RO116623B1 - L-nucleozide cu actiune terapeutica, compozitie farmaceutica si metoda de tratament al infectiilor cu virusul hepatitei b si virusul epstein-bar - Google Patents

Abstract

Inventia se refera la L-nucleozide cu actiune terapeutica, cu formula structurala:in care R este o baza purinica sau pirimidica si R' este hidrogen, o grupare acil, alchil monofosfat, difosfat sau trifosfat si sarurile lor acceptabile farmaceutic, ca si la o compozitie farmaceutica si la o metoda de tratament, folosite in cazul infectiilor cu virusul hepatitei B si cu virusul Epstein-Bar.

Description

Invenția se referă la L-nucleozide cu acțiune terapeutică, compoziție farmaceutică și metodă de tratament a infecțiilor cu virusul hepatitei B (HBV) și virusul Epstein-Bar.

Se cunoaște că virusul hepatitei B a atins nivele epidemice în întreaga lume. După o perioadă de două până la șase luni de incubație, timp în care gazda nu își dă seama de infectare, infectarea cu HBV poate conduce la hepatită acută și afectarea ficatului, care provoacă durere abdominală, icter și niveluri ridicate în sânge ale anumitor enzime. Virusul HBV poate provoca hepatită fulminantă, boală în care secrețiile masive ale ficatului sunt distruse, și care progresează rapid, adesea fiind fatală. în mod obișnuit paciențiiîși revin după hepatita virală acută. Totuși, unii pacienți, prezintă în sânge niveluri ridicate de antigen pe perioade îndelungate sau nedefinite provocând o infectare cronică. Infectările cronice pot conduce la hepatita cronică persistentă. Pacienții infectați cu HBV cronic persistent se găsesc cel mai adesea în țările în curs de dezvoltare. Pe la mijlocul anului 1991 existau aproximativ 225 milioane de purtători cronici de HBV numai în Asia și în întreaga lume, aproape 3OO milioane de purtători. Hepatita cronică persistentă poate provoca oboseală, ciroza ficatului și carcinom hepatocelular, un cancer primar al ficatului.

în țările occidentale industrializate grupele de risc pentru infectarea cu HBV includ persoanele afectate în contact cu purtătorul de HBV sau cu probele de sânge ale acestora. în fapt, epidemiologia virusului HBV este foarte asemănătoare celei a sindromului imunodificitar dobândit, lucru care explică de ce infectarea cu HBV este obișnuită printre pacienții cu SIDA sau cu infecții asociate virusului HIV. Totuși, virusul HBV este mai contagios decât virusul HIV.

Virusul HBV este al doilea după tutun ca o cauză a cancerului uman. Mecanismul prin care virusul HBV induce cancerul este necunoscut, deși se acceptă că poate favoriza direct dezvoltarea tumorală sau poate favoriza indirect apariția tumorii prin intermediul inflamării cronice, a cirozei și a regenerării celulare care sunt asociate infectării.

Sunt cunoscuți compuși chimici din clasa oxatiolanilor (EP 382526), purinelor și pirimidinelor (EP 433898), sau analogi de nucleozide cu oxatiolani (EP 494119, 515144, 526253), care prezintă activitate antivirală față de virusul hepatitei B.

Virusul Epstein-Barr (EBV) este un membru al genului Lymphocryptovirus, care aparține subfamiliei gammaherpesvirinae. Acesta este foarte limfotropic. Virusul EBV are structura clasică a virusurilor herpetice, adică genomul ADN dublu catenar este conținut într-o nucleocapsidă icosapentahedrală, care, la rândul său, este înconjurată de un înveliș lipidic presărat cu glicoproteine virale. Un tegument proteic amorf ocupă spațiul dintre înveliș și nucleocapsidă.

Toate virusurile herpetice umane infectează și se reproduc în bună măsură în limfocite, dar virusul EBV face acest lucru în mod eficient. Cel mai important, patogeneza și răspunsurile gazdei la infectarea cu virusul EBV sunt mai dependente de infectarea limfocitică, decât este evident pentru alte virusuri hepatice umane.

Virusul EBV este recunoscut la ora actuală ca o cauză a bolilor limfoproliferative ale celulei B și a fost legat de o diversitate de alte boli grave și cronice, incluzând un sindrom progresiv rar asemănător mononucleozei și leucoplachia orală scuamoasă la pacienții cu SIDA. Ipoteza că virusul EBV este o cauză majoră a oboselii cronice nu a fost edificatoare la un examen atent.

RO 116623 Bl

Virusul EBV este transmis în primul rând prin salivă, deși în unele cazuri infectarea este transmisă prin transfuzii de sânge. Mai mult de 85% din pacienții în faza acută a mononucleozei infecțioase secretă virusul EBV.

Virusul EBV a fost asociat cancerului. Cel puțin două grupe de pacienți sunt 50 în pericol de dezvoltare a limfoamelor asociate EBV; cei care au primit transplant de rinichi, inimă, măduvă osoasă, ficat sau timus sub terapie imunosupresivă și pacienții cu SIDA. Cancerele asociate virusului EBV includ limfomului Burkitt și carcinomul nasofaringeal.

în lumina faptului că virusul hepatitei B și virusul Epstein-Barr au efecte grave 55 și adesea tragice asupra pacienților infectați, există o mare necesitate de a asigura noi agenți farmaceutici eficienți pentru a trata oamenii infectați cu acești viruși și care să aibă o toxicitate scăzută pentru gazdă.

Problema pe care o rezolvă invenția este de a obține L-nucleozide cu acțiune antivirală specifică virusurilor hepatitei B și Epstein-Barr cu care să se poată prepara 6 o compoziții farmaceutice pentru administrare în cazul infecțiilor sau afecțiunilor asociate virusurilor menționate.

L-Nucleozidele cu acțiune terapeutică, conform invenției, prezintă formula generală structurală:

OH

în care: R este o bază purinică sau pirimidinică și R” este hidrogen, o grupă acil, alchil, monofosfat, difosfat sau trifosfat.

Compoziția farmaceutică, conform invenției, pentru terapia afecțiunilor asociate 75 virusului hepatitei B și virusului Epstein-Barr, conține drept compus activ una sau mai multe L-nucleozide anterior definite sau sărurile lor acceptabile farmaceutic, într-o cantitate eficientă terapeutic, alături de un purtător acceptabil farmaceutic.

Metodă de tratament, conform invenției, aplicabilă în cazul infecțiilor asociate acestor virusuri constă în administrarea unei cantități eficiente terapeutic din compo- 8o ziția farmaceutică definită anterior, pe cale orală, parenterală, intravenoasă, intradermică sau subcutanată sau prin aplicare locală, sub formă solidă sau lichidă, într-o doză de compus activ cuprinsă, în intervalul 1 ...BO mg/kg corp/zi, preferabil, 1 ...20 mg/kg corp/zi.

Prin aplicarea invenției se obține avantajul deținerii unor L-nucleozide cu acțiune 85 antivirală, specifică, atât virusului hepatitei B, cât și virusului Epstein-Barr, care prezintă toxicitate scăzută pentru organism.

Derivații de L-nucleozidă menționați mai sus și sărurile lor acceptabile farmaceutic se folosesc la prepararea unui medicament pentru tratarea unei infecții cu virusul EBV sau HBV. 90

Un derivat de L-nucleozidă, este reprezentat de 2'-fluor-5-metil-/7-Larabinofuranoziluridină.

RO 116623 Bl

Alți derivați de L-nucleozidă, sunt selectați din grupa constând din N-JB'-deoxi2'-fluor-/7-L-arabinofuranozil)-5-etiluracil, N₁-(2'-deoxi-2'-fluor-/?-L-arabinofuranozil)-5iodcitozină și N₁-(2'-deoxi-2'-fluor-/?-L-arabinofuranozil)-5-ioduracil.

în derivații de L-nucleozidă având formula de mai sus, baza este selectată din grupa constând din 5-metil uracil (timină), 5-ioduracil, citozină și 5-etiluracil.

Un derivat de L-nucleozidă este reprezentat de 2'-fluor-5-metil-/7L-arabinofuranoziluridină, sau L-nucleozida este selectată din grupa constând din N₁-(2'-deoxi-2'fluor-^L-arabinofuranozil)-5-etiluracil, N₁-(2'-deoxi-2'-fluor-/?-L-arabinofuranozil)-5-iodcitozină și N₁-(2'-deoxi-2'-fluor-/M.-arabinofuranozil)-5-ioduracil.

Baza este selectată din grupa constând din 5-metil uracil (timină), 5-ioduracil, citozină și 5-etiluracil.

Compusul activ al compoziției farmaceutice este 2'-fluor-5-metil-/?-L- arabinofuranozil-uridină (denumit, de asemenea, L-FMAU). Acest compus este un agent antiviral potențial împotriva HBV și EBV și prezintă citotoxicitate scăzută. Alte exemple specifice de compuși activi includ N₁-(2'-deoxi-2'-fluor-/7L-arabinofuranozil)-5-etiluracil, N₁-(2^,-deoxi-2'-fluor-/7L-arabinofuranozil)-5-iodcitozină și N₁-(2'-deoxi-2'-fluor-^-L-arabinofuranozil)-5-ioduracil.

Pentru tratarea unui pacient infectat cu HBV și EBV se poate utiliza o Lnucleozidă care conține o grupă 2'-arabino-hidroxil, de exemplu, L-aratimidină, Lfludarabină, 1-araguanozină și L-arainozină, așa cum este ilustrat în fig. 1.

L-nucleozidele, conform invenției, și derivații lor acceptabili farmaceutic sau formulările acceptabile farmaceutic conținând acești compuși sunt utile pentru prevenirea și tratarea infecțiilor cu HBV și a altor afecțiuni înrudite, cum ar fi afecțiunile cu anticorp pozitiv anti-HBV și HBV-pozitiv, inflamarea cronică a ficatului cauzată de HBV, ciroză, hepatită acută, hepatită fulminantă, hepatită cronică persistentă și oboseală.

Derivații pot fi utilizați asemănător pentru tratarea afecțiunilor asociate EBV. Acești compuși sau compozițiile respective pot fi utilizate, de asemenea, în mod profilactic pentru a preveni sau întârzia progresia bolii clinice a indivizilor care prezintă anticorp anti-HBV sau anti-EBV sau antigen-HBV sau EBV pozitiv sau care au fost expuși la HBV sau EBV.

Compușii activi sau sărurile acestora acceptabile farmaceutic pot fi administrate în combinație sau alternativ cu un alt agent anti-HBV sau agent anti-EBV, incluzând pe cei listați mai sus, sau cu un agent anti-HIV. în general, în timpul terapiei alternative, în serie se administrează câte o doză eficientă din fiecare agent, pe când în terapia combinată se administrează o doză eficientă din doi sau mai mulți agenți împreună. Dozările vor depinde de vitezele de absorbție, inactivare și excreție a medicamentului precum și de alți factori cunoscuți specialiștilor în domeniu. Trebuie notat că valorile de dozare vor depinde de asemenea de gravitatea afecțiunii care trebuie atenuată. Trebuie, de asemenea, înțeles în plus că pentru orice subiect particular, de-a lungul timpului vor fi ajustate regimuri și scheme specifice de dozare conform necesității individuale și considerațiilor profesionale ale persoanei care administrează sau supervizează administrarea compoziției.

Exemple de agenți antivirali care pot fi utilizați în combinație cu compușii, conform invenției, includ enantiomerul (-) al 2-hidroximetil-5-(5-fluorcitozin-1-il)-1,3oxatiolan(FTC), enantiomerul (-) al 2-hidroximetil-5-(citozin-1-il)-1,3-oxatiolan (3TC); carbovir, aciclovir, interferon, AZT, DDI(2',3'-dideoxiinozină), DDC(2',3'-dideoxicitidină), L-DDC, L-5-F-DDC și D4T.

RO 116623 Bl

Așa cum se folosește în acesta descriere termenul 'îmbogățit enantiomeric se referă la o compoziție de nucleozidă care include cel puțin aproximativ 95% și, preferabil, aproximativ, 97%, 98%, 99% sau 100% dintr-un singur enantiomer al acelei nucleozide.

Așa cum se utilizează în această descriere termenul “alchil” include în mod specific, dar nu se limitează la grupe alchil, de la C, la C₁₀, incluzând metil, etil, propil, butii, pentil, hexil, izopropil, izobutil, sec-butil, t-butil, izopentil, amil, t-pentil, ciclopentil și ciclohexil.

Termenul “acil” în acestă descriere include, în mod specific, dar nu se limitează la grupele acetil, propionil, butiril, pentanoil, 3-metilbutiril, hidrogen succinat, 3clorbenzoat, benzoil, acetil, pivaloil, mesilat, propionil, valeril, caproic, carprilic, capric, lauric, miristic, palmitic, stearic și oleic, în acestă descriere, cu excepția cazului în care se definește altfel, termenul “arii” se referă la fenil.

Termenul “protejat” așa cum este utilizat în acestă descriere și cu excepția cazului în care se definește altfel, se referă la o grupă care este adăugată la un atom de oxigen sau azot pentru a preveni reacția sa ulterioară pe parcursul derivatizării celorlalți radicali din molecula în care este localizat oxigenul sau azotul. Specialiștior în domeniul sintezei organice le este cunoscut un număr larg de grupe protectoare ale oxigenului și azotului.

Termenul de “bază purinică sau pirimidinică” include, dar nu se limitează la, adenină, N⁶-alchilpurine, N⁶-acilpurine [în care, radicalul acilul este C(0) (alchil, arii, alcaril sau aralchil]), N^s-benzilpurină, N⁶-halopurină, IXf-vinilpurină, IXf-acetilenic purină, Νθ-acil purină, N⁶-hidroxialchil purină, N⁶-tioalchil purină, timină, citozină, 6azapirimidină, 2- mercaptopirimidină, uracil, l\l⁵-alchil-pirimidine, N⁵-benzilpirimidine, N⁵-halopirimidine, N⁵-vinil-pirimidină, N⁵-acetilenic pirimidină, N⁵-acil pirimidină, N⁵hidroxi-alchil purină, N⁶-tioalchil purină, 5-azacitidinil, 5-azauracilil, triazolopiridinil, imidazolopiridinil, pirolopirimidinil, pirazolo-pirimidinil. Grupele funcționale cu oxigen și azot ale bazei pot fi protejate după cum este necesar sau se dorește. Grupele protectoare adecvate sunt bine cunoscute specialiștilor în domeniu, și includ trimetilsilil, dimetilhexilsilil, t-butildimetilsilil și t-butildifenilsilil, tritilmetil, grupe alchil, grupe acil, cum ar fi, acetil, propionil, butii, metilsulfonil și p-toluilsulfonil. Acestea includ în mod specific 5-metil uracil (timină), 5-ioduracil, citozină și 5-etiluracil.

Invenția descrie o metodă și o compoziție, pentru tratarea infectării cu HBV, a infectării cu EBV și a altor virusuri care se înmulțesc într-o manieră asemănătoare, la oameni sau alte gazde animale, cum ar fi, HIV, care include administrarea unei cantități eficiente din una sau mai multe L-nucleozide din cele identificate mai sus, sau un derivat acceptabil fiziologic, sau o sare acceptabilă fiziologic a acestora, opțional, într-un purtător acceptabil. Derivații, conform invenției, posedă fie activitate anti-HBV și activitate anti-EBV, fie sunt metabolizați într-un compus sau în compuși care prezintă activitate anti-HBV sau anti-EBV. Derivații, conform invenției, pot fi utilizați, de asemenea, pentru a trata afecțiunile asociate HBV și EBV.

Compusul activ poate fi administrat sub forma oricărui derivat care după administrare la primitor este capabil să ofere direct sau indirect compusul de bază sau care prezintă el însuși activitate. Exemple nelimitative sunt sărurile acceptabile farmaceutic (la care, alternativ, se face referire ca la săruri acceptabile, din punct

140

145

150

155

160

165

170

175

180

185

RO 116623 Bl de vedere fiziologic), derivații purinici sau pirimidinici 5-acilați sau alchilați ai compusului activ (la care, alternativ se face referire ca la derivați activi fiziologic). Grupa poate fi o grupă ester de acid carboxilic (adică, -C(O)R'), în care radicalul necarbonilic (R') al grupei esterice este selectat dintre un radical alchil C_V..C_1O linear, ramificat sau ciclic, alcoxialchil incluzând metoximetil, aralchil incluzând benzii, ariloxialchil, cum ar fi, fenoximetil, arii incluzând fenil substituit opțional cu halogen, alchil 0,..,C₄ sau alcoxi C_V..C₄, esteri sulfonați.cum ar fi, alchil sau aralchilsulfonil incluzând metan-sulfonil, mono, di sau trifosfat ester, tritil sau monometoxitritil, benzii substituit, trialchilsilil (de exemplu, dimetil-t-butilsilil) sau difenilmetilsilil. Grupele arii din esteri cuprind în mod optim o grupă fenil sau benzii. Grupa alchil poate fi lineară, ramificată sau ciclică și în mod optim este o grupă 0,...(3,0.

I. Sinteza L-nucleozidelor

L-nucleozidele prezentate pot fi preparate, după cum se descrie mai jos în detaliu, sau prin alte procedee cunoscute specialiștilor în domeniu.

în schemele de reacție descrise mai jos în locul reactivilor numiți se pot utiliza și alți reactivi standard, incluzând acizi, baze și solvenți echivalenți, după cum va fi cunoscut unui specialist obișnuit în domeniu. Pentru oxigen și azot se poate utiliza o gamă largă de grupe protectoare și sunt descrise, de exemplu în Greene et al., Grupe protectoare în sinteza organică/ John Willey and Sons, ediția a doua, 1991. Grupele protectoare adecvate pentru oxigen și azot includ, de exemplu, o grupă silii trisubstituită, cum ar fi, trimetilsilil, dimetilhexilsilil, t-butildimetilsilil, t-butildifenil-silil, tritil, grupe alchil, grupe acil, cum ar fi, acetil, propionil, benzoil, p-N0₂ benzoil, benzii sau toluil, metilsulfonil sau p-toluilsulfonil. Grupele funcționale cu oxigen și azot din baza heterociclică trebuie protejate înainte de condensarea cu zahărul. Agenții reducători adecvați includ NaBH₄, hidrură de diizobutilaluminiu (DIBAL-H), borohidrură de litiu (LiBH₄) și hidrură de sodiu bis-(2-metoxietoxi)-aluminiu (Red-AI). Agenții oxidanți adecvați includ acid cromic apos (Cr0₃), dicromat de sodiu (NagCrCȚ), clorocromat de piridiniu (PCC), dicromat de piridiniu (POC), permanganat de potasiu (KMnOJ, tetraacetat de plumb/piridină, oxigen pe un catalizator platină/carbon, Ru0₄, Ru0₄/Nal0₄, dimetilsulfoxid/ diciclohexilcarbodiimidă (DMSO/DCC) și un donor de proton, carbonat de argint, carbonat de trifenilbismut, oxidantul Oppenauer (alcoxizi de aluminiu în acetonă) și bioxid de mangan (pentru oxidarea selectivă a alcoolilor alilic sau benzilic în prezența altor alcooli).

Catalizatorii Friedel-Crafts (acizi Lewis) care pot fi utilizați în reacția de condensare includ SnCI₄, ZnCI₄, TiCI₄, AICI₃, FeCI₃, BF₃-dietileter și BCI₃. Acești catalizatori necesită condiții anhidre din cauză că prezența apei le reduce activitatea. Catalizatorii sunt inactivați, de asemenea, în prezența solvenților organici cu atomi de hidrogen activ, cum ar fi, alcooli și acizi organici. Catalizatorii sunt utilizați în mod obișnuit în solvenți, cum ar fi, disulfură de carbon, clorură de metilen, nitrometan, 1,2-dicloretan, nitrobenzen, tetracloretan clorbenzen, benzen, toluen, dimetilformamidă, tetra-hidrofuran, dioxan sau acetonitril. Clorură de aluminiu anhidră nu este solubilă în disulfură de carbon. (Niedballa etal., J.Org.Chem., 39, 25 (1974)). Catalizatorul preferat este SnCI₄. Solventul preferat este 1,2-dicloretanul. Trimetilsilil triflatul poate fi utilizat în aceleași condiții cu cele descrise mai sus pentru catalizatorii Friedel-Crafts. Reacția se desfășoară la o temperatură în intervalul, de la -10°C la 2OO°C. Desililarea poate fi realizată cu o diversitate de reactivi incluzând acid acetic, acid trifluoracetic, acid fluorhidric, fluorură de n-tetrabutilamoniu, fluorură de potasiu și clorhidrat de piridină.

RO 116623 Bl

Referindu-ne la fig. 3 de mai jos, pornind de la L-xiloză (1a), intermediarul cheie 1-O-acetil-2,3,5-tri-O-benzoil-/M_-ribofuranoză (10) se sintetizează cu un randament total de 20% (L.Vargha, Chem.Ber.,1954,87,1351; Holy A. et al., Synthetic 235 Procedures in Nucleic Acid Chemistry, V1, 163-67). Așa cum se arată în fig. 4 de mai jos, compusul 10 poate fi sintetizat, de asemenea, din materia primă mai costisitoare L-riboză (Holy A., et al., Synthetic Procedures in Nucleic Acid Chemistry, V1,163-67). fig. 3 ilustrează o sinteză alternativă a compusului 10 (randament 53%), care este ulterior fluorurat la C₂ (J.Org.Chem.1985, 50,3644-47) pentru a se obține 240 1,3,5-tri-O-benzoil-2-deoxi-2-fluor-L-arabinofuranoză (13), care se condensează cu diferite baze prin intermediul bromzaharului pentru a se obține nucleozida 2'-deoxi-2'fluor-arabinofuranozil cu diverse randamente.

Se prezintă, în continuare, 41 de exemple de realizare a invenției, în legătură și cu fig. 1...20, care reprezintă: 245

- fig. 1, L-nucleozide selectate conform prezentei invenții: L-FMAU(2'-fluor-5- metil-/M_-arabinofuranosiluridină), L-FIAU(2'-fluor-5-iod-/?-L-arabinofuranosiluridină, LFC(2^,-fluor-/7-L-arabinofuranosilcitozină), L-FIAC(2'-fluor-5-iod-/7-L-arabinofuranozilcitozină), L-2-CI-2'-F-2'-deoxiadenină, L-FEAU (2'-fluor-5-etil-/7L-arabinofuranoziluridină), L-aratimidină, L-fludarabină, L-araguanozină și L-arainozină; 250

- fig. 2, grafic al procentului de celule viabile în funcție de concentrația de medicament L-FMAU în celulele H1;

- fig. 3, schema preparării 1-O-acetil-2,3,5-tri-O-benzoil-/?-L-ribofuranozei (compusul 10);

- fig. 4, schema unei preparări alternative a 1-O-acetil-2,3,5-tri-O-benzoil-/î-L- 255 ribofuranozei (compusul 10);

- fig. 5, schema a unei metode de preparare a 1,3,5-tri-0-benzoil-2-deoxi-2fluor-a-L-arabinofuranozei (compusul 13);

-fig. 6, schema a unei metode de preparare a Ng-fS'.S'-di-O-benzoil^'-deoxi^'fluor-/^L-arabinofuranozil)-2,6-di-clorpurinei (compusul 15) și l\lg-(2'-deoxi-2'-fluor-/FL- 260 arabinofuranozil)-2,6-di-clorpurinei (compusul 16);

- fig. 7, metodă de preparare pentru un număr de 2'-deoxi-2'-fluor-/?-L-arabinofuranozil-pirimidine (compușii 17...24):

- fig. 8, metodă pentru prepararea N₁-(2'-deoxi-2'-fluor -/7-L-arabinofuranozil)-5- iodcitozinei (compusul 22); 265

- fig. 9, metodă pentru prepararea 9-^-L-arabinofuranoziladeninei;

- fig. 10, cale alternativă de preparare a 1-O-acetil-2,3,5-tri-O-benzoil-/?-Lribofuranozei (compusul 10] din 1,2-di-O-izopropiliden-a<-L-xilofuranoză (compusul 3);

- fig. 11, grafic al concentrației plasmatice de L-(-)-FMAU la șoareci după administrarea orală în timp (cruce, 10 mg/kg administrate de două ori pe zi), timp de 29 270 de zile, înainte de studiul farmacocinetic și apoi, studiul condus în cea de a treizecea zi de administrare a aceleiași concentrații; cercul întunecat, 50 mg/zi de două ori pe zi, timp de 29 de zile, înainte de studiu și apoi, studiul condus în cea de a treizecea zi de administrare a aceleiași concentrații; cerc, 50 mg/kg administrate pentru prima dată în prima zi a studiului; 275

- fig. 12, grafic al concentrației de L-(-)-FMAU în ficatul de șoarece după administrarea orală în timp (cruce, 10 mg/kg) administrate (de două ori pe zi), timp de 30 de zile înainte de studiul farmacocinetic și apoi, studiul condus în cea de-a 31-a

RO 116623 Bl zi de administrare a aceleiași concetrații; cerc întunecat, 50 mg/kg administrate (de două ori pe zi), timp de 30 de zile înainte de studiu și apoi, studiul condus în cea de a treizeci și una zi de administrare a aceleiași concentrații; cerc 50 mg/kg administrate pentru prima dată în prima zi a studiului;

- fig. 13, schimbarea greutății corporale după 30 de zile de control la femelele de șoarece BDF 1. Fig. 13b și 13c ilustrează schimbarea greutății corporale de-a lungul a 30 de zile la femelele de șoarece BDF 1, la care li s-au dozat 1 □ mg/kg de două ori pe zi (13b) și 50 mg/kg (13c), L(-)-FMAU. Greutatea corporală prezentată reprezintă media și derivația standard pentru 5...7 șoareci;

- fig. 14...20, se referă la analiza chimică clinică a plasmei de șoarece după administrarea de L-(-)-FMAU în doză de 10 mg/kg (trei șoareci) sau 50 mg/kg (trei șoareci) de două ori pe zi timp de treizeci zile;

- fig. 14, graficul concentrației totale de bilirubină în plasma de șoarece în mg/dl;

- fig. 15, graficul concentrației de fosfatază alcalină în plasma de șoarece în U/l;

- fig. 16, graficul concentrației de creatinină în plasma de șoarece în mg/dl;

- fig. 17, graficul concentrației de AST (SGOT, transaminază glutamică oxalică din ser) în plasma de șoarece în U/l;

- fig. 18, graficul concentraței de ALT (SGPT, transaminază glutamică piruvică din ser) în plasmă de șoarece în U/l;

- fig. 19, graficul concentrației de acid lactic în plasma de șoarece în mmol/l;

- fig. 20, graficul concentrației dehidrogenazei lactice în plasma de șoarece în U/l.

Exemplul 1. 7,2-Di-O-izopropiliden-a-L-xilofuranoză (3)

La 650 ml acetonă anhidră se adaugă 4 ml acid sulfuric concentrat, 5 g de site moleculare (4A), 80 g sulfat cupric anhidru și 50 g L-xiloză și amestecul se agită la temperatura camerei, timp de 36 h. Amestecul de reacție se filtrează și se spală cu atenție cu acetonă, filtratele combinate se neutralizează cu hidroxid de amoniu și apoi, se evaporă la sec. Se adaugă 200 ml de acetat de etil, apoi se fltrează și se evaporă obținându-se un ulei care se dizolvă în 250 ml de soluție 0,2% de HCI și se agită la temperatura camerei, timp de 2,5 h. pH-ul se ajustează la 8 cu NaHC0₃ saturat, apoi se evaporă la sec, reziduul se extrage cu acetat de etil. îndepărtarea solventului conduce la 41,7 g (82,3 %) de ulei galben, care este compusul 3.

¹H-RMN(CDCI₃): δ 5,979(d, J=3,78 Hz, 1H, H-1), 4,519(d, J=3,6 Hz, 1H, H2), 4,308(bd, 1H, H-3), 4,080(m, 3H, H^l și H-5), 1,321 (s, 3H, CH₃), 1,253(s, 3H, CH₃).

Exemplul 2. 7,2-Di-0-izopropiliden-3,5-di-ÎJ-o-tolilsulfonil-a-L-xilofuranoză [4] g (210 mmol) de compus 3 se agită în 500 ml de piridină anhidră, la 0°C, în timp ce 75 g (393 mmol) TsCI dizolvat în 100 ml de CHCI₃ se adaugă în picătură. După 3 h, o altă porțiune constând din 50 g (262 mmol) TsCI₃ în 50 ml CHCI₃ se adaugă la fel ca mai sus. Amestecul se agită, la temperatura camerei, timp, de 24 h, apoi se răcește, la 0°C, se adaugă 10 ml apă, și se agită, timp de 30 min, la temperatura camerei. Amestecul de reacție se toarnă peste 500 ml apă-gheață, se extrage cu 4x150 ml CHCI₃, se spală cu 4x150 ml H₂S0₄, 1,5 M, 2x200 ml NaHCQj saturat și se usucă pe MgS0₄. După îndepărtarea solventului se obține un sirop brun, care după cristalizare din EtOH conduce la 103,8 g (99%), compus 4 sub formă de solid alb.

RO 116623 Bl ¹H-RMN(CDCI₃): δ 7,282, 7,836 (m, 8H, OTs), 5,849 (d, J=3,51 Hz, 1H, H1), 4,661, 4,779 (m, 2H, H-3 și H-4); 4,193 (dd, 1H, H-2), 4,011 (d, 2H, H-5), 2,448, 2,478(2s, 6H, -OTs), 1,261, 1,32O(2s, 6H, CH₃).

Exemplu I 3. 1,2-Di-0-acetH-3,5-di-lJ-p-tolilsulfonil-a, β-xilofuranoză [5) g (140,5 mmol] compus 4 se dizolvă în 700 ml de AcOH glacial și 100 ml de Ac₂O, în timp ce se adaugă în picătură, la CPC, 50 ml de acid sulfuric concentrat. Soluția rezultată se agită peste noapte, la temperatura camerei și apoi.se toarnă peste 1 I de apă-gheață, se extrage cu 4x200 ml CHCI₃, se spală cu NaHC0₃ saturat și se usucă pe MgSO₄. După îndepărtarea solventului la vid se obțin 84,2 g (randament brut 110%) de compus 5, sub forma unui sirop.

Exemplul 4. Metil-3,5-di-O-p-tolilsulfoni l-a,β-xilofuranoză (6) g de produs brut 5 se agită în 500 ml 1% HCI/CH₃OH, la temperatura camerei, timp de 30 de h. Solventul este îndepărtat la presiune redusă, reziduul se dizolvă în 300 ml de CHCI₃ se spală cu NaHC0₃, saturat și se usucă pe MgS0₄. îndepărtarea solventului conduce la obținerea a 60 g de compus 6 (90% din 4), sub forma unui sirop.

Exemplul 5. Metil-2-0-benzoil-3,5-di-CI-p-tolilsulfonil-a^xilofuranozidă (7) g (127 mmol) de sirop 6 se dizolvă în 200 ml piridină și se agită, la 0°C, în timp ce în picătură se adaugă 40 ml (345 mmol) clorură de benzoil. Soluția rezultată se agită, timp, de 17 h, la temperatura camerei. Se concentrează la circa 50 ml, apoi se toarnă peste 300 ml de apă-gheață, se extrage cu CHCI₃, se spală cu H₂S0₄ 3N și NaHC0₃ saturat și se usucă pe MgS0₄. După evaporarea solventului se obțin 71 g (97%) compus 7, sub forma unui sirop.

Exemplul 6. Metil-2,3,5-tri-0-benzil-fi-L-ribofuranoză [9] g de sirop de compus 7 și 100 g (694 mmol) de benzoat de sodiu se suspendă în 1200 ml DMF și se agită mecanic la reflux, timp, de 16 h. Se răcește, la temperatura camerei și apoi se toarnă peste 1 I de apă-gheață, se extrage cu eter și se usucă pe MgSO₄. După evaporarea solventului se obțin 50 g de sirop care este compus 8a și 8b, care se dizolvă în 180 ml de piridină și se aduce în reacție cu 20 ml (172 mmol) BzCI, timp, de 17 h, la temperatura camerei. După prelucrare se obțin 48 g (83% compus 7) de compus 9 sub forma unui sirop brun.

Exemplul 7. 1-U-acetil-2,3,5-tri-(J-benzil-a-L-ribofuranoză [1O] g (54,6 mmol) compus 9 se tratează cu 275 ml de acid acetic glacial, 55 ml de anhidridă acetică și 16 ml de acid sulfuric concentrat, de la O°C,până la temperatura camerei, timp, de 17 h. Apoi, se toarnă peste un litru de apă-gheață, se extrage cu 4x200 ml cloroform. Extractele combinate se spală cu NaHCO₃ saturat și se usucă pe MgS0₄. îndepărtarea solventului conduce la un sirop brun care se tratează cu etanol pentru a se obține 8,8 g (32%) compus 10 sub forma unui solid alb, p.t.=124,7°C, lit. 129-130°C; forma D 13Ο-13ΓΟ, [<x]₀=-45,613(c=1,0, CHCI₃), forma D: [a]₀=+44,2 ¹H-RMN (CDCI₃): δ 7,317, 8,134(m, 15H, OBz), 6,437(s, 1H, H-1), 5,835(m, 2H, H-2 și H-3), 4,649(m, 3H, H-4 și H-5), 2,003(s, 3H, CHgCOO-).

Exemplul 8. 1-0-acetil-2,3,5,-tri-0-benzoil-p-L-ribofuranoză (din L-riboză) g (33,3 mmol) de L-riboză se suspendă în 120 ml de 1% HCI /MeOH și se agită, timp, de 3 h, la temperatura camerei, când se obține o soluție limpede. Reacția se stinge prin adăugarea a 30 ml de piridină anhidră, apoi se evaporă la presiune

330

335

340

345

350

355

360

365

370

RO 116623 Bl redusă. Siropul rezultat se coevaporă cu piridină (30 ml x 2), apoi se dizolvă în 80 ml de piridină anhidră și se agită, la 0°C, în timp ce în picătură se adaugă 20 ml (172 mmol) de clorură de benzoil. După agitare, la temperatura camerei, timp, de 17 h, reacția se finalizează. Se adaugă 10 ml de apă și amestecul se agită, la temperatura camerei, timp, de 0,5 h, apoi, se concentrează la circa 50 ml, se toarnă peste 150 ml de apă-gheață, se extrage cu 4x50 ml cloroform, se spală succesiv, cu 2x30 ml H₂S0₄ 3N, 3x30 ml NaHC0₃ saturat și se usucă pe MgS0₄. După evaporarea solventului se obțin 13 g de compus 9, sub forma unui sirop.

Compusul 9 brut se dizolvă în 80 ml de HBr/AcOH (45%, g/v) și se agită, la temperatura camerei, timp, de 1,5 h. La acest amestec se adaugă 50 ml de acid acetic glacial și soluția rezultată se agită, la 0°Cîn timp ce, încet, pentru a menține temperatura sub 7°C, se adaugă 34 ml de apă. Apoi se agită, la temperatura camerei, timp, de o oră, se toarnă peste 200 ml de apă-gheață, se extrage cu 5x50 ml de cloroform. Extractele combinate se spală cu NaHC0₃ saturat și se usucă pe MgS0₄. După îndepărtarea solventului se obțin 13 g de sirop care se dizolvă în 40 ml de piridină anhidră și se agită, la 0°C. Apoi se adaugă în picătură 14 ml (148,4 mmol] de anhidridă acetică. După ce reacția este finalizată se toarnă peste 150 ml apă-gheață, se extrage cu 4x50 ml cloroform, se spală succesiv cu 2x30 ml H₂SO₄ 3N, 2x50 ml NaHC0₃ saturat și se usucă pe MgS0₄. îndepărtarea solventului și tratarea cu metanol conduce la 9,2 g (53,7 % din L-riboză) compus 10, sub forma unui solid alb.

Exemplul 9. 1,3,5-Tri-O-benzoil-a-L-ribofuranoză [11) g (17,84 mmol) de compus 10 se agită în 100 ml de CH₂CI₂,la O°C,în timp ce într-o porțiune se adaugă 70 ml de CH₂CI₂ conținând 3,2 g (30,5 mmol) HBr. Amestecul se agită, la 0°C, timp de 3,5 h, se adaugă 55 ml de apă și se agită, la temperatura camerei, timp de 18 h. Stratul organic se separă, se spală cu NaHC0₃ saturat și se usucă pe MgSO₄. După evaporarea solventului se obține o spumă, care după recristalizare din CH₂CI₂și n-hexan, dă 6,2 g (75,5 %) compusul 11 sub forma unui solid alb. P.t.=137-138°C, lit. 140-141 °C, [a]_D=-81,960 (c=0,55, CHCI₃); forma D:[a]₀=+83,71.

¹H-RMN (CDCI₃): δ 7,312, 8,187(m,15H, OBz), 6,691 (d, J=4,59Hz, H-1), 5,593(dd, J₄.₃=6,66 Hz, J₂.₃=1,8Hz, 1H, H-30), 4,637, 4,796(m, 4H, H-2, H-4 și H-5); 2,3(b,0H).

Exemplul 10. 1,3,5-Tri-0-benzoil-2-0-imidazosulfuril-a-L-ribofuranoză [12]

5,94 g (12,84 mmol) de compus 11 se agită în 50 ml de CH₂CI₂ anhidru, la -15°C (zăpadă carbonică-CCI₄). Secvențial se adaugă 15 ml DMF anhidră și 3,2 ml (3,98 mmol) clorură de sulfuril. Soluția se agită, la -15°C, timp, de 30 min și apoi, este lăsată la temperatura camerei, timp, de 4 h. în trei porțiuni se adaugă 8,7 g (12,78 mmol) imidazol, în timp ce amestecul de reacție se răcește pe o baie de gheață. Apoi, se agită, la temperatura camerei, timp, de 17 h. Amestecul se toarnă peste 150 ml de apă-gheață și faza apoasă se extrage cu 3x50 ml CH₂CI₂. Stratul organic se spală cu apă și se usucă pe MgS0₄. Purificarea prin cromatografie pe coloană (hexan: AcOEt/5:1-1:1) conduce la obținerea a 3,7 g (49%) compus 12,sub forma unui solid alb. P.t.= 124,5-125,5°C, lit: 129°C; [a]_D=-68,976; forma D: +66,154 ¹H-RMN(CDCI₃): δ 6,9, 8,2(m, 18H, Ar-H), 6,67(d, J=4,4 Hz, 1H, H-1], 5,59(dd,1H, H-3), 5,21 (dd, 1H, H-2); 4,5, 4,8(m, 3H, H-4 și H-5).

RO 116623 Bl

Exemplul 11. 1,3,5-Tri-O-benzoil-2-deoxi-2-fluor-a-L-arabinofuranoză (13) suspensie constând din 3,33 g (5,62 mmol) compus 12, 1,76 g (22,56 mmol) KHF₂ în 30 ml de 2,3-butandiol se agită sub argon. Se încălzește, la 150°C, în timp ce se adaugă 1 ml de HF/H₂0 (48%, 27,6 mmol) și amestecul se agită, la 160°C, timp de 1,5 h. Pentru a răci amestecul de reacție se adaugă saramurăgheață și apoi, soluția se extrage cu 4x50 ml clorură de metilen. Extractele combinate se spală cu saramură, apă, NaHC0₃ saturat, se usucă pe sulfat de magneziu anhidru și cărbune activat (Darco-60). Se toarnă peste un strat de silicagel (5 cm x 5 cm), se spală cu clorură de metilen și apoi, cu AcOEt, pentru a se obține un sirop din care prin recristalizare din EtOH 95% se obțin 1,3 g (49,8%) compus 13. P.t.= 77-78°C; lit.82°C.

¹H-RMN(CDCI₃): δ 7,314, 8,146(m,15H, OBz), 6,757(d, J=9,1 Hz,1H, H-1 ], 5,38(d, J=48,5Hz, 1H, H-2), 5,630(dd, J=22,5Hz, 1H, H-3), 4,768(m, 3H, H-4 și H-5).

Exemplul 12. Ng[3', 5'-Di-0-benzoil-2'-deoxi-2'-fluor-fi-L-arabinofuranozil]-2,6-diclor-purină (15)

464 mg (1 mmol) compus 13 se dizolvă în 10 ml de clorură de metilen, în timp ce se adaugă 1,4 ml HBr/AcOH (45% g/v). Soluția se agită, la temperatura camerei, timp de 24 h și apoi, se evaporă la sec. Reziduul se dizolvă în 20 ml de clorură de metilen, se spală cu apă, NaHC0₃ saturat și se usucă pe MgSO₄. Filtrarea și evaporarea conduce la bromzaharul 14 (100% pe bază de TLC).

în același timp, 378 mg (2 mmol) de 2,6-di-clorpurină se suspendă în 15 ml de HMDS și 2 mg de sulfat de amoniu și apoi, se refluxează, timp de 2 h. HMDS-ul se evaporă cu vid mare sub N₂ pentru a se obține baza sililată albă.

Bromzaharul 14 se dizolvă în 25 ml de 1,2-dicloretan anhidru. Soluția rezultată se adaugă la baza sililată sub N₂. Amestecul se agită la reflux, timp de 2 zile. Se adaugă 30 ml de cloroform și apoi se spală succesiv cu 2x20 ml apă, 2x20 ml NaHCOg saturat, 2x20 ml soluție saturată de NaCI și se usucă pe MgS0₄. Din CHCI₃ cristalizează 105 mg (19,7%) compus 15. P.t.= 158°C; forma D:158°C, UV(metanol): Â_max: 238,50 nm, 273,0 nm.

'H-RMNOOO MHz, DMS0-d₆): δ 8,82(d, J=1,5 Hz, 1H, H-8), 7,49, 8,33(m, 10H, OBz), 6,767(dd, J_KW=4Hz, «^=13,8 Hz, 1H, H-Γ), 5,854(dq, J=67,4 Hz, 1H, H-2'), 5,910(m, 1H, H-3'), 4,751 (m, 3H, H-4’ și H-5').

Exemplul 13. Ng[2'-deoxi-2'-fluor-p-L-arabinofuranozil)-2,6-di-clorpurină (16) mg (0,13 mmol) de compus 15 se dizolvă în 25 ml de NH₃ saturat/CH₃0H într-un recipient sigilat din oțel și se încălzește, la 90°C, timp de 6 h. îndepărtarea solventului la presiune redusă dă un semisolid galben, care se purifică prin TLC preparativ (9:1/CHCI₃:CH₃0H). Liofilizarea din apă și 1,4-dioxan conduce la obținerea 30 mg (75%) compus 16, sub forma unei pulberi albe. UV(H_aO) pH=2, Ă_max 212,00 nm, 263,50 nm (e 6711); pH=7, X_max 213,50 nm, 263,00 nm (e7590), pH=11, Â_max 213,5 nm, 263,00 nm (e5468).

¹H-RMN(300 MHz, DMSD-d₆): 08,279(d, J=1,5 Hz, 1H, H-8), 7,908(bs, 2H, NH₂), 6,321(dd, ^=4,4 Hz, ΰ_ΡΉ=13,8Ηζ, 1H, H-T), 5,986(t, 1H, 5'-0H), 5,230(dt, J_f+i=52,6 Hz, 1H, H-2'), 5,115(d, 1H, 3'-0H), 4,425(dq, J_fh=19Hz, 1H, H=3'), 3,841 (m, 1H, H-4'), 3,636(d, 2H, H-5').

420

425

430

435

440

445

450

455

460

RO 116623 Bl

Exemplul 14. N^-fB'-deoxi-S'-fluor-S', 5'-di-0-benzil-/FL-arabinofuranozil]-timină [17]

La o soluție constând din 400 mg (0,86 mmol) compus 13 în 10 ml CH₂CI₂ anhidru se adaugă 1,5 ml (45% g/v) acid bromhidric în acid acetic și soluția rezultată se agită, la temperatura camerei, timp, de 17 h. După evaporarea solventului și coevaporarea cu toluen se obține compusul 14.

în același timp se refluxează 215 mg (1,72 mmol) timină în 25 ml HMDS sub azot, timp, de 17 h pentru a se obține o soluție omogenă. După evaporarea solventului se obține timina sililată.

La timina sililată se adaugă o soluție de compus 14 în 50 ml dicloretan și soluția rezultată se refluxează sub azot, timp de 3 zile. Stratul organic se spală cu apă, saramură și se usucă pe MgS0₄. Evaporarea solventului conduce la obținerea unui produs brut care se purifică prin TLC preparativă utilizând 2% MeOH/CHCI₃, pentru a da 235 mg (58%) compus 17. P.t. =99-101 °C. UV(metanol):23O, 264 nm; [a]_D=+22,397.

¹H-RMN(CDCI₃): δ 7,343-8,389(m, 12H, Ar-H, NH), 6,34(dd, ^=2,97 Hz, J_f._h=28,32 Hz, 1H, H-T), 5,383(dd, ^=2,7 Hz, J_FH=63,27 Hz, 1H, H-2'), 5,565(dd, 1H, H-3'), 4,812(d, 2H, H-5'), 4,466(m, 1H, H-4’), 1,775(s, 3H, CH₃). Analiza C₂₄H₂1N_z0₇F: 0=61,01, H=4,57, N=5,73, F=3,92.

Exemplul 15. N^B'-deoxiS'-fluor-^L-arabinofuranozilJ-timină [18]

145 mg (0,309 mmol) compus 17 se tratează cu NH₃/CH₃0H, la temperatura camerei, timp de 18 h. După evaporarea solventului și purificare pe TLC preparativă (15% Me0H/CHCI₃) se obțin 70 mg (87,5%) compus 18. P.t.=174-175°C. UV: 264 nm, [a]_D=-104,36.

¹H-RMN(DMS0-d₆): δ 11,401(s, 1H, NH), 7,575(s, 1H, H-6), 6,093(dd, Jh. _h=4,41Hz, J_f+)=15,6 Hz, H-Γ), 5,844(d, 1H, 3'-OH], 5,019(dt, J_F._H=53,3 Hz, 1H, H2’), 5,O87(t, 1H, 5'-0H), 4,194(dq, 1H, H-3'), 3,647(m, 3H, H-4' și H-5'), 1,781(s, 3H, CH₃). Analiza C₁₀H_l3N₂F0₅: 0=44,80, H=4,97, N=10,04, F=7,O3.

Exemplul 1B. N^-fS'-deoxi-S'-fluor-S¹,5'-di-0-benzoil-p-L-arabinofuranozil-5-etiluracii [19]

La o soluție de compus 13 în 10 ml de diclormetan anhidru, se adaugă acid bromhidric în acid acetic (45% g/v, 0,97 ml, (5,385 mmol). Soluția se agită, la temperatura camerei, timp de 18 h, după evaporarea solventului și coevaporarea cu toluen se obține compusul 14.

în același timp, 0,75 g (5,39 mmol) de 5-etiluracil se suspendă în 10 ml de HMDS cu 5 mg de sulfat de amoniu și se refluxează, timp de 5 h, sub azot, pentru a se obține o soluție omogenă.

Soluția de bază sililată se evaporă la sec cu evitarea contactului cu umiditatea. La siropul obținut se adaugă soluția de compus 14 în 10 ml de 1,2-dicloretan anhidru. Amestecul de reacție se agită, la 95°C sub atmosferă de azot, timp, de 20 h, apoi se evaporă la vid până la sec pentru a se obține un solid galben, care se amestecă cu 5 ml de CH₃0H/CHCI₃ (1:1) și se filtrează. Filtratul se evaporă pentru a se obține un reziduu, care se cromatografiază pe coloană cu silicagel (CH₃0H/CHCI₃, 0-1%) pentru a da 0,557 g (100%) compus 19, sub forma unui solid alb.

¹H-RMN(DMS0-d₆): δ 11,55(s, 1H, NH), 7,51, 8,08(m, 10H, Ar-H), 7,32(s, 1H, H-6), 6,29, 6,37(dd, 0^=3,7 Hz, J_F._H=20 Hz, 1H, Η-1'J, 5,68-5,75(dd, J_F._H=20 Hz, 1H, H-3'), 5,47-5,65(dd, J_F+d= 54 Hz, 1H, H-2'), 4,62-4,83(m, 3H, H-4' și H-5’), 2,01, 2,09(q, 2H, CH₂-CH₃). 0,85(t, 3H, CH₃).

RO 116623 Bl

Exemplul 17. N^'-deoxi^'-fluor-p-L-arabinofuranozilS-etiluracil (20)

500 mg de compus 19 se dizolvă în 50 ml amoniac metanolic și se agită, la temperatura camerei,timp, de 44 h. Soluția se evaporă la sec obținându-se 0,4 g de solid alb, care se cromatografiază pe coloană cu silicagel, (CH₃0H/CHCI₃, 0-5%) 515 pentru a da 240 mg (84%) compus 20 sub forma unui solid alb. P.t.= 158-161 °C. UV(MeOH): Â_max: 260 nm.

¹H-RMN(DMSO-d6):0 11,42(s, 1H, NH), 7,57(s, 1H, H-6’), 6,10, 6,17(dd, JH H= 5,0 Hz, Jw=14 Hz, 1H, H-T), 5,88(bs, 1H, 3'-0H), 5,14, 5,19(m, 2H, H-2¹ și 5'OH), 4,98(t, 1H, H-3'), 4,22, 4,28(m, 1H, H-4'), 3,55, 3,78 (m, 2H, H-5'). Analiza 520 C„H15N₂0₅F: 0=47,93; H=5,56; N=10,06; F=6,68.

Exemplul 18. N₁-(2'-deoxi-2'-fluor-3', S'-di-O-benzoil-fi-L-arabinofuranozilJ-N⁴benzoiT5-iodcitozină (21)

La o soluție constând din 150 mg (0,323 mmol) compus 13 în 5 ml de clorură de metilen anhidră se adaugă acid bromhidric în acid acetic (45 %, g/v, 0,29 ml, 525 1,615 mmol). Amestecul de reacție se agită, la temperatura camerei, timp, de 9,5 h. După evaporarea solventului și coevaporare cu toluen se obține compusul 15, sub forma unui sirop galben. în același timp se suspendă 550 mg (1,615 mmol) de N⁴benzoil-5-iodcitozină, în 8 ml de HMDS cu 3 mg de sulfat de amoniu și se refluxează, timp, de 5 h sub azot, pentru a se obține o soluție omogenă. 530

Soluția de bază sililată se evaporă la sec cu evitarea contactului cu umiditatea.

La siropul obținut se adaugă o soluție de compus 14 în 10 ml de 1,2-dicloretan anhidru. Amestecul de reacție se refluxează sub azot, timp de 23 h, apoi se evaporă la sec, pentru a se obține un sirop brun care se triturează cu 30 ml cloroform. Precipitatul rezultat se îndepărtează prin filtrare și se spală cu cloroform. Filtratul și 535 soluțiile de spălare se combină și se evaporă pentru a se obține un sirop brun. Amestecul de produs se separă prin cromatografie pe coloană cu silicagel (CHgOH/CHCIg, 0-1%) pentru a da 100 mg (45%) de compus 21, sub forma unui solid alb.

¹H-RMN(CDCI₃): δ 11,40(bs, 1H, NH), 7,26, 8,20 (m, 17H, Ar-H, H-6 și NH), 540 6,36, 6,44(dd, 0^=2,8Hz, J_F4d=21Hz, 1H, H-T), 5,62, 5,68(dd, 1H, H-3·], 5,39, 5,56(dd, 1H, H-2'), 4,58, 4,85 (m, 3H, H-4' și H-5').

Exemplul 19. N^'-deox^'-fluor-fi-L-arabinofuranozilJ-S-iodcitozină (22)

100 mg (0,27 mmol) compus 21 se tratează cu 60 ml NH₃ saturat în MeOH, la temperatura camerei, timp de 24 h. Cromatografia pe coloană cu silicagel (0-10%, 545

CH₃OH/CHCI₃] conduce la 35 mg (71%) compus 22,sub forma unui solid alb. [a]_D=65,0 (c=0,34, CH₃0H); UV(MeOH): Ă_max=293 nm.

¹H-RMN(DMSO-d₆): δ 8,04(s, 1H, H-6), 6,74, 7,94(s, 1H, NH), 6,01, 6,08(dd, J_H._H=3,9 Hz, J_f._h=16,6 Hz, 1H, H-T), 5,85(d, 1H, 3'-0H), 5,17(t, 1-H, 5'OH), 5,08(t, 1H, H-2·), 4,89(t, 1H, H-3'), 4,15-4,23(m, 1H, H-4’), 3,63-3,79(m, 2H, 550

H-5’).

Exemplul 20. N₁-(2'-deoxi-2'-fluor-3',5'-di-O-benzoil-[FL-arabinofuranozil]-5ioduracil (23)

La o soluție de 260 mg (0,56 mmol] compus 13 în 10 ml de CH₂CI₂ anhidră se adaugă HBr/AcOH (45%, g/v, 0,5 ml, 2,8 mmol). Amestecul de reacție se agită, 555 la temperatura camerei, timp, de 36 h și apoi.se evaporă la sec. Reziduul se dizolvă în 20 ml de CH₂CI₂, se spală cu 10 ml de apă, 10 ml de NaHC0₃ saturat și se usucă pe MgS0₄. Filtrarea și evaporarea conduce la obținerea bromzaharului 14, sub forma unui sirop.

RO 116623 Bl în același timp, 270 mg (1,12 mmol) de 5-ioduracil se suspendă în 10 ml de HMDS și se refluxează, timp, de 36 h, pentru a se obține o soluție omogenă. Se evaporă la vid până la sec. La acesta se adaugă o soluție de compus 14 în 1,2dicloretan anhidru și soluția rezultată se refluxează sub N₂, timp de 1,5 zile. Se adaugă 20 ml CHCI₃ și soluția se spală succesiv cu 10 ml de apă, 10 ml de saramură și 10 ml de NaHC0₃ saturat și apoi, se usucă pe MgS0₄. îndepărtarea solventului dă un sirop care se recristalizează din CH₂CI₂ pentru a se obține 237 mg (73%) compus 23,sub forma unui solid galben. 0 porțiune de 70 mg din acesta se recristalizează din 2-izopropanol pentru a se obține 67 mg de solid alb. UV(rnetanol):Â_max=23O,O nm, 276,0 nm.

¹H-RMN(CDCI₃): 68,4, 7,3(m, 12H, Ar-H), 6,29(dd, ^=2,43 Hz, J_fh=21,6 Hz, 1H, H-T), 5,377(dd, J_HH=2,8 Hz, J_FH=61,3 Hz, 1H, H-2'), 5,55(dd, 1H, H-3'), 4,865, 4,793(d, 2H, H-5'), 4,588, 4,5O2(m, 1H, H-4').

Exemplul 21. N^'-deoxi^'-fluor-fi-L-arabinofuranoziljiS-ioduracil [24] mg (0,069 mmol) de compus 23 se dizolvă în 25 ml de NH₃ saturat în MeOH și se agită, la temperatura camerei, timp, de 24 h și apoi,se evaporă la sec. Siropul rezultat se purifică prin TLC preparativă (5:1) (CHCI₃:MeOH) pentru a se obține 19 mg (74%)compus 24, sub forma unui solid. UV (MeOH): Â_max 280,5 nm.

¹H-RMN(DMS0-d₆): δ 11,82(bs, CONH), 8,24(s, 1H, H-6), 6,O82(dd, J_H. _H=4,45 Hz, J_FH=13,7 Hz, 1H, H-T), 5,947(d, 1H, 3'-0H), 5,296(t, 1H, 5'-0H), 5,07(dt, J_F+)=53 Hz, 1H, H-2’), 4,24(bd, J_F4H=21 Hz,1H, H-3'), 3,81, 3,55(m, 3H, H4', H-5’).

Exemplul 22. 2,3,5-tri-O-benzil-L-arabinoză[25]

Așa cum se arată în fig. 9, 30 g (0,2 mol) L-arabinoză (5)pulbere și apoi,0,4 ml acid sulfuric concentrat se adaugă la 600 ml (14,8 mol) de metanol anhidru. Suspensia se agită și se încălzește, timp, de 2 h sub reflux ușor, pentru a se obține o soluție limpede. Amestecul de reacție se neutralizează cu 1,5 g de bicarbonat de sodiu, se usucă pe Na₂S0₄ și apoi, se evaporă la vid, pentru a se obține un sirop consistent 6,care se diluează cu 50 ml de tetrahidrofuran proaspăt purificat și se reconcentrează (baie de 35-40°C) pentru a îndepărta metanolul rezidual. Se adaugă 400 ml de tetrahidrofuran proaspăt purificat și amestecul se tratează cu 30 g de Drierite, 156 g (2,78 mol) hidroxid de potasiu și 200 ml (1,74 mol) clorură de benzii. Amestecul se încălzește cu reflux ușor peste noapte, se răcește și se filtrează printrun strat subțire de celită și se concentrează la vid și apoi, la vid înalt și 100°C (baie). Siropul brut de metil 2,3,5-tri-O-benzil-L-arabinozidă (7) se dizolvă în 400 ml de acid acetic glacial. Amestecul de hidroliză se încălzește la 65-70°C, timp, de 2 h, se concentrează la vid până la o treime din volumul său și se toarnă peste 2,5 I de amestec de gheață-apă. După ce a fost însămânțat (inițial cristalele de însămânțare s-au obținut prin cromatografie prin eluare cu diclormetan), amestecul se menține, la 5°C peste noapte. Stratul apos se decantează de pe masa parțial cristalină și aceasta din urmă se dizolvă în 200 ml de diclormetan. Soluția se spală cu bicarbonat de sodiu apos rece, se usucă pe Na₂S0₄, se filtrează printr-un strat subțire de cărbune decolorant, și se concentrează la vid până ce se obține un sirop subțire care se dizolvă în 200 ml de ciclohexan. După ce a fost însămânțată, soluția se menține, la 5°C peste noapte, pentru a da 27,7 g (33,2%) de 2,3,5-tri-O-benzil-L-arabinoză (8). P.t.= 6873°C. [a]_D ²⁵=-1,69 [c=2,01, 9:1 (v/v/>dioxan-apă)]. UV(MeOH): Ă_max: 220;

RO 116623 Bl

610

300-MHz ¹H-RMN(CDCI₃): δ 3,48-3,62(m, 2H, H-5), 3,94-4,18(m, 3H, H2,3,4), 5,33(d, 1H, J=4,07, H-1), 7,25-7,33(m, 15, H-aromat).

Exemplul 23. 2,3,5-Tri-0-benzil-1-0-(p-nitrobenzoil]-L-arabinoză (9) g (4,76 mmol) de compus 8 (fig. 9) se dizolvă în 7,5 ml diclormetan și la această soluție se adaugă o soluție de 0,95 (5,1 mmol) clorură de p-nitrobenzoil întrun amestec de 5 ml de diclormetan și 1,5 ml de piridină. Amestecul de reacție se menține, la temperatura camerei peste noapte și apoi, se spală succesiv cu acid clorhidric 1N (2x10 ml], bicarbonat de sodiu apos (2x10 ml) și 3x30 ml apă. Umiditatea se îndepărtează cu Na₂S0₄ și soluția se concentrează la vid, pentru a se obține 2,67 g (98,4%) amestec de anomeri ai compusului 9. P.t.=68-82°C. Purificarea suplimentară, prin cromatografie pe coloană cu silicagel (hexani:acetonă, 8:1) ridică p.t.=la 89-93^aC; [<x]D²⁴ =13,04 (c=6,8, CH2CI₂); UV(MeOH) Ă_max 215,5 și 258,5 nm;

250 MHz ¹H-RMN(CDCI₃): δ 3,54-3,69(m, 2H, H-5), 4,06(m, 1H, H-4'), 4,22(m, 1H, H-3'), 4,33(m, 1H, H-2'), 4,38-4,78(m, 6H, benzii CH₂), 6,50(d, 1H, J=2,35, H-1), 7,23-7,36(m, 15H, H-aromat al grupei benzii), 8,01-8,25(m, 4H, Haromat al grupei nitrobenzoil)

Exemplul 24. 10(2 3,5-TrhO-benzil-fi-L-arabinozil)timină (12)

0,444 g (3,52 mmol) de timină și 2 mg sulfat de amoniu se suspendă în 10 ml de hexametildisilazan care se refluxează, la 140°C peste noapte, sub argon, pentru a se obține o soluție limpede. Excesul de hexametildisilazan se îndepărtează la vid evitându-se contactul cu umiditatea pentru a se obține un sirop 11.

g (1,76 mmol) de compus 9 se adaugă la 17 ml diclormetan presaturat cu acid clorhidric anhidru, la 0°C. După 2 h, la 0°C, cele 0,25 g acid p-nitrobenzoic precipitate se îndepărtează prin filtrare și filtratul se concentrează la vid până la obținerea unui sirop subțire și apoi, se menține la vid înalt de pompă, la temperatura camerei, timp, de 2 h, pentru a se obține clorură de 2,3,5-tri-O-benzil-di-L-arabinozil (10).

Compusul 10 astfel preparat se dizolvă în 15 ml diclormetan anhidru și soluția se adaugă la un amestec de timină sililată (11) și 3 g de site moleculare 4Â. Amestecul de reacție se agită, la temperatura camerei sub argon, timp, de 18 h. Amestecul de reacție se diluează cu 50 ml de diclormetan și se toarnă peste 2 ml de NaHCOg apos saturat cu agitare viguroasă. Apare un precipitat alb (hidroxid de staniu) care se filtrează pe un pat de celită. Stratul organic se separă de apă și se spală cu 3x30 ml apă,apoi stratul apos se extrage cu diclormetan și straturile de diclormetan combinate se usucă pe Na₂S0₄ se evaporă la vid, pentru a se obține un sirop care se purifică prin cromatografie pe coloană silicagel (cloroform: metanol, 100:1) obținânduse compusul 12, sub forma unui sirop 0,68 g (73%). [a]_D ²⁵=-56,71(c=0,6, CH₂CI₂). UV(MeOH) A_max 218 și 265 nm.

300-MHz ¹H-RMN(CDCI₃): δ 1,67(d, 3H, J=1,11, CH₃), 3,66-3,70(m, 2H, H5'), 4,06(m, 1H, H-4'), 4,13(t, 1H, J=4,7, H-3'), 4,24(t, 1H, J=4,7, H-2'), 4,41, 4,54, 4,56(m, 6H, CH₂ benzii), 6,28 (d, 1H, J=5,24, H-1'), 7,15-7,33(m, 15H, Haromat), 7,43(d, 1H, J=1,31, H-6).

Exemplul 25. Ι-β-L-arabinofuranoziltimină (13)

O cantitate de 680 mg (3,835 mmol) clorură de paladiu se suspendă în 100 ml metanol și se reduce prin agitare cu hidrogen, la temperatura camerei. Apoi, la suspensia acidă de negru de paladiu se adaugă o soluție din 450 mg de compus 12

615

620

625

630

635

640

645

650

RO 116623 Bl în 25 ml de metanol. Amestecul de reacție se agită cu hidrogen, la temperatura camerei, timp, de 38 h. După ce catalizatorul a fost îndepărtat, soluția se neutralizează cu Dowex (HCCT₃),la pH=7 și se concentrează la vid, pentru a se obține un solid alb, care se recristalizează din etanol obținându-se 105 mg [47,7%] compus 13. P.t.= 244-249°C. [a]₀ ²⁵=-91,48 (0,25, H₂O); 1R(KBr):1750, 1600 cm' (CO); UV(MeOH): Â_max 268;

300-MHz ¹H-RMN(DMS0-d₆): δ1,76(ε, 3H, CH₃), 3,62(t, 2H, J=4,56, H-5') 3,69(m, 1H, Η-4'J, 3,9O(t, 1H, J=3,88, Η-3'J, 3,99(t, 1H, J=4,10, H-2’), 5,08(br, s, 1H, C'5-0H, schimbabil), 5,42(d, 1H, J=4,24, C’2-0H sau C’3-0H, schimbabil], 5,54(d, 1H, J=5,23, C’2-0H sau C’3-0H, schimbabil), 5,97(d, 1H, J=4,64, H-T), 7,51(d, 1H, J=O,97, H-6), 11,26(s, 1H, NH, schimbabil). Analiza pentru C₁₀H₁₄N₂06: -calculat: 0=46,51; H=5,46; N=10,85;

-găsit: 0=46,67; H=5,63; N=1O,56.

Exemplul 26. 1 -[2,3,5-Tri-0-benzil-fi-L-arabinosil)-citozină (15]

0,61 g (6 mmol) de citozină și 2 mg de sulfat de amoniu se suspendă în 15 ml de hexametildisilazan, care se refluxează, la 140°C sub azot, timp, de 2 h, obținându-se soluție limpede. Amestecul de citozină sililată se evaporă la sec în vid,în timp ce se evită contactul cu umiditatea pentru a da un sirop 14.

2,82 g (5 mmol) de compus 9 se adaugă la 47 ml de diclormetan uscat presaturat cu acid clorhidric anhidru, la O°C. După 2 h, la 0°C, cele 0,807 g de acid p-nitrobenzoic precipitate se îndepărtează prin filtrare și filtratul se concentrează la vid obținându-se un sirop de clorură de 2,3,5-tri-O-benzil-a-L-arabinozil (10).

Compusul 10 astfel preparat se dizolvă în 28,5 ml diclormetan anhidru și soluția se adaugă la un amestec de citozină sililată (14) și 8,3 g de site moleculare 4Â. Amestecul de reacție se agită, la temperatura camerei, sub azot, timp, de 5 zile. Apoi, amestecul de reacție se diluează cu 50 ml diclormetan și 20 ml de apă și se toarnă peste 2 ml de NaHC0₃ apos saturat cu agitare viguroasă. Apare un precipitat alb de hidroxid de staniu, care se îndepărtează prin filtrare pe un pat de celită. Stratul organic se separă de apă și se spală cu 3x30 ml de apă. Stratul apos se extrage cu diclormetan și straturile combinate de diclormetan se usucă pe Na₂S0₄ și apoi, se evaporă la vid, pentru a se obține un sirop care se purifică prin cromatografie pe coloană cu silicagel (cloroform:metanol, 96:4) pentru a da compusul 15, un solid alb care se recristalizează din 2-propanol obținându-se 1,53 g (60%), p.t.=146-148°C, [a]_D ²⁵=-105,2(CI, CH₂CI₂), UV(MeOH): Â_max 211,5, Â_min 272,5, pH=1, pH=7; Ă_max 211,5; Â_max 284, pH=9.

300MHz'HRMN(CDCI₃): δ 3,65(d, 2H, J=4,85, H-5'), 4,00(t, 1H, J=3,72, H3'), 4,11(m, 1H, H-4'), 4,28(m, 1H, H-2'), 4,38-4,55(m, 6H, CH_S benzii), 5,56(d, 1H, J-7,5, H-5), 6,39(d, 1H, J=4,59, H-T), 7,12-7,31(m, 15H, H-aromat), 7,63(d, 1H, J=7,5, H-6).

Exemplul 27. Clorhidrat de Ι-β-L-arabinofuranozilcitozină [1B), prin hidrogenarea catalitică a compusului 15

315 mg (1,78 mmol) de clorură de paladiu se suspendă în 160 ml de metanol și se reduce prin agitare cu hidrogen, la temperatura camerei. La suspensia acidă de negru de paladiu se adaugă o soluție constând din 300 mg de compus 15, în 54 ml de metanol. Amestecul de reacție se agită cu hidrogen, la temperatura camerei, timp, de 3 h. După ce catalizatorul a fost îndepărtat, soluția se neutralizează cu Dowex

RO 116623 Bl '700 (HCO₃), se concentrează la vid și apoi, se purifcă prin TLC preparativă (MeOH:CHCI₃, 3:5) pentru a se obține un sirop care se dizolvă în 3 ml de metanol, se adaugă apoi o soluție 1% de HCI în MeOH, până la pH=1, se concentrează la sec și se triturează cu 2-propanol pentru a se obține 36 mg (22,1%) de compus 16. P.t.=190-194°C, [a]_D ²⁵=-115,47(c=O,O7, H₂0); UV (H₂0), Â_max 275, pH=7; Ă_max 209,5, pH=11; Z_max 280, pH=1.

300 MHz'HRMN(DMS0-d₆); δ 3,61(d, 2H, H-5'), 3,82(m, 1H, Η-4'J, 3,93(m, 1H, H-2' sau H-3'), 4,04(br s, 1H, H-2' sau H-3'), 5,18(br s, 1H, C5'-0H, schimbabil), 5,61 (br s, 1H, C2'-0H sau C3’-0H, schimbabil), 5,67(br s, 1H, C2'-0H sau C3'-0H, schimbabil), 6,00(d, 1H, J=4,02, H-T), 6,01 (d, 1H, J₅₆=7,8, H-5), 7,92(d, 1H, J₅.6=7,8, H-6), 8,49(brs, 1H, NH, schimbabil), 9,38(br s, 1H, NH, schimbabil).

Exemplul 28. Clorhidrat de Ι-β-L-arabinofuranozilcitozină [16], prin tratarea compusului 15 cu triclorură de bor ml de triclorură de bor 1M în diclormetan se răcesc, la -72°C (zăpadă carbonică-acetonă). La soluția de triclorură de bor se adaugă încet o soluție din 180 mg (0,351 mmol) compus 15 în 3 ml de diclormetan. După un timp total de reacție, de 2,75 h, baia de răcire se îndepărtează și solventul și gazul se îndepărtează la vid. Reziduul se dizolvă în 10 ml de diclormetan rece și soluția se evaporă la sec (de trei ori până când se obține un reziduu solid alb) și pentru a ajusta pH-ul, la 6-7 se adaugă o soluție rece saturată de bicarbonat de sodiu. Amestecul se diluează cu etanol, se încălzește la fierbere, se tratează cu cărbune și se filtrează. Filtratul se evaporă la sec până la obținerea unui sirop care se dizolvă în 3 ml de metanol și se adaugă soluție, de HCI 1% în metanol, până la pH=1, se concentrează la sec și se triturează cu 2propanol pentru a se obține 66 mg (78,4 %) compus 16.

Exemplul 29. 9-[2,3,5-Tri-(J-benzil-fi-L-arabinozil]adenină (18]

O cantitate de 5 g (8,8 mmol) de compus 9 uscat se adaugă cu atenție la 82 ml de diclormetan presaturat cu acid clorhidric anhidru, la 0°C. După 2 h, de reacție, la 0°C, cele 1,53 g de acid p-nitrobenzoic precipitat se îndepărtează prin filtrare și filtratul se concentrează la vid, până la obținerea unui sirop care este ținut apoi la vid total, la temperatura camerei, timp,de 2 h. Clorura de 2,3,5-tri-O-benzil-<z-L-arabinozil (10) astfel preparată se dizolvă în 50 ml diclormetan și soluția se adaugă la un amestec de 4,5 g (18,8 mmol) de N-benzoiladenină⁵ (17) uscată și 14,5 g de site moleculare 4Â. Amestecul de reacție se agită, la temperatura camerei, timp, de o săptămână, se fltrează printr-un pat de celită și se concentrează la vid până la obținerea unui sirop care se cromatografiază pe silicagel utilizând hexani:acetonă (3:1, Rf=0,22). Produsul se separă și se concentrează la vid până la obținerea unui sirop care se dizolvă și se agită cu 20 ml de amoniac metanolic într-o bombă din oțel inoxidabil și se încălzește peste noapte, la 5O-55°C. Apoi, soluția se concentrează la presiune redusă pentru a da un semisolid, care se recristalizează din alcool izopropilic cald obținându-se 2,4 g (50,7 %) compus 18. P.t.= 128-129°C. [a]D²⁷=-20,04 (c=1,04, CH2CI₂); UV (CH₂CI₂): Â_max 213, 258,5nm;

250 MHz'HRMN(CDCI₃): δ 1,95(br s,1H, NH, schimbabil), 3,69(d, 2H, J=4,82, H-5'), 4,18-4,30(m, 6H, CH₂ benzii), 4,51A64(m, 3H, H-2’,3',4'), 5,73(br s, 1H, NH, schimbabil), 6,52(d, 1H, J-4,00, H-T), 6,89-6,93, 7,17-7,37(m, 15H, H-aromat al grupei benzii), 8,17(s, 1H, H-2 sau H-8), 8,32(s, 1H, H-2 sau H-8).

705

710

715

720

725

730

735

740

RO 116623 Bl

Exemplul 30. 9-fi-L-arabinofuranoziladenină (19) ml de triclorură de bor 1M în diclormetan se răcesc, la -72°C (zăpadă carbonică-acetonă). La soluția de triclorură de bor se adaugă o soluție din 150 mg (□,279 mmol] de compus 18 în 5 ml de diclormetan. După un timp total de reacție, de 3,5 h, baia de răcire se îndepărtează și solventul și gazul se îndepărtează la vid. Reziduul se dizolvă în 1 □ ml de diclormetan rece și soluția se evaporă la sec (de șase ori până când se obține un reziduu solid galben). Se adaugă soluție rece saturată de bicarbonat de sodiu, pentru a ajusta pH-ul la 7-8. Amestecul se diluează cu etanol se încălzește la fierbere, suspensia se filtrează prin celită, filtratul se concentrează la vid, până la obținerea unui sirop care se cristalizează cu apă. Se obțin 55 mg (74%) de compus 19. P.t.=256-258°C; UV(H₂0): Â_max 259 nm.

3OD MHz¹HRMN (DMS0-d₆): δ 3,62-3,66 (m, 2H, H-5’), 3,77(br s, 1H, H-4'), 4,13(brs, 2H, H-2',3’), 5,12(t, 1H, J=5,4, C'5-0H, schimbabil), 5,54(d, 1H, J=3,78, C’2-0H sau C’3-0H, schimbabil), 5,63(d, 1H, J=4,32, C’2-0H sau C'3-0H, schimbabil), 6,25(d, 1H, J=4,O2, H-T), 7,25(br s, 2H, NH₂, schimbabil), 8,13(s, 1H-H-2 sau H8), 8,18(s, 1H, H-2 sau H-8).

Fig. 10 este o ilustrare a unei căi alternative pentru prepararea 1-0-acetil2,3,5-tri-0-benzoil-p-L-ribofuranozei (compus 10) din 1,2-di-O-izopropiliden-a-Lxilofuranoză (compus 3).

Exemplul 31. 1,2-Di-O-izopropiliden-a-L-xilofuranoză (3)

La 650 ml acetonă anhidră se adaugă 4 ml acid sulfuric, concentrat, 5 g site moleculare (4Â), 80 g sulfat cupric anhidru și 40 g L-xiloză. Amestecul de reacție se agită, la temperatura camerei, timp, de 36 h. Amestecul de reacție se filtrează apoi și se spală bine cu acetonă, filtratele combinate se neutralizează cu hidroxid de amoniu și apoi, se evaporă la sec. Se adaugă 200 ml de acetat de etil și apoi, se filtrează și evaporă conducând la un ulei care se dizolvă în 250 ml de HCI 0,2% și soluția se agită, la temperatura camerei, timp, de 2,5 h. pH-ul se ajustează la 8, cu NaHC0₃ saturat și apoi, se evaporă la sec. Reziduul se extrage cu acetat de etil. îndepărtarea solventului conduce la un ulei galben, 41,7 g (82,3%) de compus 3.

¹H-RMN(CDCI₃): 0 5,979(d, J=3,78 Hz, 1H, H-1); 4,519(d, J=,3,6 Hz, 1H, H2); 4,308(bd, 1H, H-3); 4,080(m, 3H, H^și H-5), 1,321(s, 3H, CH₃), 1,253(s, 3H, CH₃).

Exemplul 32. 5-O-benzoil-1,2-di-O-izopropiliden-a-L-xilofuranoză (25) g (215,6 mmol) compus 3 se agită în 150 ml piridină și 150 ml CH₂CI₂, la 0°C. Se adaugă în picătură 27,5 ml (237 mmol) BzCI dizolvată în 30 ml de piridină. După 30 min, se adaugă 5 ml de apă și amestecul se evaporă la sec, se dizolvă în AcOEt, se spală cu NaHC0₃ saturat și apoi, se usucă pe Na₂S0₄. Evaporarea solventului conduce la un sirop portocaliu care cristalizează din Et₂O, pentru a se obține 36 g de compus 25. Lichidul mumă se evaporă la sec și reziduul se purifică prin cromatografie pe coloană (1% CH₃0H/CHCI₃) pentru a se obține o nouă șarjă de compus 25(12 g, randament total 76%). P.t.=82-83°C lit.¹ forma O: 83,5-84,5°C.

¹H-RMN(CDCI₃): δ 7,43, 8,07(m, 5H, Ar-H), 5,97(d, 1H, J=3,6 Hz, H-1), 4,80(q,1H, H-4), 4,60(d, 1H, J=3,6 Hz, H-2), 4,40, 4,20(m, 3H, H-5, H-5’, H-3), 3,5O(bs, 1H, D₂0 schimb, 3 OH), 1,51, 1,32(2s, 6H, 2CH₃).

RO 116623 Bl

790

Exemplul 33. 5-0-benzoil· 1,2-di-0-izopropililiden-a-L-eritropentofuranoz-3-uloză [26] g (136 mmol) de compus 25 se agită în 450 ml de CH₂CI₂. La aceasta se adaugă 30,7 g (81,6 mmol) dicromat de piridiniu (PDC) și 42,3 ml (448,8 mmol) Ac₂O. Amestecul se refluxează, timp, de 2,5 h. Soluția se concentrează la 1/5 din volumul inițial și apoi, se adaugă 50 ml de acetat de etil și soluția se filtrează. Filtratul se toarnă peste un strat de 10 cm x 5 cm de silicagel, se eluează cu AcOEt, eluantul combinat se concentrează și se coevaporă cu 2x50 ml toluen. Cristalizarea din hexan și AcOEt conduce la obținerea compusului 21, sub forma unui solid alb (38 g, 96%). P.t.=91-93°C, [a]_D:-132°C (c=1,0, CHCI₃); lit² forma D: P.t.=93-94,5°C, [a]_D:+135°(c=1,0, CHCI₃); IR (KBr):1773 cm (ArCO), 1730 cm (CO).

Ή-RMN (CDCI₃): δ 7,97, 7,42(m, 5H, Ar-H), 6,14(d, 1H, J=4,4 Hz, H-1), 4,74, 4,68(m, 2H, H-4, H-2), 4,50, 4,44(m, 2H, H-5, H-5'), 1,52, 1,44(2s, 6H, 2CH₃). Analiza la C₁₅H₁₆0₆:

-calculat: C=61,64, H=5,2;

-găsit: 0=61,42, H=5,53.

Exemplul 34. 1,2-Di-O-izopropiliden-a-L-ribofuranoză [27]

37g (127 mmol) de compus 26 se dizolvă în Et0H/H₂0 (400ml/100ml), la 0°C, în timp ce, în porțiuni se adaugă 23,3g (612 mmol) NaBH₄. Suspensia se agită, la temperatura camerei, timp, de 4 h. Se filtrează și filtratul se evaporă la sec și se coevaporă cu metanol. După cromatografie pe coloană cu silicagel (0-15%) CH₃0H/CH₂CI₂) și cristalizare din AcOEt/hexan se obțin 19g (79%) compus 27, sub formă de ace albe. P.t.=86-87°C. (a]_D=-31,5° (c=0,62, CHCI₃); lit³ forma D: P.t.=8687°C, [a]_D=+37°(c=0,59, CHCI₃); IR(KBr): 3356 cm¹(0H).

¹H-RMN(CDCI₃): 6 5,83(d, 1H, J=3,98 Hz, H-1); 4,595(t, 1H, H-2); 4,055, 3,72(m, 4H, H-3, HA H-5, H-5'); 2,38(d, 1H, D_P0 schimb, 3-OH); 1,83(t, 1H, D₂0 schimb, 5-OH); 1,58, 1,38(2s, 6H, 2CH₃). Analiza la C₈H₁₄0₅:

- calculat: C=50,50, H=7,42;

- găsit: C=50,62, H=7,46.

Exemplul 35. 3,5-Di-O-Benzoil-1,2-di-O-izopropiliden-a-L-ribofuranoză [28] g (100 mmol) de compus 27 se agită în 300 ml de piridină, la 0°C, în timp ce în picătură se adaugă 40 ml (348 mmol) BzCI și apoi, se agită, la temperatura camerei, timp, de 3 h. Solventul se evaporă la sec. Reziduul se extrage cu AcOEt, se spală cu NaHC0₃ saturat, se usucă pe Na₂S0₄. Prin evaporarea solventului și cristalizare se obțin 39 g (98%) de compus 28, sub formă unui solid alb. P.t.=83-85°C.

¹H-RMN(CDCI₃): δ 8,07, 7,36(m, 10H, Ar-H), 5,94(d, 1H, J=3,6 Hz, H-1), 5,05, 5,00(m, 1H, H-2), 4,73, 4,63(m, 3H, H-4, H-5, H-5'), 1,58, 1,35(2s, 6H, 2CH₃): Analiza la C₂₂H₂₂0₇:

- calculat: 0=66,50, H=5,64;

- găsit: 0=66,32, H=5,57.

Exemplul 36. 1 -O-Acetil-2,3,5-tri-O-benzoil-/3-L-ribofuranoză [31] g (95 mmol) compus 28 se agită în 300 ml de 1% HCI/CH₃0H, la temperatura camerei, timp.de 30 h. Se adaugă 20 ml de piridină și apoi, soluția se evaporă la sec. Reziduul se coevaporă cu 2x30 ml piridină și apoi, se dizolvă în 100 ml de piridină anhidră, la 0°C, în timp ce se adaugă în picătură 17 ml (146 mmol) de BzCI, apoi se agită, la temperatura camerei, timp.de 3 h. Solventul se evaporă și reziduul

795

800

805

810

815

820

825

830

RO 116623 Bl se dizolvă în AcOEt, se spală cu HCI 0,5 N și apoi, cu NaHCO₃ saturat și se usucă pe Na₂S0₄. După evaporarea solventului se obține compusul 30, sub forma unui sirop de produs brut.

Produsul brut 30 se agită în 400 ml de acid acetic glacial și apoi 100 ml Ac₂0, la O°C, în timp ce se adaugă 10 ml de H₂S0₄ concentrat în picătură. Această soluție se agită, la temperatura camerei, peste noapte. Amestecul se toarnă peste gheațăapă, se extrage cu CHCI₃, se neutralizează cu NaHC0₃ saturat și apoi, se usucă pe Na₂S0₄. După evaporarea solventului, se obține un sirop galben deschis care se cristalizează în metanol pentru a da 23,89 g de compus 31, ca un solid alb (49,6 % din 28-31) P.t.=124,7°C, [a]_D=45,613 (c=1,O, CHCI₃); lit.⁴, p.t.=129-130°C, [<x]_D=43,6 (c=1,O, CHCI₃).

¹H-RMN(CDCI₃): δ 7,317, 8,134(m, 15H, OBz), 6,437(s, 1H, H-1), 5,835(m, 2H, H-2 și H-3), 4,649(m, 3H, H-4 și H-5), 2,OO3(s, 3H, iCH₂C00-).

II. Activitate biologică

L-Nucleozidele, conform invenției, pot fi evaluate pentru determinarea activității contra HBV și EBV.după cum se descrie în detaliu mai jos sau prin alte metode cunoscute specialiștilor în domeniu.

Exemplul 37. Activitatea bilogică contra virusului HBV

Celule de hepatom uman cu virusul HBV (celule 2.2.15) sunt celulele utilizate în test. Aceste celule sunt dezvoltate la confluență în mediu esențial minimal cu 10% ser fetal bovin. Mediul este schimbat, la intervale de 3 zile. La confluență s-a început tratamentul cu medicament și apoi, continuat, timp de 3 zile. 0 altă adăugare de medicament în aceeași concentrație are loc în acest moment, după îndepărtarea mediului din culturi și culturile sunt menținute pe o perioadă, de, încă 3 zile. Mediul după cea de-a 6-a zi de tratament se recoltează și particulele virale sunt precipitate prin metoda cu polietilenglicol. Particulele sunt ulterior digerate și apoi, prelucrate pentru analiza Southern. Spoturile sunt hibridizate pe proba specifică HBV și se determină cantitățile de ADN viral în comparație cu nivelele de ADN din culturile netratate cu medicament. ADN-ul genomic este digerat cu Hind III și este supus analizei Southern. Nivelurile de ADN episomal sunt determinate față de ADN-ul cu HBV integral. Se calculează concentrațiile de medicament care produc o inhibare 50% a ADN (1D₅₀) comparativ cu medicamentul de control. Rezultatele sunt rezumate în tabelul 1:

Inhibarea virusului HBV de către L-nucleozide

Tabelul 1

Compus	Activitate Anti-HBV ID50(pM)	MT2 CD50(pM)	CEM CD50	CD50(pM) (Celule H1]
L-FMAU	0,1	100	>100	1000
D-FMAU	2,0	8-9	10	50
D-FEAU	5,0	100	90	2000
L-FEAU	>5,0	100	>100	900

RO 116623 Bl

880

Exemplul 38. Activitatea biologică față de EBV

Celulele H1 se mențin într-o dezvoltare de fază îndelungată, timp de două zile înainte de inițierea tratamentului. Celulele sunt centrifugate, la 600 g, timp, de 10 min, la temperatura camerei pentru a le separa de mediul conținând particulele preexistente de virus. Celulele H1 sunt însămânțate în plăcuțe cu 24 de godeuri cu o densitate de 1x10⁵ celule pe godeu în 2 ml de mediu proaspăt cu sau fără medicament și se incubează, la 37°C, timp de 5 zile. Mediul conținând virion este păstrat și utilizat pentru evaluarea efectului de inhibare al medicamentului asupra producerii și infectivității virusului, prin utilizarea unei biotest. Virionii sunt peletizați din mediul fără celule prin centrifugare la 45000 rot/min, timp, de 90 min, într-un rotor SW-50 Ti (Beckeman). Virionii sunt resuspendați în 1 ml mediu de creștere și apoi, se utilizează pentru a infecta 1x10® celule Raji, timp, de 48 h. Deoarece nivelul activității EBV DP în celulele Raji după superinfectare este proporțional cu numărul de virioni adăugați și este posibil să fie măsurată activitate DP specifică EBV indusă. Efectul inhibitor al medicamentului se calculează comparativ cu activitatea DP EBV în controale de diluții multiple. Când celulele sunt tratate cu 1 mM L-FMAU, timp de 6 zile nu se observă nici o inhibare a conținutului de ADN mitocondrial în celulele H1.

Testul de spotare locală - Cantitatea de ADN mitocondrial se măsoară prin metoda de spotare locală (2). 2 x 10⁵ din celulele H1 tratate și netratate sunt lizate în 200 pl de soluție de Tris-HCI 10 mM (pH=7,5) prin metoda de congelare/decongelare. Uzatul celular este tratat cu 10 pg/ml RNază A la 37°C, timp, de 30 min și apoi, 100 pg/ml proteinază K, la, 55°C, timp,de 2 h. La fiecare lizat celular se adaugă cantități egale de tampon 20xSSC. După fierbere, timp, de 10 min, probele sunt spotate pe membrane din nylon (Hybond-N, Amersham Corp.) Ca probă pentru hibridizarea ADN se utilizează un fragment de ADN mitocondrial uman radiomarcat. Aceleași membrane sunt reprobate cu ADN Alu uman după îndepărtarea probei de ADN mitocondrial. Cantitatea de ADN mitocondrial din celulele H1 tratate și netratate este determinat cantitativ cu un densitometru (LKB Utroscan XL). Rezultatele sunt date în tabelul 2:

885

890

895

900

905

Tabelul 2

Medicament	CD50(pM)	IDeofpM)	Index terapeutic (CD50 /IDg0)
PFA	1200+100	75+5	16
DHPG	75+6	5±1	15
ACV	1000±75	50±8	20
PCV	500±55	20±2	25
L-FMAU	1000±80	5±0,8	200
D-FMAU	50±10	0,1 ±0,02	50
L-FEAU	900±70	60±11	15
D-FEAU	2000±80	1±0,05	2000
L-FIAC	400±35	<10	>40
D-FIAC	125±15	5+0,5	25
L-FIAU	240±20	20±4	12
D-FIAU	20+4	0,5±0,05	40

910

915

920

RO 116623 Bl

Efectul inhibitor al compușilor asupra EBV:CD₅₀ este obținut prin expunerea celulelor H1 la diferite concentrații de compuși în mediu normal de creștere, la 37°C, timp, de 72 h; celulele sunt apoi numărate și comparate cu controale. Celulele H1 sunt tratate, timp de 5 zile și ID₅₀ se determină prin biotest.

Exemplul 39. îndepărtarea L-[-)-FMAU din plasmă și ficat

Se evaluează îndepărtarea L-(-)-FMAU din plasma și ficatul șoarecelui după administrarea orală. Șoarecilor li se injectează: L-(-)-FMAU care este marcat cu tritiu (radiospecificitate de 9,3 pmol/pCi).

Fig. 11 reprezintă grafic și concentrația plasmatică de L-(-]-FMALJ la șoareci după administrare orală în timp, și fig. 12 reprezintă grafic concentrația de L-(-)-FMAU în ficatul de șoarece după administrarea orală în timp (cruce, 10 mg/kg administrat de două ori pe zi, timp de 30 de zile, înainte de studiul farmacocinetic și apoi, studiul este realizat în cea de a treizeci și una zi la administrarea aceleiași concentrații; cerc întunecat, 50 mg/kg administrate de două ori pe zi, timp de 30 de zile înainte de studiu și apoi, studiu realizat în cea de-a treizeci și una zi la administrarea aceleiași concentrații; cerc deschis, 50 mg/kg administrate prima dată în prima zi de studiu).

La timpii indicați (vezi fig. 10 și 11) șoarecilor li se ia sânge din sinusul retroorbital utilizând capilare heparinizate. Plasma se extrage cu acid tricloracetic și se neutralizează cu freon/trioctilamină. Supernatantele sunt măsurate direct și se calculează concentrația.

După cum se indică în fig. 10 și 11, concentrația de vârf a L-(-)-FMAU în plasmă și ficat apare la aproximativ o oră. Compusul este practic eliminat, atât din plasmă, cât și din ficat, după 4 h.

Exemplul 40. Toxicitatea L-(-)-FMAU la femelele de șoareci BDF1

Fig. 13a ilustrează schimbarea greutății corporale de-a lungul a treizeci de zile de control a femelelor de șoarece BDFI. Fig. 13b și 13c ilustrează schimbarea greutății corporale pe timpul a treizeci de zile la femele de șoarece BDFI, cărora li se dozează 10 mg/kg (13b) și 50 mg/kg (13c) de două ori pe zi L-(-)-FMAU. Greutatea corporală prezentată reprezintă media și deviația standard pentru cinci până la șapte șoareci. După cum se indică în fig. 13b și 13c, L-(-)-FMAU nu afectează semnificativ greutatea șoarecilor pe timpul celor treizeci de zile, indicând faptul că, compusul este bine tolerat.

Exemplul 41. Compoziția chimică clinică a plasmei de șoareci după tratament cu L-(-]-FMAU

Fig. 14-20 ilustrează compoziția chimică clinică a plasmei de șoarece după administrarea de L(-)-FMAU la 10 mg/kg (trei șoareci) sau 50 mg/kg (trei șoareci) de două ori pe zi, timp de treizeci de zile.

Fig. 14 este un grafic sub formă de bare a concentrației totale de bilirubină în plasma de șoareci în mg/dl, fig. 15 este un grafic cu reprezentare sub formă de bare a fosfatazei alcaline în plasma de șoarece în U/l. Totalul de bilirubină și fosfatază alcalină sunt indicatori ai funcționării ficatului. Valorile la șoarece pentru bilirubină intră în intervalul normal pentru oameni (mai puțin de 1,2 mg/dl), dar cele pentru fosfataza alcalină sunt întrucâtva mai mari, decât cele normale pentru nivelul la oameni (30-114 U/l).

Fig. 16 este un grafic cu reprezentare sub formă de bare a concentrației de creatinină în plasma de șoarece în mg/dl. Creatinina este un indicator al funcționării rinichiului. Cu excepția șoarecelui 50-2, nivelurile de creatinină la șoareci tratați nu sunt diferite de cele de la șoarecii de control.

RO 116623 Bl

970

Fig. 17 este un grafic cu reprezentare sub formă de bare a concentrației de AST (SGOT, transaminază glutamică oxalică serică) în plasma de șoarece în U/l, fig. 18 este o reprezentare grafică a concentrației de ALT (SGPT, transaminază glutamică piruvică serică) în plasma de șoarece în U/l, SGOT și SGPT sunt indicatori ai funcției hepatice. Cu excepția șoarecelui 50-2 (atât, pentru SGOT, cât și pentru SGPT) și a șoarecelui 10-2 (numai pentru SGOT), nivelele de enzime la șoarecii tratați nu sunt diferite de cele de la șoarecii de control.

Fig. 19 este un grafic cu reprezentare sub formă de bare a concentrației de acid lactic în plasma de șoarece, în mmol/l.

Fig. 20 este un grafic cu reprezentare sub formă de bare a concentrației de dehidrogenază lacticăîn plasma de șoarece în U/l. Acidul lactic este format în mușchi în timpul glicolizei. Dehidrogenaza lactică (LDH) este prezentă sub formă de diferite izoenzime în diferite țesuturi. Eliberarea de LDH în plasmă poate fi o indicație a vătămării țesutului. Nivelurile de acid lactic și dehidrogenază lactică la șoarecii tratați nu sunt semnificativ diferite, de cele de la șoarecii de control.

III. Oligonucleotidele

Oligonucleotidele cu secvențele dorite pot fi modificate prin substituirea cu una sau mai multe L-nucleozide prezentate în această descriere a unei nucleozide din oligonucleotide. într-o realizare preferată a invenției, L-nucleozida este plasată la unul dintre capetele oligonucleotidei. Oligonucleotida modifcată poate fi utilizată, de exemplu, în tehnologia antisens.

Tehnologia antisens se referă, în general, la modularea expresiei genei printr-un procedeu în care o oligonucleotida sintetică este hibridizată la o secvență complementară de acid nucleic pentru a inhiba transcrierea sau replicarea (dacă secvența țintă este ADN), să inhibe translația (dacă secvența țintă este ARN) sau să inhibe procesarea (dacă secvența țintă este pre-ARN). Utilizând această tehnică pot fi modulate o diversitate mare de activități celulare. Un exemplu simplu este inhibarea biosintezei proteice printr-o oligonucleotida antisens legată la mARN. într-o altă realizare, oligonucleotida sintetică este hibridizată la o secvență specifică de genă în ADN dublu catenar, formând un complex triplu catenar (triplex), care inhibă expresia acelei secvențe de genă. Oligonucleotidele antisens pot fi utilizate, de asemenea, pentru a activa expresia genei indirect prin suprimarea biosintezei unui represor natural. AOT poate fi utilizat pentru a inhiba expresia genelor patogene, de exemplu, cele care facilitează replicarea virusurilor, incluzând virusul imunodefcienței umane (HIV), virusul hepatitei B (HBV) și virusurile herpetice, și cancerele, în particular masele tumorale solide,cum ar fi glioamele, cancerul de sân și melanoamele. Stabilitatea unei oligonucleotide selectate împotriva nucleazelor este un factor important pentru aplicările in vivo. Este cunoscut faptul că activitatea 3'-exonucleazei este responsabilă pentru cea mai mare parte a degradării oligonucleotidei antisens nemodificate în ser. Vlassov V.V., Yakubov L.A., în Prospects for Antisense Nucleic Acid Therapy of Cancers and AIDS, 1991, 243 - 266, Wiley-Liss Inc., New York; Nucleic Acid Res.,1993, 21, 145. L-nucleozidele, conform invenției, pot fi utilizate pentru a minimaliza degradarea 3'-exonucleazei oligonucleotidelor antisens. Oligonucleotidele din prezenta invenție, care sunt capabile să se lege la acid poliribonucleic sau acid polideoxiribonucleic sunt utile ca agenți antisens în același mod ca și agenții antisens convenționali. (“Antisense Molecular Biology and S-oligos, Synthesis 1 (Oct. 1988) (publicat de Synthecell Corp., Rockville, Md );

975

980

985

990

995

1000

1005

1010

1015

RO 116623 Bl

Discoveries in Ăntisense Nucleic Acids (C.Brakel and R. Fraley, ed. 1989); Uhlman et al., Ăntisense Oligonucleotides: A New Therapeutic Technique, Chem. Rev. 90(4), 1990; și Milligan J.F., Matteucci M.D., Martin J.C., J.Med.Chem., 1993, 36, 1923-1937). Agenții antisens, conform prezentei invenții, pot fi utilizați prin construirea unui agent antisens, care este capabil să se lege selectiv la o secvență predeterminată de acid polideoxiribonucleic sau de acid poliribonucleic la o celulă conținând o astfel de secvență (de exemplu, prin adăugarea agentului antisens la un mediu de cultură conținând celula), astfel, încât agentul antisens este preluat în celulă, se leagă la secvența predeterminată și blochează transcrierea, translația sau replicarea acesteia. Cerințele pentru legarea selectivă a agentului antisens sunt cunoscute (de exemplu, o lungime de 17 baze pentru legarea selectivă la genomul uman).

IV. Prepararea compozițiilor farmaceutice

Derivații, conform invenției, precum și sărurile acestora, promedicamentele, acceptabili farmaceutic, sunt utili pentru prevenirea și tratatmentul infecțiilor cu HBV sau EBV și a altor afecțiuni înrudite, cum ar fi, anticorp anti-HBV și anti-EBV pozitiv și afecțiuni HBV- sau EBV-pozitiv, inflamații cronice ale ficatului provocate de HBV, ciroză, hepatită acută, hepatită fulminantă, hepatită cronică persistentă și oboseală. Acești compuși sau formulări pot fi utilizate, de asemenea, profilactic pentru a preveni sau întârzia progresia bolii clinice la indivizii care au antigcorp anti-HBV și anti-EBV sau antigen-HBV sau EBV pozitiv sau care au fost expuși la HBV sau EBV.

Oamenii care suferă de oricare dintre aceste afecțiuni pot fi tratați prin administrarea la pacient a unui compus activ, sau a unui amestec de compuși activi, conform invenției, sau un derivat sau sare a acestuia acceptabil farmaceutic într-un purtător sau diluant acceptabil farmaceutic. Compusul activ poate fi administrat pe orice cale adecvată, de exemplu, oral, parenteral, intravenos, intradermic, subcutanat sau local, în formă lichidă sau solidă.

Compusul activ este inclus în purtătorul sau diluantul acceptabil farmaceutic într-o cantitate suficientă pentru a elibera pacientului o cantitate eficientă terapeutic, fără a provoca efecte toxice serioase la pacientul tratat.

O doză preferată de compus activ pentru toate afecțiunile menționate mai sus, intervalul, de la circa 1 la 60 mg/kg, preferabil, 1 la 20 mg/kg greutate corporală pe zi, mai general 0,1, la circa 100 mg/kg de greutate corporală a celui care primește, pe zi. Intervalul de dozare eficientă a derivaților acceptabili farmaceutic poate fi calculat, în funcție de nucleozida de bază care umează a fi eliberată. Dacă derivatul prezintă el însuși activitate, dozarea eficientă poate fi estimată ca mai sus, utilizând greutatea derivatului sau prin alte metode cunoscute specialiștilor în domeniu.

Compusul activ poate fi administrat, așa cum se descrie în indicațiile atașate produsului sau în Physician's Desk Reference pentru 3'-azido-3'-deoxitimidină (AZT), 2',3'-dideoxinozină (DDI), 2',3^,-dideoxicitidină (DDC), sau 2',3'-dideoxi-2',3'-didehidrotimidină (D4T) pentru o indicație HIV.

Compusul este administrat în mod convenabil în orice formă potrivită de unitate de dozare, incluzând dar fără a se limita la una conținând 7 la 3000 mg, preferabil, 7 la 1400 mg de ingredient activ, pe formă de unitate de dozare. 0 dozare orală, de 50 -1000 mg este în mod uzual convenabilă.

în mod ideal, ingredientul activ ar trebui administrat pentru a atinge concentrații plasmatice de vârf a compusului activ, de la circa 0,2 la 70 μΜ, preferabil, circa

RO 116623 Bl

1065

1,0 la 10 μΜ. Aceasta se poate realiza, de exemplu, prin injectarea intravenoasă a unei soluții de 0,1 la 5% ingredient activ, opțional în ser fiziologic sau administrat sub formă de bolus de ingredient activ. Compusul activ poate fi furnizat sub formă de săruri acceptabile farmaceutic. Așa cum se utilizează în această descriere, termenul săruri sau complecși acceptabili farmaceutic se referă la săruri sau complecși ale nucleozidelor, care rețin activitatea biologică dorită a compusului inițial și exhibă efecte toxice nedorite minime dacă nu chiar deloc. Exemple nelimitate de astfel de săruri sunt (a) săruri de adiție cu acid formate cu acizi anorganici (de exemplu, acid clorhidric, acid bromhidric, acid sulfuric, acid fosforic, acid azotic și alții asemenea) și săruri formate cu acizi organici, cum ar fi, acid acetic, acid oxalic, acid tartaric, acid succinic, acid malic, acid ascorbic, acid benzoic, acid tanic, acid pamoic, acid alginic, acid poliglutamic, acizi naftalensulfonic, acizi naftalendisulfonici și acid poligalacturonic;

(b) săruri de adiție de baze formate cu cationi, cum ar fi, sodiu, potasiu, zinc, calciu, bismut, bariu, magneziu, aluminiu, cupru, cobalt, nichel, cadmiu și alții asemenea, sau cu cationi organici formați din N.N-dibenziletilendiamină, amoniu sau etilendiamină; sau (c) combinații de (a) și (b), sare de tanat de zinc sau altele asemenea.

Modificările compusului activ, în mod specific la pozițiile N^B sau N⁴ și la poziția 5'-0 poate afecta bioaccesibilitatea și viteza de metabolizare a speciilor active, asigurând astfel controlul eliberării speciilor active.

Concentrația de compus activ, în compoziția de medicament, va depinde de vitezele de absorbție, inactivare și excreție ale medicamentului ca și de alți factori cunoscuți specialiștilor în domeniu. Este de notat că valorile de dozare vor varia, de asemenea, în funcție de severitatea afecțiunii care trebuie ameliorată. în plus, trebuie înțeles că pentru orice subiect particular, în timp vor trebui ajustate regimuri specifice de dozare, conform necesităților individuale și ale judecăților profesionale ale persoanei care face administrarea compozițiilor, și că intervalele de concentrație, precizate mai sus, sunt numai cu titlu, de exemplu, și nu se intenționează să limiteze domeniul sau practica compozițiilor revendicate. Ingredientul activ poate fi administrat dintr-o dată sau poate fi divizat într-un număr de doze mai mici care urmează a fi administrate variind la intervale de timp.

Un mod preferat de administrare a compusului activ este oral. Compozițiile orale vor include, în general, un diluant inert sau un purtător comestibil. Ele pot fi incluse în capsule de gelatină sau comprimate sub formă de tablete. Pentru scopul administrării terapeutice orale, compusul activ poate fi incorporat cu excipienți și utilizat sub formă de tablete, comprimate sau capsule. Ca parte a compoziției se pot include agenți de legare și/sau materiale adjuvante compatibile farmaceutic.

Tabletele, pilulele, capsulele, comprimatele și altele asemenea conțin oricare dintre ingredientele următoare, sau compuși de natură similară: un liant, cum ar fi, celuloză microcristalină, gumă de tragacantă sau gelatină, un excipient, cum ar fi, amidon sau lactoză, un agent de dezintegrare, cum ar fi, acid alginic, Primogel, sau amidon de porumb, un lubrifiant, cum ar fi, stearat de magneziu sau Sterotes un glidant, cum ar fi, bioxid de siliciu coloidal; un agent de îndulcire, cum ar fi, zaharoză sau zaharină; sau un agent de aromatizare, cum ar fi, mentă, salicilat de metil sau aromă de portocală. Atunci când forma de dozare este o capsulă, ea poate conține, în afară de materialul de tipul de mai sus, un purtător lichid, cum ar fi,un ulei gras, în plus, formele de unități de dozare pot conține diverse alte materiale care modifică forma fizică a unității de dozare, de exemplu, pentru acoperiri de zahăr, șelac sau alți agenți enterici.

1070

1075

1080

1085

1090

1095

1100

1105

1110

RO 116623 Bl

Compusul activ sau sarea sau derivatul acestuia acceptabile farmaceutic pot fi administrate sub forma unui component al unui elixir, suspensie, sirop, napolitană, gumă de mestecat sau altele asemenea. Un sirop poate conține, în afară de compușii activi, zaharoză ca agent de îndulcire și anumiți conservanți, pigmenți și coloranți și arome.

Compusul activ sau derivatul sau sarea acestuia acceptabile farmaceutic, poate fi amestecat, de asemenea, cu alte materiale active care nu afectează acțiunea dorită, cum ar fi, antibiotice, antifungice, antiinflamatorii sau alte antivirale, incluzând agenți anti-HBV, anti-EBV, anticitomegalovirus sau anti-HIV.

Soluțiile sau suspensiile utilizate pentru aplicarea parenterală, intradermică, subcutanată sau locală pot include următoarele componente: un diluant steril, cum ar fi, apă pentru injectare, soluție de ser fiziologic, uleiuri fixate, polietilen glicoli, glicerină, propilenglicol sau alți solvenți sintetici; agenți antibacterieni, cum ar fi, alcool benzilic sau metil parabeni; antioxidanți, cum ar fi, acid ascorbic sau bisulfit de sodiu; agenți de chelatizare, cum ar fi, acid etilendiaminotetraacetic; tampoane cum ar fi acetați, citrați sau fosfați și agenți pentru reglarea tonicității.cum ar fi, clorură de sodiu sau dextroză. Preparatul parenteral poate fi inclus în fiole, seringi de unică folosință sau sticluțe cu doză multiplă confecționate din sticlă sau plastic.

Dacă administrarea se face intravenos, purtătorii, preferați sunt ser fiziologic sau ser fiziologic tamponat cu fosfat (PBS). De preferință, compușii activi sunt preparați cu purtătorii care vor proteja compusul împotriva eliminării rapide din corp, cum ar fi, formulări cu eliberare controlată, incluzând implanturi și sisteme microîncapsulate de eliberare. Pot fi utilizați polimeri biodegradabili, biocompatibili, cum ar fi, acetat de etilen vinii, polianhidride, acid poliglicolic, colagen, poliortoesteri și acid polilactic. Procedeele de preparare pentru astfel de compoziții farmaceutice sunt cunoscute specialiștilor în domeniu. Materialele pot fi obținute, de asemenea, comercial de la Alza Corporation și Nova Pharmaceuticals, Inc.

De asemenea, sunt preferați ca purtători acceptabili farmaceutic suspensiile lipozomice (incluzând lipozomi dirijați către celulele infectate cu anticorpi monoclonali ai antigenilor virali). Acestea se pot prepara confom metodelor cunoscute specialiștilor în domeniu, de exemplu, așa cum este descris în brevetul US 4522811 (care este incorporat prin referință, în întregime). De exemplu, formulările cu lipozomi pot fi preparate prin dizolvarea lipidelor potrivite (cum ar fi, stearoil fosfatidil etanolamina, stearoil fosfatidil colina, arahadoil fosfatidil colina și colesterolul) într-un solvent anorganic, care apoi este evaporat, lăsând în urmă un film subțire de lipidă uscată pe suprafața containerului. Apoi, în container se introduce o soluție apoasă de compus activ sau derivatul monofosfat, difosfat și/sau trifosfat. Containerul este apoi rotit în mână pentru a elibera materialul lipidic de pe lateralele containerului și a dispersa agregatele lipidice, astfel, formând suspensia lipozomică.

Revendicări

Claims (8)

1. L-Nucleozide cu acțiune terapeutică, caracterizate prin aceea că prezintă structura corespunzătoare formulei generale:

OH

R*O

RO 116623 Bl în care: R este o bază purinică sau pirimidinică și R’ este hidrogen, o grupare acil, alchil, monofosfat, difosfat sau trifosfat și sărurile lor acceptabile farmaceutic.

2. L-Nucleozide, conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că baza purinică sau pirimidinică este selectată dintre 5-metil uracil, 5-ioduracil, citozină și 5etiluracil.

3. L-Nucleozidă, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că este 2'fluor-5-metil-/2-L-arabinofuranoziluridină.

4. L-Nucleozide, conform revendicării 1, caracterizate prin aceea că sunt selectate din grupa formată din N₁-(2^,-deoxi-2^,-fluor-/?-L-arabinofuranozil)-5-etiluracil, N_r (2'-deoxi-2'-fluor-/?-L-arabinofuranozil]-5-iodcitozină și N₁-(2'-deoxi-2'-fluor-/H_arabinofuranozil)-5-ioduracil.

5. Compoziție farmaceutică pentru terapia afecțiunilor asociate virusului hepatitei B și a virusului Epstein-Bar, caracterizată prin aceea că, conține, drept compus activ una sau mai multe L-nucleozide definite în revendicarea 1 sau sărurile lor acceptabile farmaceutic, într-o cantitate eficientă terapeutic, alături de un purtător acceptabil farmaceutic.

6. Compoziție farmaceutică, conform revendicării 5, caracterizată prin aceea că, compusul activ este L-nucleozida 2'-fluor-5-metil-/î-L-arabinofuranoziluridină.

7. Compoziție farmaceutică, conform revendicării 5, caracterizată prin aceea că compusul activ este selectat dintre N₁-i2'-deoxi-2'-fluor-^-L-arabinofuranozil)-5etiluracil, N₁-(2'-deoxi-2'-fluor-/?-L-arabinofuranozil)-5-iodcitozină și N₁-(2'-deoxi-2^,-fluor-/^ L-arabinofuranozil)-5-ioduracil.

8. Metodă de tratament a infecțiilor cu virusul hepatitei B și cu virusul EpsteinBar sau a afecțiunilor asociate acestor virusuri, caracterizată prin aceea că, constă în administrarea unei cantități eficiente terapeutic din compoziția farmaceutică definită în revendicarea 5, pe cale orală, parenterală, intravenoasă, intradermică sau subcutanată sau prin aplicare locală, sub formă solidă sau lichidă, într-o doză de compus activ, așa cum este definit în revendicările 1...4, cuprinsă în intervalul 1 ...60 mg/kg corp/zi, preferabil, 1...20 mg/kg corp/zi.