

- sacii au rezistență, în timp, deoarece nu se produce îmbătrânirea sau fragilizarea legăturii prin sudură;

- există posibilitatea depozitării ușoare, a sacilor pe haldă, respectiv a recirculării, dat fiind că sacul este confecționat din poliolefină pură;

- țesătura din care sunt realizați sacii nu își diminuează rezistența, deoarece, prin sudare, orientarea moleculelor nu se pierde decât în mică măsură.

Sacul conform invenției constă dintr-o țesătură din benzi de poliolefină, etirate monoaxial. Aceste benzi se obțin prin întinderea de folii de poliolefină până la de 4 la 10 ori, prin care lanțurile de molecule sunt direcționate în direcția longitudinală a benzilor și în această direcție prezintă o rezistență de circa 6-10 ori mai mare decât rezistența foliei inițiale. Lățimea benzilor este de obicei de circa 1,5-10 mm, grosimea de 20-80 pm. La sarcină în direcția transversală benzile se desfac, de aceea ele se țes în țesătura tubulară sau plană cu urzeala și bătătura în poziții aproximative de unghi drept. Ca urmare, țesătura prezintă în toate direcțiile aceeași rezistență la întindere. Pentru obținerea etanșeității la praf și umezeală și pentru împiedicarea alunecării benzilor se poate aplica pe țesătură, pe una sau pe ambele fețe, un strat de acoperire din topitura, de preferință, a aceluiași material ca cel al benzilor și se presează acest strat de acoperire. Sacul conform invenției este apoi executat sub formă de sac - cutie sau cvasi-cutie, care sunt mai avantajoși decât sacii - pernă.

Formele speciale de realizare ale sacului, conform invenției, sunt caracterizate prin aceea că părțile de țesătură îndoite la un capăt al sacului, mai ales ale unei suprafețe de fund nu se suprapun, unele peste altele, sau nu se suprapun complet și că se prevede o foaie de acoperire separată, pentru etanșeizarea fundului; sau ele sunt caracterizate prin aceea că, capătul sacului, mai ales suprafața de fund și foaia de acoperire sunt formate prin suprapuneri la îndoirea țesăturii sacului. Prin alegerea uneia din aceste forme de realizare se poate ține seama de condițiile speciale ale mașinii de producere a sacilor la locul respectiv.

Dacă sacul este format din țesătură de benzi neacoperite cu un strat acoperitor, atunci există între suprafața de fund și foaia de acoperire un strat intermediar din topitură de poliolefină, drept agent ajutător de sudură, care firește, poate fi aplicat și la țesăturile acoperite cu strat acoperitor. Totuși este adecvat ca la o țesătură de benzi acoperite cu strat acoperitor pe față sau pe ambele fețe, această acoperire să folosească drept strat intermediar, între capătul sacului, respectiv suprafața fundului și foaia de acoperire.

RO 117966 Β1 într-o formă de realizare avantajoasă se adaugă la materialul termoplastic al stratului acoperitor al țesăturii benzilor și/sau la stratul intermediar, un copolimer din etilenă și acetat de vinii, prin care, pe de-o parte, se micșorează punctul de topire al stratuluLacoperitor și, pe de altă parte, se mărește rezistența la alunecare a stratului acoperitor. Aceasta are ca efect o posibilitate de sudare mai ușoară și o posibilitate de stivuire mai bună a sacilor, con- 150 form invenției.

»

O problemă la sacii-cutie constă în aceea că suprapunerea bucăților de țesătură cu latură îngustă și cu latură lungă duce la formarea unor buzunare la suprafața de capăt pe partea interioară a sacului, care se pot compara cu o pâlnie, al cărui orificiu de evacuare se găsește la capătul unei muchii ale îndoiturii longitudinale. Această problemă apare, mai ales, 155 la saci de tip cutie, cu ventil, la care, la umplere, se introduce un ștuț, prin care se introduce materialul de umplere cu ajutorul aerului comprimat. Prin introducerea aerului comprimat, aceste buzunare se umflă la latura din dreptul ventilului, formând pâlnii și materialul, de cele mai multe ori, pulverulent iese afară din sac, prin presare prin “partea de evacuare a pâlniei”.

Din motive tehnice de finisare, nu este posibil să se sudeze foaia de acoperire, exact până 160 la muchia de îndoire, astfel încât în muchia de îndoire rămâne, de cele mai multe ori, o mică deschidere; prezenta invenție oferă însă și pentru această problemă, a sacilor, posibilități de soluționare. O primă soluție este caracterizată prin aceea că se prevede, cel puțin la o latură a unei suprafețe de capăt formate din bucățile de țesătură într-o zonă în apropiere, mai ales în interiorul părții comune a muchiei de îndoire dintre bucata de țesătură cu latura lungă și 165 cea cu latura îngustă, cel puțin un punct de lipire, respectiv o suprafață de lipire, dintr-o substanță de lipit la rece, dintr-o substanță de lipit în topitură sau un material termoplastic, mai ales poliolefină, cu un punct de topire mai mic decât materialul țesăturii sau al stratului intermediar. La procesul de sudură cu aer cald al suprafeței capătului sacului, materialul de lipit se înmoaie și curge în muchia de îndoire, prin care, după întărirea substanței de lipit, se 170 închid în mod etanș orificiile din muchia de îndoire.

O altă soluție pentru împiedicarea ieșirii materialului de umplere prin orificiile din muchiile de îndoire, constă în aceea că se împiedică sau se îngreunează umflarea buzunarelor și prin aceasta formarea pâlniei. Acest lucru se poate realiza conform invenției prin aceea că la cel puțin o latură a unei suprafețe de capăt formate din bucata de țesătură, cel 175 puțin una din bucățile de țesătură cu latura lungă prezintă cel puțin un orificiu, în acea zonă care se suprapune peste o bucată de țesătură îngustă în stare îndoită. Prin acest orificiu, bucata superioară după îndoire se sudează în etapa ulterioară de sudare a foii de acoperire, împreună cu bucata inferioară și prin acesta, se împiedică umflarea buzunarului.

O altă variantă de realizare, adecvată invenției, cu care se poate, de asemenea, 180 împiedica umflarea buzunarelor, este caracterizată prin aceea că bucățile de țesătură, cu latura lungă și cu latura îngustă, care formează o suprafață de capăt a sacului, se sudează cel puțin parțial, una de alta, în zonele în care se suprapun. Această soluție este însă mai scumpă din punct de vedere al finisării tehnice, prin operația suplimentară, necesară, de insuflare de aer fierbinte. 185 în continuare, o altă variantă de realizare a invenției este caracterizată prin aceea că, în zonele suprafețelor de capăt, în care se formează buzunare prin îndoire, toate pozițiile țesăturii, care se află unele peste altele, sunt legate printr-un punct de sudură sau printr-o suprafață de sudură. Pierderea orientării lanțurilor de molecule, care apare în zona de sudură, nu are nici un efect asupra rezistenței totale, deoarece mai multe straturi suprapuse 190 ale țesăturii sunt prinse unele de altele.

O formă de realizare, deosebit de avantajoasă, a sacului conform invenției, este caracterizată prin aceea că, între capătul sacului, respectiv suprafața de fund, și foaia de

RO 117966 Β1 acoperire, se mai prevede cel puțin un ventil, prin care se poate umple sacul și care, la un sac plin, se poate autoînchide prin presiunea materialului de umplere. Acest așa numit sac cutie cu ventil este deosebit de bun pentru instalațiile de umplere rapidă, deoarece nu mai este necesară o altă treaptă de lucru pentru închiderea sacului umplut.

Pentru a împiedica răsturnarea ventilului la scoaterea ștuțului de umplere din sac, la presiunea mai ridicată, produsă la operația de umplere, prin care s-ar pierde efectul de etanșare, este adecvat ca în cel puțin o bucată de țesătură cu lungime mare, care ia parte la formarea unei suprafețe de capăt a sacului, în zona dintre muchia interioară a bucății de țesătură, cu latura îngustă și a muchiei interioare a ventilului dispus între bucata cu latură îngustă și cea cu latură lungă, să fie dispus cel puțin un orificiu. Prin acesta, este posibil să se sudeze partea de sus a ventilului de foaia de acoperire, prin orificii.

La un material de umplere, care este transportat cu ajutorul unui curent de aer ca, de exemplu, ciment, poate să fie adecvat, ca țesătura benzilor să fie perforată, pentru ca, după umplere, aerul închis să se poată evacua.

Invenția se mai referă și la un procedeu pentru sudarea unei foi de acoperire, pe o suprafață de capăt, mai ales, pe o suprafață de fund a unui sac, în special, în formă de cutie, respectiv de formă paralelipipedică, foaia de acoperire și materialul sacului fiind din folii sau țesături din benzi de polimer, mai ales poliolefină, de preferință, din polipropilenă, etirate monoaxial, în special, cu grosime de 20-80 pm, de preferință de 30-50 pm și țesătura este acoperită, la alegere, pe una sau pe ambele fețe cu o topitură dintr-un material termoplastic, în special, poliolefină, în special, cu o grosime de 5-60 pm.

Acest procedeu este caracterizat prin introducerea unui strat intermediar, din topitură de polimer, în special, poliolefină, de preferință polipropilenă, în special, cu o temperatură de 150-380°C, de preferință 230-260°C, între suprafața de capăt, în special, suprafața de fund și foaia de acoperire, urmată de presarea, împreună, a suprafeței de capăt, mai ales a suprafeței de fund cu foaia de acoperire și răcirea suprafeței de capăt, respectiv de fund, a stratului intermediar și a foii de acoperire la temperatura ambiantă.

Prin aceasta, sacul se confecționează mai avantajos și mai simplu, deoarece se evită substanțe de lipit, scumpe și procedee complicate de lipire. La prinderea fundului, prin sudură, se prejudiciază în mod nesemnificativ rezistența țesăturii.

O altă variantă a acestui procedeu este caracterizată prin aceea că, pentru sudarea unei foi de acoperire pe cel puțin o suprafață de capăt, mai ales pe o suprafață de fund a unui sac, la utilizarea a cel puțin unei țesături acoperită pe o latură cu un strat de acoperire pentru sac și respectiv foaie de acoperire - în loc de introducerea unei topituri de material termoplastic, în special, poliolefină, de preferință polipropilenă - se realizează încălzirea acoperirii cu strat acoperitor, mai ales cu aer fierbinte, până la plastifierea a numai unei zone superficiale exterioare, în special până la o adâncime de pătrundere de 2-40 pm, în special 3-10 pm. Prin încălzirea directă și prinderea între ele a straturilor acoperitoare ale țesăturii și omiterea treptei de extrudare a stratului intermediar, procedeul poate fi realizat foarte rațional.

Cu privire la realizarea economică a procedeului, este deosebit de avantajos dacă, pentru sudarea unei foi de acoperire pe o suprafață de capăt, în special, o suprafață de fund a unui sac, răcirea și presarea împreună a suprafeței de capăt, respectiv a suprafeței de fund și a foii de acoperire să se facă concomitent prin cel puțin un element de presare răcit, în special, printr-o pereche de valțuri.

La aplicarea unui strat intermediar din topitură de material plastic, în special poliolefină, de preferință polipropilenă, se folosește, în mod adecvat, o duză de extrudare cu fantă lată sau în fir.

RO 117966 Β1

O formă de realizare a procedeului conform invenției este caracterizată prin aceea că sudarea unei foi de acoperire pe o suprafață de capăt, mai ales pe o suprafață de fund, a unui sac, încălzirea și presarea împreună a suprafeței de capăt, respectiv a suprafeței de fund și a foii de acoperire, se realizează prin cel puțin un valț sau placă încălzită, cu profilarea suprafețelor sub formă de linii sau puncte.

Conform unei alte variante a procedeului conform invenției, sudarea unei foi de acoperire pe o suprafață de capăt, mai ales pe o suprafață de fund a unui sac, se face prin sudură cu fricțiune.

Pentru micșorarea punctului de topire a stratului de acoperire și pentru obținerea unei suprafețe rezistente la alunecare a suprafeței stratului de acoperire, procedeul conform invenției se poate completa prin aceea că, la stratul de acoperire a țesăturii de banzi și/sau la stratul intermediar din material termoplastic, se adaugă un copolimer din etilenă și acetat de vinii.

Poate fi adecvat mai ales la saci - cutie sau saci cutie cu ventil, ca înainte de treapta de introducere a unei topituri de polimer între suprafața de capăt și foaia de acoperire, să se formeze cel puțin un orificiu în cel puțin o bucată de țesătură cu latură lungă, în acea zonă care se suprapune, în stare îndoită, peste o bucată de țesătură cu latura îngustă. în acest fel, se sudează, direct în treptele ulterioare ale procedeului, latura superioară a bucății cu latura îngustă, direct cu foaia de acoperire și astfel, se împiedică formarea unei pâlnii din bucățile țesăturii, prin care materialul de umplere ar putea să iasă din sac.

O variantă a procedeului, conform invenției, prin care se efectuează etanșarea zonei muchiei de îndoire, este caracterizată prin aceea că, mai ales, înainte de îndoirea bucăților de țesătură într-o suprafață de capăt a sacului, la cel puțin o latură într-o zonă apropiată de, în special, în interiorul părții comune a muchiei de îndoire dintre o bucată de țesătură lungă și o bucată de țesătură îngustă, se aplică cel puțin un punct de lipire, respectiv o suprafață de lipire dintr-un material de lipit la rece, o substanță de lipit, sub formă de topitură sau dintrun material termoplastic, mai ales poliolefină, cu punct de topire mai mic decât materialul țesăturii sau al stratului intermediar și după îndoirea bucăților de țesătură, într-o altă treaptă următoare, prin exercitarea acțiunii căldurii și/sau presiunii materialului de lipit, se fixează atât de bucata cu latură lungă, cât și de bucata cu latură îngustă.

Latura superioară a bucății de țesătură cu latură îngustă poate fi sudată și cu latura inferioară a bucății cu latură lungă aflată peste ea, prin aceea că între zonele care se suprapun, ale bucăților de țesătură lungă și îngustă a unei suprafețe a sacului, se insuflă aer fierbinte și bucățile de țesătură se presează apoi una cu alta și, în acest fel, se prind între ele. Și această formă de realizare a procedeului împiedică umflarea buzunarelor formate prin îndoire și prin acesta, formarea de pâlnie.

O realizare a procedeului conform invenției este caracterizată prin aceea că bucățile de țesătură cu latura lungă, cu latura îngustă și bucățile de țesătură, care formează, prin îndoire, un buzunar, se sudează împreună, prin presarea unui știft încălzit sau a unei plăci încălzite, dinspre latura exterioară a suprafeței de capăt a sacului.

O variantă foarte avantajoasă pentru saci cu ventil, a procedeului conform invenției, este caracterizată prin aceea că, înainte de treapta de introducere a unei topituri de polimer, între suprafața de capăt și foaia de acoperire, se prevede cel puțin un orificiu în cel puțin o bucată de țesătură cu latura lungă, care formează o suprafață de capăt a sacului într-o zonă, care este limitată de muchia interioară a bucății de țesătură cu latura îngustă și de muchia interioară a unui ventil dispus între bucata cu latură îngustă și bucata cu latură lungă. Acest lucru permite sudarea părții superioare a ventilului și a părții inferioare a foii de acoperire, prin care se împiedică deplasarea ventilului la scoaterea în afară a ștuțului de umplere.

245

250

255

260

265

270

275

280

285

RO 117966 Β1

Se prezntă, în continuare, un exemplu concret de realizare a invenției în legătură și cu fig. 1-15 care reprezintă:

- fig.1, sac conform invenției, din țesătură tubulară, în perspectivă;

- fig.2, sac conform invenției, din țesătură plană cu o cusătură longitudinală;

- fig.3, vedere în plan a părții cu ventil cu foaie de acoperire pentru realizarea conform fig.1;

- fig.4, vedere în plan a părții cu ventil, fără foaie de acoperire în realizarea conform fig. 2;

- fig.5, secțiune transversală a unui sac cu foaie de acoperire;

- fig.6, secțiune transversală a unui sac fără foaie de acoperire;

- fig.7, secțiune transversală a unui sac din țesătură în formă tubulară;

- fig.8, secțiune transversală a unui sac din țesătură plană, cu îmbinare longitudinală de extrudare;

- fig.8a, secțiune transversală a unui sac, cu îmbinare longitudinală cu bandă de acoperire sudată sau lipită;

- fig.9-12, diferite variante de realizare a procedeului conform invenției;

- fig.13, latura cu ventil a unei variante a sacului din fig.1, în stare parțial îndoită;

- fig.14 și 15, variante de realizare, suplimentare, ale suprafețelor de capăt ale sacu- lui conform invenției.

în fig.1, este reprezentat un sac conform invenției, care constă din țesătură rotundă din benzi etirate monoaxial de poliolefină, de exemplu, din polipropilenă sau polietilenă, care prezintă o grosime de 20-80 pm și o rezistență de mai multe g/Denier, în mod caracteristic 4-6,5 g/Denier. Suprafețele de fund ale acestui sac în formă de cutie se formează prin îndoirea bucăților de țesătură 4,4', 5, 5’. Așa cum este figurat cu liniile întrerupte, bucățile 4 și 5 se depășesc numai puțin una pe alta. între bucățile 5' și 4, respectiv 5 mai este dispus un ventil, care constă din materiale sub formă de foaie sau tub cum ar fi țesături și folii și prin care se face umplerea sacului. După ce sacul s-a umplut, tubul-ventil se închide prin presiunea materialului de umplere asupra suprafeței de capăt. Pe bucățile 4, 5 este fixată, prin sudură, o foaie de acoperire 3. Procedeele de sudare prevăzute pentru aceasta sunt descrise mai jos. Foaia de acoperire constă, de preferință, din același material ca țesătura 1, țesătura 1 și/sau foaia de acoperire 3 putând fi acoperite, la alegere, pe o latură sau pe ambele laturi cu un strat acoperitor. Caracteristica deosebită a sacului conform invenției constă în aceea că, prin fixarea prin sudură a foii de acoperire, orientarea lanțurilor de molecule din benzi este modificată, în mod semnificativ, în mod caracteristic până la o adâncime de pătrundere de 2-40 pm, mai ales 3-10 pm, astfel că țesătura prezintă o micșorare foarte j redusă a rezistenței sale. | în fig.2, este prezentată o altă formă de realizare a unui sac, conform invenției. i

Aceasta se deosebește de varianta prezentată în fig.1, mai ales prin aceea că o țesătură plană T se aduce cu ajutorul unei îmbinări longitudinale la formă tubulară și că bucățile 6 și 7, prin faptul că se suprapun aproape în totalitate, îndeplinesc funcțiunea suprafeței de fund j și a foii de acoperire și, astfel, se poate renunța la o foaie de acoperire separată. Cele două bucăți 6 și 7 sunt sudate una cu alta, conform unui procedeu conform invenției.

Bucățile laterale 6' și 7’ sunt îndoite, conform bucăților din țesătură 4' și 5' din fig.1. între bucata 7' și 6, respectiv 7, este prevăzut un ventil-tub 2.

Fig.3 prezintă o vedere în plan a laturii cu ventil a sacului conform fig.1. Se observă că, mai întâi, s-au îndoit în interior bucățile laterale 4', 5', care ajung până la linia întreruptă *

4, peste care este dispusă o porțiune de tub 2 ca ventil la o latură, care ajunge în interior

340

RO 117966 Β1 până la linia 2*. peste care s-au îndoit bucățile 4 și 5 și în cele din urmă s-a fixat, deasupra, foaia de acoperire 3.

Fig.4 prezintă o vedere în plan a laturii cu ventil a sacului, conform fig.2. Bucățile laterale 6', 7' cu muchiile lor 6, 7 sunt, mai întâi, îndoite spre interior și peste ele sunt îndoite bucățile 6 și 7 și se sudează împreună, bucata 7 folosind ca suprafață de fund și bucata 6 ca foaie de acoperire. Este prevăzut un ventil 2 între bucățile 7’ și 6 respectiv 7.

Fig.5 prezintă o secțiune longitudinală în lungul liniei V-V din fig.3. Din aceasta, rezultă în mod clar cum se suprapun bucățile 4 și 5 și foaia de acoperire 3.

Fig.6 prezintă o secțiune longitudinală în lungul liniei VI-VI din fig.4. Din acesta se poate vedea în mod clar cum se suprapun bucățile 6 și 7.

Fig.7, 8, 8a prezintă diferite forme de secțiuni transversale de saci conform invenției, în fig.7, este reprezentat un sac din țesătură tubulară de benzi 1, în fig.8 este prezentat un sac din țesătură plană Γ, ale cărei capete suprapuse 8, 9 au fost prinse printr-o îmbinare longitudinală, putând fi și o îmbinare de extruziune. în fig.8a, este reprezentat un sac din țesătură plană cu îmbinare longitudinală având fixată deasupra, prin sudură sau lipire o bucată de acoperire 10 peste capetele suprapuse 11,12.

Cu referire la fig.9-12 se descriu diferite procedee, respectiv diferite variante ale procedeului pentru fixarea, prin sudură, a foii de acoperire.

în fig.9, este reprezentată o variantă, la care trebuie să se prindă o foaie de acoperire, constând dintr-o țesătură de benzi 3a și un strat acoperitor 3b din poliolefină, de exemplu polipropilenă, de o bucată de sac constând dintr-o țesătură de benzi 4a și un strat de acoperire 4b din același material de poliolefină. Grosimile țesăturii de benzi 3a, 4a sunt între 40 și 160 pm, grosimile straturilor acoperitoare sunt de 5-60 pm pentru straturile acoperitoare 3b, 4b. Pentru aceasta, laturile straturilor de acoperire poziționate vizavi 3b, 4b se încălzesc până la plastifiere și se trag printre două valțuri răcite 17, 17 în direcția săgeții, straturile 3b, 4b fiind presate împreună, astfel încât se formează o legătură intimă și prin perechea de valțuri 17,17 are loc, în același timp, răcirea care este necesară pentru ca țesătura de benzi 3a, 4a să nu sufere nici o deteriorare provocată de căldură. Dat fiind că se încălzește, în principal, stratul acoperitor, benzile își pierd numai într-o adâncime mică orientarea lanțurilor lor de molecule, astfel încât nu are loc nici o pierdere semnificativă de rezistentă.

Fig. 10 reprezintă o altă variantă de procedeu, în care se sudează împreună două țesături neacoperite cu strat de acoperire 30, 40. Pentru aceasta, se introduce un strat de topitură 14 dintr-o duză de extrudare cu fantă largă 16 între țesăturile de benzi 30, 40. Țesătura 30, 40 și topitură 14 constau, de obicei, din același material de poliolefină. Temperatura de extrudare a topiturii este de 150-380°C, de preferință de 230-260°C. Țesătura se trage în direcția săgeții printr-o pereche de valțuri răcite 17,17 și astfel se presează cu topitură 14 și în același timp se răcește, astfel încât benzile nu sunt prejudiciate, în mod semnificativ, în rezistența lor.

Această realizare a procedeului nu este însă limitată la țesături de benzi neacoperite, ci poate fi aplicată și pe țesături cu strat de acoperire, așa cum este arătat în fig.11, unde o foaie de acoperire, care constă din țesătura de benzi 3a cu un strat acoperitor 3b, se sudează cu o bucată constând dintr-o țesătură de benzi 4a și dintr-un strat acoperitor 4b, prin introducerea unei topituri 14 între laturile acoperirii. Prin presare, straturile de acoperire 3b, 4b și topitură 14 formează un strat intermediar omogen.

Pe de altă parte, se poate efectua sudarea, prin încălzirea unui strat acoperitor al unei țesături și atunci când numai una din țesături este prevăzută cu un strat de acoperire,

345

350

355

360

365

370

375

380

RO 117966 Β1 așa cum este arătat în fig. 12. în acest caz, se prind intim țesătura 4c neacoperită, de țesătura 3a, care prezintă stratul de acoperire 3b, prin termosudare.

Apoi se poate adăuga la materialul termoplastic, mai ales din poliolefină din care este format stratul acoperitor și/sau stratul intermediar, un copolimerdin etilenă și acetat de vinii, care este cunoscut în general ca EVA. Acest EVA posedă un punct de topire mai mic decât polietilena. Prin adaosul de EVA se îmbunătățește în mod semnificativ posibilitatea de sudură a stratului de acoperire. în afară de aceasta stratul de acoperire formează prin amestecarea cu EVA un strat rezistent la alunecare, care mărește capacitatea de stivuire a sacilor conform invenției.

în fig. 13 până la 15 se detaliază probleme speciale care apar la saci în formă de cutie și mai ales la sacii-cutie cu ventile. în fig.13 este arătată o variantă a sacului din fig.1 în stare parțial îndoită. La capătul țesăturii rotunde 1, este figurată fixarea bucăților de țesătură ale laturii înguste 4’, 5’ îndoite spre interior și folia ventilului 2 pe bucata 5*. Fixarea foliei 2 pe bucata 5* are loc în mod adecvat prin sudură la cald pe o suprafață dreptunghiulară, care este limitată prin muchiile de îndoire 21, 22 prin muchia exterioară a foliei 2 și prin muchia interioară 5 a pânzei 5'. în continuarea procesului de prelucrare, bucățile laturilor lungi 4, 5 se îndoaie spre interior, în lungul muchiilor de îndoire 21, 22, prin care și laturile foliei 2 se îndoaie spre interior și se formează ventilul-tub 2. Apoi se fixează o foaie de acoperire 3 conform procedeului conform invenției, pe suprafața de capăt a sacului. Această treaptă de finisare este reprezentată în fig.14, la care se face, de asemenea, referire. Prin ventilul-tub 2, se poate introduce un ștuț, pentru a umple sacul cu material de umplere. în acest caz, apare în instalațiile de umplere problema că uneori suprapresiunea formată la operația de umplere, în interiorul sacului și prin aderarea ventilului la ștuțul de umplere, datorită căldurii și frecării, la tragerea în afară a ștuțului, determină deplasarea părții care atârnă liberă în interiorul sacului, a ventilului până la locul său de legătură cu bucata de țesătură 5*. Ca urmare, ventilul își pierde parțial efectul de etanșare, deoarece, prin deplasarea tubului, lungimea eficientă a ventilului s-a scurtat destul de mult. Conform invenției, această problemă se rezolvă prin aceea că în bucățile de țesătură laterale 4, 5 în zona dintre linia muchiei 5 a bucății 5' și muchia interioară 2' a ventilului 2 se ștanțează orificiile 18, 18', astfel încât după îndoirea bucăților de țesătură 4, 5 foaia de acoperire 3 poate fi sudată prin aceste orificii 18,18' cu partea superioară a ventilului 2. Prin aceasta, se împiedică, în mod evident, ca ventilul 2 să fie scos împreună cu ștuțul de umplere. Forma orificiilor poate fi aleasă după dorință. Astfel, orificiul 18 este, de exemplu, lunguieț și orificiul 18' este executat rodund.

La sacii în formă de cutie, în general, și la sacii - cutie cu ventil, în special, se mai întâmplă un fenomen supărător, și anume că, prin îndoirea bucăților de țesătură 4, 4', 5, 5', se formează spre o suprafață de capăt, în interiorul sacului, patru buzunare triunghiulare, care acționează ca niște pâlnii, a căror orificii de evacuare se găsesc în muchiile de îndoire 21, 22. Din motive tehnice de finisare nu este posibil să se fixeze prin sudură foaia de acoperire 3 exact până la muchiile de îndoire 21, 22 așa că, în general, la capetele muchiilor de îndoire, rămân libere mici orificii, care comunică cu buzunarele menționate mai sus. Acest lucru nu este supărător pentru fundul sacului, deoarece prin greutatea materialului de umplere buzunarele sunt presate și prin aceasta, rămân închise. Totuși, la umplerea de sacicutie cu ventil, în care materialul de umplere se introduce printr-un ștuț cu ajutorul aerului comprimat, prin aerul comprimat care intră, se umflă laturile aflate în fața ventilului, ale acestor buzunare formând pâlnii și materialul, de cele mai multe ori, pulverulent este presat în afară de sac prin “evacuarea pâlniei”. Pentru a evita acest lucru, în bucățile de

RO 117966 Β1 țesătură cu laturile longitudinale 4, 5 sunt prevăzute alte orificii 19,19' în zona bucăților 4, 5 care se suprapun după îndoirea bucăților de țesătură a laturilor înguste 4*. Dacă se fixează prin sudare foaia de acoperire 3, atunci aceste orificii 19,19* se prind prin bucățile 4' cu foaia de acoperire 3 și în acest fel se împiedică umflarea, respectiv formarea de pâlnie.

O altă soluție cu ajutorul căreia se poate împiedica ieșirea materialului de umplere pulverulent din colțurile suprafeței de capăt a sacului, este arătată în fig. 15. Suprafața de capăt se formează prin îndoirea bucăților 4, 4’, 5 ale țesăturii în formă de tub 1. Bucata cu latură îngustă 4' ajunge până la muchia 4 la mijlocul sacului. Se pot recunoaște și două buzunare formate prin suprapuneri. La acestă formă de realizare a invenției, orificiile din muchiile de îndoire 21, 22 se închid, prin aceea că înainte de îndoirea bucăților 4, 4', 5 se aplică înainte de îndoirea bucăților 4,4', 5 pe suprafață de capăt a sacului în partea comună a muchiilor de îndoire 21, 22 dintre o bucată de țesătură cu latura lungă 4, 5 și o bucată de țesătură cu latura îngustă, un punct de lipire, respectiv o suprafață de lipire 20, 20', dintr-o substanță de lipit la rece, o substanță de lipit în topitură sau dintr-un material termoplastic, mai ales poliolefină, cu temperatură mai joasă de topire decât materialul țesăturii sau a stratului intermediar și după îndoirea bucăților de țesătură, într-o altă treaptă, prin exercitarea de căldură sau de presiune, materialul de lipit 20, 20’ se prinde atât de bucata cu latură lungă 4, 5 cât și de bucata cu latură îngustă 4'. Mai există și posibilitatea, de a prinde unele de altele cele patru poziții ale țesăturii, și anume cele cu latura lungă, cele cu latura îngustă și cele două bucăți de țesătură care formează buzunarul, prin presarea unui știft încălzit sau a unei plăci încălzite pe latura exterioară a suprafeței de capăt a sacului și prin contrapresarea unei plăci rezistente la căldură, de exemplu căptușită cu strat de teflon de la latura interioară a sacului printr-un punct sau respectiv o suprafață de sudură. în zona suprafeței de sudură, deși se pierde orientarea lanțurilor de molecule, dar deoarece pe de-o parte suprafața de sudură este foarte mică în raport cu suprafața totală și pe de altă parte dat fiind că în zona de sudură se prind una cu alta patru poziții, nu apare nici o micșorare a rezistenței totale a suprafeței finale. în acest fel se poate ajunge, cu cheltuieli mici, la închiderea completă a suprafeței de capăt.

Claims

Revendicări

1. Sac din țesătură din benzi etirate monoaxial de polimer, în special, din poliolefină, de preferință din polipropilenă, într-un singur strat, care poate fi acoperită pe una sau pe ambele fețe cu material temoplastic, în special, poliolefină, țesătura fiind în formă tubulară sau făcută tubulară din țesătură plană, prin îndoirea capetelor țesăturii și cel puțin un capăt al sacului, are suprafața de fund configurată în special dreptunghiular, caracterizat prin aceea că cel puțin un capăt al sacului, în special, o suprafață de fund, este prins printr-un strat intermediar (3b, 4b; 13) din material termoplastic, în special poliolefină, de preferință polipropilenă, prin acțiunea căldurii, de o foaie de acoperire (3; 6) din țesătură din benzi etirate monoaxial de polimer, în special din poliolefină, de preferință din polipropilenă și că mai puțin de 30% din grosimea materialului benzilor de țesătură ale suprafeței de fund și ale foii de acoperire prezintă molecule dezorientate ca urmare a acțiunii căldurii, în restul materialului menținându-se orientarea moleculelor.
2. Sac conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că părțile de țesătură îndoite (4, 4', 5, 5’) pentru a forma un capăt de sac, în special o suprafață de fund, nu se suprapun sau nu se suprapun în mod efectiv, și că se prevede o foaie separată de acoperire (3), pentru etanșarea fundului.

435

440

445

450

455

460

465

470

475

RO 117966 Β1
3. Sac conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că capătul de sac, în special suprafața de fund și foaia de acoperire se realizează prin suprapuneri (6, 6', 7, 7') la îndoirea țesăturii sacului.
4. Sac conform uneia din revendicările 1...3, caracterizat prin aceea că, între capătul sacului, în special suprafața de fund și foaia de acoperire este aplicat un strat separat (13) din topitură de material plastic, în special poliolefină, de preferință polipropilenă drept strat intermediar.
5. Sac conform uneia din revendicările 1...3, caracterizat prin aceea că, la țesătura din benzi, prevăzută cu strat de acoperire pe una sau ambele fețe acest strat de acoperire (3b, 4b),folosește ca strat intermediar între capătul sacului respectiv, suprafața de fund și foaia de acoperire.
6. Sac conform uneia din revendicările precedente, caracterizat prin aceea că, în stratul de acoperire (3b, 4b) al țesăturii din benzi și/sau în stratul intermediar (13) din materialul termoplastic, se introduce, prin amestecare, un copolimer din etilenă și acetat de vinii.
7. Sac conform uneia din revendicările precedente, caracterizat prin aceea că, pe cel puțin o față din suprafața de capăt, formată din bucățile de țesătură (4, 4', 5, 5'), într-o zonă în apropiere de, sau în special, în partea comună a muchiei de îndoire (21, 22) dintre o bucată de țesătură cu latura lungă (4, 5) și o bucată de țesătură cu latura îngustă (4', 5'), este prevăzut cel puțin un punct de lipire, respectiv o suprafață de lipire (20, 20') dintr-o substanță de lipit la rece, o substanță de lipit în topitură sau dintr-un material termoplastic, în special poliolefină, cu punct de topire mai mic decât cel al materialului țesăturii sau a stratului intermediar.
8. Sac conform uneia din revendicările precedente, caracterizat prin aceea că, pe cel puțin o latură a unei suprafețe de capăt, formată dintr-o bucată de țesătură (4, 4’, 5, 5') a cel puțin unei bucăți de țesătură cu latura lungă (4, 5), în acea zonă în care în stare îndoită se suprapune peste o bucată de țesătură cu latura îngustă (4', 5') este prevăzut cel puțin un orificiu (19, 19’).
9. Sac conform uneia din revendicările precedente, caracterizat prin aceea că bucățile de țesătură cu latura lungă (4, 5) și cu latura îngustă (4', 5') care formează o suprafață de capăt a sacului, sunt sudate cel puțin parțial unele de altele în zonele în care se suprapun.
10. Sac conform uneia din revendicările precedente, caracterizat prin aceea că, în zonele suprafețelor de capăt, în care s-au format buzunare prin îndoire, toate straturile suprapuse ale țesăturii sunt prinse între ele printr-un punct de sudură sau printr-o suprafață de sudură.
11. Sac conform uneia din revendicările 1...10, caracterizat prin aceea că, între capătul sacului, respectiv suprafața de fund și foaia de acoperire, mai este prevăzut cel puțin un ventil (2), prin care sacul se poate umple și care după ce sacul s-a umplut se închide de la sine prin presiunea exercitată de materialul de umplere.
12. Sac conform revendicării 11, caracterizat prin aceea că, în cel puțin una din bucățile de țesătură cu latura lungă (4, 5) care ia parte la formarea suprafeței de capăt a sacului, în zona dintre muchia interioară (5”) a bucății de țesătură cu latura îngustă (5') și muchia interioară (2') a ventilului (2) dispus între bucata cu latură îngustă (5') și bucata cu latura lungă (4, 5), este dispus cel puțin un orificiu (18, 18’).
13. Sac conform uneia din revendicările 1...12, caracterizat prin aceea că țesătura din benzi este perforată.

RO 117966 Β1

525
14. Procedeu de realizare a unui sac ca la revendicările 1-13, prin fixarea, prin sudură, a unei foi de acoperire pe o suprafață de capăt, în special, pe o suprafață de fund a sacului, în care materialul din care este realizat sacul este din țesătură din benzi de polimer, în special poliolefină, de preferință polipropilenă, etirate monoaxial, în special cu o grosime de 20-80 pm și în care foaia de acoperire constă dintr-o folie sau dintr-o țesătură din benzi de polimer, în special poliolefină, de preferință polipropilenă, etirate monoaxial, caracterizat prin aceea că introducerea unui strat intermediar încălzit, în special, la o temperatură de 150-380°C, de preferință cu grosime de 5-60 pm, din topitură de polimer, în special poliolefină, de preferință polipropilenă, între suprafața de capăt și foaia de acoperire urmată de presarea una peste alta a suprafeței de capăt și a foii de acoperire și de răcirea suprafeței de capăt, a stratului intermediar și a foii de acoperire la temperatura mediului ambiant dinspre fețele exterioare ale suprafeței de capăt și foii de acoperire, astfel încât mai puțin decât 30% din grosimea de material a benzilor de țesătură a suprafeței de fund, respectiv a grosimii materialului foii de acoperire prezintă molecule dezorientate, ca urmare a acțiunii căldurii, în restul materialului menținându-se orientarea moleculelor.
15. Procedeu de realizare a unui sac ca la revendicările 1-13, prin fixarea prin sudură a unei foi de acoperire pe o suprafață de capăt, în special pe o suprafață de fund a sacului, materialul de sac constând din țesătură din benzi de polimer, în special poliolefină, de preferință polipropilenă, etirate monoaxial, în special cu o grosime de 20-80 pm și în care foaia de acoperire constă dintr-o folie sau dintr-o țesătură din benzi de polimer, în special poliolefină, de preferință polipropilenă, etirate monoaxial, în care cel puțin o țesătură, respectiv folia din aceasta este acoperită cu un strat din material termoplastic, în special cu o grosime de 5-60 pm, care în procedeul de fixare prin sudură este îndreptat către cealaltă țesătură, respectiv folie, caracterizat prin aceea că se realizează încălzirea dispre interior a stratului, respectiv a straturilor până la plastifiere, în special, la o temperatură de 150380°C, urmată de presarea una peste alta a suprafeței de capăt și a foii de acoperire și răcirea suprafeței de capăt, a stratului de acoperire, respectiv straturilor de acoperire și foii de acoperire, la temperatura mediului ambiant dinspre laturile exterioare ale suprafeței de capăt și foii de acoperire, astfel încât mai puțin decât 30% din grosimea materialului benzilor de țesătură a suprafeței de fund, respectiv a grosimii materialului foii de acoperire prezintă molecule dezorientate ca urmare acțiunii căldurii, în restul materialului menținându-se orientarea moleculelor.
16. Procedeu conform revendicării 14 sau 15, caracterizat prin aceea că, pentru sudarea unei foi de acoperire, pe o suprafață de capăt, în special, pe o suprafață de fund a unui sac, răcirea și presarea, una de alta, a suprafeței de capăt, respectiv a suprafeței de fund și a foii de acoperire se realizează concomitent prin cel puțin un element de presare, în special printr-o pereche de valțuri (17,17).
17. Procedeu conform revendicării 14, caracterizat prin aceea că, pentru sudarea unei foi de acoperire, pe o suprafață de capăt, în special, pe o suprafață de fund a unui sac, introducerea topiturii de material plastic, în special de poliolefină, de preferință de polipropilenă, are loc printr-o duză de extruziune cu fantă lată sau sub formă de fir (16).
18. Procedeu conform revendicării 14 sau 15, caracterizat prin aceea că, pentru sudarea unei foi de acoperire, pe o suprafață de capăt, în special, pe o suprafață de fund a unui sac, încălzirea și presarea una de alta a suprafeței de capăt respectiv de fund și a foii de acoperire, se execută prin cel puțin un valț încălzit sau printr-o placă încălzită cu profilarea în formă de linii sau puncte a suprafeței.
19. Procedeu conform revendicării 14 sau 15, caracterizat prin aceea că sudarea unei foi de acoperire pe o suprafață de acoperire, în special, pe o suprafață de fund a unui sac, are loc prin sudură cu fricțiune.

530

535

540

545

550

555

560

565

570

RO 117966 Β1
20. Procedeu conform uneia din revendicările 14...19, caracterizat prin aceea că, în stratul acoperitor (3b, 4b) al țesăturii de benzi și/sau în stratul intermediar (13) din material termoplastic, se adaugă, prin amestecare, un copolimer din etilenă și acetat de-vinil.
21. Procedeu conform uneia din revendicările 14...20, caracterizat prin aceea că, înainte de treapta de introducere a unei topituri de polimer, între suprafața de capăt și foaia de acoperire, se practică cel puțin un orificiu (19,19') în cel puțin una din bucățile de țesătură cu lungime mare (4, 5) în acea zonă, care se suprapune în stare îndoită peste o bucată de țesătură cu latura îngustă (4', 5').
22. Procedeu conform uneia din revendicările 14...21, caracterizat prin aceea că, în special, înainte de îndoirea bucăților (4, 4’, 5, 5’), se aplică pe cel puțin o latură într-o zonă aproape de/și în special, în interiorul părții comune a muchiei de îndoire (21, 22) între o bucată de țesătură cu latură lungă (4, 5) și o bucată de țesătură cu latură îngustă (4‘, 5') cel puțin un punct de lipire, respectiv o suprafață de lipire (20, 20') dintr-o substanță de lipit la rece, substanță de lipit sub formă de topitură sau un material termoplastic, în special poliolefină cu punct de topire mai coborât decât materialul țesăturii sau stratului intermediar și după îndoirea bucăților de țesătură și într-o treaptă ulterioară, prin exercitarea căldurii și/sau a presiunii, se prinde materialul de lipit (20, 20') atât de bucata cu latură lungă (4, 5), cât și de bucata cu latură îngustă (4*, 5').
23. Procedeu conform uneia din revendicările 14...22, caracterizat prin aceea că, între zonele care se suprapun, ale bucăților de țesătură cu latura lungă (4, 5) și cu latura îngustă (4', 5') ale unei suprafețe de capăt a sacului, se insuflă aer fierbinte și bucățile sunt apoi presate una de alta, fiind astfel prinse între ele.
24. Procedeu conform uneia din revendicările 14...23, caracterizat prin aceea că sudează împreună bucățile de țesătură cu latura lungă (4, 5), cele cu latura îngustă (4', 5’) și bucățile de țesătură care formează prin îndoire un buzunar prin presarea dinspre latura exterioară a suprafeței de capăt a sacului, a unui știft încălzit sau a unei plăci încălzite.
25. Procedeu conform uneia din revendicările 14...24, caracterizat prin aceea că, înainte de treapta de introducere a unei topituri de polimer, între suprafața de capăt și foaia de acoperire, se practică cel puțin un orificiu (18,18'), în cel puțin una din bucățile de țesătură cu lungime mare (4, 5), care ia parte la formarea unei suprafețe de capăt a sacului, întro zonă, care este limitată de muchia interioară (5) a bucății de țesătură cu latura îngustă (5') și cu muchia interioară (2’) a unui ventil (2) dispus între bucata cu latură îngustă (5') și bucata cu latură lungă (4, 5).