RO118916B1 - Contactor electromecanic - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la un contactor electromecanic, care cuprinde un electromagnet (20) şi un suport de contacte mobile în interiorul unui corp (10). Electromagnetul (20) este situat la partea posterioară a unui corp (10), iar un plan (PB) al unor conexiuni de comandă este situat la partea frontală a unui plan (PA) al conexiunilor de forţă. Nişte borne (B) de comandă şi nişte borne (C) de control sunt dispuse într-un bloc (60) al bornelor de comandă/control de la partea din faţă. Nişte borne (26) ale bobinei sunt legate la bornele (B) de comandă prin nişte conductori transversali, care sunt cuprinşi în nişte canale realizate între o suprafaţă interioară a corpului şi o suprafaţă exterioară a unei carcase în formă de arc. ŕ

Description

Invenția se referă la un contactor electromecanic destinat circuitelor de comandă și de automatizări.

Se cunosc contactoare electromecanice alcătuite dintr-un corp, care este echipat cu niște elemente de fixare, și un suport el cuprinzând un electromagnet și un susport de con5 tacte mobile, respectivul electromagnet având o bobină, o armătură fixă și o armătură mobilă capabilă să deplaseze suportul de contacte, corpul menționat cuprinzând borne de rețea și borne de comandă.

Trebuie reamintit faptul că bornele de rețea ale corpului sunt legate, prin componente conductoare de electricitate, la contactele fixe de rețea, care pot fi separate de contactele 10 mobile de pe suportul de contacte și sunt situate în planul de racordare la rețea. Bornele de comandă sunt legate la bornele de bobină ale electromagnetului și sunt situate într-un plan al conexiunilor de comandă.

Se cunoaște că, în funcție de configurația dorită, electromagnetul poate fi aranjat la partea frontală sau la partea posterioară a corpului. Este util să fie clarificat faptul că terme15 nul parte frontală sau parte posterioară se referă la acea parte a corpului prin care se asigură acces cu o sculă la bornele de rețea, planul de racordare la rețea fiind deci la partea frontală a corpului, iar termenul posterior se referă la acea parte a corpului, care este echipată cu elemente de fixare.

La unele contactoare, care sunt folosite în mod curent și au bobina electromagnetului 20 plasată la partea posterioară a corpului, planul conexiunilor de comandă este, de asemenea, aranjat, ca o consecință și în mod logic, la partea posterioară a unei carcase sub formă de arc, care constituie partea esențială a corpului și, în același timp, formează o bază de fixare a contactorului, prin înșurubare sau înclichetare, pe un suport, de exemplu, pe o formă profilată sau o placă.

Un dispozitiv suplimentar de comandă poate fi adăugat pe partea frontală a corpului, bornele acestui ansamblu suplimentar definind un plan al conexiunilor de comandă, aranjat la partea frontală a planului de racordare la rețea.

Conexiunile de comandă se deosebesc de conexiunile la rețea, însă configurația sa nu poate fi modificată fără să conducă la o modificare a carcasei sub formă de arc. Mai mult 30 decât atât, este dezavantajos faptul că adăugarea unor borne de rețea nu se poate face decât dacă se prevăd corpuri diferite.

La alte contactoare cu bobină posterioară, care sunt folosite în mod curent, planul conexiunilor de comandă este combinat cu planul conexiunilor de rețea. Despărțirea necesară pe de o parte, între diversele borne de rețea, și pe de altă parte, între bornele de co35 mandă și bornele de rețea vecine, se asigură prin despărțituri prevăzute pe carcasa sub formă de arc.

Rezultatul constă în aceea că respectivele conexiuni de rețea și conexiuni de comandă nu sunt diferențiate în suficientă măsură, și că, dacă se dorește să se monteze o conexiune de rețea cu borne elastice în loc de borne cu șurub, este necesar să se prevadă 40 corpuri de contactor, diferite.

Problema urmărită prin prezenta invenție constă în aceea că, la un contactor având configurație cu bobină posterioară, să se ușureze diferențierea dintre conexiunile de rețea, pe de o parte, și conexiunile de comandă, iar dacă este necesar, conexiunile de control, pe de altă parte.

în conformitate cu invenția, contactor electromecanic cuprinde un corp, echipat cu elemente de fixare la un suport, un electromagnet și un suport de contacte mobile, corpul menționat având niște borne de forță, legate prin componente conductive de forță la niște contacte de forță, fixe, care pot fi separate de contactele mobile susținute de respectivul suport de contacte și sunt situate într-un plan de conexiuni, legate niște borne de comandă,

RO 118916 Β1 legate la bobina unui electromagnet și situate în planul al unor conexiuni de comandă, 50 electromagnetul este dispus la partea posterioară a corpului și planul al conexiunilor de comandă este situat la partea frontală a planului al conexiunilor de forță.

Preferabil, bornele de comandă sunt aranjate într-un bloc al bornelor de comnadă, situat la partea frontală a corpului contacțorului.

Conductorii de legătură dintre bornele bobinei, cuprinși într-o parte posterioară a 55 corpului în raport cu bornele de comandă care sunt cuprinse într-o parte frontală a corpului, se extind perpendicular pe planurile conexiunilor de comandă și de racordare la rețea, în mod avantajos, conductorii de legătură se extind în niște spații, de exemplu niște canale practicate între o suprafață interioară a corpului contactorului și o suprafață exterioară a carcasei de formă arcuită, care conține suportul de contacte mobile și care este aranjat în 60 interiorul corpului.

Când sunt prevăzute contacte de comandă, corpul contactorului poate include contacte de comandă, fixe și poate avea borne de comandă legate la aceste contacte fixe, respectivele borne de comandă fiind situate într-un plan de conexiuni care se combină cu planul conexiunilor de comandă. Preferabil, bornele de control sunt cuprinse cu bornele de 65 comandă într-o carcasă comună de comandă/control, situată la partea din față a corpului contactorului și unită cu el.

Corpul contactorului poate să includă o bază, la partea posterioară, care permite fixarea la un suport și cuprinderea componentelor fixe ale electro-magnetului și blocului bornelor de rețea la partea frontală, care cuprinde bornele de rețea, respectiva bază și blocul 70 bornelor de rețea formând un înveliș exterior care acoperă o carcasă de formă arcuită, ce protejează suportul contactelor mobile.

Avantajul prezentei invenții este acela de a simplifica producerea unei game de contactoare cu bobină posterioară, capabile de a fi echipate cu borne de legare la rețea, de tipuri diferite. 75 în continuare, se prezintă un exemplu nelimitativ, de realizare a contactorului electromagnetic, în legătură cu fig.1 până la 10, care reprezintă:

- fig.1, reprezentare schematică a containerului, în vederea laterală;

- fig.2, vedere similară, sub formă explodată, a contactorului;

- fig.3, reprezentare schematică, laterală, la o scară mărită, a carcasei de formă 80 arcuită și a blocului bornelor de rețea;

- fig.4, vedere laterală a contactorului, în secțiune;

- fig.5, vedere în perspectivă, din partea dreaptă, a elementelor interioare ale contactorului;

- fig.6, vedere în perspectivă, din partea stângă, a carcasei sub formă de arc; 85

- fig.7, vedere în perspectivă, explodată, a carcasei sub formă de arc, suportului de contacte, blocului bornelor de rețea și blocului bornelor de control - comandă, contactele fixe și mobile fiind absente;

- fig.8, vedere în perspectivă, explodată, din partea dreaptă, a bazei și blocurilor bornelor de control - comandă; 90

- fig.9 și 10, reprezentare cu secțiune, în plan vertical, frontal, a celor două forme de echipare a blocului bornelor de rețea.

Contactorul electromecanic multiplolar cuprinde un corp 10, adică în înveliș exterior care comportă o parte frontală 10a și o parte posterioare 10b. Partea frontală 10a cuprinde borne A de rețea, borne B de comandă și borne C de control. Partea posterioară 10b este 95 echipată cu elementele uzuale, pentru fixarea 11 ei pe usport, și cuprinde un electromagnet

20. Corpul 10 include niște conductori de curent cu dublă deconectare; acești conductori 12

RO 118916 Β1 au componente conductive, fixe 13 care susțin niște contacte fixe 14 de forță, precum și niște contacte mobile 15 de forță, situate pe niște punți 16 de contact. Punțile 16 mobile de contact sunt cuprinde într-un suport 17 de contacte, care se poate deplasa în funcție de acționarea de la o bobină 21 a unui electromanget 20.

în partea frontală 10a a corpului 10, bornele A de forță sunt situate într-un plan PA de racordare la rețea, în scopul de a asigura introducerea unor conductori ce duc la o sursă de energie și la o sarcină, în scopul de a alimenta cu energie electrică conductorii; mai mult, niște borne B de comandă sunt situate în partea frontală 10a, care definește un plan PB al conexiunilor de comandă, situat în partea frontală a planului PA pentru introducerea de conductori legați la un circuit de comandă, aceste borne fiind legate, în interiorul contactorului, la o bobină 21 a electromagnetului 20. în sfârșit, în partea frontală 10a se află bornele de control C, care definesc un plan PC de conexiuni, situat la partea forntală a planului PA și, de exemplu, în combinație cu planul PB, aceste forme borne legate prin conductori sau printr-o bară colectoare la un circuit de control, indicare sau ceva analog.

Mai în detaliu, corpul 10 sau carcasa a contactorului include o bază 30, confecționată din material izolator, ea având în general, o configurație de cupă paralelipipedică. Această bază, care constituie porțiunea esențială a părții posterioară 10b, deja menționată, este echipată deci cu niște elemente de fixare 11 și cuprinde bobina 21 a electromagnetului 20 precum și armătura fixă 22, în formă de E, având partea de miez a configurației de E dispusă vertical.

în corpul 10 se află o carcasă 40, în formă de arc, confecționată din material izolator, ea cuprinzând o parte a armăturii mobile 23, în formă de E, a electromagnetului 20 și suportul 17 al contactelor. Acest suport 17 al contactelor (a se vedea fig.4, 5 și 7) cuprinde punțile 16 de contact, fiecare din ele purtând cele două contacte mobile 15 ale respectivilor poli. în poziție opusă față de contactele mobile se află niște contacte fixe, corespunzătoare 14, care, prin niște componente conductive 13, sunt legate la bornele A de rețea, aceste componente 13 fiind echipate, în acest scop, cu niște benzi 13a de fixare prevăzute cu filet. Suportul 17 de contacte comportă o parte posterioară 17a, pe care se află punțile 16 de forță, și o parte frontală 17b, pe care se află contactele 18 mobile de comandă, aceste contacte conlucrând cu contactele 19 de control, fixe, așa cum se va vedea mai jos. Suportul 17 de contacte prezintă forme care acționează ca niște fitinguri 17c, prevăzute pentru acționarea unor contacte ce aparțin unui dispozitiv adăugat și legat pe partea frontală a contactorului.

Bobina 21 are o carcasă 24 izolatoare, care susține niște înfășurări 25 și este echipată cu două borne 26 de bobină, ce sunt destinate să fie legate cu bornele B de comandă. Legătura menționată anterior se realizează cu ajutorul respectivelor benzi conductive 27, orientate efectiv perpendicular pe fața frontală a contactorului, aceste benzi fiind cuprinse în niște canale transversale, spații 28 prevăzute în partea exterioară a carcasei 40 în formă de arc.

Carcasa 40 în formă de arc prezintă o formă în trepte și anume: o treaptă care definește planul PA de conexiuni cu scopul de a realiza legătura contacte de putere - borne de putere și care este acoperită de către un bloc 50 de borne de putere, și o treaptă care definește planul PB și PC de conexiuni, cu scopul de a realiza legătura contacte de control/comandă - borne de control/comandă, și care este acoperită de către un bloc 60 de borne de control/ comandă. Carcasa 40 în formă de arc este constituită dintr-un ansamblu de două semicasete 40a și 40b, de-a lungul unui plan orizontal care poate fi planul median Q al contactorului sau un plan paralel cu planul Q. Fiecare din aceste semicasete 40a și 40b

RO 118916 Β1 prezintă niște despărțituri interioare 41, destinate să asigure o izolare adecvată între 145 contactele de putere ale diverșilor poli, dar care, pe de altă parte, nu prezintă despărțituri izolatoare, exterioare între bornele de putere. Fiecare semicasetă cuprinde niște ghidaje și niște canale 42 care permit ca aceasta să fie pusă la loc și admit respectivele despărțituri izolatoare dintre borne, cu condiția să fie poziționate în blocul 50 al bornelor de putere. La partea frontală a carcasei 40 în formă de arc sunt prevăzute niște elemente 44 care permit 150 ca o componentă suplimentară să fie prinsă pe partea frontală a contactorului.

După cum se poate vedea din fig.3 precum și din fig.6 și 7, fiecare despartitură 51 prezintă o parte posterioară 51a, care pătrunde într-un canal corespunzător 42a, situat dincolo de benzile de fixare, adiacente, respectiva despărțitură 51 având, de asemenea, o parte adiacentă 51 b, care pătrunde întrun canal 42b, corespunzător, situat la partea activă 155 (clemă cu șurub, casetă elastică) a bornei A de putere. Acea parte a despărțituri!, situată către planul median Q al contactorului, include două glisiere 51c, care conlucrează cu niște canale orizontale 42c (a se vedea și fig.9 și 10). Trebuie remarcat faptul că respectivele canale 42a, 42b și 42c, împreună cu elemente ce sunt asociate cu despărțiturile 51, formează niște șicane care măresc distanța izolatoare dintre componentele conductoare de 160 forță. Blocul bornelor de putere prezintă un perete 52 într-un plan Q' paralel cu planul median Q al contactorului, care este folosit ca plan de bază pentru respectiva bornă.

Trebuie observat faptul că blocul 50 al bornei de forță poate fi adaptat la două tipuri diferite de legare, fără a trebui să fie modificată carcasă în formă de arc. Cu titlul de exemplificare, în fg. 9 și 10 se prezintă adăugarea, la carcasa în formă de arc, a unui bloc 50-1 de 165 borne având niște borne A,, elastice și, respectiv, un bloc 50-2 de borne având niște borne ^2 cu șurub. După cum se poate vedea din fig.3, 9 și 10, spațiul 53 rezervat părții active sau mobile a bornei A, între peretele 52 și peretele 54 adiacente, exterior, din planul Q al blocului de borne, are volum variabil în înălțime (direcția Y) și în adâncime (direația X) în timp ce carcasa în formă de arc rămâne identică. Blocul de borne prezintă niște orificii frontale 170 55, care permit accesul unei scule pentru manevrarea bornelor, și niște orificii 56, de la partea de sus sau de jos, situate în planul PA de conexiuni, care sunt folosite pentru introducerea unor conductori de forță, respectivele orificii terminându-se în spațiul 53. Un volum 57 de decuplare este format între peretele 52 al blocului de borne și un perete 43 paralel, echipat cu găuri de aerisire, pentru carcasa în formă de arc. La partea frontală, blocul 50 de 175 borne asigură o fereastră 58 transversală de către partea frontală a carcasei 40 în formă de arc.

Un bloc 60 de borne de comandă/control, este asamblat la partea frontală a corpului contactorului, acest bloc de borne având niște orificii 61 frontale, care permit acces cu o sculă pentru manevrarea bornelor, și niște orificii 62 superioare sau inferioare, situate în pla- 180 nul PB și PC de conexiuni și folosite pentru a se introduce conductori de comandă și control. Blocul 60 de borne prezintă un gabarit care-i permite să fie montat la nivel în fereastra 58 a blocului 50 de borne de forță și este echipat cu o deschidere 63 frontală pentru trecerea unei părți forntale a carcasei 40 în formă de arc.

Trebuie remarcat faptul că respectivul corp al contactorului este constituit dintr-un 185 ansamblu al blocului de borne de forță și baza menționată, astfel, încât aceste două elemente formează zona exterioară a contactorului și ea învelește complet carcasa în formă de arc. Blocul 50 al bornelor de forță este fixat, prin orice mijloace uzuale, de baza 30, iar blocul 60 al bornelor de comandă/control este fixat, prin orice mijloace uzuale, de blocul 50 al bornelor și/sau de carcasa 40 în formă de arc.

Claims (7)

1. Revendicări

   1. Contactor electromecanic care cuprinde un corp (10), echipat cu elemente de fixare la un suport, un electromagnet (20) și un suport (17) de contacte mobile, corpul (10) având niște borne (A) de forță, legate prin componente conductive de forță la niște contacte 195 de forță, fixe, care pot fi separate de contactele mobile susținute de respectivul suport (17) de contacte și sunt situate într-un plan (PA) de conexiuni, și niște borne (B) de comandă, legate la bobina electromagnetului (20) și situate în planul (PB) al unor conexiuni de comandă, caracterizat prin aceea că,

   - electromagnetul (20) este dispus la partea posterioară a corpului (10) și 200

   - planul (PB) al conexiunilor de comandă este situat la partea frontală a planului (PA) al conexiunilor de forță.
2. 2. Contactor, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, bornele (B) de comandă sunt dispuse într-un bloc (60) al bornelor de comandă, situate la partea forntală a corpului (10) al contactorului. 205
3. 3. Contactor, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, niște conductoare (27) de legătură, care leagă niște borne (26) de bobina menționată, cuprinsă în partea posterioară a corpului (10) pentru a comanda niște borne (B), cuprinsă în partea frontală a corpului, se extind perpendicular pe planul (PB) al conexiunilor de comnadă și pe planul (PA) al conexiunilor de forță. 210
4. 4. Contactor, conform revendicării 3, caracterizat prin aceea că, respectivele con- ductoare (27) de legătură se extind în niște spații (28), de exemplu, niște canale, realizate între o suprafață interioară a corpului (10) al contactorului și o suprafață exterioară a unei carcase (40), în formă de arc, care cuprinde suportul (17) de contacte mobile și care este dispusă în interiorul corpului (10). 215
5. 5. Contactor, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, respectivul suport (17) de contacte prezintă niște contacte de control, mobile, corpul (10) al contactorului cuprinzând niște contacte de control, fixe, și având niște borne (C) legate la aceste contacte fixe, iar bornele (C) de control fiind situate într-un plan (PC) de conexiuni, care este asociat cu planul (PB) al conexiunilor de comandă. 220
6. 6. Contactor, conform revendicării 5, caracterizat prin aceea că, bornele (C) de control sunt cuprinse cu bornele de comandă într-o bloc (60) comun de comandă/control, asamblat la partea frontală a corpului (10), al contactorului.
7. 7. Contactor, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, respectivul corp al contactorului cuprinde o bază (30), pentru fixarea părții posterioare pe un suport, și un 225 bloc (50) de borne de forță, care cuprinde niște borne (A) de forță, baza menționată și blocul bornelor de forță formând un înveliș exterior pentru carcasă (40) în formă de arc ce protejează suportul (17) de contacte mobile.