MD3307271T2

MD3307271T2 - Metode de utilizare a activatorilor de piruvat kinază

Info

Publication number: MD3307271T2
Application number: MDE20180393T
Authority: MD
Inventors: Samuel V Agresta; Yue Chen; Marvin Barry Cohen; Leonard Luan C Dang; Charles Kung; Elizabeth A Merica; Bruce Alan Silver; Hua Yang
Original assignee: Agios Pharmaceuticals Inc
Priority date: 2015-06-11
Filing date: 2016-06-10
Publication date: 2024-01-31
Also published as: WO2016201227A1; PL3307271T3; AU2021200060A1; JP2023160891A; JP2018525330A; RS64777B1; AU2021200060B2; MA44392B1; SMT202300344T1; EP3307271A1; DK3307271T3; EP4344703A1; US20220211697A1; MA44392A; LT3307271T; CA2989111A1; US11234976B2; MX384883B; HUE063541T2; PT3307271T

Abstract

Sunt descrise aici metode pentru utilizarea compuşilor care activează piruvat kinaza.

Description

REVENDICAREA PRIORITĂŢII

Această cerere revendică prioritate de la U.S.S.N. 62/174,216 completat la 11 iunie 2015.

DOMENIUL DE BAZĂ

Deficienţa de Piruvat kinază (DPK) este unul dintre cele mai obşnuite defecte enzimatice în eritrocite la oameni, datorită mutaţiilor recesive autozomale ale genei PKLR (Zanella, A., şi colab., Br J Haematol 2005, 130 (1), 11-25). Aceasta este, de asemenea, cea mai frecventă mutaţie enzimatică în calea glicolitică centrală şi doar a doua deficienţă după glucoză-6 fosfat dehidrogenaza (G6PD) (Kedar, P., şi colab., Clin Genet 2009, 75 (2), 157-62) a şuntului de hexoză monofosfat.

Eritrocitele umane sunt unice prin faptul că acestea sunt anucleate atunci când sunt mature. Eritrocitele imature prezintă nuclee, dar în timpul eritropoiezei timpurii, anterior să devină reticulocite circulante, acestea extrud nucleele, precum şi alte organele, cum ar fi mitocondrii, reticulul endoplasmatic şi aparatul Golgi, pentru a face loc pentru hemoglobina purtătoare de oxigen. Ca un rezultat al lipsei mitocondriilor, globulele roşii mature nu utilizează deloc din oxigenul pe care îl transportă pentru a sintetiza în mod economic adenozina trifosfat (ATP) precum fac alte celule normale diferenţiate. În schimb, globulele roşii depind în întregime de glicoliza anaerobă pentru a realiza ciclul de dinucleotidă nicotinamidă adenină (NAD+) şi pentru a realiza ATP, ca o sursă de energie esenţială, utilizată pe larg pentru a orienta K+/Na+ dependent de ATPază şi pompele de Ca2+, pentru a menţine integritatea şi pliabilitatea membranei celulare, pe măsură ce acestea navighează prin vasele sanguine. În tulburarea DPK, două anormalităţi distinctive majore sunt depleţia de ATP şi creşterea concomitentă de 2,3-difosfoglicerat, în concordanţă cu acumularea de intermediari glicolitici superiori. Mai mult, una dintre consecinţele nivelurilor scăzute de ATP şi piruvat este nivelul scăzut de lactat, ducând la inabilitatea de a regenera NAD+ prin lactat dehidrogenază, pentru analiză suplimentară în glicoliză. Lipsa de ATP disturbă gradientul de cationi în membrana globulelor roşii, cauzând lipsa de potasiu şi apă, ceea ce cauzează dehidratarea, contracţia şi crenarea celulară, şi duce la distrugerea prematură şi durata de viaţă diminuată a globulelor roşii (GR-uri). Astfel de GR-uri defecte sunt distruse în splină şi rata excesivă de hemoliză în splină duce la manifestarea anemiei hemolitice. Mecanismul exact prin care DPK sechestrează GR-uri nou maturizate în splină pentru a scurta timpii de înjumătăţire ai GR-urilor circulante nu este clar, dar studii recente sugerează faptul că neregularea metabolică afectează nu numai supravieţuirea celulară, dar de asemenea, procesul de maturizare care are ca rezultat eritropoieza ineficientă (Aizawa, S. şi colab., Exp Hematol 2005, 33 (11), 1292-8).

Piruvat kinaza catalizează transferul unei grupări de fosforil din fosfoenolpiruvat (PEP) către ADP, ducând la producerea unei molecule de piruvat şi a unei molecule de ATP. Enzima prezintă o centinţă absolută pentru cationii Mg2+ şi K+ pentru a orienta cataliza. PK funcţionează ca ultima etapă critică în glicoliză, deoarece aceasta este o reacţie în mod esenţial ireversibilă în condiţii fiziologice. În plus faţă de rolul său de sintetizare a uneia dintre cele două molecule de ATP din metabolismul glucozei în piruvat, piruvat kinază este de asemenea, un important regulator al metabolismului celular. Aceasta controlează fluxul de carbon în glicoliza inferioară pentru a asigura intermediari de metabolit cheie pentru a alimenta procese biosintetice, cum ar fi calea pentoză-fosfat, printre altele, în menţinerea metabolismului celular sănătos. Datorită acestor funcţii critice, piruvat kinaza este strict controlată, atât la nivele de expresie genică, cât şi de aloster enzimatic. La mamifere, piruvat kinaza activată în mod complet există ca o enzimă tetramerică. Patru izozime diferite (M1, M2, L şi R) sunt exprimate din două gene separate. Izozima PKR specifică eritrocitelor este exprimată din gena PKLR ("gena L") localizată pe cromozomul 1q21. Această aceeaşi genă codifică, de asemenea, izozima PKL, care este exprimată, în mod predominat, în ficat. PKLR este formată din 12 exoni cu exonul 1 care este specific eritroidului, în timp ce exonul 2 este specific ficatului. Celelalte două alte izozime de mamifer PKM1 şi PKM2 sunt produse din gena PKM ("gena M") prin alternarea evenimentelor de matisare alternative, controlate prin proteinele hnRNP. Izozima PKM2 este exprimată în ţesuturile fetale şi în celulele adulte de proliferare, cum ar fi celulele canceroase. Atât PKR, cât şi PKM2, sunt exprimate, de fapt, în proeritroblaste. Cu toate acestea, după diferenţierea şi maturizarea eritroidului, PKM2 este scăzută în mod gradual în expresie şi înlocuită în mod progresiv de către PKR în eritrocitele mature.

Din punct de veder clinic, tulburarea de deficienţă ereditară de PKR se manifestă ca anemie hemolitică non-sferocitară. Severitatea clinică a acestei tulburări variază de la simptome observabile în hemoliza în mod complet compensată până la anemia severă în mod potenţial fatală, ce necesită transfuzii cronice şi/sau splenectomie la dezvoltarea timpurie sau în timpul stresului fiziologic sau al infecţiilor serioase. Persoanele cele mai afectate, care sunt asimptomatice, în mod paradoxal datorită capacităţii îmbunătăţite de transfer al oxigenului, nu necesită niciun tratament. Cu toate acestea, pentru anumite dintre cele mai severe cazuri, deşi extrem de rare la nivelul populaţiei, cu o prevalenţă estimată de 51 per milion (Beutler, E. Blood 2000, 95 (11), 3585-8), nu există niciun tratament de modificare a bolii disponibil pentru aceşti pacienţi, altul decât îngrijirea paliativă (Tavazzi, D. şi colab., Pediatr Ann 2008, 37 (5), 303-10). Aceşti pacienţi cu anemie hemolitică non-sferocitară ereditară (HNSHA) prezintă o nevoie medicală clară neîndeplinită.

Mutaţiile genetice heterogene în PKR duc la dereglarea activităţii sale catalitice. De la clonarea iniţială a PKR şi raportarea unei singure mutaţii punctiforme Thr384>Met asociată cu un pacient cu HNSHA (Kanno, H. şi colab., Proc Natl Acad Sci USA 1991, 88 (18), 8218-21), există în prezent aproape 200 de mutaţii diferite raportate, asociate cu această boală, raportate peste tot în lume (Zanella, A. şi colab., Br J Haematol 2005, 130 (1), 11-25; Kedar, P., şi colab., Clin Genet 2009, 75 (2), 157-62; Fermo, E. şi colab., Br J Haematol 2005, 129 (6), 839-46; Pissard, S. şi colab., Br J Haematol 2006, 133 (6), 683-9). Deşi aceste mutaţii reprezintă leziuni genetice de un interval larg care include anormalităţi deleţionale şi transcriptionale sau translaţionale, de departe, cel mai obişnuit tip este mutaţia de sens greşit în regiunea de codificare, care într-un fel sau altul, afectează reziduurile conservate în cadrul domeniilor care sunt importante din punct de vedere structural pentru funcţia catalitică a PKR. Modelul de prevalenţă a mutaţiei pare să fie distribuit în mod neunitar către fundalurile etnice specifice. De exemplu, cele mai frecvente substituţii de codon raportate pentru pacienţii Nord Americani şi Europeni par să fie Arg486>Trp şi Arg510>Gln, în timp ce mutaţiile Arg479>His, Arg490>Trp şi Asp331>Gly au fost descoperite mai frecvent la pacienţii Asiatici (Kedar, P., şi colab., Clin Genet 2009, 75 (2), 157-62).

Kung Charles şi colab. expune faptul că "Activarea AG-348 a piruvat kinazei in Vivo îmbunătăţeşte Glicoliza Globulelor Roşii la Şoareci" şi Yang Hua şi colab. expune "Studii de Fază I de Doză în Creştere Unică (SAD) şi Multiplă (MAD) de Siguranţă, Tolerabilitate, Farmacocinetică (PK) şi Piruvat kinază-R la subiecţi sănătoşi" la a 56-a Reuniune Anuală a Am. Chem. Soc. Hematol.; San Francisco, CA, USA Dec. 06-09, 2014 ISSN: 0006-4971. Inhibitorii de piruvat kinază pentru utilizare în terapie sunt descrişi în WO 2012/151451 A1.

REZUMATUL INVENŢIEI

Prezenta invenţie este orientată către un Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea deficienţei de piruvat kinază (DPK) la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg sau de aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg de Compus 1 sau dintr-o sare acceptabilă din punct de vedere farmaceutic sau dintr-un hidrat ale acestuia, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel DPK la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă. În plus, prezenta invenţie este orientată către un Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea deficienţei de piruvat kinază (DPK) la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg de Compus 1 sau dintr-o sare acceptabilă din punct de vedere farmaceutic sau dintr-un hidrat ale acestuia, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel DPK la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă. În plus, prezenta invenţie este orientată către un Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea anemiei hemolitice care cuprinde administrarea pe cale orală la un subiect care are nevoie de acesta, a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg sau de aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg de Compus 1 sau dintr-o sare acceptabilă din punct de vedere farmaceutic sau dintr-un hidrat ale acestuia, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel anemia hemolitică la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă. În plus, prezenta invenţie este orientată către un Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea anemiei hemolitice la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg de Compus 1 sau dintr-o sare acceptabilă din punct de vedere farmaceutic sau dintr-un hidrat ale acestuia, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel anemia hemolitică la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă. În plus, prezenta invenţie este orientată către un Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea talasemiei care cuprinde administrarea pe cale orală la un subiect care are nevoie de acesta a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg sau de aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg de Compus 1 sau dintr-o sare acceptabilă din punct de vedere farmaceutic sau dintr-un hidrat ale acestuia, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel talasemia la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă. În plus, prezenta invenţie este orientată către un Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea talasemiei la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg de Compus 1 sau dintr-o sare acceptabilă din punct de vedere farmaceutic sau dintr-un hidrat ale acestuia, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel talasemia la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă. În plus, prezenta invenţie este orientată către un Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea anemiei falciforme care cuprinde administrarea pe cale orală la un subiect care are nevoie de acesta a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg sau de aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg de Compus 1 sau dintr-o sare acceptabilă din punct de vedere farmaceutic sau dintr-un hidrat ale acestuia, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel anemia falciformă, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă. În plus, prezenta invenţie este orientată către un Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea anemiei falciforme la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg de Compus 1 sau dintr-o sare acceptabilă din punct de vedere farmaceutic sau dintr-un hidrat ale acestuia, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel anemia falciformă la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă.

Dintr-un punct de vedere, este dezvăluită o metodă de evaluare a unui subiect, metoda cuprinzând: administrarea la subiect de N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1); şi dobândirea unei valori pentru nivelul de Compus 1, nivelul de 2,3-difosfoglicerat (2,3-DPG), nivelul de adenozină trifosfat (ATP) sau activitatea PKR la subiect, pentru a evalua astfel subiectul.

În anumite realizări, valoarea pentru nivelul de Compus 1 este dobândită prin analizarea concentraţiei plasmatice de Compus 1.

În anumite realizări, nivelul de 2,3-DPG este dobândit prin analizarea concentraţiei din sânge de 2,3-DPG.

În anumite realizări, nivelul de ATP este dobândit prin analizarea concentraţiei din sânge de ATP.

În anumite realizări, activitatea PKR este dobândită prin analizarea concentraţiei din sânge a unui marker 13C în sânge. De exemplu, glucoza marcată cu 13C este administrată la un subiect, şi încorporată în anumiţi intermediari glicolitici în sânge.

În anumite realizări, analiza este realizată prin analiza probei de fluid corporal, cum ar fi sânge, prin, de exemplu, spectroscopie de masă, de exemplu, LC-MS.

Dintr-un alt punct de vedere, este dezvăluită o metodă de evaluare a unui subiect, metoda cuprinzând dobândirea, de exemplu, dobândirea în mod direct, a valorii pentru nivelul unui compus de N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1), nivelulul de 2,3-DPG, nivelulul de ATP sau activitatea PKR la un subiect care a fost tratat cu Compusul 1, pentru a evalua astfel subiectul. În anumite realizări, dobândirea cuprinde primirea unei probe de la subiect. În anumite realizări, dobândirea cuprinde transmiterea valorii către o terţă parte, de exemplu, partea care a administrat Compusul 1.

În anumite realizări, activitatea PKR este dobândită prin analizarea concentraţiei din sânge de marker 13C în sânge. De exemplu, glucoza marcată cu 13C este administrată la un subiect, şi încorporată în anumiţi intermediari glicolitici în sânge.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1 în cadrul unei perioade preselectate de mai puţin de 7 zile, mai puţin de 6 zile, mai puţin de 5 zile, mai puţin de 4 zile, mai puţin de 3 zile, sau mai puţin de 72 ore anterior evaluării, de exemplu, mai puţin de 48 ore, mai puţin de 24 ore, mai puţin de 12 ore, mai puţin de 10 ore, mai puţin de 8 ore, mai puţin de 6 ore, mai puţin de 4 ore, mai puţin de 3 ore, mai puţin de 2 ore, mai puţin de 1.5 ore, mai puţin de 1 oră, mai puţin de 45 minute, mai puţin de 30 minute, sau mai puţin de 15 minute.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1, de exemplu, pe cale orală, o doză de la aproximativ 10 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg, de aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg, de aproximativ 200 mg până la aproximativ 500 mg, de aproximativ 500 mg până la aproximativ 1200 mg, de aproximativ 1200 mg până la aproximativ 2000 mg, sau de aproximativ 2000 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, de aproximativ 30 mg, de aproximativ 120 mg, de aproximativ 360 mg, de aproximativ 700 mg, de aproximativ 1400 mg, de aproximativ 2500 mg, de Compus 1.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1, de exemplu, pe cale orală, o doză de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg, de exemplu, de aproximativ 50 mg, de aproximativ 75 mg, de aproximativ 100 mg, de aproximativ 125 mg, de aproximativ 150 mg, de aproximativ 175 mg, 200 mg, de aproximativ 225 mg, de aproximativ 250 mg, de aproximativ 275 mg, de aproximativ 300 mg, de Compus 1.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat, de exemplu, pe cale orală, Compus 1 o dată sau de două ori, zilnic.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1, de exemplu, pe cale orală, de două ori, zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 12 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat la subiect la, de la aproximativ 10 mg până la aproximativ 1000 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de exemplu, de la aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de la aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de la aproximativ 200 mg până la aproximativ 500 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de la aproximativ 500 mg până la aproximativ 1000 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de exemplu, de la aproximativ 15 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de la aproximativ 60 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de la aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de la aproximativ 360 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de la aproximativ 700 mg aproximativ la fiecare 12 ore.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1, de exemplu, pe cale orală, o dată zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 24 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, la subiect de la aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de exemplu, de la aproximativ 90 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de la aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de la aproximativ 150 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de la aproximativ 180 mg aproximativ la fiecare 24 ore, sau de la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore.

În anumite realizări, metoda cuprinde compararea nivelului de Compus 1, a nivelului de 2,3-DPG sau a nivelului de ATP la un standard de referinţă.

În anumite realizări, Compusul 1 este prezent într-o cantitate detectabilă la subiect cel puţin 2 ore, cel puţin 3 ore, cel puţin 4 ore, cel puţin 5 ore, cel puţin 6 ore, cel puţin 7 ore, cel puţin 8 ore, cel puţin 9 ore, sau cel puţin 10 ore după administrare la subiect.

În anumite realizări, standardul de referinţă pentru nivelul de Compus 1, nivelul de 2,3-DPG, nivelul de ATP sau nivelul de activitate PRK este nivelul de Compus 1, nivelul de 2,3-DPG, nivelul de ATP sau nivelul de activitate PRK anterior administrării de Compus 1.

În anumite realizări, concentraţia plasmatică de Compus 1 este de la aproximativ 10,000 ng/mL până la aproximativ 1 ng/mL, de exemplu, de la aproximativ 1000 ng/mL până la aproximativ 10 ng/mL.

În anumite realizări, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă cu cel puţin de la aproximativ 15% în raport cu standardul de referinţă (de exemplu, de la aproximativ 15% până la aproximativ 60%). În anumite realizări, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă cu cel puţin de la aproximativ 15%, cu cel puţin de la aproximativ 20%, cu cel puţin de la aproximativ 25%, cu cel puţin de la aproximativ 30%, cu cel puţin de la aproximativ 35%, cu cel puţin de la aproximativ 40%, cu cel puţin de la aproximativ 45%, cu cel puţin de la aproximativ 50%, cu cel puţin de la aproximativ 55%, cu cel puţin de la aproximativ 60%.

În anumite realizări, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă pentru cel puţin de la aproximativ 4 ore (de exemplu, cel puţin de la aproximativ 8 ore, cel puţin de la aproximativ 12 ore, cel puţin de la aproximativ 16 ore, cel puţin de la aproximativ 20 ore, cel puţin de la aproximativ 24 ore, cel puţin de la aproximativ 36 ore, cel puţin de la aproximativ 48 ore, cel puţin de la aproximativ 72 ore sau mai mult).

În anumite realizări, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă cu cel puţin de la aproximativ 15% în raport cu standardul de referinţă (de exemplu, de la aproximativ 15% până la aproximativ 60%). În anumite realizări, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă cu cel puţin de la aproximativ 15%, cu cel puţin de la aproximativ 20%, cu cel puţin de la aproximativ 25%, cu cel puţin de la aproximativ 30%, cu cel puţin de la aproximativ 35%, cu cel puţin de la aproximativ 40%, cu cel puţin de la aproximativ 45%, cu cel puţin de la aproximativ 50%, cu cel puţin de la aproximativ 55%, cu cel puţin de la aproximativ 60%, for cel puţin de la aproximativ 4 ore (de exemplu, cel puţin de la aproximativ 8 ore, cel puţin de la aproximativ 12 ore, cel puţin de la aproximativ 16 ore, cel puţin de la aproximativ 20 ore, cel puţin de la aproximativ 24 ore, cel puţin de la aproximativ 36 ore, cel puţin de la aproximativ 48 ore, cel puţin de la aproximativ 72 ore sau mai mult).

În anumite realizări, metoda cuprinde administrarea unei cantităţi de Compus 1 suficientă pentru a asigura o concentraţie de sânge din 2,3-DPG, care este redusă cu cel puţin 15% în raport cu standardul de referinţă (de exemplu, de la aproximativ 15% până la aproximativ 60%). În anumite realizări, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă cu cel puţin de la aproximativ 15%, cu cel puţin de la aproximativ 20%, cu cel puţin de la aproximativ 25%, cu cel puţin de la aproximativ 30%, cu cel puţin de la aproximativ 35%, cu cel puţin de la aproximativ 40%, cu cel puţin de la aproximativ 45%, cu cel puţin de la aproximativ 50%, cu cel puţin de la aproximativ 55%, cu cel puţin de la aproximativ 60%.

În anumite realizări, o sigură administrare de Compus 1 este suficientă pentru a asigura o concentraţie din sânge de 2,3-DPG redusă cu cel puţin 15% în raport cu standardul de referinţă (de exemplu, de la aproximativ 15% până la aproximativ 60%). În anumite realizări, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă cu cel puţin de la aproximativ 15%, cu cel puţin de la aproximativ 20%, cu cel puţin de la aproximativ 25%, cu cel puţin de la aproximativ 30%, cu cel puţin de la aproximativ 35%, cu cel puţin de la aproximativ 40%, cu cel puţin de la aproximativ 45%, cu cel puţin de la aproximativ 50%, cu cel puţin de la aproximativ 55%, cu cel puţin de la aproximativ 60%. Dintr-un alt punct de vedere, este dezvăluit Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă de tratare a unui subiect pentru o tulburare, de exemplu, anemia hemolitică non-sferocitară ereditară; anemie falciformă; talasemie, de exemplu, beta-talasemie; sferocitoză ereditară; eliptocitoză ereditară; sbetalipoproteinemie; sindromul Bassen-Kornzweig sau hemoglobinuria paroxistică nocturnă, care cuprinde administrarea la subiect a unei cantităţi de Compus 1 suficientă pentru a asigura o concentraţie din sânge de 2,3-DPG redusă cu cel puţin 15% în raport cu standardul de referinţă (de exemplu, de la aproximativ 15% până la aproximativ 60%). În anumite realizări, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă cu cel puţin de la aproximativ 15%, cu cel puţin de la aproximativ 20%, cu cel puţin de la aproximativ 25%, cu cel puţin de la aproximativ 30%, cu cel puţin de la aproximativ 35%, cu cel puţin de la aproximativ 40%, cu cel puţin de la aproximativ 45%, cu cel puţin de la aproximativ 50%, cu cel puţin de la aproximativ 55%, cu cel puţin de la aproximativ 60%.

În anumite realizări, standardul de referinţă este, de exemplu, nivelul de 2,3-DPG sau nivelul de ATP din sânge, la o persoană bolnavă, de exemplu, o persoană care prezintă o tulburare metabolică sau o tulburare sanguină, de exemplu, o persoană diagnosticată cu deficienţă de piruvat kinază (DPK). În anumite realizări, standardul de referinţă este, de exemplu, un nivel de bază, de exemplu, nivelul de 2,3-DPG sau nivelul de ATP din sânge, la subiect anterior administrării cu Compus 1.

În anumite realizări, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă pentru cel puţin de aproximativ 4 ore (de exemplu, cel puţin de aproximativ 8 ore, cel puţin de aproximativ 12 ore, cel puţin de aproximativ 16 ore, cel puţin de aproximativ 20 ore, cel puţin de aproximativ 24 ore, cel puţin de aproximativ 36 ore, cel puţin de aproximativ 48 ore, cel puţin de aproximativ 72 ore sau mai mult).

În anumite realizări, subiectul este evaluat mai puţin de 72 ore, mai puţin de 48 ore, mai puţin de 24 ore, mai puţin de 12 ore, mai puţin de 10 ore, mai puţin de 8 ore, mai puţin de 6 ore, mai puţin de 4 ore, mai puţin de 3 ore, mai puţin de 2 ore, mai puţin de 1,5 ore, mai puţin de 1 oră, mai puţin de 45 minute, mai puţin de 30 minute, sau mai puţin de 15 minute, după administrarea de Compus 1.

În anumite realizări, o singură administrare de Compus 1 este suficientă pentru a asigura o concentraţie din sânge de 2,3-DPG redusă cu cel puţin 15% în raport cu standardul de referinţă (de exemplu, de la aproximativ 15% până la aproximativ 60%). În anumite realizări, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă cu cel puţin de la aproximativ 15%, cu cel puţin de la aproximativ 20%, cu cel puţin de la aproximativ 25%, cu cel puţin de la aproximativ 30%, cu cel puţin de la aproximativ 35%, cu cel puţin de la aproximativ 40%, cu cel puţin de la aproximativ 45%, cu cel puţin aproximativ 50%, cu cel puţin aproximativ 55%, cu cel puţin aproximativ 60%. Într-o realizare, concentraţia din sânge de 2,3-DPG este redusă pentru cel puţin aproximativ 4 ore (de exemplu, cel puţin aproximativ 8 ore, cel puţin aproximativ 12 ore, cel puţin aproximativ 16 ore, cel puţin aproximativ 20 ore, cel puţin aproximativ 24 ore, cel puţin aproximativ 36 ore, cel puţin aproximativ 48 ore, cel puţin aproximativ 72 ore sau mai mult).

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1, de exemplu, pe cale orală, a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg, aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg, aproximativ 200 mg până la aproximativ 500 mg, aproximativ 500 mg până la aproximativ 1200 mg, aproximativ 1200 mg până la aproximativ 2000 mg, sau aproximativ 2000 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, aproximativ 30 mg, aproximativ 120 mg, aproximativ 360 mg, aproximativ 700 mg, aproximativ 1400 mg, aproximativ 2500 mg, de Compus 1.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1, de exemplu, pe cale orală, o doză de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg, de exemplu, aproximativ 50 mg, aproximativ 75 mg, aproximativ 100 mg, aproximativ 125 mg, aproximativ 150 mg, aproximativ 175 mg, 200 mg, aproximativ 225 mg, aproximativ 250 mg, aproximativ 275 mg, aproximativ 300 mg, de Compus 1.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1, de exemplu, pe cale orală, de două ori zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 12 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat la subiect la aproximativ 10 mg până la aproximativ 1000 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de exemplu, aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 200 mg până la aproximativ 500 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 500 mg până la aproximativ 1000 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de exemplu, aproximativ 15 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 60 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 360 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 700 mg aproximativ la fiecare 12 ore.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1, de exemplu, pe cale orală, o dată, zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 24 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, la subiect la aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de exemplu, aproximativ 90 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 150 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 180 mg aproximativ la fiecare 24 ore, sau aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore. Dintr-un alt punct de vedere, este dezvăluită Compus 1 pentru utilizare într-o metodă de tratare a unui subiect pentru o tulburare, de exemplu, anemie hemolitică non-sferocitară ereditară; anemie falciformă; talasemie, de exemplu beta-talasemie; sferocitoză ereditară; eliptocitoză ereditară; abetalipoproteinemie; sindromul Bassen-Kornzweig; sau hemoglobinurie paroxistică nocturnă, metoda cuprinzând administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg, aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg, aproximativ 200 mg până la aproximativ 500 mg, aproximativ 500 mg până la aproximativ 1200 mg, aproximativ 1200 mg până la aproximativ 2000 mg, sau aproximativ 2000 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, aproximativ 30 mg, aproximativ 120 mg, aproximativ 360 mg, aproximativ 700 mg, aproximativ 1400 mg, aproximativ 2500 mg, de Compus 1.

În anumite realizări, tulburarea este anemie hemolitică non-sferocitară ereditară.

În anumite realizări, tulburarea este anemie falciformă.

În anumite realizări, tulburarea este talasemie, de exemplu, beta-talasemie.

În anumite realizări, tulburarea este sferocitoză ereditară.

În anumite realizări, tulburarea este eliptocitoză ereditară.

În anumite realizări, tulburarea este abetalipoproteinemie.

În anumite realizări, tulburarea este sindromul Bassen-Kornzweig.

În anumite realizări, tulburarea este hemoglobinurie paroxistică nocturnă.

În anumite realizări, metoda cuprinde administrarea, de exemplu, pe cale orală, la subiect a unei doze de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg, de exemplu, aproximativ 50 mg, aproximativ 75 mg, aproximativ 100 mg, aproximativ 125 mg, aproximativ 150 mg, aproximativ 175 mg, 200 mg, aproximativ 225 mg, aproximativ 250 mg, aproximativ 275 mg, aproximativ 300 mg, de Compus 1.

În anumite realizări, Compusul 1 este administrat o dată sau de două ori, zilnic.

În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, de două ori zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 12 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat la subiect la aproximativ 10 mg până la aproximativ 1000 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de exemplu, aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 200 mg până la aproximativ 500 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 500 mg până la aproximativ 1000 mg aproximativ la fiecare 12 ore, de exemplu, aproximativ 15 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 60 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 360 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 700 mg aproximativ la fiecare 12 ore.

În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, o dată zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 24 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, la subiect la aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de exemplu, aproximativ 90 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 150 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 180 mg aproximativ la fiecare 24 ore, sau aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore.

Metodele de tratament descrise aici pot cuprinde, în mod adiţional, diferite etape de evaluare anterior şi/sau ulterior tratamentului cu Compus 1.

În anumite realizări, anterior şi/sau după tratamentul cu Compusul 1, metoda cuprinde suplimentar etapa de evaluare a parametrilor PK şi PD (de exemplu, concentraţia plasmatică de Compus 1, 2,3-DPG şi/sau ATP). Această evaluare poate fi obţinută prin analiza probei de fluid corporal, cum ar fi sânge, prin, de exemplu, spectroscopie de masă, de exemplu, LC-MS.

Dintr-un alt punct de vedere, este dezvăluită o unitate de dozare orală de Compus 1, în care unitatea de dozare orală este formată din aproximativ 10 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg, aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg, aproximativ 200 mg până la aproximativ 500 mg, aproximativ 500 mg până la aproximativ 1200 mg, aproximativ 1200 mg până la aproximativ 2000 mg, sau aproximativ 2000 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, aproximativ 30 mg, aproximativ 120 mg, aproximativ 360 mg, aproximativ 700 mg, aproximativ 1400 mg, aproximativ 2500 mg, de Compus 1.

În anumite realizări, unitatea de dozare orală este formată din aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg, de exemplu, aproximativ 50 mg, aproximativ 75 mg, aproximativ 100 mg, aproximativ 125 mg, aproximativ 150 mg, aproximativ 175 mg, 200 mg, aproximativ 225 mg, aproximativ 250 mg, aproximativ 275 mg, aproximativ 300 mg, de Compus 1.

Dintr-un alt punct de vedere, este dezvăluită o metodă de evaluare a unui subiect, metoda cuprinzând administrarea la subiect de N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) şi dobândirea informaţiilor privind apariţia unui eveniment advers (EA) pentru a evalua astfel subiectul.

Într-o realizare, evenimentul advers este selectat dintre durere de cap, greaţă, vomă şi infecţie a tractului respirator superior. Într-o realizare, evenimentul advers este greaţa. Într-o realizare, evenimentul advers este voma. Într-o realizare, evenimentul advers este infecţia tractului respirator superior.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1, de exemplu, pe cale orală, a unei doze de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg, de exemplu, aproximativ 50 mg, aproximativ 75 mg, aproximativ 100 mg, aproximativ 125 mg, aproximativ 150 mg, aproximativ 175 mg, 200 mg, aproximativ 225 mg, aproximativ 250 mg, aproximativ 275 mg, aproximativ 300 mg, de Compus 1.

În anumite realizări, subiectului i-a fost administrat Compus 1, de exemplu, pe cale orală, o dată zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 24 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, la subiect la aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de exemplu, aproximativ 90 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 150 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 180 mg aproximativ la fiecare 24 ore, sau aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore. Suplimentar este dezvăluit (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul I sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru utilizare într-o metodă pentru creşterea timpului de înjumătăţire al globulelor roşii (CSR-uri), care are nevoie de acesta, care cuprinde punerea în conact a sângelui cu o cantitate eficientă din (1) Compusul 1 sau dintr-o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic.

În anumite realizări, metoda cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg, aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg, aproximativ 200 mg până la aproximativ 500 mg, aproximativ 500 mg până la aproximativ 1200 mg, aproximativ 1200 mg până la aproximativ 2000 mg, sau aproximativ 2000 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, aproximativ 30 mg, aproximativ 120 mg, aproximativ 360 mg, aproximativ 700 mg, aproximativ 1400 mg, aproximativ 2500 mg, de Compus 1.

Suplimentar este dezvăluit (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul I sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru utilizare într-o metodă pentru regularea nivelelor de 2,3-difosfoglicerat, de exemplu, reducând nivelele de 2,3-difosfoglicerat în sânge, care are nevoie de acesta, cuprinzând punerea în contact a sângelui cu o cantitate eficientă din (1) Compusul 1 sau dintr-o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic.

Dintr-un alt punct de vedere, este dezvăluit (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul I sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru utilizare într-o metodă de tratare a unui subiect, metoda cuprinzând: administrarea la subiect a unei cantităţi eficiente din punct de vedere terapeutic din (1) Compusul 1 sau dintr-o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic; şi dobândirea unei valori pentru nivelul de Compus 1, nivelul de 2,3-difosfoglicerat (2,3-DPG), nivelul de adenozină trifosfat (ATP) sau activitatea PKR la subiect, pentru a trata astfel subiectul.

În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, o dată, zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 24 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, la subiect la aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de exemplu, aproximativ 90 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 150 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 180 mg aproximativ la fiecare 24 ore, sau aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore.

În anumite realizări, nivelul de 2,3-DPG este dobândit prin analizarea concentraţia din sânge de 2,3-DPG.

În anumite realizări, nivelul de ATP este dobândit prin analizarea concentraţia din sânge de ATP.

În anumite realizări, activitatea PKR este dobândită prin analizarea concentraţiei din sânge a unui marker 13C în sânge. De exemplu, glucoza marcată cu 13C este administrată la un subiect şi încorporată în anumiţi intermediari glicolitici în sânge.

Dintr-un alt punct de vedere, este dezvăluit (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul I sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea deficienţei de piruvat kinază (DPK) la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea la subiect a din punct de vedere terapeutic cantitate eficientă din (1) Compusul 1 sau dintr-o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic, pentru a trata astfel DPK la subiect.

În anumite realizări, anterior, în timpul şi/sau după tratament cu (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic, metoda cuprinde suplimentar etapa de evaluare pentru nivelele de Compus 1, sau pentru nivelele dintr-unul sau mai mulţi intermediar (intermediari) în calea glicolizei, de exemplu, evaluând nivelele pentru una sau mai multe dintre 2,3-difosfoglicerat (2,3-DPG), adenozină trifosfat (ATP) sau alt intermediar din calea glicolizei.

În anumite realizări, metoda cuprinde activarea uneia sau mai multor izozime de piruvat kinază, de exemplu, una sau mai multe dintre izozimele PKR, PKM2 şi/sau PKL.

În anumite realizări, metoda cuprinde activarea izozimei PKR de tip sălbatic şi/sau a izozimei PKR mutante.

Dintr-un alt punct de vedere, este dezvăluit (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul I sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru utilizare într-o metodă de activare a piruvat kinazei la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea la subiect a unei cantităţi eficiente din punct de vedere terapeutic din (1) Compusul 1 sau dintr-o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic, pentru a activa astfel piruvat kinaza la subiect.

În anumite realizări, metoda cuprinde activarea unei sau mai multor izozime de piruvat kinază, de exemplu, una sau mai multe dintre izozimele PKR, PKM2 şi/sau PKL.

În anumite realizări, metoda cuprinde activarea izozimei PKR de tip sălbatic şi/sau a izozimei PKR mutante. În anumite realizări, izozima PKR mutantă este selectată dintre G332S, G364D, T384M, G37E, R479H, R479K, R486W, R532W, R510Q, I90N şi R490W.

Suplimentar este dezvăluit (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul I sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea anemiei hemolitice non-sferocitare ereditare care cuprinde administrarea la un subiect care are nevoie de acesta, a unei cantităţi eficiente din punct de vedere terapeutic din (1) Compusul 1 sau dintr-o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic.

În anumite realizări, anterior, în timpul, şi/sau după tratament cu (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic, metoda cuprinde suplimentar etapa de evaluare pentru nivelul de Compus 1, sau pentru nivelele unuia sau mai multor intermediar (intermediari) în calea glicolizei, de exemplu, evaluarea nivelelor unuia sau mai multora dintre 2,3-difosfoglicerat (2,3-DPG), adenozină trifosfat (ATP) sau un alt intermediar din calea glicolizei.

În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, o dată zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 24 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, la subiect la aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de exemplu, aproximativ 90 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 150 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 180 mg aproximativ la fiecare 24 ore, sau aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore. Suplimentar este dezvăluit (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul I sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru utilizare într-o metodă pentru înfrângerea anemiei falciforme, care cuprinde administrarea la un subiect care are nevoie de acesta, a unei cantităţi eficiente din punct de vedere terapeutic din (1) Compusul 1 sau dintr-o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic.

În anumite realizări, anterior, în timpul, şi/sau după tratament cu (1) Compusul 1 sau cu sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic, metoda cuprinde suplimentar etapa de evaluare pentru nivelul de Compus 1, sau pentru nivelele unuia sau mai multor intermediar (intermediari) în calea glicolizei, de exemplu, evaluarea nivelelor unuia sau multora dintre 2,3-difosfoglicerat (2,3-DPG), adenozină trifosfat (ATP) sau un alt intermediar în calea glicolizei.

Suplimentar este dezvăluit (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul I sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea anemiei hemolitice (de exemplu, anemia hemolitică cronică cauzată de deficienţa de fosfoglicerat kinază, Blood Cells Mol Dis, 2011; 46(3):206) care cuprinde administrarea la un subiect care are nevoie de aceasta, a unei cantităţi eficiente din punct de vedere terapeutic de (1) Compus 1 sau dintr-o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic.

În anumite realizări, anterior, în timpul, şi/sau după tratamentul cu (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic, metoda cuprinde suplimentar etapa de evaluare pentru nivelul de Compus 1 sau pentru nivelele unuia sau mai multor intermediar (intermediari) din calea glicolizei, de exemplu, evaluarea nivelelor unuia sau multora dintre 2,3-difosfoglicerat (2,3-DPG), adenozină trifosfat (ATP), sau un alt intermediar în calea glicolizei.

În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, o dată zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 24 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, la subiect la aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de exemplu, aproximativ 90 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 150 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 180 mg aproximativ la fiecare 24 ore.

Suplimentar este dezvăluit (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul I sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea talasemiei (de exemplu, beta-talasemie), sferocitozei ereditare, eliptocitozei ereditare, abetalipoproteinemiei (sau sindromului Bassen-Kornzweig), hemoglobinuriei paroxistice nocturne, anemiei hemolitice dobândite (de exemplu, anemiile congenitale (de exemplu, enzimopatiile)), sau anemia bolilor cronice care cuprinde administrarea la un subiect care are nevoie de aceasta, a unei cantităţi eficiente din punct de vedere terapeutic de (1) N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) sau dintr-o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic.

În anumite realizări, anterior, în timpul, şi/sau după tratament cu (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic, metoda cuprinde suplimentar etapa de evaluare pentru nivelul de Compus 1, sau pentru nivelele unuia sau mai multor intermediar (intermediari) în calea glicolizei, de exemplu, evaluarea nivelelor unuia sau multora dintre 2,3-difosfoglicerat (2,3-DPG), adenozină trifosfat (ATP), sau un alt intermediar în calea glicolizei.

Suplimentar este dezvăluit (1) Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul I sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea bolilor şi afecţiunilor care sunt asociate cu nivele crescute de 2,3-difosfoglicerat (de exemplu, bolile hepatice (Am J Gastroenterol, 1987;82(12):1283) and Parkinson's (J. Neurol, Neurosurg, and Psychiatry 1976,39:952) care cuprinde administrarea la un subiect care are nevoie de acesta a unei cantităţi eficiente din punct de vedere terapeutic din (1) Compusul 1 sau dintr-o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic; (2) o compoziţie care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia şi un agent transportor; sau (3) o compoziţie farmaceutică care cuprinde Compusul 1 sau o sare a acestuia acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, şi un agent transportor acceptabil din punct de vedere farmaceutic.

Un compus de N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) şi compoziţiile care cuprind Compusul 1 descrise aici sunt activatori alosterici ai mutanţilor de PKR şi izoforme care prezintă activităţi mai scăzute în comparaţie cu tipul sălbatic, astfel, sunt utile pentru metodele conform prezentei invenţii. Astfel de mutaţii în PKR pot afecta activitatea enzimei (eficienţă catalitică), proprietăţile regulatoare (modulare prin fructoză bisfosfat (FBP)/ATP), şi/sau termostabilitatea enzimei. Exemple alle unor astfel de mutaţii sunt descrise în Valentini şi colab., JBC 2002. Anumite exemple ale mutanţilor care sunt activaţi de către compuşii descrişi aici includ G332S, G364D, T384M, G37E, R479H, R479K, R486W, R532W, R510Q, I90N şi R490W. Fără a fi legaţi de teorie, Compusul 1 afectează activităţile mutanţilor PKR prin activarea mutanţilor PKR non-responsivi la FBP, restabilind termostabilitatea mutanţilor cu stabilitate scăzută sau restabilind eficienţa catalitică a mutanţilor deterioraţi. Compusul 1 este de asemenea, un activator al PKR de tip sălbatic.

Într-o realizare, pentru a creşte timpul de înjumătăţire al globulelor roşii, N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamida (Compus 1), compoziţia sau compoziţia farmaceutică descrisă aici este adăugată în mod direct la sânge integral sau la celulele împachetate extracorporeal sau asigurate subiectului (de exemplu, pacientul) în modf direct (de exemplu, prin i.p., i.v., i.m., orală, inhalare (livrare aerosolizată), transdermică, sublinguală şi alte căi de livrare). Fără a fi legaţi de teorie, Compus 1 măreşte timpul de înjumătăţire al GR-urilor, astfel contracarând îmbătrânirea sângelui depozitat, prin impactarea ratei de eliberare a 2,3-DPG din sânge. O scădere în nivelul de concentraţie de 2,3-DPG induce un schimb spre stânga a curbei de disociere oxigen-hemoglobină şi schimbă echilibrul alosteric către R, sau starea oxigenată, astfel producînd o inhibare terapeutică a polimerizării intracelulare care stă la baza aspectului falciform, prin creşterea afinităţii pentru oxigen, datorită depleţiei de 2,3-DPG, astfel stabilizând oxi-hemoglobina mai solubilă. În mod corespunzător, într-o realizare, Compusul 1 este util ca un agent anti-falciformare. Într-o altă realizare, pentru a regula 2,3-difosfoglicerat, de exemplu, pentru reduce nivelele de 2,3-difosfoglicerat, Compusul 1 este adăugat în mod direct la sângele integral sau la celule împachetate extracorporeal sau care urmează să fie asigurate la subiect (de exemplu, pacientul) în mod direct (de exemplu, prin i.p., i.v., i.m., orală, inhalare (livrare aerosolizată), transdermică, sublinguală şi alte căi de livrare).

SCURTĂ DESCRIERE A DESENELOR

Figura 1 descrie graficul liniar care prezintă activitatea PKR (stânga), nivelele de ATP (centru), şi nivelele de 2,3-DPG (dreapta) în sânge integral de la şoareci C57/BL6 trataţi cu o singură doză dintr-un compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) la patru nivele de doză (1 mpk, 10 mpk, 50 mpk, şi 150 mpk). Rândul de sus: Date brute pentru evaluările activităţii PKR, nivelului de ATP şi nivelului de 2,3-DPG; Rândul din centru: Modificări procentuale pentru fiecare marker pentru fiecare doză normalizată la tratament cu agent purtător; Rândul de jos: Corelare farmacocinetică / farmacodinamică între expunerea Compusului 1 în plasmă şi în fiecare marker.

Figura 2 descrie grafice liniare care prezintă activitatea PKR (stânga), nivelele de ATP (centru), şi nivelele de 2,3-DPG (dreapta) în sânge integral de la şoareci C57/BL6 trataţi cu doze multiple (13 doze, BID) dintr-un compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) la patru nivele de doză (1 mpk, 10 mpk, 50 mpk, şi 150 mpk). Rândul de sus: Date brute pentru evaluările activităţii PKR, nivelului de ATP şi nivelului de 2,3-DPG; Rândul din centru: Modificări procentuale pentru fiecare marker pentru fiecare doză normalizată la tratament cu agent purtător; Rândul de jos: Corelare farmacocinetică / farmacodinamică între expunerea Compusului 1 în plasmă şi în fiecare marker.

Figura 3 descrie o schemă pentru determinarea activităţii fluxului PK la şoareci. Soarecilor C57/BL6 le sunt administrate 13 doze (BID) dintr-un compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1, 100 mpk), şi probele de sânge integral sunt îndepărtate în timp. Probele de sânge sunt incubate imediat la 37°C în prezenţa de [U-13C6]-glucoză, şi metaboliţii sunt extraşi şi cuantificaţi. Datele rezultate sunt supuse unui model de flux cinetic pentru a determin schimbarea generală în fluxul de carbon prin reacţia PKR.

Figura 4 descrie un rezumat al numărului de subiecţi care experimentează evenimente adverse (EA-uri) din grupul de tratament în studiul SAD, incluzând setul anlizei de siguranţă al perioadei atât de alimentare, cât şi de post.

Figura 5 descrie un grafic liniar care prezintă media profilelor concentraţie-timp ale unui compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) în plasma umană după o singură doză orală la 30 mg, 120 mg, 360 mg, 700 mg, 1400 mg, şi 2500 mg.

Figura 6 descrie valorile parametrului farmacocinetic (PK) ale unui compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă Compus 1 după o singură doză orală (studiu SAD).

Figura 7 descrie un grafic liniar care prezintă media profilelor concentraţie-timp ale 2,3-DPG în sânge uman după o singură doză orală de placebo, 30 mg, 120 mg, 360 mg, 700 mg, 1400 mg, şi 2500 mg dintr-un compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1).

Figura 8 descrie un grafic liniar care prezintă media profilelor concentraţie-timp ale 2,3-DPG după doze orale multiple de placebo, 120 mg, şi 360 mg dintr-un compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) pentru cohortele 1 şi 2 în studiul MAD.

Figura 9 descrie un grafic liniar care prezintă media profilelor concentraţie-timp ale ATP după doze orale multiple de placebo, 120 mg, şi 360 mg dintr-un compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) pentru cohortele 1 şi 2 în studiul MAD.

Figura 10A descrie un grafic liniar care prezintă modificarea de la nivelul de bază a profilelor concentraţie-timp ale 2,3-DPG după doze orale multiple de placebo, 15 mg (q12h), 60 mg (q12h), 120 mg (q12h), 360 mg (q12h), 700 mg (q12h) dintr-un compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) sau o singură doză de Compus 1 la 120 mg (q24h).

Figura 10B descrie un grafic liniar care prezintă modificarea de la nivelul de bază a profilelor concentraţie-timp ale ATP după doze orale multiple de placebo, 15 mg (q12h), 60 mg (q12h), 120 mg (q12h), 360 mg (q12h), 700 mg (q12h) dintr-un compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) sau o singură doză de Compus 1 la 120 mg (q24h).

Figura 11 este o schemă care ilustrează Studiul de Fază 2 descris în Exemplele de aici. BID (q12h) = de două ori-zilnic (la fiecare 12 ore); DRT = echipa de revizuire a datelor; PKR = izoforma de celule roşii sanguine ale piruvat kinazei; TBD = urmează să fie determinat; w = săptămâni.

Figura 12 este o schemă care subliniază reacţia enzimatică a piruvat kinazei R (PKR) şi modul în care mai multe evaluări farmacodinamice (PD) contribuie la un mecanism pentru înţelegerea acţiunii Compusului 1.

DESCRIERE DETALIATĂ A INVENŢIEI

Detaliile construcţiei şi aranjamentul componentelor stabilite în următoarea descriere sau ilustrate în desene nu sunt intenţionate să fie limitative. Realizările pot fi puse în practică sau realizate în diferite moduri. De asemenea, frazeologia şi terminologia utilizate aici sunt pentru scopul descrierii şi nu ar trebui privite ca fiind limitative. Utilizarea de "care include", "care cuprinde," sau "care prezintă", "care conţine", "care implică" şi variaţiile acestora de aici sunt intenţionate să cuprindă itemii enumeraţi aici în continuare şi echivalenţii acestora, precum şi itemi suplimentari.

Aşa cum a fost utilizat aici, termenul "tratare" înseamnă scădere, suprimare, atenuare, diminuare, oprire sau stabilizare a dezvoltării sau progresiei unei boli/tulburări (de exemplu, anemie hemolitică non-sferocitară ereditară; anemie falciformă; talasemie, de exemplu beta-talasemie; sferocitoză ereditară; eliptocitoză ereditară; sbetalipoproteinemie; sindromul Bassen-Kornzweig; sau hemoglobinurie paroxistică nocturnă), scăderea gravităţii bolii/tulburării (de exemplu, anemie hemolitică non-sferocitară ereditară; anemie falciformă; talasemie, de exemplu, beta-talasemie; sferocitoză ereditară; eliptocitoză ereditară; sbetalipoproteinemie; sindromul Bassen-Kornzweig; sau hemoglobinurie paroxistică nocturnă) sau îmbunătăţirea simtomelor asociate cu boala/tulburarea (de exemplu, de exemplu, anemie hemolitică non-sferocitară ereditară; anemie falciformă; talasemie, de exemplu, beta-talasemie; sferocitoză ereditară; eliptocitoză ereditară; sbetalipoproteinemia; sindromul Bassen-Kornzweig; sau hemoglobinurie paroxistică nocturnă).

Aşa cum a fost utilizat aici, o cantitate dintr-un compus N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) eficientă pentru a trata o tulburare sau o "cantitate eficientă din punct de vedere terapeutic" se referă la o cantitate a compusului care este eficientă, după administrare de doză unică sau multiplă la un subiect, în tratarea unei celule sau în vindecarea, ameliorarea, uşurarea sau îmbunătăţirea unui subiect cu o tulburare, dincolo de ceea ce s-a preconizat în absenţa unui astfel de tratament.

Aşa cum a fost utilizat aici, cantitatea de dozare se referă la baza liberă de Compus 1 sau dintr-o sare sau solvat (de exemplu, hidrat) ale acestuia, acceptabile din punct de vedere farmaceutic.

Aşa cum a fost utilizat aici, termenul "subiect" este intenţionat să însemne o persoană. Subiecte umane exemplificative includ un pacient uman (la care s-a făcut referire ca un pacient) care prezintă o tulburare, de exemplu, o tulburare descrisă aici, la un subiect normal.

Aşa cum a fost utilizat aici, termenul "a dobândi" sau "dobândirea", aşa cum termenii sunt utilizaţi aici, se referă la obţinerea posesiei unei entităţi fizice (de exemplu, o probă, de exemplu, probă de sânge sau probă de plasmă sanguină), sau a unei valori, de exemplu, o valoare numerică, prin "dobândirea în mod direct" sau "dobândirea în mod indirect" a entităţii fizice sau a valorii. "Dobândirea în mod direct" înseamnă realizarea unui proces (de exemplu, o metodă analitică) pentru a obţine entitatea fizică sau valoarea. "Dobândirea în mod indirect" se referă la primirea entităţii fizice sau a valorii dintr-o altă parte sau sursă (de exemplu, un laborator terţă parte care a dobândit în mod direct entitatea fizică sau valoarea). Dobândirea în mod direct a unei valori include realizarea unui proces care include o schimbare fizică într-o probă sau într-o altă substanţă, de exemplu, realizarea unui proces analitic care include o schimbare fizică într-o substanţă, de exemplu, o probă, realizarea unei metode analitice, de exemplu, o metodă aşa cum a fost descris aici, de exemplu, prin analiza probei de fluid corporal, cum ar fi sânge prin, de exemplu, spectroscopie de masă, de exemplu, LC-MS.

Metode de Tratament

Este dezvăluit Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea sau prevenirea unei boli, afecţiuni sau tulburări, aşa cum a fost descris aici (de exemplu, tratarea) care cuprinde administrarea la un subiect care are nevoie de acesta, de N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1).

În anumite realizări, tulburarea este selectată dintre anemie hemolitică non-sferocitară ereditară; anemie falciformă; talasemie, de exemplu, beta-talasemie; sferocitoză ereditară; eliptocitoză ereditară; sbetalipoproteinemia; sindromul Bassen-Kornzweig; sau hemoglobinurie paroxistică nocturnă.

N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) şi compoziţiile descrise aici pot fi administrate la celule în cultură, de exemplu in vitro sau ex vivo, sau la un subiect, de exemplu, in vivo, pentru a trata, preveni, şi/sau diagnostica o varietate de tulburări, incluzând pe cele descrise aici mai jos.

Compoziţii şi căi de Administrare

Compoziţiile descrise aici includ compusul N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1), precum şi agenţi terapeutici suplimentari, dacă sunt prezenţi, în cantităţi eficiente pentru obţinerea unei modulări a simptomelor de boală, incluzând pe cele descrise aici.

Termenul "agent transportor sau adjuvant acceptabili din punct de vedere farmaceutic" se referă la un agent transportor sau adjuvant care poate fi administrat la un pacient împreună cu Compusul 1 şi care nu distruge activitatea farmacologică a acestuia şi care este non-toxic atunci când este administrat în doze suficiente pentru a livra cantitatea terapeutică a compusului.

Agenţi transportori, adjuvanţi şi agenţi purtători acceptabili din punct de vedere farmaceutic, care pot fi utilizaţi în compoziţiile farmaceutice asigurate aici includ, dar nu sunt limitate la, agenţi de schimb ionic, alumină, stearat de aluminiu, lecitină, sisteme de livrare a medicamentului cu auto-emulsifiere (SEDDS) cum ar fi d-α-tocoferol polietilenglicol 1000 succinat, surfactanţi utilizaţi în forme de dozare farmaceutice, cum ar fi Tween-uri sau alte matrici polimerice de livrare asemănătoare, proteine serice, cum ar fi albumină serică umană, substanţe de tampon, cum ar fi fosfaţi, glicină, acid sorbic, sorbat de potasiu, amestecuri parţiale de gliceride ale acizilor graşi vegetali saturaţi, apă, săruri sau electroliţi, cum ar fi sulfat de protamină, hidrogen fosfat disodic, hidrogen fosfat de potasiu, clorură de sodiu, săruri de zinc, siliciu coloidal, trisilicat de magneziu, polivinil pirolidonă, substanţe pe bază de celuloză, polietilen glicol, carboximetilceluloză de sodiu, poliacrilaţi, ceruri, polietilen-polioxipropilenă-polimeri bloc, polietilen glicol şi lanolină. Ciclodextrine, cum ar fi α-, β-, şi γ-ciclodextrină, sau derivaţi modificaţi pe cale chimică, cum ar fi hidroxialchilciclodextrine, care includ 2- and 3-hidroxipropil-β-ciclodextrine, sau alţi derivaţi solubilizaţi pot fi, de asemenea, utilizaţi în mod avantajos pentru a îmbunătăţi livrarea compuşilor conform formulelor descrise aici.

Compoziţiile farmaceutice asigurate aici pot fi admninistrate pe cale orală în orice formă de dozare acceptabilă pe cale orală incluzând, dar nefiind limitate la, capsule, tablete, emulsii şi suspensii apoase, dispersii şi soluţii. În cazul tabeletelor pentru utilizare orală, agenţi transportori utilizaţi în mod obişnuit includ lactoză şi amidon de porumb. Agenţi de lubrifiere, cum ar fi stearat de magneziu, sunt, de asemenea, adăugaţi în mod tipic. Pentru administrare orală sub forma unei capsule, agenţi de diluare utili includ lactoză şi amidon uscat de porumb. Atunci când suspensii şi/sau emulsii apoase sunt administrate pe cale orală, ingredientul activ poate fi suspendat sau dizolvat într-o fază uleioasă, este combinat cu agenţi de emulsifiere şi/sau de suspendare. Dacă se doreşte, anumiţi agenţi de îndulcire şi/sau aromatizare şi/sau colorare pot fi adăugaţi.

În anumite realizări, Compusul 1 este administrat pe cale orală la subiect la o doză de aproximativ 10 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg, aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg, aproximativ 200 mg până la aproximativ 500 mg, aproximativ 500 mg până la aproximativ 1200 mg, aproximativ 1200 mg până la aproximativ 2000 mg, sau aproximativ 2000 mg până la aproximativ 3000 mg, de exemplu, aproximativ 30 mg, aproximativ 120 mg, aproximativ 360 mg, aproximativ 700 mg, aproximativ 1400 mg, aproximativ 2500 mg.

În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, o dată, zilnic, de exemplu, aproximativ la fiecare 24 ore. În anumite realizări, Compusul 1 este administrat, de exemplu, pe cale orală, la subiect la aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore, de exemplu, aproximativ 90 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 150 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 180 mg aproximativ la fiecare 24 ore.

Atunci când compoziţiile asigurate aici cuprind o combinaţie de Compus 1 şi unul sau mai mulţi agenţi terapeutici sau profilactici suplimentari, atât compusul, cât şi agentul suplimentar ar trebui să fie prezenţi la nivele de dozare de, între aproximativ 1 până la 100%, şi mai de preferat, între aproximativ 5 până la 95% din dozarea administrată în mod normal într-un regim monoterapie. Agenţii suplimentari pot fi administraţi în mod separat, ca parte a unui regim de doză multiplă, din compuşii asiguraţi aici. În mod alternativ, acei compuşi pot fi parte a unei forme de dozare unică, amestecaţi împreună cu Compus 1 într-o singură compoziţie.

Doze mai scăzute sau mai mari decât cele enumerate mai sus pot fi necesare. Regimurile specifice de dozare şi tratament pentru orice pacient particular vor depinde de o varietate de factori, incluzând activitatea compusului specific folosit, vârsta, greutatea corporală, sănătatea generală de sănătate, sexul, dieta, timpul de administrare, rata de excreţie, combinaţia de medicamente, severitatea şi cursul bolii, afecţiunea sau simptomele, şi judecata medicului curant.

După îmbunătăţirea condiţiei pacientului, o doză de menţinere dintr-un compus, compoziţie sau combinaţie asigurată aici, poate fi administrată, dacă este necesar. Ulterior, dozarea sau frecvenţa administrării, sau ambele, pot fi reduse, ca o funcţie a simptomelor, la un nivel la care afecţiunea îmbunătăţită este păstrată atunci când simptomele au fost ameliorate la nivelul dorit. Pacienţii, pot, cu toate acestea, necesita tratament intermitent sau pe o bază de termen lung după orice recurenţă a simptomelor bolii.

Selectarea şi monitorizarea pacientului

Compusul N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă (Compus 1) poate activa PKR de tip sălbatic şi/sau PKR-uri mutante. Anumite exemple ale mutanţilor care sunt activaţi de către compuşii descrişi aici includ G332S, G364D, T384M, G37E, R479H, R479K, R486W, R532W, R510Q, I90N, şi R490W. În mod corespunzător, un pacient şi/sau subiect pot fi selectaţi pentru tratament utilizând Compusul 1, mai întâi prin evaluarea pacientului şi/sau a subiectului pentru a determina dacă subiectul poartă o mutaţie în PKR (de exemplus, una dintre mutaţiile, aşa cum au fost descrise aici), şi dacă subiectul este determinat să poarte o mutaţie în PKR, astfel are nevoia de activare a activităţii mutantului PKR, atunci, administrarea în mod opţional la subiect a Compusului 1. Un subiect poate fi evaluat ca purtând o mutaţie în PKR folosind metodele cunoscute în domeniu. Subiectul poate fi, de asemenea, monitorizat, de exemplu, ulterior administrării Compusului 1. În realizări, subiectul poate fi monitorizat pentru evaluarea anumitor parametri PK/PD ai Compusului 1, cum ar fi nivelele de Compus 1, nivelele de 2,3-DPG sau nivelele de ATP.

EXEMPLE

Exemplul 1. Sinteza N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidei (Compus 1)

Sinteza Compusului 1 a fost realizată urmând procedura descrisă în Brevetul SUA Nr. 8 785 450.

Exemplul 2. N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidei (Compus 1) Activarea Piruvat kinazei In Vivo Îmbunătăţeşte Glicoliza Globulelor Roşii la Şoareci

Deficienţa de piruvat kinază (DPK) este o enzimopatie autozomal recesivă care este cea mai obişnuită cauză a anemiei hemolitice non-sferocitare ereditare (HNSHA). DPK este o boală rară caracterizată prin hemnoliză cronică pe durata vieţii cu co-morbidităţi severe. S-a presupus faptul că producţia insuficientă de energie pentru a menţine homeostazia membranară a globulelor roşii promovează hemoliza cronică. Tretamentul este în general paliativ, concentrându-se pe anemia rezultată şi nu există medicamente aprobate care ţintesc în mod direct piruvat kinaza mutată.

Compusul 1 este un activator alosteric al izoformei globulelor roşii de piruvat kinază (PKR) care a intrat recent în teste clinice de Fază I, la voluntari normali sănătoşi. Compusul 1 măreşte eficienţa catalitică şi îmbunătăţeşte stabilitatea proteică a unui spectru de proteine mutante PKR exprimate în mod recombinant, care au fost asociate cu DPK. Globulele roşii DPK sunt caracterizate de schimbări în metabolism, asociate cu glicoliză defectivă, incluzând o construcţie a intermediarului glicolitic din amonte 2,3-DPG şi deficienţa din produsul PKR adenozină trifosfat (ATP). Fluxul PKR, de exemplu, rata fluxului de carbon prin reacţia enzimei PKR, a fost examinat la pacient cu DPK sau în probe de sânge de la donator WT, prin incubarea sângelui integral cu un trasor de izotop stabil, [U-13C6]-glucoză. La diferite momente de timp, după adăugarea de [U-13C6]-glucoză, metabolismul a fost stins şi metaboliţii au fost extraşi. Dimensiunile grupului de metaboliţi şi încorporarea markerului 13C în intermediarii glicolitici au fost monitorizate prin LC/MS. Rata de încorporare a markerului a fost descoperită a fi în mod semnificativ mai scăzută în globulele roşii ale pacientului DPK, în concordanţă cu activitatea glicolitică scăzută. Tratamentul globulelor roşii DPK cu Compusul 1 ex-vivo induce schimbări în metabolism, în concordanţă cu activitatea glicolitică crescută, incluzând nivele reduse de 2,3-DPG, nivele crescute de ATP, şi nivele crescute ale activităţii enzimei PKR.

Efectul Compusului 1 asupra metabolismului globulelor roşii in vivo a fost evaluat la şoareci. Şoareci C57/BL6 au fost dozaţi prin gavaj oral, fie cu o singură doză, sau cu doze multiple (13 doze, BID) de Compus 1 timp de 7 zile. nivelele de doză testate au fost 1 mpk, 10 mpk, 50 mpk, şi 150 mpk. După ultima doză, şoarecilor le-a fost prelevat sânge pentru a evalua expunerea la medicament şi markerii farmacodinamici, incluzând 2,3-DPG şi nivelele de ATP, şi activitatea PKR. Compusul 1 a fost demonstrat a fi un compus care s-a comportat bine, cu o creştere proporţională cu doza în expunere, atât în studiile cu o singură doză, cât şi în cele cu doză multiplă. O singură doză de Compus 1 a avut ca rezultat o creştere dependentă de doză în nivelele de activitate PKR (Figura 1, stânga), concomitent cu reducerea în nivelele de 2,3-DPG (Figura 1, dreapta). nu au existat schimbări semnificative în nivelele de ATP după o singură administrare de Compus 1 (Figura 1, centru). În studiile cu doză multiplă, schimbări asemănătoare în activitatea PKR (Figura 2, stânga) şi nivelele de 2,3-DPG au fost observate (Figura 2, dreapta). Spre deosebire de studiul cu doză unică, nivelele de ATP în studiul cu doză multiplă au fost observate a fi crescute în mod robust, într-un mod dependent de doză (Figura 2, centru). Corelaţiile farmacocinetice/farmacodinamice rezultate dintre expunerea Compusului 1 în plasmă şi fiecare marker farmacodinamic (activitatea PKR, precum şi nivelele de ATP şi de 2,3-DPG) atât pentru studiile cu doză unică, cât şi pntru cele cu doză multiplă subliniază suplimentar aceste observaţii (Figurile 1 şi 2, panourile inferioare).

Efectul Compusului 1 asupra fluxului PKR flux a fost evaluat în sânge integral de la şoarecii trataţi cu Compus 1. Şoareci C57BL/6 au fost dozaţi prin gavaj oral cu Compus 1 la 100 mpk BID pentru 13 doze totale. Sânge integral a fost incubat cu [U-13C6]-glucoză la 37°C şi dimensiunile grupului de metaboliţi şi rata de încorporare a markerului 13C în itermediarii glicolitici au fost evaluate. Datele au fost analizate ulterior folosind un model matematic de flux cinetic pentru a cuantifica schimbarea generală în fluxul de carbon prin reacţia PKR. Folosind acest model, a fost determinat faptul că tratamentul cu Compus 1 a crescut în mod semnificativ fluxul glicolitic prin reacţia PKR, aşa cum a fost descris în Figura 3.

În mod colectiv, aceste date demonstrează faptul că Compusul 1, nu numai că se leagă potenţial la, dar şi activează enzima PKR in vivo, dar această activare enzimatică induce o activitate crescută a căii glicolitice în globulele roşii, fapt care are ca rezultat schimbări profunde în metabolismul celular, aşa cum s-a reflectat în nivelele crescute de ATP şi nivelele reduse de 2,3-DPG, în mod important. Din moment ce Compusul 1 prezintă potenţă asemănătoare împotriva enzimei PKR WT, precum împotriva enzimelor PKR mutante testate in vitro, aceste date susţin ipoteza potrivit căreia tratamentul cu Compus 1 poate îmbunătăţi în mod asemănător activitatea glicolitică la pacienţii DPK, şi astfel, poate corecta patologia de la baza DPK.

Exemplul 3. Studii Clinice ale Siguranţei, Tolerabilităţii, Parametrilor Farmacocinetici (PK) şi Farmacodinamici (PD) ale unui activator de Piruvat kinază-R la Subiecţi Sănătoşi

Compusul 1 este un nou activator alosteric de moleculă mică, primul-din-clasă, al PK-R care ţinteşte în mod direct defectul metabolic de la baza DPK. Studiile pre-clinice au demonstrat faptul că Compusul 1 măreşte activitatea, atât a enzimelor PK-R de tip sălbatic, cât şi a celor diferite mutate. Obiectivul cheie ale acestor studii cu doză în creştere, unică şi multiplă, controlate placebo, dublu-orb, randomizate, de Fază I, primul-la-oameni (SAD şi MAD) sunt pentru a identifica o doză sigură şi activă din punct de vedere farmacodinamic şi orarul pentru Compusul 1, care urmează să fie utilizate în studii clinice ulterioare la subiecţi cu deficienţă de piruvat kinază.

Metode

În studiul cu doză unică în creştere (SAD), bărbaţi şi femei (fără potenţial de a avea copii) sănătoase cu vârsta de 18-60 ani, au fost randomizaţi pentru a primi o doză orală unică de Compus 1 sau placebo (P). Criteriile cheie de excludere au inclus deficienţă de 6-fosfat dehidrogenază, donare de sânge, pierdere de sânge mai mare de 500 mL, sau transfuzie de sânge sau plasmă în decurs de trei luni de la scanare screening. Şase cohorte au fost evaluate, fiecare conţinând 8 subiecţi (6 subiecţi care primesc Compusul 1, 2 subiecţi care primesc placebo (P)), începând cu 30 mg în cohorta 1, urmat de 120 mg, 360 mg, 700 mg, 1400 mg şi, respectiv, 2500 mg în cohortele 2-6.

În studiul cu doză multiplă în creştere (MAD), 2 cohorte (120 mg BID şi 360 mg BID) de 8 subiecţi fiecare (6 subiecţi care primesc Compus 1, 2 subiecţi care primesc placebo (P)) au finalizat 14 zile de dozare şi 2 săptămâni de urmărire. În ambele studii, evaluările de siguranţă au inclus evenimentele adverse (EA-uri), semnele vitale, parametrii ECG şi clinici de laborator. Probele de sânge în serie au fost prelevate pentru evaluarea parametrilor PK şi PD (2,3-DPG şi ATP) pre-doză şi la intervale regulate apoi la doze multiple, în ambele studii SAD şi MAD. În mod specific, concentraţiile plasmatice de Compus 1 şi concentraţiile sanguine ale 2,3-DPG şi ATP au fost analizate prin metode în tandem de spectrometrie de masă.

Studiul MAD a fost finalizat prin evaluarea siguranţei, tolerabilităţii şi parametrilor farmacocinetici/farmacodinamici (PK/PD) ai Compusului 1 la voluntari sănătoşi şi pentru a identifica orarul de dozare pentru teste viitoare la pacienţi cu deficienţă PK. Un studiu MAD, controlat placebo, dublu orb, randomizat, cu unicentric, de Fază I (ClinicalTrials.gov NCT02149966) a fost efectuat la bărbaţi şi femei sănătoase (18-60 ani), în 6 cohorte secvenţiale (fiecare cohortă: n=6 Compus 1, n=2 placebo). Subiecţii au primit de două ori, zilnic, doze orale de Compus 1 la 15 mg până la 700 mg (q12h), sau 120 mg o dată, zilnic (q24hr) timp de 14 zile, cu urmărire până în Ziua 29. Evenimentele adverse (EAE-urile), parametrii de laborator, ECG-urile şi semnele vitale au fost monitorizate. Concentraţiile plasmatice ale Compusului 1 şi nivelele de sânge integral ale 2,3-DPG şi ATP au fost măsurate în probe de sânge în serie pentru evaluarea PK/PD. Nivelele de hormoni au fost monitorizate datorită datelor pre-clinice care sugerează modulare potenţială.

Rezultate

Studiul cu doză unică în creştere (SAD)

În SAD, toţi cei 48 de subiecţi înrolaţi au finalizat studiul, care a inclus 47 bărbaţi şi 1 femeie. Aceşti subiecţi au reprezantat un grup divers, rasial şi etnic (15 Albi, 31 Negri, 1 Asiatic, 1 Nativ Hawaian sau din altă insulă din Pacific, în care 7 subiecţi se identifică ca fiind Hispanici sau Latino) şi vârsta medie a fost de aproximativ 40 ani. Analiza datelor de siguranţă a indicat faptul că 19/48 (39%) subiecţi care primesc Compus 1 sau placebo (P) în condiţii de post şi/sau hrană, au experimentat cel puţin 1 eveniment advers emergent după tratament (AE) în timpul studiului (Figura 4). Toate EA-urile au fost uşoare sau moderate (Gradu 1 şi 2) în severitate, şi cele mai obişnuite au fost greaţa (n=5; 10%) şi durerea de cap (n=8; 17%). În cele 2 cohorte care au finalizat MAD (13 bărbaţi; 3 femei, vârsta medie 44 ani) 8/16 (50%) dintre subiecţi care primesc Compus 1 sau placebo au experimentat 11 EA-uri. Toate EA-urile au fost uşoare (n=10) sau moderate (n=1) şi cele mai frecvente au fost vânătăile prin puncţie venoasă. Nu au exista EA-uri serioase, întreruperi din cauza EA-urilor sau toxicităţi de limitare a dozei în niciun studiu. Doza maximă tolerată nu a fost atinsă în SAD şi escaladarea dozei continuă în MAD. În cohortele 1-6 din SAD, expunerea la doza unică de Compus 1 a crescut modul proporţional cu doza (Cmax plasmatică medie, AUC0-12ore şi AUC0-72ore) (Figura 5). Absorbţia a fost rapidă, cu un Tmax mediu de 0,75 - 4,0 ore. Valorile parametrului farmacocinetic al Compusului 1 pentru fiecare cohortă de SAD sunt rezumate în Figura 6. Aşa cum era prevăzut, Compusul 1 a avut o distribuţie sau o fază de eliminare rapidî în timpul primelor 12 ore după dozare, cu un timp de înjumătăţire aparent de aproximativ 2-4 ore (Figura 5). Timpul de înjumătăţire terminal aparent mediu (t1/2) a variat de la 17,5 - 20,5 ore sau 50 - 80 ore, atunci când concentraţiile au fost măsurate timp de 72 sau, respectiv, 120 ore (Figura 6). În plus, o scădere dependentă de doză în concentraţia markerului farmacodinamic 2,3-DPG a fost observată la 24 ore după expunere la Compus 1 (cu o scădere de 48%), care a revenit la nivelele de placebo după 72 ore (Figura 7). Rezultatele preliminare au indicat faptul că alimentele au avut un efect minim asupra expunerii la Compus 1.

Studiul cu doză multiplă în creştere (MAD)

În studiul MAD, rezultatele farmacocinetice pentru cohortele 1 şi 2 în Ziua 1 au fost în concordanţă cu cele ale studiului SAD. Cu toate acestea, valorile parametrului farmacocinetic ale Compusului 1 au fost mai scăzute în Ziua 14 în comparaţie cu cele din Ziua 1, sugerând faptul că dozele multiple de Compus 1 pot avea ca rezultat o creştere în rata metabolismului medicamentului. Scăderea în expunere în Ziua 14 este în concordanţă cu datele pre-clinice, sugerând faptul că Compusul 1 este un agent de inducere moderat al citocromului P450 3A4 (CYP3A4), care calea principală a metabolismului oxidativ al Compusului 1. În mod asemănător, scăderile în nivelele de 2,3-DPG au fost, de asemenea, observate după administrarea dozei finale în cohortele 1 şi 2 ale studiului MAD. Concentraţiile de 2,3-DPG în sânge au revenit la nivelele de placebo între 48 şi 72 ore după ultima doză (Figura 8). Au existat creşteri minime în nivelele sanguine de ATP după o singură doză de Compus 1 în studiul SAD. Spre deosebire, au existat creşteri substanţiale în nivelele de ATP în sânge în Zilele 8 - 14 ale subiecţilor din cohortele 1 şi 2 în studiul MAD, şi nivelele au rămas ridicate timp de 72 ore după ultima doză (Figura 9).

În cele 6 cohorte secvenţiale, 48 subiecţi (42 bărbaţi şi 6 femei) cu o vârstă medie de 41,5 (25-60) ani au fost înrolaţi. În final,datele de siguranţă deschise au prezentat ≥1 EA în 16 din 36 (44%) subiecţi trataţi cu Compus 1 şi în 4 din cei 12 (33%) subiecţi cu placebo (P). Tratamentul asociat ≥1 EA-uri a fost notat în 11 din cei 36 (31%) de subiecţi trataţi cu Compus 1 şi în 3 din cei 12 (25%) subiecţi cu placebo. Toate EA-urile asociate cu tratamentul au fost uşoare sau moderate (doar 1 eveniment de gradul 3) în severitate şi adesea, reversibile, în ciuda dozării continuate. Cele mai frecvente EA-uri asociate cu Compusul 1 au fost greaţă şi durere de cap, 5 din cei 36 (14%) subiecţi pentru fiecare (P: 0/12 (0%) greaţă; durere de cap 1 din cei 12 (8%)). EA-uri gastrointestinale au avut loc la subiecţi trataţi cu Compus 1, doar la cea mai înaltă doză, 700 mg q12h. Un EA de gradul 3 a avut loc (Compus 1 (700 mg q12h), valori ridicate ale funcţiei hepatice (LFT-uri) care au revenit după întreruperea tratamentului). Au existat patru întreruperi ale Compusului 1: din cauza EA-urilor la 2 subiecţi (erupţia medicamentoasă de Grad 2, 60 mg q12h; LFT-uri ridicate de Grad 3, 700 mg q12h), şi 2 subiecţi şi-au retras consimţământul (ambii au prezentat greaţă de Grad 1/2 şi vomă de Grad 1/1, ambii la 700 mg q12h).

Cea mai înaltă doză tolerată a fost 360 mg q12h (dozele între 360 şi 700 nu au fost explorate). Expunerea în plasmă a Compusului 1 a fost dependentă de doză cu variabilitate scăzută până la moderată în parametrii PK ai Compusului 1 şi metabolitului său. A exista o scădere dependentă de doză în 2,3-DPG şi o creştere în ATP cu efecte de formare a unui platou la 360 mg q12h. Scăderea în 2,3-DPG a fost robustă după Doza 1, în timp ce creşterea în ATP a avut loc în mod gradual şi a fost puternic evidentă în Ziua 8. Schimbarea de la nivelul de bază în 2,3-DPG şi ATP s-a aflat în platou la ∼300 µg/ml (-50% scădere) şi, respectiv, -175 µg/ml (∼50% creştere) (Figurile 10A şi, respectiv, 10B). După doza finală din Ziua 14, 2,3-DPG a revenit la nivele asemănătoare cu nivelul de bază, între 72 şi 120 ore (Figura 10A). Nivelele de ATP au rămat ridicate în decurs de 120 ore post-doză (Figura 10B).

Compusul 1 a prezentat un profil de siguranţă favorabil şi a fost bine tolerat la subiecţii sănătoşi, pe baza analizei preliminare a subiecţilor care primesc o singură doză, de până la 2500 mg sau doze BID multiple, de până la 360 mg timp de până la 14 zile. Compusul 1 a demonstrat, de asemenea, un profil PK de dorit, cu absorbţie rapidă, variabilitate PK scăzută şi expunere proporţională cu doza cu efect PD, aşa cum a fost demonstrat asupra 2,3-DPG şi ATP. Nu au existat EA-uri serioase, întreruperi din cauza EA-urilor sau toxicităţi de limitare a dozei în studiul SAD, şi, până în prezent, niciun EA serios în studiul MAD.

Modificările dependente de doză în nivelele sanguine de ATP şi 2,3-DPG observate în aceste studii sunt în concordanţă cu activitatea crescută a căii glicolitice, care reprezintă efectul farmacodinamic prevăzut al Compusului 1. Aceste date sunt în concordanţă cu studiile pre-clinice la şoareci, descrise în Exemplul 2. Din moment ce Compusul 1 prezintă activitate biochimică aproape echipotentă împotriva enzimelor PKR de tip sălbatic şi mutante, datele susţin ipoteza potrivit căreia Compusul 1 poate fi capabil să îmbunătăţească activitatea glicolitică în globulele roşii ale pacienţilor cu DPK, pentru a soluţiona cauza de bază a bolilor.

Aşa cum a fost prezentat în Figura 10A a existat o scădere în 2,3-DPG în sânge cu Compusul 1. Nivelele sanguine medii de 2,3-DPG au scăzut în general de la nivelul de bază în decursul perioadei de 12 ore post-doză, după prima doză de Compus 1 în nivelele de doză studiate. Rata de scădere în nivelele de 2,3-DPG a fost mai lente la doze mai scăzute. O parte mare a scăderii a avut loc după prima doză şi scăderea şi-a atins gradul său maxim în decurs de 7 zile de dozare. Scăderile asociate cu doza în nivelele de 2,3-DPG au fost observate cu doze în creştere de Compus 1 la doze scăzute de 15 şi 60 mg de Compus 1 q12h şi au atins un platou la nivelele de doză de 120 până la 700 mg q12h, cu scăderi suplimentare minime cu doze mai mari. Scăderea maximă în nivelele de 2,3-DPG a fost de aproximativ 300 µg/mL, o scădere de aproximativ 50%. Concentraţia 2,3-DPG a revenit la nivelul de bază în decurs de 72 ore după doza finală de Compus 1.

Aşa cum a fost prezentat în Figura 10B, a existat o creştere în ATP în sânge cu Compusul 1. Nivelele de ATP au crescut în timpul administrării de doze multiple de Compus 1. Orice efect al Compusului 1 asupra nivelelor de ATP în timpul celor 12 ore care urmează primei doze a fost minimal. Creşterea în nivelele de ATP şi-a atins gradul maximîn decurs de 10 zile de dozare. Creşterile în nivelele de ATP au fost observate cu doze în creştere de AG-348, la doze scăzute de 15 şi 60 mg de AG-348 q12h şi au atins un platou la nivelele de doză de 120 până la 700 mg, cu creşteri suplimentare minie cu doze mai mari. Creşterea maximă în nivelele de ATP a fost de aproximativ 175 µg/mL, o creştere de aproximativ 50%. Concentraţia de ATP a rămas crescută timp de 120 ore după doza finală de Compus 1.

Exemplul 4. Studii Clinice ale Siguranţei, Eficacităţii, parametrilor Farmacocinetici (PK) şi Farmacodinamici (PD) ai unui Activator al Piruvat Kinazei-R (PKR) la Subiecţi cu Deficienţă de piruvat kinază

Acest Exemplu descrie un studiu de doză variată, randomizat, multicentru, cu două braţe, deschis, de Fază 2, al Compusului 1 la pacienţi adulţi, cu deficienţă de piruvat kinază (deficienţă de PK). Acesta este primul studiu care a efectuat pe pacienţi cu deficienţă de PK. Obiectivul cheie al acestui studiu este de a evalua siguranţa şi tolerabilitatea de până la 24 săptămâni de administrare de Compus 1 la pacienţi cu deficienţă de PK.

Metode

În acest studiu cu doză variată, randomizat, multicentru, cu două braţe, deschis, de Fază 2, pacienţi adulţi (bărbaţi şi femei) cu deficienţă de piruvat kinază primesc doze multiple de Compus 1 timp de până la 24 săptămâni. Deficienţa de piruvat kinază la pacienţi este confirmată de analiza enzimatică a piruvat kinazei în globulele roşii (RBC-uri). În săptămâna 25, pacienţii care tolerează în siguranţă Compusul 1 şi care demonstrează activitatea clinică a Compusului 1 pot fi eligibili pentru înrolare într-un studiu separat de extindere a siguranţei pentru tratament continuat. Pacienţii care termină tratamentul la finalul celor 24 săptămâni sau mai devreme, vor urma o evaluare de urmărire de 4 săptămâni după ultima doză a medicamentului de test. Pacienţii cu toxicitate suspectată a fi asociată cu medicamentul de studiu vor continua urmărirea până când evenimentul advers (EA) se rezolvă, este declarat cronic, sau până când pacientul este pierdut pentru urmărire.

Selecţia pacientului

Pacienţii sunt scanaţi anterior randomizării şi Zilei 1 a perioadei de tratament pentru a îndeplini anumite criterii. Pacienţii incluşi în studiu sunt adulţi (de exemplu, în vârstă de 18 ani sau mai în vârstă) care prezintă un istoric medical/diagnostic de deficienţă de piruvat kinază şi care sunt anemici, dar nu dependenţi de transfuzie.

Randomizarea şi Dozarea

Iniţial, până la 25 de pacienţi sunt randomizaţi într-o bază deschisă, 1:1 pentru fiecare dintre cele două braţe, de exemplu, 25 pacienţii per braţ. În Braţul 1, sunt administrate două doze de Compus 1, de două ori-zilnic (BID), 300 mg de Compus 1 administrate pe cale orală la fiecare 12 ore (q12h) (BID), de exemplu, cu un minim de 10 ore între doze. În Braţul 2, 50 mg de Compus 1 sunt administrate pe cale orală q12h (BID). (Vezi Figura 11) Începând cu Ziua 1, dozarea este continuă (de exemplu, nu există perioade de pauză). Compusul 1 este asigurat ca o capsulă de Compus 1, de 25 mg sau 100 mg (echivalent cu bază liberă). Numărul de capsule per doză va fi varia în funcţie de grupul de doză atribuit. Pacienţii vor primi doze orale multiple (PO) de Compus 1, pe o perioadă de tratament de 24 de săptămâni.

Evaluările Pacientului

Siguranţa va fi monitorizată pe o bază continuă, de exemplu, la intervale regulate, sau ad hoc, după cum este necesar. De exemplu, evenimentele adverse (EA-urile), semnele vitale (VS), laboratorul clinic (hematologie, chimie clinică, coagulare şi analiza urinei) şi electrocardiograme (ECG-uri) asupra pacienţilor înrolaţi sunt monitorizate. În plus, datele PK/PD şi indicatorii disponibili ai activităţii clinice (de exemplu, schimbări de la nivelul de bază în hemoglobină (Hb)) sunt evaluaţi.

Evaluările Farmacocinetice şi Farmacodinamice

Evaluările farmacocinetice includ prelevarea de probe sanguine în serie pentru determinarea profilelor concentraţie-timp ale Compusului 1 şi sunt efectuate, de exemplu, după prima doză şi doza de dimineaţă din Ziua 15. De exemplu, nivele suplimentare scăzute de Compus 1 sunt obţinute. Compusul 1 este analizat utilizând o analiză pentru a determina concentraţiile în plasmă. Parametrii farmacocinetici în Ziua 1 şi în Ziua 15 sunt calculaţi folosind metode non-compartimentale pe baza concentraţiilor de Compus 1 observate în plasmă.

Evaluările farmacodinamice includ prelevarea de probe sanguine în serie pentru determinarea nivelelor de ATP şi 2,3-DPG. Prelevarea de probe sanguine în serie pentru determinarea nivelelor de ATP şi 2,3-DPG este efectuată, de exemplu, după prima doză şi doza de dimineaţă din Ziua 15, şi nivele adiţionale scăzute de ATP şi 2,3-DPG vor fi obţinute. ATP şi 2,3-DPG sunt analizate utilizând analize pentru a determina concentraţiile în sângele integral. Parametrii farmacodinamici în Ziua 1 şi în Ziua 15 sunt calculaţi pe baza concentraţiilor de ATP and 2,3-DPG observate în sângele integral.

În anumiite cazuri, evaluările includ determinarea activităţii PKR, a proteinei PKR şi analizele fluxului glicolitic. Probelele sanguine sunt evaluate pentru activitatea PKR în GR-uri şi evaluarea fluxului glicolitic în sângele integral este efectuată prin markare ex-vivo cu 13C-glucoză. Sângele este, de asemenea, evaluat pentru nivelele totale de proteină PKR. Nivelele de metaboliţi suplimentari sunt, de asemenea, evaluate în probele sanguine, pentru a elucida suplimentar mecanismul şi efectele activării PKR de către Compusul 1. Markeri PD exemplificativi sunt prezentaţi în Figura 12. Enzima PKR catalizează reacţia PEP-la-piruvat, cu formarea concomitentă a ATP. Legarea Compusului 1 la tetramerul PKR poate fi evaluată printr-o analiză biochimică ex-vivo a lizatelor celulare din pacienţii trataţi cu Compusul 1. Nivelele de proteină PKR în sângele integral sunt evaluate prin Western blotare sau ELISA cantitativă (sau altă analiză asemănătoare).

Analiza fluxului de PKR măsoară schimbarea în fluxul carbon din glucoză prin reacţia PKR faţă de piruvat, după tratament cu Compusul 1. Acest fapt este diferit de angajamentul ţintă măsurat prin analiza activităţii PKR, deoarece acesta este efectuat în celule intacte şi astfel, o măsurătoare mai directă şi funcţională a activităţii căii. Analiza fluxului PKR este realizată prin incubarea sângelui pacientului proaspăt extras la 37 grade C cu glucoză marcată cu 13C6. Alicote din reacţia de incubare sunt prelevate în timp şi îngheţate rapid. Analiza ulterioară prin spectrometrie de masă relevă date ale încorporării markerului în intermediarii glicolitici, incluzând DHAP, 2,3-DPG, 3-PG, şi PEP. Datele sunt potrivitge modelării matematice pentru a cuantifica fluxul de carbon prin reacţia PKR. O creştere în fluxul de carbon prin reacţia PKR indică eficacitatea Compusului 1. Angajamentul ţintă al Compusului 1 şi stimularea activităţii căii glicolitice au fost prezentate în modele preclinice şi studiile clinice pe voluntară sănătoşi, pentru a avea ca rezultat acumularea de ATP şi depletizarea metabolitului 2,3-DPG din aval. Prin urmare, o creştere în nivelele de ATP şi/sau o scădere în nivelele de 2,3-DPG indică eficacitatea Compusului 1. Nivelele acestor metaboliţi pot fi măsurate prin spectrometrie de masă din probe de sânge integral îngheţate.

În anumite cazuri, analiza expunere-răspuns este realizată pentru a evalua relaţia expunerii Compusului 1 şi efectele PD cu schimbările în indicatorii activităţii clinice (de exemplu, schimbări în nivelele de Hb).

Date/observaţii suplimentare sau alternative, altele decât cele enumerate mai sus pot fi revizuite. Pe baza revizuirilor, una sau mai multe dintre următoarele etape pot fi implementate:

• Se adaugă 1 braţ cu doză nouă (Braţul 3) pentru a înrola până la 25 de pacienţi la o doză care urmează a fi determinată, doza pentru Braţul 3 poate fi scăzută sau mai mare decât dozele pentru Braţul 1 şi Braţul 2, dar nu va depăşi 360 mg q12h; şi regimul de doză poate fi mai puţin frecvent decât q12h. Descriind astfel mai multe puncte de vedere ale mai multor realizări, urmează să fie apreciat faptul că diferite schimbări, modificări şi îmbunătăţiri vor avea loc cu uşurinţă pentru profesioniştii în domeniu. În mod corespunzător, descrierea de mai sus şi desenele sunt doar ca Exemple.

Claims

1. Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea deficienţei de piruvat kinază (DPK) la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg sau aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg de Compus 1 sau dintr-o sare sau hidrat ale acestuia, acceptabile din punct de vedere farmaceutic, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel DPK la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă.

2. Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea deficienţei de piruvat kinază (DPK) la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg de Compus 1 sau dintr-o sare sau hidrat ale acestuia, acceptabile din punct de vedere farmaceutic, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel DPK la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă.

3. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu revendicarea 1 sau 2, în care metoda cuprinde activarea piruvat kinazei R sau

în care metoda cuprinde activarea unei izozime PKR mutante.

4. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 3, în care metoda cuprinde activarea unei izozime PKR mutante.

5. Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea anemiei hemolitice care cuprinde administrarea pe cale orală la un subiect care are nevoie de acesta, a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg sau aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg de Compus 1 sau dintr-o sare sau hidrat ale acestuia, acceptabile din punct de vedere farmaceutic, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel anemia hemolitică la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă.

6. Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea anemiei hemolitice la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg de Compus 1 sau dintr-o sare sau hidrat ale acestuia, acceptabile din punct de vedere farmaceutic, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel anemia hemolitică la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă.

7. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu revendicarea 5 sau 6, în care anemia hemolitică este anemie hemolitică non-sferocitară ereditară.

8. Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea talasemiei care cuprinde administrarea pe cale orală la un subiect care are nevoie de acesta, a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg sau aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg de Compus 1 sau dintr-o sare sau hidrat ale acestuia, acceptabile din punct de vedere farmaceutic, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel talasemia la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă.

9. Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea talasemiei la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg de Compus 1 sau dintr-o sare sau hidrat ale acestuia, acceptabile din punct de vedere farmaceutic, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel talasemia la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă.

10. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu revendicarea 7 sau 8, în care talasemia este beta-talasemie.

11. Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea anemiei falciforme care cuprinde administrarea pe cale orală la un subiect care are nevoie de acesta, a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg sau aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg de Compus 1 sau dintr-o sare sau hidrat ale acestuia, acceptabile din punct de vedere farmaceutic, o dată sau de două ori, zilnic pentru a trata astfel anemia falciformă, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă.

12. Compus 1 pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea anemiei falciforme la un subiect care are nevoie de acesta, care cuprinde administrarea pe cale orală la subiect a unei doze de aproximativ 50 mg până la aproximativ 300 mg de Compus 1 sau dintr-o sare sau hidrat ale acestuia, acceptabile din punct de vedere farmaceutic, o dată sau de două ori, zilnic, pentru a trata astfel anemia falciformă la subiect, în care Compusul 1 este N-(4-(4-(ciclopropilmetil)piperazină-1-carbonil)fenil)chinolină-8-sulfonamidă.

13. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1, 5, 8, şi 11, în care metoda cuprinde administrarea pe cale orală la subiect o dată sau de două ori, zilnic, a unei doze de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg de Compus 1.

14. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1, 5, 8, şi 11, în care metoda cuprinde administrarea pe cale orală la subiect o dată sau de două ori, zilnic, a unei doze de aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg de Compus 1.

15. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 14, în care metoda cuprinde administrarea pe cale orală la subiect, o dată sau de două ori, zilnic, a unei doze de aproximativ 30 mg, sau aproximativ 120 mg de Compus 1.

16. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 14, în care metoda cuprinde administrarea la subiect, o dată sau de două ori, zilnic, a unei doze de aproximativ 50 mg, aproximativ 75 mg, aproximativ 100 mg, aproximativ 125 mg, aproximativ 150 mg, aproximativ 175 mg, aproximativ 200 mg, aproximativ 225 mg, aproximativ 250 mg, aproximativ 275 mg sau aproximativ 300 mg de Compus 1.

17. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 14, în care metoda cuprinde administrarea Compusului 1, o dată, zilnic.

18. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 14, în care metoda cuprinde administrarea Compusului 1, de două ori, zilnic.

19. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 14, în care metoda cuprinde administrarea Compusului 1 la o doză de aproximativ 50 mg, de două ori, zilnic.

20. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 14, în care metoda cuprinde administrarea Compusului 1 la o doză de aproximativ 100 mg, de două ori, zilnic.

21. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 14, în care metoda cuprinde administrarea la subiect a unei doze de Compus 1 de aproximativ 15 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 60 mg aproximativ la fiecare 12 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 12 ore.

22. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 14, în care metoda cuprinde administrarea la subiect a unei doze de Compus 1 de aproximativ 10 mg până la aproximativ 60 mg aproximativ la fiecare 12 ore sau aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 12 ore.

23. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 14, în care metoda cuprinde administrarea la subiect a unei doze de Compus 1 de aproximativ 60 mg până la aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore.

24. Compusul 1 pentru utilizare într-o metodă în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 14, în care metoda cuprinde administrarea la subiect a unei doze de Compus 1, de aproximativ 90 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 120 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 150 mg aproximativ la fiecare 24 ore, aproximativ 180 mg aproximativ la fiecare 24 ore, sau aproximativ 200 mg aproximativ la fiecare 24 ore.