RO110299B1

RO110299B1 - Compozitie vascoelastica, pentru curatirea dintilor

Info

Publication number: RO110299B1
Application number: RO92-01053A
Authority: RO
Inventors: Prencipe Michael; A Durga Garry
Original assignee: Colgate Palmolive Co
Priority date: 1991-08-01
Filing date: 1992-07-31
Publication date: 1995-12-29
Also published as: KR930003899A; GR920100345A; FI923466A; ZA925661B; PT100739B; ATE138557T1; JPH05194166A; KR100239315B1; TR27500A; US5202112A; CZ283212B6; NO923048D0; MY110516A; AU2076192A; FI923466A0; CN1077113A; HU212964B; ES2090485T3; BR9202951A; CN1036895C

Description

Prezenta invenție se referă la o compoziție vâscoelastică pentru curățirea dinților, în special sub formă de pastă de dinți și geluri, dentare care au proprietăți vâscoelastice.

In mod obișnuit, în compozițiile de curățire a dinților, se întrebuințează un agent de îngroșare (agent de legare sau de gelifiere), pentru a împiedica separarea ingredientelor la depozitare, a ajuta la distribuirea și reținerea, în timpul utilizării, a îmbunătăți proprietățile cosmetice. Acești agenți de îngroșare sunt în general, coloizi hidrofili care se dispersează în medii apoase. Agenții de îngroșare, utilizați pe scară largă, sunt derivații de celuloză, pentru că sunt ieftini și calitatea lor poate fi controlată riguros. Carboximetilceluloza de sodiu (NaCMC) este agentul de îngroșare cel mai întrebuințat în produsele de curățire a dinților, dar aceste produse, îngroșate astfel, sunt adesea supuse la sinereză, adică pierderea acceentuată a rigidității și vâscozității. Se consideră că acest lucru poate fi provocat în parte de degradarea enzimatică a NaCMC, de către enzima celulitică (celuloza), care poate fi produsă de mucegaiuri și bacterii prezente în unele șarje de NaCMC. Aceste microorganisme pot să-și aibă originea în apă sau la depozitarea NaCMC, în condiții de umiditate care favorizează creșterea, sau în alte surse de contaminare. Distrugerea organismului în cauză nu va îndepărta, desigur, enzima deja produsă.

Hidroxietilceluloza este un agent de îngroșare cu rezistență mai mare la atacul celulitic decât NaCMC, probabil din cauza structurii sale cu substituție mai uniformă de-a lungul moleculei în comparație cu NaCMC, dar în formulările de curățire a dinților produce adeseori un produs cu o textură neacceptabil de lungă sau vâscoasă.

Din literatura de specialitate (US 4254101), se cunoaște utilizarea polimerilor carboxivinilici ca agenți de îngroșare la pastele de dinți ce conțin materiale de lustruire abrazive pe bază de silice și proporții mari de materiale umectante pentru a realiza textura excelentă și o punere în libertate îmbunătățită a ionilor de fluor spre emailul dentar. Polimerii carboxivinilici sunt descriși ca fiind polimeri solubili coloidal în apă ai acidului acrilic reticulat, cu aproximativ 0,75 până la

2,0 % polialilsucroză sau polialilpentaeritrită, ce se pot procura de la B.F.Goodrich sub numele comercial Carbopol. Se știe însă că Carbopolul este greu de dispersat, motiv pentru care B.F.Goodrich sugerează folosirea unui ejector și a altor produse specializate, pentru a obține dispersări bune. Problema provine din faptul că carbopolul este atât de hidrofil, încât particulele individuale se umflă și se lipesc, formând agregate. Când se încearcă dispersarea, partea exterioară a agregatului se hidratează și se umflă. Partea interioară nu mai poate veni ușor în contact cu apa. Astfel, se produc găuri foarte mici în regiuni de neomogenitate, care sunt foarte greu de înlăturat prin amestecarea în continuare. Găurile foarte mici și dispersia neomogenă persistă în produsul final. Ca rezultat este scăderea posibilității de reglare a proprietăților reologice finale ale produsului și creșterea variației de la șarjă la șarjă. Aceste variații sunt percepute ușor de utilizatorul final și sunt interpretate ca o calitate proastă.

Date din literatura de specialitate arată că este cunoscută o compoziție dentară antitartru sub formă de pastă de dinți - gel sau cremă, gumă de mestecat, apă de gură care conține un polimer policarboxilat anionic sintetic ca agent antitartru, de preferat un copolimer 1:4 până la 4:1 al anhidridei maleice sau acidului maleic cu un alt monomer nesaturat etilenic polimerizabil, cum ar fi vinii metil eter, polimer având o greutate moleculară de 30.000 ... 1.000.000.

Compoziția pentru pasta de dinți mai conține în asociere cu agentul antitartru un agent de lustruire, un agent umectant, o cantitate eficientă de ioni fluorură și un vehicul acceptabil farmaceutic, de exemplu un amestec apă - alcool (US 4921692).

Problema, pe care o rezolvă invenția de față, constă în realizarea unei compoziții dentare vâscoelastice lineare, cu o stabilitate foarte bună contra separării fazelor sau sinerezisului, a schimbării vâscozității la depozitare și contra depunerii particulelor dizolvate, dispersate sau suspendate, în condiții de temperatură ridicată și scăzută, și să aibă o capacitate îmbunătățită de a disponibiliza ioni de fluor către emailul dentar care conduce la efecte anticar ie mai bune.

Compoziția conform invenției este corespunzător unor aspecte ale sale, compoziție de curățire a dinților vâscoelastică, lineară, sau sub forma unei paste de dinți sau unui gel dentar cu un pH de aproximativ 4 până la 9, care conține 0,02 la 5 % agent de îngroșare polimeric, 5 la 70 % agent de lustruire dentar, 20 la 70 % umectant, 6 la 50 % apă și eventual alți agenți convenționali de îngroșare și/sau o cantitate eficientă de ioni fluorură, în care agentul de îngroșare este un polimer reticulat linear, vâscoelastic, sintetic, care are într-o soluție 1 % în greutate apoasă un modul G’ elastic sau de depozitare și un modul G” de vâscozitate sau piedere complet independent de frecvență, într-un domeniu de frecvență aplicat de 0,1 până la 100 rad/s, o valoare minimă G’ de 1000 dine/cm², care variază cu mai puțin de un ordin de mărime față de valoarea sa originală și un raport G”/G’, variind de la mai mult de 0,05 până la mai puțin de 1. Compoziția are în componeța sa ca agent de îngroșare un polimer ce conține o mulțime de grupe ale acizilor sau sărurilor acizilor carboxilic, fosfonic, fosfinic, sau sulfonic, sau amestecuri ale acestora, cum ar fi unități de acid stirenfosfonic, vinilfosfonic și /sau fluorură de vinilfosfonil; ce este constituit din cel puțin 3 % agent de reticulare, care conține cel puțin două grupe nesaturate etilenic sau cel puțin două grupe reactive cu grupele reactive laterale de-a lungul catenei polimere a agentului de îngroșare polimeric, cum ar fi 1,7-octadienă, 1,9-decadienă sau polietilenglicol; ce poate consta într-un polimer de acid maleic sau andihidră maleică, cu un alt monomer nesaturat etilenic, cum ar fi metilvinil-eterul, ce are o greutate moleculară de la aproximativ 1000 până la aproximativ 5000000.

Compoziția mai poate conține în asociere cu agentul de îngroșare polimeric și un agent convențional de îngroșare, ce este constituit din 0,4...3 părți gumă xantan și/sau carboximetilceluloză la o parte de agent de îngroșare polimeric reticulat.

Avantajele oferite de invenție sunt următoarele:

- compoziția dentară, conform invenției, are o stabilitate mare în timp, în condiții variate de temperatură;

- compoziția linear vâscoelastică imprimă produsului dentar o curgere ușoară, uniformă și omogenă;

- pasta de dinți sau gelurile obținute din compoziție se prezintă sub formă omogenă, fără găuri mici, cu textură bună, ce ajută la distribuirea și reținerea în timpul utilizării;

- produsul final prezintă o capacitate îmbunătățită de disponibilizare a ionilor de fluor către emailul dentar, care conduce la efecte anticar ie mai bune.

Prin termenul liniar vâscoelastic în această descriere se înțelege că modulul elastic (de depozitare) G’ și modulul vâscos (prinderea) G” al produselor de curățire a dinților sunt ambele în mare măsură independente de alungire, cel puțin la o alungire aplicată în intervalul de la 0,1 la 10 %. Măsurătorile dinamice oscilatorii se efectuează folosind instrumentul Rheometrics Systern Four. In acest experiment, un câmp de forfecare oscilatoriu se aplică materialului și se măsoară reacția corespunzătoare la forța de forfecare. Forța este definită de o componentă în fază cu deplasarea (modulul elastic, G’) și o componentă de 90’ de fază (modulul pierderi G”). Valoarea lui G’ indică gradul de elasticitate și formarea rețelei în sistem.

Mai concret, o compoziție pentru dantură este considerată a fi linear vâscoelastică, pentru scopurile prezentei invenții, dacă pe intervalul de alungire de 0,1 până la 50 %, modulul elastic G’ are o valoare minimă de 1000 dine/cm² și variază cu mai puțin de un ordin de mărime față de valoarea sa inițială. De preferință, valoarea minimă a lui G’ și variația maximă a lui G’ se aplică pe intervalul de alungire de 0,1 până la 50 %.

O altă caracteristică a compozițiilor de curățire a dinților linear vâscoelastice, preferate, este raportul G”/G’ (Tanâ) care este mai mic de 1, de preferință mai mic de 0,8, dar mai mare de 0,05, de preferință mai mare de 0,2, cel puțin pe intervalul de alungire de la 0,1 la 50 %. Trebuie remarcat în această privință, că % de alungire este tensiunea de forfecare x 100. In ceea ce privește soluțiile apoase 1 % în greutate ale polimerului reticulat necesar, modulele elastice G’ complet independente de frecvență și mai mari decât modulele corespunzătoare de pierdere G” indică caracteristici de comportament de tip solid pentru structura de gel.

In aceste soluții, mai precis, G’ și G” sunt complet independente de frecvență într-un interval de frecvență aplicat de 0,1 la 100 rad/s, G’ are o valoare minimă de 1000 dine/cm², care variază cu mai puțin de un ordin de mărime din valoarea sa inițială, iar raportul G”/G’ variază de la mai mult de 0,05 la mai puțin de 1.

Pentru a da explicații în plus, modulul elastic (depozitare) G’ este o măsură a energiei depozitate și recuperate, când compoziției i se aplică o tensiune, în timp ce modulul vâscos (pierderea) G” este o măsură a cantității de energie disipate, sub formă de căldură, când se aplică tensiunea.

De aceea o valoare a Tan5 corespunzătoare la:

0,05 < Tan5 < 1, de preferință 0,2 < Tan0 < 0,8 înseamnă că, compozițiile vor reține sificientă energie când se aplică o presiune sau tensiune, cel puțin pe intervalul de valori așteptat să fie întâlnit la astfel de produse, de exemplu când se presează pentru scoatere din tubul de pastă de dinți sau se pompează pentru a reveni la starea sa anterioară și manifestă o foarte bună rezistență când se înlătură presiunea sau tensiunea. Compozițiile cu valorile Tanâ, în aceste intervale, vor avea de aceea și o proprietate coezivă mare, și anume când se aplică o forfecare sau o întindere pe o porțiune a compoziției pentru a o face să curgă, porțiunile înconjurătoare o vor urma. Ca rezultat al acestei coeziuni a caracteristicei linear vâscoelastice, compozițiile vor curge ușor, uniform și omogen, dintr-o pompă sau un tub, când acestea se presează, astfel contribuind la rezistența și la proprietățile de extrudere, cu ușurință, care caracterizează compozițiile conform invenției. Proprietatea linear vâscoelastică contribuie de asemenea la stabilitatea fizică îmbunătățită contra separării fazelor de particule suspendate, asigurând o rezistență la mișcare a particulelor, datorită presiunii exercitate de o particulă pe mediul fluid înconjurător.

Dintr-un alt punct de vedere, o proprietate reologică dorită a polimerilor reticulați, întrebuințați aici, ce se manifestă în soluție (ceea ce indică formarea rețelei de gel), este prezența unui punct de curgere (limită de curgere). Limita de curgere este definită drept cantitatea de tensiuni de forfecare, necesare, pentru a iniția curgerea.

La valori ale tensiunii de forfecare mai mici decât limita de curgere, nu se produce curgere. Această reologie plastică este de dorit pentru că atunci când gelul prezintă o valoare de curgere suficient de ridicată, el permite să existe suspensii permanente de particule care sunt formulate în gel. Aceasta este deosebit de importantă la produsele de curățat dinții, unde este necesară suspendarea particulelor abrazive.

Proprietățile linear vâscoelastice, descrise mai sus, ale compozițiilor de curățire a dinților, conform invenției, sunt fundamental asigurate de agenții de îngroșare, care sunt polimeri reticulați sintetici linear vâscoelastici, care au în general o greutate moleculară (M.W.) de circa 1000 până la 5000000. Homopolimerii și copolimerii (din 2, 3 sau mai mulți monomeri), care se reticulează, sunt în general anionici, cuprinzând o catenă sau o structură de bază, ce conține unități repetabile, fiecare din acestea conținând de preferință cel puțin un atom de carbon (în mod obișnuit numai atomii de carbon în catenă sau structura de bază) și de preferință cel puțin o grupă direct sau indirect, legată monovalent, de exemplu sulfonică, fosfinică, sau de preferință fosfonică sau carboxilică, sau săruri ale acestora, de exemplu cu metale alcaline sau de amoniu. De obicei, se dorește ca unitățile ce se repetă să constituie cel puțin aproximatix 10, de preferință cel puțin aproximativ 50, mai preferabil cel puțin aproximativ 80 până la 95 sau 100 % în greutate din polimer. In compozițiile dentare din prezenta invenție se folosesc de preferință circa 0,1 până la 2,5 polimer reticulat.

Conform cu o realizare preferată a invenției, polimerul reticulat, necesar, este derivat de la un polimer policarboxilat anionic sintetic, multe tipuri ale acestuia fiind descrise în stadiul tehnicii, de exemplu ca agenți antitartru.

Acești polimeri policarboxilați anionici sintetici sunt întrebuințați, fie ca atare, sub forma acizilor lor liberi, fie parțial și de preferat, total neutralizați, ca săruri cu metale alcaline (de exemplu, potasiu și de preferință sodiu) sau de amoniu, solubile în apă sau gonflabile cu apă (hidratabile, care formează gel). Se preferă copolimerii 1:4 până la 4:1 ai anhidridei maleice sau acidului maleic cu un alt monomer nesaturat etilenic polimerizabil, de preferință metilvinileter/anhidridă maleică (MVE/AM), care are o greutate moleculară de aproximativ 30000 până la aproximativ 1000000. Acești copolimeri se găsesc, de exemplu cum este AN 139 (greutate moleculară 500000), AN 119 (greutate moleculară 250000) și S-97 calitate farmaceutică (greutate moleculară 70000) de la GAF Corporation. Sunt folositori și terpolimerii, cum sunt 1,0 AM/0,4 MVE/0,1 dodecan, 1,0 AM/0,75 MVE/0,25 decenă, 1,0 AM/0,95 MVE/0,05 tetradecenă, 1 AM/0,9 MVE/0,1 acid acrilic, cinilpirolidonă sau izobutan.

Alți polimeri policarboxilați, cu care se poate lucra, sunt descriși în literatura de specialitate, cum ar fi copolimerii 1:1 anhidridă maleică și acrilat de etil, hidroxietilmetacrilat, N-vinil-2-pirolidonă, sau etilenă, ultima putând fi procurată de exemplu de la Monsantă EMA nr. 1103, G.M. 10000 și EMA Grade 61, și copolimerii 1:1 ai acidului acrilic cu metil- sau hidroxietil metacrilat, metil- sau etilacrilat, izobutilvinileter sau N-vinil-2-pirolidonă.

Alți polimeri policarboxilați, cu care se poate lucra, cunoscuți din stadiul tehincii, sunt copolimerii anhidridei maleice cu stirenul, izobutilenă sau etil-vinil-eterul, acizii poliacrilic, poliitaconic și polimaleic și oligomerii sulfoacrilici cu greutate moleculară de numai 1000, sub numele de Uniroyal ND-

2.

De obicei, se polimerizează în general acizii carboxilici nesaturați, olefinic sau etilenic, care conțin o dublă legătură olefinică activată carbon-carbon și cel puțin o grupă carboxil, adică un acid care conține o dublă legătură olefinică, ce funcționează în polimerizare, din cauza prezenței sale în molecula de monomer, fie în poziția alfa-beta față de grupa carboxil, fie ca parte a grupării metilenice terminale. Printre acești acizi pot fi ilustrați acizii acrilic, metacrilic, etacrilic, alfa-clor acrii ic, crotonic, betaacriloxipropionic, sorbic, aZ/u-clorsorbic, cinamic, hem-stirilacrilic, muconic, itaconic, citraconic, mesaconic, glutaconic, aconitic, αΖ/α-fenilacriIic, 2-benzilacrilic, 2ciclohexilacrilic, angelic, umbelic, fumărie și maleic, precum și anhidridele corespunzătoare. Alți monomeri olefinici, copolimerizabili cu asemenea monomeri carboxilici, sunt acetatul de vinii, clorura de vinii, dimetilmaleatul și alții. Copolimerii de obicei conțin suficiente grupe de sare carboxilică pentru solubilitatea în apă.

Componenta polimer policarboxilat anionic sintetic este de cele mai multe ori o hidrocarbură, conținând eventual ca substituenți halogen și unii cu conținut de 0 și legături așa cum sunt prezente, de exemplu, în esteri, eteri și grupele OH.

Conform cu o altă realizare preferată a prezentei invenții, polimerul reticulat, necesar, este derivat de la un polimer, ce conține unități ce se repetă, în care una sau mai multe grupe de acid fosfonic se leagă de unul sau mai mulți atomi de carbon din lanțul polimerului. Exemple de astfel de polimeri sunt poli(acid vinilfosfonic), conținând unitățile cu formula:

-[CH₂ - CH]- (I)

PO₃H₂ un copolimer care are unități de acid vinilfosfonic cu formula I, alternând sau legându-se la întâmplare cu unități de fluorură de vinilfosfat, poli (-1-fosfonopropenă) cu unități cu formula:

-[CH - CHl-

I I (Π) ch₃ ,po₃h₂ poli (acid &eta-stirenfosfonic), care conține unități cu formula:

Ph PO₃H₂ în care Ph este fenil, un copolimer de acid fteta-stirenfosfonic cu acid vinilfosfonic, având unități cu formula III, alternând sau asociate la întâmplare cu unități cu formula I de mai sus și poli (acid aZfu-stirenfosfonic), care conține unități cu formula:

-[ch₂ - C------(IV)

A

Ph PO₃H₂

Acești polimeri de acid stirenfosfonic și copolimerii lor cu alți monomeri nesaturați etilenic inerți au în general greutăți moleculare, în intervalul de la aproximativ 2500 până la aproximativ 10000. Astfel de monomeri inerți sunt cei care nu interacționează semnificativ cu funcția polimerului reticulat.

Alți polimeri, care conțin grupe fosfonice sunt, de exemplu, etilena fosfonată, care are unități cu formula:

/(CH₂)₁₄CHPO₃H₂/_n - (V) în care n poate să fie de exemplu un număr întreg sau să aibă o valoare care să dea polimerului o greutate moleculară de aproximativ 3000;

poli (l,2-buten-4,4-difosfonatul) de sodiu având unități cu formula:

-țCH₂ - CH-----(VI)

CH₂ -CH₂ (PO₃H₂)₂și poli (alil-bzs-(fosfonoetil)-amină) având unități cu formula:

- CH₂ - CH X

I (VII)

CH₂ - N (C₂H₄BO₃H,),

Alți polimeri fosfonați sunt, de exemplu, poli (alilfosfonoacetatul), polimetacrilatul fosfonat etc. și polimerii difosfonați germinali, cunoscuți din stadiul tehnicii.

Ca ilustrativi, dintre polimerii ce conțin grupe de acid fosfinic și/sau acid sulfonic, pot fi menționați polimerii și copolimerii care conțin unități sau părți derivate din polimerizarea acizilor vinii- sau alilfosfmic și/sau sulfonic. Se pot întrebuința amestecuri ale acestor monomeri și copolimeri ai acestora, cu unul sau mai mulți monomeri nesaturați, etilenic polimerizabili, inerți, cum sunt cei descriși mai sus, cu referire la policarboxilații polimeri anionici sintetici. După cum se constată, la aceștia și al alți polimeri reticulari ,ce se utilizează în prezenta invenție, de obicei o singură grupă de acid este legată de orice carbon dat sau de alt atom din structura de bază a polimerului sau o ramificație a sa. Se pot utiliza și polisiloxanii, care au fost modificați pentru a conține grupe acide legate. Sunt folositori și ionomerii, care conțin sau sunt modificați pentru a conține grupe acide. De asemenea, sunt eficienți, cu condiția să conțină sau să fie modificați pentru a conține grupe acide, poliesterii, poliuretanii și poliamidele naturale și sintetice, inclusiv proteinele și materialele proteinice, cum sunt colagenul, poli (arginina) și alți aminoacizi polimerizați.

Polimerii reticulați și copolimerii reticulați, descriși mai sus, pot conține porțiuni în catenă sau în structura de bază, derivate de la monomerii nesaturați, etilenic polimerizabili, pe lângă și în afară de porțiunile monomere, să conțină greupele acide descrise. Polimerizarea se efectuează în mod cunoscut, adeseori în prezența unui inițiator și de obicei prin polimerizare în suspensie, întrun mediu de solvent, în care monomerii, dar nu și produșii polimeri, sunt solubili sau ușor dispersați.

Conform invenției, polimerii descriși mai sus trebuie să fie reticulați, pentru a fi linear vâscoelastici. Polimerii sunt ușor reticulați, astfel ca să se umfle și să formeze geluri, rețele tridimensionale puternice în sisteme apoase. Trebuie să se evite reticularea excesivă care conduce la polimeri tari, ireversibili. Cantitatea de agent de reticulare poate să varieze de la aproximativ 0,01 la aproximativ 30 % în greutate, din totalul polimerului reticulat, de preferință aproximativ 2 la aproximativ 20 % în greutate, mai preferabil aproximativ 3 până la aproximativ 15 % în greutate.

Una din realizările preferate constă în efectuarea reticulării în același timp cu polimerizarea componentelor monomere ale polimerului, prin introducerea în mediu a agentului de reticulare. In această formă de realizare, agenții de reticulare sunt de obicei hidrocarburi cu cel puțin 4, de preferință cel puțin 5, până la circa 30 atomi de carbon, conținând 2, mai preferabil 3 sau mai multe grupe nesaturate etilice activate polimerizabile, de preferință neconjugate, în corelație terminală. Ei pot conține eventual halogen și/sau substituenți, care au oxigen și legături, cum sunt grupele ester, eter și OH. Ca exemplu de agenți de reticulare sunt 1,7octadiena, 1,9-decadiena, 1,5-hexadiena, divinil-glicolul, eterul butandiol-divinilic, Ν,Ν’-metilenbisacrilamida, polietilenglicoldiacrilații și dimetacrilații, care în fiecare caz, sunt derivați de la polietilenglicol cu o greutate moleculară de 126 până la 8500, triacrilatul de trimetilolpropan și trimetacrilatul, etilenglicol, propilenglicol, butandiol, hexandiol și dodecandiol-diacrilații și dimetacrilații, diacrilații și dimetacrilații copolimerilor bloc, derivați de la etilenoxid și propilenoxid, alcoolii multivalenți ( de exemplu glicerina, sucroză sau pentaeritrita) di- sau triesterificați cu acid acrilic sau acid metacrilic, trialilamina, tetraaliletilendiamină, divinilbenzen, dialilftalat, polietilenglicol-divinileter, trimetilolpropan-dialil-eter, polialilsucroză și pentaeritrită și diviniletilenuree, precum și amestecuri ale lor.

O altă realizare constă în efectuarea reticulării, după ce s-a format polimerul reticulabil (postpolimerizare) prin reacția cu cantități de agenți de reticulare polifuncționali reactivi cu cantitățile corespunzătoare de grupe reactive, legate de-a lungul catenei polimerului, de exemplu OH, NH₂, CONH₂ și în special grupele acide menționate mai sus (de exemplu carboxilică, fosfonică, fosfinică, sulfonică, etc.) în polimer. Agenții de reticulare reactivi prin grupele acide conțin cel puțin circa 4 până la 30 atomi de carbon și printre ei pot fi, de exemplu, poliolii lineari și ciclici ca butandiolul și octandiolul, polietilenglicolul, glicerina, sucroză și pantaeritrita, precum și politiolii și poliaminele respective, cum sunt hexametilen- și octadecan-diaminele etc. Printre agenții de reticulare reactivi cu alte grupe reactive laterale, menționate mai sus, sunt compușii acizi polifuncționali corespunzători, de exemplu conținând cel puțin 2 din grupele acide sus-menționate, cum sunt acizii butan-, decan- și octadecan- dicarboxilici. Postpolimerizarea este de obicei mai puțin preferată, pentru că produsele reticulate obținute tind adeseori să fie mai ușor supuse hidrolizei sau altor reacții, ceea ce duce la pierderea proprietăților lineare vâscoelastice. Se înțelege că, în cazul postpolimerizării, cu reticularea polimerilor și a copolimerilor ce conțin anhidridă maleică, mai întîi trebuie să se deschidă inelul anhidridei prin hidroliză, pentru a pune în libertate grupele -COOH necesare reacției cu agentul de reticulare.

Vehiculul apă/umectant din compozițiile dentare, conform prezentei invenții, de obicei reprezintă circa 6 până la 50 % apă și circa 20 până la 70 % umecatant (sau amestec de umectanți) în greutate din compoziția dentară. Conținutul de umectanți variază de preferință, de la aproximativ 25 la aproximativ 60 % calculați în stare pură și conținutul de apă variază de preferință, de la aproximativ 15 până la aproximativ 30 %. Raportul umectanți/apă variază de preferință, de la circa 1/1 la circa 4/1.

Umectanții netoxici, acceptabili oral, corespunzători pentru a fi utilizați în compozițiile dentare ale invenției sunt, de exemplu, sorbitolul (de obicei în forma de soluție apoasă 70 %), glicerina, propilenglicolul, xilitolul, polipropilenglicolul și/sau polietilenglicolul (de exemplu

400.. .600), în special amestecurile de glicerina și sorbitol. La gelurile transparente, unde indicele de refracție este o proprietate importantă, se întrebuințează de preferință un amestec de aproximativ 0 până la aproximativ 80 % glicerina și aproximativ 20 până la aproximativ 80 % sorbitol, cu aproximativ 3 până la aproximativ 30 % apă.

Compozițiile de curățire a dinților, conform invenției, mai conțin și un abraziv acceptabil oral și dentar sau un material de lustruire, ce se folosește în strânsă legătură cu o periere a dinților. Ca exemple de astfel de materiale de lustruire, ce sunt insolubile în apă, sunt metafosfatul de sodiu, metafosfatul de potasiu, fosfatul tricalcic, fosfatul de calciu dihidrat, fosfatul dicalcic anhidru, pirofosfatul de calciu, ortofosfatul de magneziu, fosfatul de trimagneziu, carbonatul de calciu, silicatul de aluminiu, silicatul de zirconiu, silicea, bentonită și amestecuri ale lor. Alte materiale de lustruire corespunzătoare sunt rășinile termostabile, cum sunt melamino-, fenolic- și ureo-formaldehidice și poliepoxizii și poliesterii reticulați. Ca materiale preferate de lustruire sunt silicea cristalină, care are mărimea particulelor de până la aproximativ 5 μ, o mărime medie a particulelor de până la aproximativ 1,1 μ și o arie a suprafeței de până la aproximativ 50000 cm²/g; silicagelul sau silicea coloidală și silicații de metale alcaline și complecși de aluminiu amorfi.

In prezenta invenție, se preferă să se utilizeze ca agent de lustruire silice. Deosebit de preferate sunt silicele coloidale ca cele cunoscute sub marca comercială de Zeodent, de exemplu Zeodent 113, sau sub marca comercială SYLOID ca Syloid 72 și Syloid 74, sau sub marca comercială SANTOCEL ca Santocel 100 și complecși de aluminosilicați de metale alcaline. Acești agenți de lustruire sunt deosebit de folositori, pentru că ei au indicii de refracție apropiați de indicele de refracție al agenților de gelifiere lichizi (incluzând apa și/sau umectantul) utilizați de obicei în produse dentare.

Multe din materialele de lustruire așa numite insolubile în apă au caracter anionic și conțin și mici cantități de materiale solubile. Astfel este metafosfatul de sodiu insolubil. Formele metafosfatului de sodiu cunoscute sunt sarea lui Madrell și sarea lui Kurrol și alte exemple de materiale adecvate. Aceste săruri metafosfat au numai o minimă solubilitate în apă și de aceea sunt considerate metafosfați insolubili (IMP). In ei există o mică cantitate de fosfat solubil ca impurități, de obicei câteva procente, mergând până la 4 % în greutate. Cantitatea de material fosfat solubil, care se crede că include un trimetafosfat de sodiu solubil, în cazul metafosfatului insolubil, poate fi și este de preferat să fie redusă sau eliminată prin spălare cu apă, dacă se dorește. Metafosfatul de metal alcalin insolubil este tipic întrebuințat, în formă de pulbere, cu mărimea particulelor, astfel ca nu mai mult de circa 1 % din material să fie mai mare de circa 37 μ.

Materilul de lustruire este în general prezent în cantități variind de la circa 5 la circa 70 %, de preferință circa 10 la circa 40 %, mai preferabil circa 10 la circa 30 %.

O componentă de dorit a compoziției de curățire a dinților, conform invenției, este o cantitate eficientă de ioni fluorură, care sunt bine cunoscuți de specialiști, pentru inhibarea, prevenirea sau eliminarea cariilor. Sursele care asigură fluorură, sunt în general compuși care pot fi puțin sau complet solubili în apă și compozițiile dentare în cantitatea mică necesară sau permisă pentru a fi eficienți. Ei sunt caracterizați prin ușurința lor de a pune în libertate ioni de fluorură (sau care conțin fluorură) în apă și prin lipsa reacțiilor nedorite cu alte componente ale preparatelor orale. Printre aceste materiale sunt fluorurile anorganice, cum sunt sărurile cu metalele alcaline și alcalino- pământoase, de exemplu fluorură de sodiu, fluorură de potasiu, fluorură de amoniu, fluorură de calciu, o fluorură de cupru, ca fluorură cuproasă, fluorură de zinc, fluorură de bariu, fluorsilicatul de amoniu, fluorzirconatul de sodiu, monofluorfosfatul de sodiu, mono- și di-fluorfosfatul de aluminiu și pirofosfatul de sodiu și calciu fluorurat. Fluorurile de metale alcaline și de staniu, cum sunt fluorurile de sodiu și stanoasă, monofluorfosfatul de sodiu (MFF) și amestecuri ale lor sunt preferate.

Cantitatea de compus, care asigură fluorul, este dependentă într-o anumită măsură de tipul de compus, de solubilitatea sa și de tipul de preparat oral, dar trebuie să fie o cantitate netoxică, în general de aproximativ 0,005 până la aproximativ 3,0 % în preparat. Intr-un preparat dentar, de exemplu gel, cremă, pastă de dinți, se consideră satisfăcătoare o cantitate din acest compus, care pune în libertate aproximativ 25 până la aproximativ 5000 ppm ion de fluor în greutate din preparat. Se poate utiliza orice cantitate minimă adecvată dintr-un astfel de compus, dar se preferă întrebuințarea de suficient compus, pentru a elibera aproximativ 300 până la aproximativ 2000 ppm, mai preferabil aproximativ 800 până la aproximativ 1500 ppm ion de fluorură. In mod tipic, în cazurile fluorurilor de metale alcaline și fluorurii stanoase, această componentă este prezentă în proporție de până la circa 2 % în greutate, raportat la greutatea preparatului, de preferință în intervalul de la circa 0,05 până la 1 %. In cazul monofluorfosfatului de sodiu, compusul poate fi prezent într-o proporție de circa 0,1...3 %, mai tipic circa 0,76%. Se înțelege că, în aceste compoziții de curățire a dinților, mai pot fi introduse alte produse de îngroșare cunoscute (agenți de liere, gelifiere), de obicei în cantități variind de la aproximativ 0,1 la aproximativ 4 părți per parte în greutate de agent de îngroșare polimeric reticulat, definit mai sus. Ca exemplu de asemenea agenți de îngroșare sunt guma xantan, hidroxietilceluloza și sărurile solubile în apă ale eterilor celulozei, cum sunt carboximetilceluloză de sodiu și carboximetilhidroxietilceluloza de sodiu. Gumele naturale cum sunt carageenina (mușchi irlandez, Viscarin), guma Karaya, guma arabică și guma tragacanta se pot de asemenea folosi. Silicatul coloidal de magneziu și aluminiu, Veegum sau siligen fin divizate se pot utiliza ca parte a sistemului agentului de îngroșare. Agenții de îngroșare preferați sunt guma xantan, carageenina, carboximetilceluloză sodică, carboximetilhidroxietilceluloza sodică și hidroxietilceluloza, de preferință în proporție de aproximativ 0,4 până la aproximativ 3 părți per parte de agent de îngroșare polimer reticulat. De asemenea, este folositoare hecterita sintetică, o argilă complexă din silicat de magneziu și metal alcalin coloidală, cum ar fi de exemplu Laponitei (exemplu CP, SP 2002, D) de la firma Laporte Industries Limited. Analiza Laponite D arată, aproximativ în greutate, compoziția de: 58,00 % SiO₂, 25,40 % MgO, 3,05 % Na₂O, 0,98 % Li₂O și ceva apă și urme de metale. Greutatea sa specifică reală este 2,53 și are o densitate aparentă în vrac (g/ml la umiditate de 8 %) de 1,0.

Alți agenți de îngroșare corespunzători sunt amidonul, polivinilpirodona, hidroxibutilmetil-celuloza, hidroxipropil-metil-celuloza, alginații, guma ghatti, guma fasolei lăcustă, guma tamarind și altele.

Preparatele orale urmează să fie vândute sau distribuite în alt fel, cum este de înțeles și obișnuit, în ambalaje etichetate corespunzător. Astfel, pasta de dinți, crema sau gelul se vor pune într-un tub pliabil, de obicei din aluminiu, plumb laminat sau plastic, sau alte ambalaje de distribuire, prin apăsare, pompare sau sub presiune, pentru scoaterea afară a conținutului măsurat, care au o etichetă de descriere, în esență, pasta de dinți, gelul sau crema dentară.

Agenții activi de suprafață organici se utilizează în compozițiile din prezenta invenție, pentru a realiza o acțiune profilactică mărită, și ajută la realizarea dispersiei minuțioase și complete a agentului antitartru, în întreaga cavitate bucală și fac compozițiile instanțe mai acceptabile din punct de vedere cosmetic.

Materialul activ de suprafață organic este de preferință de natură anionică, neionică sau amfolitică și se preferă să se întrebuințeze, ca agent activ de suprafață, un material detergent, care conferă compoziției proprietăți detergente și spumante. Ca exemple corespunzătoare de agenți activi de suprafață anionici sunt sărurile solubile în apă ale monogliceril-monosulfaților de acizi grași superiori, cum sunt sarea de Na a monoglicerinei monosulfatate a acizilor grași din uleiul de nucă de cocos hidrogenat, sulfați de alchil superior, cum este laurilsulfatul de sodiu, alchilaril-sulfonații cum este dodecilbenzensulfonatul de sodiu, sulfonații de alchil superior, esterii de acizi grași superiori ai 1,2-di-hidroxipropansulfonatului și acilamidele alifatice superioare, complet saturate ale compușilor aminocarboxilici alifatici inferiori, cum sunt cei care au 12 la 16 atomi de carbon în acidul gras, radicalii alchil sau arii și alții. Exemple din amidele menționate, ultimele sunt N-lauroilsarcosina și sărurile de sodiu, potasiu și etanolamină ale Nlauroil, N-miristoil- sauN-palmitoil-sarcosinei, care trebuie să fie complet lipsite de săpunuri sau materiale similare din acizi grași superiori. Utilizarea acestor sarcosinați în compozițiile orale ale prezentei invenții este deosebit de avantajoasă, pentru că aceste materiale au un efect prelungit și marcat, în inhibarea formării acidului în cavitatea bucală, datorită descompunerii carbohidratului, pe lângă faptul că exercită o anumită reducere asupra solubilității emailului de pe dinți în soluțiile acide.

Ca exemple de agenți activi de suprafață, neionici, solubili în apă, sunt produsele de condensare ai etilenoxidului cu diferiți compuși reactivi care conțin hidrogen și care reacționează cu ei, având lanțuri hidrofobe lungi (de exemplu lanțuri alifatice de aproximativ 12 la 20 atomi de carbon), produsele de condensare (etoxameri) care conțin porțiuni de polioxietilenă hidrofile, cum sunt produsele de condensare și poli (etilenoxidului) cu acizii grași, alcooli grași, amidele grase, alcoolii polihidrici (de exemplu monostearatul de sorbitan) și polipropilenoxidul (de exemplu materialele Pluronic).

In preparatele orale, conform prezentei invenții, pot fi încorporate diferite alte materiale, cum sunt agenții de înălbire, conservanții, siliconii, compușii clorofilei, alți agenți anticalcul și/sau materiale de tip amoniac, cum sunt ureea, fosfatul de diamoniu și amestecuri ale lor. Adjuvanții, dacă sunt 5 prezenți, sunt încorporați în preparate, în cantități care nu afectează în sens rău, în măsură semnificativă, proprietățile și caracteristicile dorite.

Se poate folosi de asemenea orice 10 material de parfumare sau îndulcire, corespunzător. Ca exemple de componente de parfumare adecvate sunt uleiurile parfumate, de exemplu mentă sălbatică, mentă de cultură, perișor, sassafras, cuișoară, salvie, eucalipt, 15 majaram, scorțișoară, lămâie și portocală și silicatul de metil. Agenții de îndulcire corespunzători sunt sucroza, lactoza, maltoza, sorbitolul, xilitolul, ciclamatul de sodiu, perilartina, APM (aspartil-fenil-alaina, esterul ei metilic) zaharina și alții. In mod corespunzător, agenții de parfumare și îndulcire pot împreună să reprezinte de la aproximativ 0,1 până la 5 % din preparat.

Se dau, în continuare, mai multe exemple de realizare a invenției:

Exemplele 1...4, care urmează, ilustrează prepararea polimerilor reticulați sintetici, operativi și proprietățile lor. Toate părțile, proporțiile și cantitățile cuprinse în exemple sunt în greutate și temperaturile sunt în grade Celsius, dacă nu există alte indicații.

	Exemplul 1	Exemplul 2
PVM/AM*	0,33330 mol	0,33001 mol
PEG 600**	0,00166 mol	0,00249 mol
MEC***	6,6	6,6

* Gantrez AN139, copolimer vinilmetileter/andriliidă maleică 1/1 greutate moleculară 500.000 (GAF Corp.);

** Polietilenglicol, greutate moleculară 600 (13...14 E.O.);

*** Metiletilcetonă.

In cazul celor două exemple, 25 reticularea polimerilor se face după polimerizare.

Copolimerul PVM/AM se dizolvă în MEC (punct de fierbere 80* C), dând o soluție 10 % în greutate, într-un vas de rășină de un 30 litru, sub agitare. Apoi se adaugă PEG și lichidul se refluxează aproximativ 4 h. Se colectează prin distilare cel puțin 400 ml MEC, folosind un condensator cu apă rece. Se obține un sirop vâscos, roz, care se toarnă la 35

50... 60*C într-o capsulă mare de evaporare și după aceea, se volatilizează sub vid peste noapte, la 6O...7O*C.

Cu toate că copolimerul PVM/MA folosit ca materie primă este solubil și în 4 o cetonă și în apă, într-o mare măsură, produsele din exemplele 1 și 2 sunt solide roz, foarte tari, numai puțin solubile în cetone și insolubile în apă, dar umflându-se rapid în apă, pentru a forma geluri. Analizele 45 spectrului în infraroșu arată că polimerul de la care se pleacă nu are grupe -COOH libere, dar ambele produse prezintă vârfuri COOH puternice, rezultate din deschiderea ciclului și reticulării de ester, indicând un produs al exemplului A, care conține aproximativ 0,5 moli sau aproximativ 2 % în greutate legături de reticulare PEG și un produs din exemplul B care conține aproximativ 0,75 moli sau aproximativ 3 % în greutate legături de reticulare PEG.

Exemplul 3. Polimerizarea se face concomitent cu reticularea.

Intr-un reactor de presiune de 1 1, se încarcă următoarele: 404,4 părți ciclohexan, 269,6 părți acetat de etil și 6 părți 1,7octandienă. Se adaugă, la 58’C, 0,3 părți inițiator tertbutilperoxipivalat, în trei porții a câte 0,1 părți fiecare, la timpii: 0,60 și 120 min de la prima adăugare. Se amestecă la un loc 75 părți de anhidridă maleică topită și 49,0 părți metil-vinil-eter și se adaugă treptat în vasul de reacție la 58 *C și 4,55 kg/cm² (65 psi- presiunea naturală a sistemului) pe o perioadă de 2 h. Amestecul de reacție este apoi ținut la 58* C timp de 2 h, după ultima adăugare de inițiator. Prezența anhidridei maleice este urmărită prin testare cu trifenilfosfină. Produsul precipită și se separă din soluție (polimerizare în suspensie). După ce se termină reacția, produsul este răcit la temperatura camerei, filtrat și uscat într-o etuvă cu vacuum. El este un copolimer reticulat 1:1 de metil-vinil-eter și anhidridă maleică (PVM/AM), care conține aproximativ

4,6 % în greutate agent de reticulare octadienă. Exemplul 4. Se repetă procedeul de la exemplul 3, utilizând 5 părți de 1,9-decadienă în locul celor 6 părți de 1,7octadienă. Produsul, sub forma unei pulberi 5 albe, are următoarele specificații de vâscozitate, la diferite concentrații în soluții apoase, la pH 7 și 25 ’C prin metoda Brookfield RTV, ax TC cu 10 rpm:

Tabelul 1

Concentrația %	Vâscozitatea cP
0,25	30800
0,50	63500
1,00	90000

O soluție apoasă de concentrație 0,5 % a acestui produs, cu pH-ul adus la valoarea 7, are următoarele vâscozități, când se măsoară cu un aparat Brookfield model RTV, cu ax TC, la diferite rotații pe minut:

Tabelul 2

RPM	Vâscozitatea
1	376 x IO³
2,5	180 x 10³
5	105 x 10³
10	59 x IO³

Aceste rezultate arată că, chiar și al 35 concentrații foarte mici, acest copolimer PVM/AM reticulat produce soluții foarte vâscoase.

Următoarele limite de curgere, la diferite concentrații ale acestui polimer în soluție apoasă, la pH 7, se obțin utilizând un rotovâscozimetru Eaake RV12 cu sistem de senzori MV IP și cu valori de forfecare variind între 0 și 10 s'¹ :

Tabelul 3

Concentrația	Limita de curgere (Pascali)
0,125	37
0,250	64
0,500	180

particule, cum sunt materialele insolubile de lustruire din compozițiile de curățire a dinților.

Exemplul 5. Hidroliza polimerului obținut conform exemplul 3.

Un procent din soluțiile apoase de

Aceste valori mari ale limitei de 45 curgere, corespunzătoare Ia cantitatea de tensiune de forfecare, pentru a iniția curgerea, indică formarea rețelei de gel, care permite o stabilizare permanentă a suspensiilor de copolimer PVM/AM reticulat, care conțin de la 0,01 până la 10 % 1,7-octadienă ca agent de reticulare, preparate așa cum s-a descris în exemplul 3, se agită puternic, peste noapte, pentru a hidroliză ciclul de anhidridă maleică și apoi se neutralizează cu hidroxid de sodiu, pentru a ioniza complet grupele carboxi.

Rezultatele prezentate în tabelul ce urmează arată că, soluțiile care conțin mai mult de 2,5 adică cel puțin aproximativ 3 % agent de reticulare gelifică, în timp ce soluțiile, care 5 conțin până la 2,5 % agent de reticulare, nu gelifică.

Tabelul 4

% în greutate agent de reticulare	Rezultatele gelifierii
0,1	nu formează gel
0,5	nu formează gel
1,0	nu formează gel
2,5	nu formează gel
5,0	gelifiată
7,5	gelifiată
10,0	gelifiată

Exemplul 6. Hidroliză polimerului 15 obținut conform exemplul 4. Intr-un reactor de 2 1, prevăzut cu un agitator mecanic și o coloană de reflux, se introduc 962 g apă deionizată și 28 g soluție apoasă de hidroxid de sodiu 10 %. Se încălzește la 65’C și se 20 adaugă 10 g de produs, obținut conform exemplului 4, sub agitare. Sistemul de reacție devine limpede, în decurs de 2 h și are un pH de aproximativ 7. Gelul care se obține are un conținut de solide de 1 %. 25

Exemplele, cu formulările care urmează, sunt ilustrative pentru compozițiile de curățire a dinților, conform prezentei invenții. In mod tipic, polimerul sau copolimerul reticulat este hidrolizat în apă sau amestecuri de apă și umectat cu o cantitate suficientă de bază, pentru a neutraliza acidul, de preferință la temperaturi care variază de la 40 la 60’C. Dispersia care se obține se amestecă cu celelalte ingrediente ale produsului dentar, la un pH de aproximativ 7.

Formulări de gel dentar opacizate Procente în greutate

Exemplul	1	2	3	4
XL Polimer A*	0,5	-	-	-
XL Polimer B**	-	0,5	0,7	-
XL Polimer C***	-	-	-	1,3
Glicerină	25,0	-	25,0	25,0
Polietilenglicol 600	3,0	-	3,0	3,0
Sorbitol (soluție apoasă 70 %)	31,7	62,8	34,8	35,2
Hidroxid de sodiu (soluție apoasă 50 %)	0,20	0,40	0,40	0,50
NaF	0,242	0,242	0,242	0,242
Pirofosfat tetrasonic	0,50	0,50	0,50	0,50

NaF	0,242	0,242	0,242	0,242
Pirofosfat tetrasonic	0,50	0,50	0,50	0,50
Zaharină sodică	0,20	0,20	0,20	0,20
TiO₂	0,30	0,30	0,30	0,30
Benzoat de sodiu	0,50	0,50	0,50	0,50
Zeodent 113 (SiO^	18,0	23,0	23,0	23,0
Sylodent 700 (SiOj)	5,5	-	-	-
Agent de parfumare	0,89	0,89	0,89	0,89
Laurilsulfat de sodiu	1,20	1,20	1,20	1,20
Apă până la	100	100	100	100

♦PVM/AM reticulat din exemplul 1, care conține aproximativ 0,5 mol % agent de reticulare PEG 600; **PVM/AM reticulat din exemplul 2, care conține aproximativ 5 % în greutate agent de reticulare 1,7-octadienă; ***PVM/AM reticulat din exemplul 5, care conține aproximativ 10 % în greutate agent de reticulare 1,7-octadienă.

Formulări de cremă dentară Procente în greutate

Exemplul	5	6	7
XL Polimer B	0,75	1,0	0,25
Carboximetilceluloză (CMC)	-	1,3	0,5
Glicerină	19,9	10,2	25,0
Polietilenglicol 600	3,0	3,0	3,0
Sorbitol (soluție apoasă 70 %)	33,8	22,5	35,0
NaOH (50 %)	0,3	-	0,3
Pirofosfat tetrasodic	0,5	1,5	0,5
Pirofosfat tetrapotasic	-	4,5	-
Zaharină sodică	0,2	0,4	0,2
TiO₂	0,3	-	0,3
FD&C Blue = 1	-	0,4	-
Zeodent 113 (SiO₂)	25,0	23,0	25,0
Parfum	0,89	0,95	0,89
Laurilsulfat de sodiu	1,2	1,2	1,2
Apă până la	100	100	100

Formulări de gel dentar opacizat

Procente în greutate

Exemplul	8	9	control A
Glicerină	25,0	25,0	25,0
Sorbitol (soluție apoasă 70 %)	36,2	36,2	38,1
Polietilenglicol 600	3,0	3,0	3,0
Carboximetilceluloză (CMC)	0,5	-	0,4
Gumă xantan	-	0,4	-
XL Polimer B	0,3	0,3	-
Pirofosfat tetrasodic	0,5	0,5	0,5
Zaharină	0,2	0,2	0,2
NaF	0,243	0,243	0,243
TiO₂	0,3	0,3	0,5
Parfum	0,89	0,89	0,89
Agent de îngroșare din silice (Sylodent)	-	-	5,5
Abraziv pe bază de silice (Zeodent 113)	20,0	20,0	20,0
Laurilsulfat de sodiu	1,2	1,2	1,2
Apă până la	100	100	100

La punerea în practică a prezentei 30 invenții, aceste compoziții de curățire a dinților se aplică de preferință pe suprafața dentară, de exemplu, pe emailul dintelui, preferabil prin periere, în mod regulat, cum ar fi o dată până la 3 ori pe zi, după care urmează, de 35 preferință, clătirea cavității bucale.

S-au realizat mai multe testări cu compoziția vâscoelastică, pentru curățirea dinților, privind stabilitatea, vâscozitatea și tensiunea de forfecare.

Compozițiile dentare, apoase, linear vâscoelastice, conform invenției, cel puțin în realizările sale preferate, satisfac fiecare din criteriile de stabilitate, ce urmează pe parcursul programului temperatură - timp, prezentat în tabelul A.

Tabelul A

Temperatura de îmbătrânire (*C)	Durata minimă (săptămâni)
48,9	9
37,8	12
25,0	52

îmbătrânire din tabelul A:

a. fără separarea de faze vizibile semnificativ (adică lipsă separare solid/lichid);

b. fără schimbarea semnificativă a vâscozității, presiunii de scoatere sau a altor

Mai specific, compozițiile sunt 45 considerate stabile, dacă fiecare din următoarele criterii de stabilitate sunt satisfăcute, cel puțin numărul minim de săptămâni la fiecare din temperaturile de proprietăți dinamic-mecanice;

c. fără decolorare sau schimbarea semnificativă a culorii.

Vâscozitățile Brookfield ale formulărilor din exemplele 8 și 9 și cel de control (martor) se măsoară în funcție de timp, conform procedurii SPI 7707-1, utilizând aparatul Brookfield RVTD, cu ax T-E, la 5 rpm, obținându-se următoarele rezultate:

Formularea	% XL Polimer B	% gumă	Unități Brookfield
3 zile	30 zile	90 zile
Exemplul 8	0,3	0,5 CMC	23,5	25,0	28,5
Exemplul 9	0,3	0,4 xantan	20,0	21,0	22,5
Control A	-	0,4 CMC	29,0	38,0	41,5

Rezultatele de mai sus arată o creștere io progresivă mai mică a îngroșării, la formulările care conțin polimer reticulat în compoziție, cu o probă martor care conține CMC și silice ca agenți de îngroșare.

Testul de creștere a tensiunii, pentru a 15 determina distribuirea.

Măsurătorile de creștere a tensiunii, pentru a determina capacitatea de scoatere din ambalaj a compozițiilor dentare, se efectuează utilizând un instrument Rheometrics System Four, cu viteză de forfecare constantă de IO¹s și în funcție de timp, cu următoarele rezultate:

Formularea	Tensiunea (dine/cm²)
Exemplul 8	7500
Exemplul 9	6000
Control A	9500

Cea mai mare tensiune de forfecare 20 indică cantitatea de muncă (efort) necesară pentru a scoate produsul dentar din ambalaj. Rezultatele de mai sus arată că, formulările care conțin polimer reticulat sunt cu mult mai ușor de scos din ambalaj decât proba de 25 control.

Claims

Revendicări

1. Compoziție vâscoelastică, pentru 30 curățirea dinților, sub formă de pastă de dinți sau gel dentar, constituită din 0,02 la 5 % agent de îngroșare polimeric, 5 la 70 % agent de lustruire dentar, 20 la 70 % umectant, 6 la 50 % apă și eventual alți agenți convenționali 35 de îngroșare și/sau o cantitate eficientă de ioni fluorură și are un pH de la 4 la 9, caracterizată prin aceea că, agentul de îngroșare polimeric este reticulat linear, vâscoelastic, sintetic și are într-o soluție 1 % 4 0 în greutate un modul elastic sau de depozitare

G’ și un modul vâscos sau piedere G” în mod substanțial, independente de frecvență, într-un domeniu al frecvenței aplicate de 0,1 până la 100 rad/s, o valoare minimă a lui G’ de 1000 dine/cm², care variază cu mai puțin de un ordin de mărime față de valoarea sa originală și un raport G”/G’ care variază de la mai mult de 0,05 până la mai puțin de 1.
2. Compoziție conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, agentul de îngroșare polimeric conține o mulțime de grupe ale acizilor carboxilic, fosforic, fosfinic sau sulfonic, sau amestecuri ale acestora.
3. Compoziție conform revendicărilor 1 și 2, caracterizată prin aceea că, agentul de îngroșare polimeric este constituit din cel puțin 3 % agent de reticulare, care conține cel puțin două grupe nesaturate etilenic sau cel puțin două grupe reactive, cu grupele reactive laterale de-a lungul catenei polimere a agentului de îngroșare polimeric.
4. Compoziție conform revendicărilor

1 și 2, caracterizată prin aceea ca, agentul de îngroșare polimeric constă dintr-un copolimer de acid maleic sau anhidridă maleică cu un alt monomer nesaturat etilenic, cum ar fi metilvinil-eterul. 5
5. Compoziție conform revendicării 4, caracterizată prin aceea că, numitul copolimer este fabricat cu 1,7-octadienă, 1,9decadienă sau polietilenglicol ca agent de reticulare. io
6. Compoziție conform cu oricare din revendicările 1 la 3, caracterizată prin aceea că, numitul agent de îngroșare polimeric conține unități de acid stirenfosfonic, vinilfosfonic și/sau fluorură de vinilfosfonil.
7. Compoziție conform cu oricare din revendicările 1 la 6, caracterizată prin aceea că, numitul agent de îngroșare polimeric are o greutate moleculară de la aproximativ 1000 până la aproximativ 5000000.
8. Compoziție conform cu oricare din revendicările 1 la 7, caracterizată prin aceea că, agentul convențional de îngroșare conține 0,4 până la 3 părți gumă xantan și/sau carboximetilceluloză per parte de agent de îngroșare polimeric reticulat.