RO116291B1

RO116291B1 - Compozitie bituminoasa

Info

Publication number: RO116291B1
Application number: RO96-00294A
Authority: RO
Inventors: Gerardus Wilhelmus J Heimerikx; Hoek Aloysius Josephus Ant Van; Cornelis Petrus Valkering; Westrenen Jeroen Van
Original assignee: Shell Int Research
Priority date: 1995-02-17
Filing date: 1996-02-16
Publication date: 2000-12-29
Also published as: ATE217019T1; HUP9600352A2; PL312825A1; MX9600626A; SK19696A3; JP3641053B2; FI960726L; TR199600137A2; PL182836B1; DE69620940D1; AU4555496A; EP0728814A1; AR000966A1; CA2169601A1; AU705728B2; NO960611D0; CZ44596A3; FI960726A7; EP0728814B1; HU9600352D0

Abstract

Inventia se refera la o compozitie bituminoasa, care contine o componenta bituminoasa, si drept modificator, un bloccopolimer format din cel putin un bloc de diena conjugata si cel putin un bloc de hidrocarbura monovinil aromatica, compozitie in care bloccopolimerul are un continut de vinil de cel putin 25% in greutate, iar continutul de dibloccopolimer este de maximum 25% si are o masa moleculara aparenta cuprinsa in intervalul de la 100000 la 170000. Compozitia poseda proprietati fizico-chimice imbunatatite atat la temperaturi ridicate, cat si la temperaturi scazute, proprietati care se mentin in timp, conferind o durata de exploatare indelungata.

Description

Invenția se referă la o compoziție bituminoasă, utilizabilă, de preferință, la acoperișuri, compoziție care prezintă proprietăți corespunzătoare atât la temperatură ridicată, cât și la temperatură scăzută, proprietăți care se mențin în timp, conferind o durată de exploatare îmbunătățită atunci când sunt folosite.

Homopolimerii butadienei cu conținut ridicat de vinii (determinat prin analiza în infraroșu, conform “The Analysis of Natural and Synthetic Rubbers by Infrared Spectroscop/, H.L.Dinsmore și D.C.Smith în Naval Research Laboratory report Nr.P2861, august 20, 1964) preparați prin polimerizare într-un solvent hidrocarbonat, de exemplu tetrahidrofuran, sunt cunoscuți din brevet US 3301840.

în brevetul US 412S541, se descrie, ca polimer de comparație, un bloccopolimer cu un conținut de unități vinii de 47% în greutate (determinat prin IR), care poate fi preparat printr-un procedeu descris în brevet US 363S521, folosindu-se ca solvent tetrahidrofuranul. în același brevet US 363S521, se analizează o compoziție cu conținut de asfalt (sau bitum) care se folosește pentru acoperirea conductelor în medii cu temperaturi scăzute, în vederea asigurării unei durate de exploatare mai îndelungate prin îmbunătățirea rezistenței la fisurare. Rezultatele obținute indică faptul că, la temperaturi de O°C există, în general, o descreștere treptată a îmbunătățirii rezistenței la fisurare, proporțională cu creșterea nivelului de dienă conjugată, indiferent de metoda de preparare a polimerului.

Pentru compozițiile având polimeri cu conținut ridicat de vinii, timpul de fisurare este mai mic decât pentru compozițiile care nu conțin polimer.

Folosirea bloccopolimerilor dienă conjugată cu conținut de vinii ridicat/ hidrocarbură monovinil aromatică, drept modificatori ai materialelor impermeabile sau pentru asfalt modificat cu cauciuc pentru acoperișuri, este descrisă în brevet US 4530652. Asemenea bloccopolimeri au un conținut de vinii de cel puțin 25% (exemplificat 33, 40 și 45%) raportat la conținutul de dienă și îmbunătățesc cel puțin una din următoarele proprietăți: dispersabilitatea în asfalt, viscozitatea (măsurată la 177°C), rezistența la curgere la temperaturi scăzute. Cei mai preferați sunt copolimerii telebloc radiali care conțin 30 până la 40% stiren, 40% hidrocarburi nesaturare vinilice și având o masă moleculară medie numerică între 150000 și 250000. Amestecurile copolimerasfalt testate prezintă, într-adevăr, proprietăți foarte bune la temperaturi scăzute, dar proprietățile la temperaturi ridicate sunt foarte variabile și imprevizibile, în special viscozitatea și rezistența la curgere.

Viscozitatea la temperatură ridicată este un parametru important pentru prelucrarea amestecului în bitum, în special atunci când compozițiile modificate cu polimer sunt preparate la temperatură ridicată (peste 150°C) și sunt supuse la forfecări mari. Amestecurile bloccopolimer bitum au o viscozitate măsurată la 180°C a cărei valoare este mai mică de 8 Pas, în mod avantajos, egală cu 4 Pas sau mai mică, cel mai preferat, egală cu 2 sau 3.

în plus, bitumurile modificate cu polimer atunci când sunt folosite ca material pentru acoperișuri exterioare trebuie să aibe proprietăți acceptabile atât la temperatură ridicată, cât și la temperatură scăzută, astfel încât să poată fi folosite într-o varietate de condiții de mediu și să-și mențină proprietățile în timp asigurând o durată de exploatare lungă, făcând în acest fel cât mai lungă perioada de timp, după care este necesară înlocuirea materialelor de acoperiș.

RO 116291 Bl

Compozițiile de asfalt modificat cu polimer prezentate în brevetul US 4530652 posedă proprietăți acceptabile atât la temperatură ridicată cât și scăzută. în brevetul US 4530652 nu se face nici o referire la durata de exploatare a compozițiilor testate.

Problema pe care o rezolvă invenția este realizarea unei compoziții bituminoase 5 o cu proprietăți fizico-chimice corespunzătoare atât la temperaturi ridicate cât și la temperaturi scăzute, proprietăți care să se mențină în timp.

Compoziția bituminoasă care conține o componenta bituminoasă și drept modificator, un bloccopolimer format din cel puțin un bloc de dienă conjugată și cel puțin un bloc de hidrocarbură monovinil aromatică, conform invenției, înlătură dezavantajele 55 compozițiilor cunoscute prin aceea că bloccopolimerul având un conținut de vinii de cel puțin 25% în greutate raportat la conținutul total de dienă este prezent într-o cantitate cuprinsă în intervalul de la 1 la 15% în greutate, iar conținutul în oricare tip de dibloccopolimer este de până la 25% în greutate, și oricare dibloccopolimer prezent are o masă moleculară aparentă cuprinsă în intervalul de la 100000 la 170000. 60

Conform invenției, prin masă moleculară aparentă” se înțelege masa moleculară a polimerului măsurată prin cromatografie prin permeație de gel (GPC) folosind ca standarde de calibrare polistiren (conform ASTM 3536).

Prin “conținut de dibloc” se înțelege cantitatea de dibloccopolimer necuplat care este prezentă în compoziția de dibloccopolimer preparată. Când bloccopolimerul este 65 preparat prin polimerizare secvențială, se formează, în principal, numai tribloccopolimer cu masă moleculară aparentă în intervalul de la 200000 la 340000.

Conținutul de dibloc este de preferință mai mic decât 20% în greutate, și mai preferat, mai mic sau egal cu 15%.

Componenții compoziției pot fi ramificați sau liniari, rezultate bune obținându-se 7o cu ambele tipuri de copolimer. Bloccopolimerii din compoziție includ tribloccopolimeri liniari (ABA), bloccopolimeri cu multe ramificații [(AB)_nX) și dibloccopolimeri (AB), în care A reprezintă un bloc de polimer al unei hidrocarburi monovinil aromatice, B este un bloc de polimer al unei diene conjugate, n este un număr întreg egal cu 2 sau mai mare, de preferință, 2 la 6 și X reprezintă radicalul agentului de cuplare. Agentul de cuplare poate 75 fi di- sau polifuncțional, de tipul agenților de cuplare cunoscuți în domeniu, de exemplu dibrometan, tetraclorură de siliciu, dietil adipat, divinilbenzen, dimetidiclorsilan, metildiclorsilan. Sunt preferați agenții de cuplare care nu conțin halogen, de exemplu gama-glicidoxipropiltrimetoxisilanul (Epon 825) și diglicidileterul bisfenolului A.

Bloccopolimerii care sunt utili ca modificatori în compozițiile bituminoase conform 8 o invenției, pot fi preparați prin metode cunoscute care includ binecunoscuta polimerizare secvențială, eventual combinată cu reinițierea și metoda de cuplare așa cum se prezintă în brevetele US 3231635; 3251905; 3390207; 3598887 și 4219627 și EP 0413294 Ag, 038671 B₁, 0636654 A, WO 04/22931.

Bloccopolimerul poate fi preparat, de exemplu, prin cuplarea a cel puțin doi 85 dibloccopolimeri AB.

Metodele de creștere a conținutului de vinii din porțiunea de dienă conjugată sunt bine cunoscute specialiștilor în domeniu și acestea pot implica folosirea compușilor polari cum ar fi eteri, amine și alte baze Lewis și în special compușii din grupa dialchileterilor glicolilor. Cei mai preferați modificatori sunt aleși dintre dialchileterii etilenglicolului 90 conținând grupe alcoxi terminale identice sau diferite și, eventual, având un substituent

RO 116291 Bl alchil la radicalul etilenic, cum ar fi monoglima, diglima, dietoxietan, 1,2-dietoxipropan,

1-etoxi-2,2-terț-butoxietan, dintre care cel mai preferat este 1,2-dietoxipropanul.

Masa moleculară arapentă a dibloccopolimerului (AB) este în intervalul de la 1OOOOO până la 170000. De preferință, masa moleculară aparenta a respectivului dibloccopolimer este în intervalul de la 110000 la 150000, mai preferabil de la 115000 la 125000.

Conținutul de hidrocarbură monovinil aromatică în bloccopolimerul final este în intervalul de la 20 la 45%, mai preferabil de la 25 la 45% în greutate, raportat la greutatea totală a bloccopolimerului.

Hidrocarburile vinii aromatice adecvate includ stiren, o-metilstiren, p-metilstiren, p-terț-butilstiren, alfa-metilstiren, vinilnaftalen, viniltoluen și vinilxilen sau amestecuri ale acestora, cel mai preferat fiind stirenul.

Conținutul total de vinii din bloccopolimer este de cel puțin 25% în greutate. Cel mai adecvat este un conținut de vinii în intervalul de la 30 la 80% în greutate, de preferință de la 35 la 65% în greutate, mai preferat de la 45 la 55% în greutate și cel mai preferat de la 50 la 55% în greutate, în special peste 50% în greutate.

Dienele conjugate adecvate sunt cele cu 4 la 8 atomi de carbon, de exemplu 1,3butadiena, 2-metil-1,3-butadiena (izopren), 2,3-dimetil-1,3-butadiena, 1,3-pentadiena și

1,3-hexadiena. Se folosesc și amestecuri ale acestor diene. Dienele conjugate preferate sunt 1,3-butadiena și izoprenul, cea mai preferată fiind 1,3-butadiena.

Prin termenul “conținut de vinii” se înțelege că o dienă conjugată este polimerizată prin adiție 1,2. Deși o grupă “vinii” este formată numai în cazul polimerizării prin adiție 1,2 a 1,3-butadienei, efectele polimerizării prin adiție 1,2 a 1,3-butadienei, efectele polimerizării prin adiție 1,2 a altor diene conjugate asupra proprietăților finale ale bloccopolimerului și ale amestecurilor acestuia cu bitum sunt aceleași.

Componenta bituminoasă prezentă în compozițiile bituminoase conform invenției poate fi bitum natural sau obținut dintr-un ulei mineral. Drept componentă bituminoasă precum și ca amestecuri de materiale bituminoase diferite pot fi utilizate, de asemenea, gudroane petroliere obținute printr-un procedeu de cracare și gudroane de cărbune. Exemple de componente adecvate includ bitumuri de distilare primară, bitumuri de precipitare, de exemplu bitumuri de propan, bitumuri oxidate, cum ar fi bitumuri oxidate catalitic sau “Multiphate” și amestecuri ale acestora. Alte componente bituminoase adecvate includ amestecuri de unul sau mai multe din aceste bitumuri cu agenți de extindere cum ar fi extracte petroliere, de exemplu extracte aromatice distilate sau reziduale sau cu uleiuri. Componente bituminoase adecvate (fie bitumuri de distilare primară sau bitumuri extinse) sunt cele care au o penetrare în intervalul de la 50 la 250 dmm la 25°C. Astfel se pot folosi bitumuri tari cu o penetrare între 60 și 70 dmm, dar în general, cele mai convenabile sunt bitumurile brute sau de distilare având o penetrare de la 150 la 250 dmm. Se pot folosi atât bitumuri compatibile, cât și bitumuri incompatibile.

Compoziția bituminoasă, conform invenției, mai poate conține, eventual, și alți ingredienți necesari în utilizarea finală prevăzută. Agenții de umplutură pot fi aleși dintre talc, carbonat de calciu și negru de fum sau alți componenți care includ rășini, uleiuri, stabilizatori sau agenți retardanți de flacără. Conținutul de agenți de umplutură și de alte componente poate fi cuprins în intervalul de la O la 40% în greutate. Bineînțeles, dacă

140 /

RO 116291 Bl este avantanjos, se pot include în compoziția conform invenției și alți modificatori polimerici.

Proprietățile la temperaturi ridicate și la temperaturi scăzute ale amestecurilor polimer-bitum, conform invenției, cuplate cu rezistența la îmbătrânire îmbunătățită, fac ca amestecurile să prezinte avantaje importante atunci când sunt folosite în condiții de expunere la factori climaterici exteriori, pentru acoperișuri și pentru șosele. Când este folosită pentru acoperișuri, compoziția de bloccopolimer prezentă în compoziția bituminoasă, trebuie să fie într-o cantitate cuprinsă în intervalul de la 6, sau preferabil de la 10 la 15% în greutate, raportată la compoziția bituminoasă totală.

Viscozitatea scăzută la temperaturi ridicate nu înseamnă numai că amestecurile polimer-bitum pot fi prelucrate mai ușor, ci semnifică și faptul că, ele pot accepta o cantitate mai mare de agenți de umplutură înainte de atingerea viscozității de prelucrare maxime admise, ceea ce conduce la un produs mai accesibil.

Alte aplicații în care se pot folosi polimerii înșiși sunt izolații fonice, adezivi, compoziții de acoperire cu etanșare și/sau, compoziții de amortizare a vibrațiilor.

Compoziția bituminoasă, conform invenției, prezintă avantaje întrucât ea posedă proprietăți fizico-chimice îmbunătățite, atât la temperatură ridicată, cât și la temperatură scăzută, proprietăți care se mențin în timp conferind o durată de exploatare îndelungată.

în continuare, se prezintă exemple de realizare a compoziției conform invenției.

Exemplele Se prepară un număr de compoziții de bloccopolimer conform invenției, precum și compoziții de comparație, prin polimerizare uzuală, bazată pe unul din procedeele de mai jos:

4. Prepararea compozițiilor de blocopolimeri cuplați liniar și/sau radial.

B. Polimerizarea secvențială.

Procedeul A

Prin procedeul care urmează se prepară compoziții de bloccopolimer cuplat, conform invenției.

160 g stiren se adăugă la 6 I ciclohexan la 50°C, după care se adăugă 8,31 mmoli sec-butil litiu. Reacția se termină după 40 min. Apoi, se adăugă 1,46 ml dietoxipropan, 418 g butadienă, timp de 10 min. Temperatura amestecului de reacție crește la 60°C. Se lăsă să se desfășoare reacția de polimerizare la această temperatură timp de 85 min. Se ia o probă din amestecul de reacție și se analizează prin GPC ASTM D3536. Se adăugă, apoi, agentul de cuplare, care este prezentat în tabelul 1. Pentru polimerii 1 la 5 și 10 la 17, cantitatea molară de agent de cuplare adăugată reprezintă jumătate din cea a milimolilor de sec-butil litiu. Pentru polimerii 8 și 9, cantitatea de agent de cuplare adăugată este de 0,25 din cantitatea de moli de sec-butil litiu.

Amestecul de reacție se lăsă să stea timp de 30 min la 60°C. După răcirea amestecului de reacție, se adăugă 0,6% în greutate, raportat la polimer, IONOL pentru stabilizarea produsului. Produsul se separă prin stripare cu abur, rezultând particule albe.

Cu excepția agentului de cuplare, variația compoziției bloccopolimerului prezentată în tabelul 1, se obține prin modificarea cantității de sec-butil litiu și/sau DEP pentru a obține masa moleculară aparentă prezentată prezentată în coloana 4 din tabelul 1.

Procedeul B g stiren se adăugă la 6 I de ciclohexan la 50°C, după care se adăugă 4,16 mmoli sec-butil litiu. Reacția se termină după 40 min. Apoi, se adăugă 1,46 ml dietoxi145

150

155

160

165

170

175

180

RO 116291 Bl propan, se adăugă 418 g butadienă, timp de 10 min. Temperatura amestecului de reacție crește la 6O°C. Se lăsă să se desfășoare reacția în continuare, la această temperatură, timp de 85 min. în continuare se adăugă 90 g stiren pe parcursul duratei de 1 min. Se lăsă să se continue polimerizarea la 6O°C, timp de 15 min, după care se adăugă 0,5 ml etanol pentru stoparea polimerizării. Produsul se separă prin stripare cu abur și se obțin particule albe.

Compozițiile de bloccopolimer, prezentate în tabelul 1, se obțin prin variația cantității de sec-butil și a cantității de DEP pentru a obține masa moleculară aparentă prezentată în coloana 5 pentru polimerii 6, 7 și 17 din tabelul 1.

Comparația compozițiilor polimere este dată în tabelul 2.

Tabelul 1

Compoziție de bloc-copolimer din Ex. Nr.	Conținut de polistiren (%)¹	Conținut de vinii (%)^ρ	Dibloc (Mw) kg/mol (χ 10³] (3]	Mw finală kg/mol (χ 10³) (3)	Procedeul de preparare	Agent de cuplare (4)	Eficiența cuplării (%)
1	30	58	161	299	A	MDCS	95
2	30	47	165	304	A	MDCS	89
3	30	64	136	255	A	MDCS	97
4	30	42	145	268	A	MDCS	91
5	32	52	124	236	A	MDCS	96
6	31	52	-	235	B	-	secvență completă
7	31	55	-	268	B	-	secvență completă
8	31	51	120	415	A	GPTS	86
9	31	52	147	502	A	GPTS	82
10	20	69	141	280	A	DMDCS	96
11	30	68	124	248	A	DMDCS	98
12	30	69	140	280	A	DMDCS	80
13	33	50	148	413	A	GPTS	80
14	30	59	120	235	A	MDCS	83
15	30	61	115	386	A	SiCI₄	78
16	30	66	-	321	B	-	secvență completă

¹ în greutate măsurată conform ASTM 3314 ² în greutate raportat la blocul de butadienă, măsurată prin spectroscopie IR conform ASTM 3677 ³ masa moleculară medie gravimetrică măsurată prin GPC (ASTM 3536) cu detectare prin absorbție UV ⁴ raportul gravimetric al cantității de material format prin cuplarea cantității totale de dibloc viu prezent înainte de cuplare

DMDCS: dimetildiclorsilan

MDCS: metildiclorsilan

SiCI₄: tetraclorură de siliciu

GPTS: gama-glicidoxi-propiltrimetoxisilan

RO 116291 Bl

225

Tabelul 2

Compoziție de bloc-copolimer din Ex. Nr.	Conținut de polistiren (%f	Conținut de vinii (%)^a	Dibloc (Mw) kg/mol (χ 10³) (3)	Mw finală kg/mol (χ 10³) (3)	Procedeul de preparare	Agent de cuplare (4)	Eficiența cuplării (%)
C1	30	37	176	325	A	MDCS	96
C2	30	44	176	321	A	MDCS	96
C3	30	53	176	332	A	MDCS	96
C4	30	64	176	326	A	MDCS	95
C5	30	64	181	335	A	MDCS	92
C6	30	53	199	363	A	MDCS	94
C7	30	45	202	368	A	MDCS	94
C8	30	10	127	435	A	DEAP	86
C9	31	10	91	177	A	DBE	83

DEAP: dietiladipat DBE: dibrometan

230

235

240

Exemplul 17 Un amestec format din 12% în greutate compoziție de bloccopolimer în bitum se prepară pentru fiecare din exemplele 1 la 9 și pentru exemplele de comparație, urmând procedeul descris în cele ce urmează și în care se folosește un amestecător cu forfecare înaltă Siolverson LR2.

Se încălzește bitumul la 16O°C, după care se adaugă compoziția de bloccopolimer. în timpul adăugării polimerului temperatura crește la 18O°C, cauzată de consumul energetic al amestecătorului. Această temperatură de 18O°C se menține constantă prin cuplarea și decuplarea amestecătorului de forfecare înaltă. Se continuă amestecarea până la obținerea unui amestec omogen care se urmărește prin microscopie de fluorescență. în general, timpul de amestecare este de 60 min.

Bitumul folosit în acest exemplu este un bitum compatibil denSmit PX-200 cu o penetrare de 200.

Amestecurile bloccopolimer-bitum se testează, apoi, din punct de vedere al cerințelor impuse de aplicarea lor la acoperișuri. Evaluările performanțelor la temperaturi joase și înalte, inițiale și după 6 luni de îmbătrânire, ale compozițiilor conform invenției și a celor de comparație sunt prezentate în tabelul 3. Metodele de testare folosite sunt:

- Viscozitatea: se evaluează la 180°C cu un rotoviscozimetru Haeke, la viteze de forfecare de 20 s'¹ și 100 s‘¹;

-încovoierea la rece (CB): se evaluează conform DIN 52123;

-Temperatura de curgere: se evaluează conform DIN 52123.

Caracteristicile de îmbătrânire ale amestecurilor bloccopolimer-bitum se determină printr-un test de îmbătrânire de laborator, recomandat de UEAtc (Union

Europeenne pour LAgrement Technique dans la Constructions), care constă în tratarea probelor într-o etuvă cu circulație de aer, la 70°C, timp de 6 luni. în tabelul 3 sunt date valorile inițiale și cele obținute după îmbătrânire timp de 6 luni. Sunt date de asemenea

245

250

255

260

265

RO 116291 Bl diferențele dintre cele două valori (Δ). Este de dorit ca valoarea Δ să fie cât mai mică posibil. Cu cât valoarea este mai mare cu atât durata de viață estimată a compoziției testate este mai scurtă.

Din tabelul 3, se poate vedea clar că, deși în general proprietățile la temperaturi scăzute și stabilitatea indicată prin temperatura de încovoiere, sunt bune pentru toate amestecurile conținând bloccopolimer cu conținut înalt de vinii, compozițiile de bloccopolimer, conform invenției prezintă în plus și proprietăți avantajoase la temperatură ridicată și anume o viscozitate scăzută și o menținere a temperaturii de curgere în timp, ceea ce indică o durată de exploatare estimată mai lungă. Exemplele de comparație C1C7 au în general o viscozitate mai mare și o valoare mai înaltă a temperaturii de curgere, ceea ce indică o reducere semnificativă a proprietății la temperatură ridicată, în timp. Se mai poate observa că amestecurile conținând compoziții de bloccopolimer cu conținut scăzut de vinii (exemplele C8 și C9) prezintă o menținere mai puțin semnificativă a proprietăților la temperatură scăzută și a stabilității și proprietăți la temperaturi înalte relativ slabe comparativ cu amestecurile de bitum conform prezentei invenții.

Tabelul 3

Bloccopolimer din ex. nr.	Viscozitate la 18O°C (Pas]	Temperatură de curgere (°CJ	Temperatură de încovoiere la rece (°C)
20 s¹	1OO s 1	Inițial	îmbătrânit	Δ	Inițial	îmbătrânit	Δ
1	6	4	110	85	25	-20	-10	10
2	7	5	110	90	20	-25	-25	0
3	3	3	100	80	20	-20	-15	5
4	4	4	100	80	20	-25	-20	5
5	2	2	95	80	15	-25	-20	5
6	2	2	95	90	5	-25	-20	5
7	3	3	105	100	5	-20	-30	-10
8	2	2	95	90	5	-25	-20	5
9	5	3	105	100	5	-20	-25	-5
C1	8	6	110	80	30	-25	-15	10
C2	8	6	115	85	30	-25	-20	5
C3	6	5	110	80	30	-25	-15	10
C4	5	4	115	85	30	-20	-15	5
C5	6	4	105	75	30	-20	-20	0
C6	7	5	115	80	35	-20	-30	-10
C7	8	6	120	80	40	-20	-20	0
C8	4	4	95	75	20	-10	-10	20
C9	1	1	80	70	10	-35	-20	15

RO 116291 Bl

Exemplul 18 Se prepară amestecuri conținând 12% în greutate polimer în bitum PX-2OO din compozițiile de bloccopolimer din exemplele 10...16, folosind procedeul din exemplul 17. Se evaluează proprietățile inițiale la temperaturi scăzute și înalte. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 4.

305

Tabelul 4

Bloccopolimer din ex.nr.	Viscozitatea la 18O°C (Pas) 20 s	Temperatura de curgere (°C)	Temperatura de încovoiere la rece (°C)
10	3	80	-15
11	2	90	-10
12	3	90	-5
13	3	115	-20
14	2	90	-25
15	2	95	-20
16	4	95	-25

310

315

Amestecurile de bloccopolimeri din tabelul 4 prezintă o viscozitate la “temperatură ridicată” favorabilă și o temperatură de curgere și de încovoiere acceptabilă.

Exemplul 19. în acest exemplu se folosesc compoziții de bloccopolimer din exemplele 6 și 8 și din exemplul de comparație C8 care se amestecă prin procedeul descris în exemplul 17, cu un bitum de grad incompatibil, denumit B-180, având o penetrare de 180, pentru a stabili dacă proprietățile avantajoase obținute anterior se pot extinde și la alte tipuri de bitum.

Rezultatele evaluărilor proprietăților la temperaturi ridicate și la temperaturi scăzute (efectuate ca în exemplul 17) sunt prezentate în tabelul 5.

Se observă din tabelul 5 că proprietățile favorabile ale amestecurilor de bloccopolimeri, conform invenției, se mențin și cu alte tipuri de bitumuri.

320

325

330

Tabelul 5

Bloccopoli mer din ex. nr.	Viscozitate la 180°C (Pas)	Temperatură de curgere (°C)	Temperatură de încovoiere la rece (°C)
20 s¹	100 s 1	Inițial	îmbătrânit	Δ	Inițial	îmbătrânit	Δ
6	2	2	95	85	10	-25	-10	15
8	2	1	95	85	10	-25	-10	15
C8	1.5	1.5	95	80	15	-35	0	35

335

RO 116291 Bl

Claims

1. Compoziție bituminoasă, care conține o componentă bituminoasă și, drept modificator, un bloccopolimer format din cel puțin un bloc de dienă conjugată și cel puțin un bloc de hidrocarbură monovinil aromatică, caracterizată prin aceea că bloccopolimerul având un conținut de vinii de cel puțin 25% în greutate raportat la conținutul total de dienă este prezent într-o cantitate cuprinsă în intervalul de la 1 la 15% în greutate, iar conținutul în oricare tip de dibloccopolimer este de până la 25% în greutate și oricare dibloccopolimer prezent are o masă moleculară aparentă în intervalul de la 10OOOO la 170000.

2. Compoziție bituminoasă, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că bloccopolimerul are un conținut de vinii de la 35 la 65% în greutate, de preferință în intervalul de la 45 la 55% în greutate.

3. Compoziție bituminoasă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că oricare tip de dibloccopolimer are o masă moleculară aparentă în intervalul de la 110000 la 150000, de preferință în intervalul de la 115000 la 125000.

4. Compoziție bituminoasă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că posedă o viscozitate la 180°C în intervalul de la 1 la 8 Pas, cuplată cu o modificare a temperaturii de curgere și a temperaturii de încovoiere la rece, într-un test de îmbătrânire efectuat într-un laborator UEAtc timp de peste 6 luni, de până la 25°C, și, respectiv, de până la 10°C.

5. Compoziție bituminoasă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că bloccopolimerul este prezent într-o cantitate cuprinsă în intervalul între 6 și 15% în greutate, raportat la greutatea compoziției bituminoase.