RO110674B1

RO110674B1 - Compozitie orala, contra pietrei dentare

Info

Publication number: RO110674B1
Application number: RO148986A
Authority: RO
Inventors: Abdul Gaffar; Afflitto John; F Smith Sahar
Original assignee: Colgate Palmolive Co
Priority date: 1990-12-20
Filing date: 1991-12-19
Publication date: 1996-03-29
Also published as: HK71297A; SG48983A1; PT99817B; NO180433B; NO180433C; GR1001273B; ATE133853T1; KR920011472A; DK0492997T3; YU195791A; BR9105532A; CA2057697C; NO915038D0; CA2057697A1; AU8881491A; DE69117034D1; FI916053A0; FI916053L; CS399491A3; NZ240914A

Description

Prezenta compoziție se referă la o compoziție orală, contra pietrei dentare, care ajută la inhibarea formării pietrei dentare.

Piatra dentară (calculus) este o formație dură, de natură minerală, care se formează pe dinți. Perierea obișnuită ajută la prevenirea unei formări rapide a acestor depozite, dar chiar și perierea regulată nu este suficientă pentru îndepărtarea tuturor depozitelor de calculus care aderă la dinți. Piatra dentară se formează pe dinți, când cristalele de fosfat de calciu încep să se depoziteze în membrana și în matricea extracelulară, a plăcii dentare și devin suficient de apropiate una de alta, pentru ca agregatele să devină rezistente la deformare. Nu s-a căzut, în întregime, de acord asupra căii prin care calciul și ortofosfatul devin, în cele din urmă, materialul cristalin, denumit hidroxiapatită (HAP). S-a căzut de acord că, în general, la saturații mai mari, adică peste limita de saturație critică, precursorul HAP cristalin este un fosfat de calciu amorf sau microcristalin. Fosfatul de calciu amorf, deși este denumit hidroxiapatită, diferă de aceasta prin structura atomică, morfologia particolelor și stoichiometrie. Diagrama difracției cu raze X a fosfatului de calciu amorf arată vârfuri late caracteristice materialelor amorfe, cărora le lipsește intervalul lung de ordine atomică caracteristic materialelor cristaline, inclusiv HAP. De aceea este evident că agenții care se interpun efectiv creșterii cristaline a HAP vor fi eficienți ca agenți contra pietrei. Un mecanism probabil prin care agenții contra pietrei dentare din prezenta invenție inhibă formarea pietrei (calculus) se presupune că cuprinde o creștere a barierei de energie de activare, inhibând astfel transformarea fosfatului de calciu amorf precursor în HAP.

Studiile au arătat că există o bună corelație între ușurința unui compus de a preveni creșterea HAP cristalină in vitro și ușurința sa de a preveni calcificarea in vivo, desigur datorită faptului că un asemenea compus este stabil și inert la salivă și componentele acesteia.

Este binecunoscut faptul că, în acest domeniu hexametafosfații, tripolifosfații și pirofosfații ca și alți asemenea compuși solubili în apă, sunt reținători eficienți de ioni de calciu și magneziu inhibitori și/sau agenți de chelatizare și sunt inhibitori eficienți ai formării HAP, in vitro.

Sunt cunoscute compoziții anticalculus, ce conțin fosfați anorganici, solubili în apă și eventual enzime, cum ar fi enzime propteolitice, aminolitice, lipază sau dextranază, sau ce conțin un agent anticalculus, compus din pirofosfați de metal alcalin ce cuprind pirofosfat, tetrapotasiu, singur sau în amestec cu pirofosfat tetrasodium, și ca inhibitor, împotriva hidrolazei enzimatice, a unui asemenea agent în salivă, un fluorid și un policarboxilat anionic, polimeric, compoziții ce sunt folosite pentru igiena orală și/sau inhibarea formării calcusului.

Polifosfați deshidratați cu molecule lineare (adică hexametafosfații, tripolifosfații, pirofosfații, etc.) în comun, când sunt introduși în cavitatea bucală și/sau în salivă, sunt hidrolizați în mare măsură de enzimele salivare (fosfataze) la ortofosfați care sunt ineficienți ca inhibitori ai formării HAP. Utilizarea de polimer policarboxilat și de sursă de ion de fluorură împiedică cu succes hidroliza poloifosfatului liniar deshidratat în moleculă ca agent contra pietrei dentare de către fosfataza salivară. Astfel, policarboxilatul inhibă hidrolizele pirofosfaților de către fosfatazele alcaline, sursa de ion de fluorură inhibă hidroliza pirofosfatului de către fosfataza acidă și pirofosfatază.

Compoziția, comform invenției, este constituită din 0,1 ... 7 % în greutate sare polifosfat aleasă dintre hexametafosfați, tripolifosfați, pirofosfați sau amestecul lor, 0,05 ... 4 % în greutate polivinilfosfat anion sintetic cu formula ~-ch₂-ch- ^_

I MO=P=O

I I

OMi _ în care M și M, sunt hidrogen, metal alcalin sau amoniu, M și Mj fiind identici sau diferiți,

... 2000 p.p.m. ioni de fluorură aleasă dintre fluorură de sodiu sau monofluorofosfați de metale alcaline și 10 ... 99,9 % în greutate un vehicol acceptabil oral pentru condiționare sub formă de pastă de dinți sau apă de gură, având un pH de 4,5 ... 9. Pirofosfații folosiți sunt pirofosfat tetrapotasic și pirofosfat tetrasodic, în care cantitatea de pirofosfat tertrapotasic este predominantă. în situația 5 condiționării sub formă de pastă de dinți vehicolul este constituit din 10 ... 90 % în greutate apă, 0,1 ... 10 % în greutate agent de gelificare și 10 ... 75 % în greutate agent de lustruire insolubil în apă și acceptabil pentru io dinți. în situația condiționării sub formă de apă de gură, vehicolul este constituit din amestec de apă și alcool în raport de 1:1 ... 20:1.

Scopul prezentei invenții este de a inhiba mai eficient acțiunea enzimelor salivare 15 asupra agenților polifosfatici contra pietrei dentare cu un polimer ne-policarboxilat.

Un alt scop al invenției este să asigure o compoziție orală care să inhibe transformarea fosfatului de calciu amorf în 20 structură de cristale de HAP, asociate în mod normal cu piatra dentară.

Alte scopuri și avantaje ale invenției vor reieși din descrierea care urmează.

Conform cu unele aspecte ale sale, 25 prezenta invenție se referă la o compoziție orală care conține, într-un vehicol acceptabil pentru uz oral, o cantitate eficientă din cel puțin o sare polifosfat liniar deshidratat în moleculă ca agent esențial contra pietrei 3 o dentare și o cantitate eficientă de inhibitor al hidrolizei enzimatice a acestui agent în salivă până la aproximativ 4 % polivinilfosfonat anionic sintetic care conține grupele care se repetă de următoarea prezentare: 35

MO=P=O I I

ΟΜχ pietrei dentare, în brevetul SUA nr. 3429963. însă acest brevet nu descrie utilizarea agentului polivinilfosfonat pentru inhibarea hidrolizei salivare a polifosfaților liniari deshidratate în moleculă cum sunt hexametafosfații, tripolifosfații și pirofosfații, cu care se lucrează în prezenta invenție ca agenți anticalculus sunt bine cunoscute, fiind întrebuințate în general sub formă de săruri cu metale alcaline sau de amoniu în forma lor complet sau parțial neutralizată, solubile în apă, și amestecuri ale acestora. Ca exemple reprezentative sunt hexametafosfatul de sodiu, tripolifosfatul de sodiu, pirofosfatul diacid de sodiu, pirofosfatul trisodic monoacid și pirofosfatul tetrasodic și altele asemenea; de exemplu polifosfații liniari deshidratați în moleculă pot conține aproximativ 2 până la 125 atomi de fosfor. Ei se întrebuințează în general în conpozițiile instanțe orale în cantități în greutate de aproximativ 0,1 până la 7 %, de preferință aproximativ 2 până la 6 %. Așa cum s-a arătat mai sus, aceste săruri sunt prezentate ca agenți contra pietrei dentare.

Când se întrebuințează sarea pirofosfat, este preferabil să se utilizeze un amestec de pirofosfat tetrapotasic și pirofosfat tetrasodic, predominând cantitativ pirofosfatul tetrapotasic. Când se întrebuințează numai pirofosfat tetrasodic, o parte poate rămâne nedizolvat, în felul acesta făcând compoziția orală nisipoasă ca aspect. Astfel, când se întrebuințează o combinație preferată de aproximativ 4,3 ... 7 % în greutate amestec de pirofosfat tetrapotasic și pirofosfat tetrasodic, pirofosfatul de tetrapotasiu este în cantitate predominantă și se reduce mult caracterul nisipos. Rapoartele preferate între sărurile tatrapotasiu/tetrasodiu variază de la aproximativ 4,3:2,7 până la 6,0:1, în special un raport de 4,5:1,5. Poate fi de dorit să fie prezent circa 4,3 % până la 7 % pirofosfat de tatrapotasiu sungur sau cu până la 2,7 % pirofosfat de tetrasodiu. într-o altă realizare preferată, se întrebuințează cantități mai mici de pirofosfat de tetrapotasiu ca agent contra pietrei dentare, cum ar fi de aproximatix 0,1 ... 2 % în greutate și care se dizolvă efectiv. Un alt aspect al invenției este compoziția care cuprinde cu doi atomi de metal alcalin, de exemplu în cantitate de aproximativ 0,1 % până la aproximativ 0,4 % sau aproximativ 1,0 și greutatea moleculară medie de aproximativ 1000 sau mai mare; în care M și NȚ sunt hidrogen, metal alcalin sau amoniu, M și Mj pot fi identici sau diferiți.

Valorile greutății moleculare date 4 o pentru polivinilfosfonați se obțin din măsurătorile de vâscozitate sau dispersare a luminii. Polivinilfosfonații anionici sintetici au fost descriși anterior ca fiind agenți contra % în greutate, dacă se dorește.

Polivinilfosfonatul poate fi prezent în forma sa acidă solubilă în apă, sau în formă de sare (inclusiv săruri acide). Sărurile sunt cu metale alcaline, de preferință sodiu sau potasiu, sau săruri de amoniu solubile în apă. Polimerul are o greutate moleculară medie de aproximativ 1000 cel puțin, de obicei de aproximativ 1000 până la 1000000 și cel mai preferabil aproximativ 6000 până la aproximativ 100000. El poate fi polimerizat din clorură de vinilfosfonil prin polimerizarea cu radicali liberi în concordanță cu tehnica care se cunoaște în acest domeniu. Polivililfosfonatul se întrebuințează în cantitate eficientă pentru a inhiba hidroliza enzimatică salivară a polifosfatului liniar deshidratat în moleculă în cantitate de până la circa 4 % în greutate. El se întrebuințează în general în compoziții în procente în greutate de aproximativ de 0,05 până la 4 % în general de circa 0,05 până la 3 %, de preferință de 0,05 la 2 %, mai preferabil de 0,1 până la 2 % în greutate. Cantitățile de cel puțin 1 % în greutate sunt utilizate în mod curent în compozițiile dentare, înțelegând prin aceasta compozițiile orale care conțin în general un abraziv dentar și se utilizează conjugat cu perierea dinților, de exemplu pastele de dinți printre care gelurile, creme și pulberi. Se pot întrebuința și cantități care depășesc 4 % în greutate, în scop de îngroșare sau gelifiere.

Pe lângă polivinilfosfonatul inhibitor al hidrolazei polifosfatului de către enzimele salivare fosfataze alcaline, o inhibare suplimentară a hidrolizei se realizează prin prezența unei surse de ioni de fluorură care inhibă hidroliza provocată de fosfataza acidă și de pirofosfataza ca enzimă din salivă. Acest material este prezent de preferință și folosește și pentru reducerea formării cariilor.

Sursa de ioni de fluorură, sau compuși care asigură ioni de fluor, care poate fi prezentată ca un inhibitor al combinației de enzime, este bine cunoscută de specialiști ca fiind agent împotriva cariei dentare, care acționează de asemenea în acest sens în prezenta invenție. Acești compuși pot fi slab solubili în apă, sau complet solubili. Ei sunt caracterizați prin ușurința lor de a pune în libertate, în apă, ioni de fluor cât și prin faptul că nu dau reacții nedorite cu alți compuși din preparatele orale. Printre aceste materile sunt fluorurile anorganice, cum ar fi sărurile cu metale alcaline sau cu metale alcalinopământoase solubile, de exemplu fluorură de sodiu, fluorură de potasiu, fluorură de amoniu, o fluorură de cupru cum ar fi fluorură cuproasă, fluorură de zinc, fluorură de bariu, fluorsilicatul de sodiu, fluorsilicatul de amoniu, fluorozirconatul de sodiu, monofluorofosfatul de sodiu, mono- și difluorofosfatul de aluminiu și pirofosfatul de sodiu și calciu fluorurat. Fluorurile de staniu și mai ales fluorurile de metale alcaline, cum sunt fluorură de sodiu și monofluorfosfații de metale alcaline (MFP) cum este MFP de sodiu și amestecurile lor sunt de preferat.

Cantitatea de compus care asigură fluorul, când acesta este prezent, este dependentă în oarecare măsură de tipul compusului, de solubilitatea lui și de tipul de preparat oral, dar trebuie să fie o cantitate netoxică, în general de circa 0,005 până la 3,0% în preparat. într-un preparat de curățat dinții, de exemplu gel, cremă, pastă de dinți sau pulbere pentru dinți, se consideră satisfăcătoare o cantitate dintr-un astfel de compus care degajă până la aproximatix 2000 p.p.m. ioni de fluor, din greutatea preparatului. Se poate utiliza orice cantitate minimă corespunzătoare dintr-un asemenea compus, dar se preferă să se utilizeze o cantitate suficientă de compus pentru a degaja aproximativ 300 până la aproximativ 2000 p.p.m., mai preferabil de la aproximativ 800 până la aproximativ 1500 p.p.m. ioni de fluorură. Obișnuit, în cazurile de fluorură de metale alcaline și fluorură stanoasă, acest compus este prezent într-o proporție de aproximativ 2 % în greutate, raportat la greutatea preparatului, de preferință între aproximativ 0,05 și 1%. în cazul monofluorfosfatului de sodiu, compusul poate fi prezent într-o proporție de aproximativ 0,1 ... 3 %, mai uzual aproximativ 0,76 %.

în preparatele orale cum sunt apele de spălat gura, tabletele și chewing gum, compusul care aduce fluorul în preparat, când este prezent, se găsește de obicei într-o cantitate suficientă pentru a pune în libertate până la aproximativ 500 p.p.m., de preferință aproximativ 25 până la aproximativ 300 p.p.m. îm greutate ioni de fluor. în general un asemenea compus este prezent între aproximativ 0,005 și aproximativ 1,0 % în greutate.

în anumite forme foarte preferate ale invenției de față, compoziția orală poate să 5 aibe un caracter lichid, cum ar fi soluția pentru spălat sau clătit gura. în aceste preparate, suportul (vehicolul) este de obicei un amestec de apă și alcool care conține de preferință un umectant așa cum s-a descris în continuarea 10 invenției. în general, raportul în greutate între apă și alcool este în intervalul de aproximativ 1:1 până la aproximativ 20:1, de preferință de la aproximativ 2:1 până la 10:1 și mai preferabil de la aproximativ 4:1 la aproximativ 15 6:1. Cantitatea totală de amestec apă-alcool în acest timp de preparat este de obicei în intervalul de la aproximativ 70 % la aproximativ 99,9 % din greutatea preparatului.

pH-ul acestor preparate lichide sau a 2 o altora în conformitate cu invenția de față, este în general de la aproximativ 4,5 până la aproximativ 9 și de obicei de la circa 5,5 la 8. pH-ul de preferințăț este în intervalul de la aproximativ 6,0 la aproximativ 8. Este de 2 5 reținut că, compozițiile conform prezentei invenții se pot aplica oral la un pH sub 5 fără decalcifiere substanțială sau deteriorare în alt fel a smalțului dentar. Valoarea pH-ului poate fi reglată cu un acid (de exemplu acid citric 3 o sau acid benzoic), o bază (de exemplu hidroxid de sodiu) sau un tampon (cum ar fi tamponul cu citrat de sodiu, benzonat, carbonat sau bicarbonat de sodiu, fosfat disodic, fosfat monosodic, etc.). '35 în anumite alte forme preferate ale invenției, compoziția orală poate avea o formă solidă dsau de pastă, cum ar fi pulberea de dinți, tableta dentară sau pasta de dinți, inclusiv gelul sau spuma de dinți. Suportul 4 o pentru aceste preparate orale solide sau păstoase este un material de lustruire care este indolubil în apă și este acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru a fi folosit în acest scop. Exemple de materiale de lustruire sunt 45 compușii insolubili în apă de metafosfat de sodiu, metafosfat de potasiu, fosfat tricalcic, fosfat dicalcic dihidratat, fosfat dicalcic anhidru, pirofosfat de calciu, ortofosfat de magneziu, fosfat de trimagneziu, carbonat de 5 o calciu, silicat de aluminiu, silicat de zirconiu, agent de polisare silicos, bentonică și amestecurile lor. Alte materiale de lustruire corespunzătoare sunt rășinile termostabile în particole care sunt cunoscute din domeniul de specialitate, cum ar fi melamină-, fenolic- și ureo-formaldehidice și poliepoxidice precum și poliesterice reticulate. Materialele de lustruire preferate sunt silicea cristalină care are dimensiunile particolelor de până la circa 5 microni, dimensiunea medie a particolelor de_ până la circa 1,1 microni și aria suprafeței lor de până la circa 50000 cm²/g, gelul de silice sau silicea coloidală și aluminosilicații de metale alcalime amorfi complexi. Când se întrebuințează gelurile transparente, translucide sau opacifiate din punct de vedere vizual, sunt deosebit de folositori agenții de lustruire silicoși ai silicei coloidale cum ar fi cei ce se găsesc în comerț sub marca de Syloid cum ar fi Syloid 72 și Syloid 74, Zeodent ca Zeodent 113 și Zeodent 115 și complecși aluminosilicați de metal alcalin sau silice ce conține alumină combinată cum este Zeo 49A sau Zeo 49B, pentru că acești agenți au indicele de refracție apropiat de al sistemelor de apă și/sau umectant utilizate de obicei în produsele de curățat dinți. Multe din materialele de lustruire așa cum sunt denumite insolubile în apă au caracter anionic și conțin cantități mici din materiale solubile. Astfel, metafosfatul de sodiu insolubil poate fi obținut în orice mod adecvat așa cum este cunoscut din materialele din stadiul tehnicii. Formele insolubile cunoscute de metafosfat de sodiu cum ar fi sarea Madrell si sarea Kurrol sunt alte exemple de materiale corespunzătoare. Aceste săruri de metafosfat manifestă o mică solubilitate în apă și de aceea sunt denumite de obicei ca metafosfați insolubili (IMP). în ei există o mică cantitate de fosfat solubil ca impurități, de obicei câteva procente cum ar fi până la 4 % în greutate. Cantitatea de material solubil fosfat despre care se crede că este un trimetafosfat de sodiu solubil în cazul metafosfatului insolubil, poate fi micșorată sau eliminată prin spălare cu apă, dacă se dorește. Metafosfatul de metalalcalin insolubil este de obicei întrebuințat sub formă de pulbere cu mărimea particolelor astfel încât să nu fie mai mult de 1 % din material și să fie mai mare de circa 37 microni. Materialul de lustruire este în general prezent în compozițiile solide sau paste în concentrații în greutate de circa 10 % până la circa 99 %. De preferință el este prezent în cantități care variază de la aproximativ 10 % până la aproximativ 75 % în pasta de dinți, și la aproximativ 70 % până la aproximativ 99 % în pulberea pentru dinți.

într-o pastă de dinți suportul lichid poate fi apa, și umectantul de obicei este într-o cantitate care variază aproximativ de la 10 % până la 90 % din greutatea preparatului. Glicerina, propilenglicolul, sorbitolul, polipropilenglicolul și/sau polietilenglicolul (de exemplu cu greutatea moleculară de 400 - 600) reprezintă suporturi umectante adecvate. De asemenea sunt corespunzătoare amestecurile lichide de apă, glicerină și sorbitol. La gelurile transparente, unde indicele de refracție are o mare importanță, se întrebuințează de preferință circa 3 - 304 în greutate apă, și o cantitate de 0 până la circa 80 % în greutate glicerină și circa 20 - 80 % în greutate sorbitol.

Pastele de dinți (inclusiv spumele și gelurile) conțin de obicei un îngroșător natural sau sintetic sau un agent de gelificare în proporții de aproximativ 0,1 % până la aproximativ 10 %, de preferință aproximativ 0,5 % până Ia aproximativ 5 % în greutate. Un îngroșător adectvat este hectoritul sintetic, un complex de silicat de magneziu și metal alcalin coloidal sintetic cu argilă disponibilă. Analiza Laponitei D arată, aproximativ în greutate 58,00 % SiO₂, 25,40 % MgO, 3,05 % Na₂O, 0,98 % Li20 și puțină apă, precum și urme de metale. Greutatea sa specifică reală este 2,53 și are o densitate aparentă în vrac (g/ml la 8 % umiditate) de 1,0.

Alți agenți de gelifiere corespunzători sunt mușchiul irlandez, guma tragacanta, amidonul, polivinilpirolidona, hidroxietilpropilceluloza, hidroxibutilmetilceluloza, hidroxipropilmetilcelulozajiidroxietilceluloza, carboximetilceluloza sodică, xantanul și silicea coloidală cum este Syloid mărunțit fin (de exemplu 244). Așa cum s-a menționat mai sus, polivinilfosfonatul anionic sintetic poate de asemenea să confere proprietăți de îngroșare sau gelifiere. Silicea coloidală cumeste Syloid fin mărunțit (de exemplu 244) este tot un îngroșător adecvat.

Este de la sine înțeles, așa cum se obișnuiește, că preparatele orale se vând sau se distribuie în ambalaje etichetate corespunzător. Astfel, un borcan cu o soluție de clătire a gurii va avea o etichetă care să descrie, în esență, clătirea sau splălarea gurii și cu instrucțiuni de utilizare a sa; o pastă de dinți, o spumă sau un gel dentar se vor găsi de obicei într-un tub pliabil, în mod uzual de aluminiu, plumb căptușit sau plastic sau alte ambalje ce pot fi apăsate, pompate sau sub presiune pentru scoaterea conținutului, care au o etichetă ce descrie produsul, în esență ca pastă de dinți, gel sau spumă pentru dinți.

Agenții activi de suprafață organici se utilizează în compozițiile din prezenta invenție pentru a realiza o acțiune profilactică sporită și a ajuta la realizarea unei dispersări amănunțite și complete a agentului contra pietrei dentare în întreaga cavitate bucală și pentru a face compozițiile instanțe mai acceptabile cosmetic. Materialul activ organic de suprafață, este de obicei de natură anionică, neionică sau amfolitică și se preferă să se întrebuințeze ca agent activ de suprafață un material detergent care conferă compoziției proprietăți detergente și spumante. Ca exemple corespunzătoare de agenți activi de suprafață anionici sunt sărurile solubile în apă ale monosulfonaților de monogliceride de acizi grași superiori, cum este sarea de sodiu a monogliceridei de acizi grași din uleiul de nucă de cocos hidrogenat monosulfatată, esteri de acid gras superior ai 1,2-dihidroxipropansulfonatului sulfoacetați de alchil superiori, și acilamide alifatice superioare complet saturate ale aminoacizilor carboxilici alifatici inferiori cum sunt cei cu 12 ... 16 atomi de carbon în acidul gras, radicalii acil sau alchil și alții. Exemplele din amidele menționate ultimele sunt N-lauroilsarcosina și sărurile de sodiu, potasiu și etanolaminei cu Nlauroil, N-miristoil sau N-palmitoilsarcosina care trebuie să fie complet lipsite de săpun sau alte materiale similare ale acizilor grași superiori. Utilizarea acestor sarcosinați în compozițiile orale din prezenta invenție este foarte avantajoasă pentru că aceste materiale manifestă un efect prelungit și marcat în inhibarea formării acidului în cavitatea bucală datorită distrugerii carbohidratului, și în plus produc o anumită reducere a solubilității smalțului dentar în soluțiile acide. Ca exemple de agenți activi de suprafață neionici solubili în apă sunt produșii de condensare ai etilenoxi110674 dului cu diferiți compuși activi care conțin hidrogen reactiv, ce reacționează cu acesta și cu lanțuri hidrofobe lungi (de exemplu lanțuri alifatice de aproximativ 12 la 20 atomi de carbon), produși de condensare C'etoxameri) care conțin părți polioxietilenice hidrofile, cum sunt produșii de condensare ai poli (etilenoxidului) cu acizii grași, alcooli grași (de exemplu monostearatul de sorbitan) și polipropilenoxidul (de exemplu materialele copolimeri Pluronic).

Diferite alte materiale se pot incorpora în compozițiile din prezenta invenție cum ar fi agenții de albire, de conservare, siliconii, compușii clorofilici, alți agenți contra pietrei dentare și/sau materiale amoniacale cum sunt ureea, fosfatul de diamoniu și amestecuri ale lor. Acești agenți ajutători, atunci când sunt prezenți, se incorporează în preparate în cantități care nu afectează negativ și substanțial proprietățile și caracteristicile dorite. Este de recomandat să se evite cantități însemnate de săruri de zinc, magneziu și din alte metale sau materiale ce le conțin, și care ar forma complecși cu componentele active ale acestei invenții. Se poate întrebuința, deasemenea, orice material de odorizare sau îndulcire. Ca exemple de materiale odorizante sunt uleiurile odorizante, de exemplu spermint, menta, uleiul de perișor, de cuișoare, de salvie, de eucalipt, de șovârv, de scorțișoară, de lămâie și portocală, și salicilatul de metil. Ca agenți de îndulcire corespunzători sunt sucroza, lactoza, maltoza, sorbitolul, xilitolul, ciclamatul de sodiu, aspartilfenilalanină-ester metilic (APM), zaharină și altele asemenea. în mod corespunzător, agenții de odorizare și îndulcire pot fi împreună în proporție de aproximativ

0,1 % până la 5 % sau mai mult, în compoziția preparatului.

în practica preferată a acestei invenții, o compoziție orală cum ar fî apa de gură sau o pastă de dinți ce conține combinația descrisă de polifosfat și inhibitor într-o cantitate eficientă pentru a inhiba piatra de pe suprafața dinților se aplică de preferință regulat pe smalțul dentar, cum ar fi la fiecare a doua sau a treia zi, sau de preferință de la 1 până la 3 ori pe zi, la un pH de aproximativ 4,5 până la aproximativ 9, în general de aproximativ 5,5 până la aproximativ 8, de preferință aproximativ 6 la 8, timp de cel puțin două săptămâni până la 8 săptămâni sau mai mult, chiar toată viața.

Compozițiile din prezenta invenție se pot incorpora în tablete sau în guma de mestecat sau în alte produse, de exemplu prin agitare într-o bază de gumă fierbinte sau acoperirea suprafeței exterioare a unei baze de gumă, dintre care ilustrative pot fî latexul de cauciuc, rășinile de vinilit, etc., și de preferință împreună cu plastifianți sau emolienți cunoscuți, zahăr sau alți agenți edulcoranți, sau carbohidrați cum sunt glucoza, sorbitolul și altele.

Se dau în continuare patru exemple de realizare care ilustrează prezenta invenție, dar se înțelege că acestea nu limitează invenția. Toate cantitățile și proporțiile prezentate în exemple și în revendicări sunt în greutate iar temperaturile în grade Celsius, dacă nu se indică altfel.

Exemplul 1. Pentru obținerea a 100 părți pastă de dinți se asociază următoarele componente:

	Părți
A	B	c	D
Apă deionizată	42,42	27,46	26,14	20,12
Glicerină	25,00	10,00	10,00	25,00
Sorbitol (70 %)	-	25,00	25,00	-
Polietilenglicol 600	-	3,00	3,00	-
Pirofosfat tetrasodic	2,00	1,50	-	-
Pirofosfat tetrapotasic	-	4,50	-	-
Tripolifosfat de sodiu	-	-	6,00	-
Hexametafosfat de sodiu	-	-	-	6,00
Xantan	1,00	-	-	1,00
Carboxietilceluloză sodică	-	1,20	1,20	-
îngroșător silice (Syloid 244)	3,00	-	-	3,00
PVPA	0,50	0,50	1,00	0,50
Monofluorofosfat de sodiu	0,76	-	0,76	0,76
Fluorură de sodiu	-	0,24	-	-
Silice ce conține alumină combinată (Zeo 49B)	21,50	-	-	-
Silice coloidal (Zeodent 113)	-	23,00	23,00	-
Pirofosfat de calciu	-	-	-	40,00
Benzonat de sodiu	0,50	0,50	0,50	0,50
Dioxid de titan	0,50	0,30	0,30	0,30
Zaharină sodică	0,30	0,30	0,30	0,30
Odorizant	1,00	1,00	1,00	1,00
Laurilsulfat de sodiu	1,20	1,20	1,20	1,20
Hidroxid de sodiu	0,32	0,30	0,60	0,32

Asocierea componentelor se face după procedeele cunoscute în domeniul de specialitate.

Exemplul 2. Pentru obținerea a 100 părți apă de gură se asociază următoarele componente:

16

	Părți
A	B
Alcool etilic	10,00	10,00
Glicerină	10,00	10,00
Zaharină sodică	0,03	0,03
Copolimer Pluronic F 108	2,00	2,00
Pirofosfat tetrasodic	2,00	1,00
Pirofosfat tetrapotasic	-	1,00
Pirofosfat disodic	-	0,10
PVPA	0,05	0,05
Monofluorofosfat de sodiu	0,15	0,15
Odorizant	0,40	0,40
Apă	până la 100,00	până la 100,00

Exemplul 3. Pentru obținerea unei compoziții sub formă de tablete, se asociază următoarele componente:

Zahăr	78 -	98
Sirop de porumb	1 -	20
Ulei odorizant	0,1 -	1
Lubrifiant pentru tablete	0,1 -	5,0
Polifosfat	0,1 -	5,0
PVPA	0,05-	3,0
Fluorură de sodiu	0,01-	0,05
Apă	0,01-	0,2

Exemplul 4. Pentru obținerea compoziției sub formă de gumă de mestecat se asociază următoarele componente:

Bază pentru gumă	10 la 50
Liant	3 la 10
Umplutură (sorbitol, mani toi sau amestec)	5 la 80
îndulcitor artificial	0,1 la 5
Polifosfat	0,1 la 5,00
PVPA	0,1 la 1,00
Fluorură de sodiu	0,01 la 0,05
Odorizant	0,1 la 5,00

Invenția a fost descrisă cu referire la anumite realizări preferate ale ei și se înțelege că modificările și variațiile evidente pentru specialiștii în acest domeniu sunt incluse în sfera de protecție a invenției, ca în revendicările anexate.

S-au efectuat determinări, în ceea ce privește acțiunea acestor compoziții și s-au efectuat următoarele teste:

Test A: Inhibarea fosfatazei alcaline de către PVPA și PVMEMA.

Se constituie un amestec de reacție care conține 0,05 unități de fosfatază alcalină E.coli într-un volum total de 0,5 ml, cu tampon Tris- 5 HC1 100 mM, pH 8,0 în care este prezent pirofosfat tetrasodic în concentrație finală de 0,5 mM. Amestecul de reacție este adus la temperatura de 37 °C după adăugarea pirofosfatului și pe durate de timp variabile, io pH-ul polivinilfosfonatului, greutatea moleculară 10.000 (PVPA), sau al policarboxilatului polimer, polivinilmetileter/anhidridă maleică (PVME/MA) care are greutatea moleculară de 70.000 (prin osmometrie cu presiune de vapori; dar care prin determinare s-a dovedit că are greutatea moleculară de aproximativ 1.090.000 prin cromatografia cu permeabilitatea gelului) este adus la valoarea 8,0 înainte de a fi adăugat la amestecul de reacție în proporție de 0,5 %. Reacția se dermină prin adăugarea a 0,5 ml acid tricloracetic (TCA) 20 % care este rece. Cantitatea de ortofosfat obținută este arătată în tabelul 1, și este calculată după cum urmează: pentru fiecare mol de ion de pirofosfat (PPi) hidrolizat, se eliberează doi moli de ortofosfat, în conformitate cu următoarea ecuație:

Cantitatea de PPi hidrolizată (calculată în grame) = greutatea moleculară PîO, x (greutatea moleculară PO₄)

A-cantitatea de PO₄ generat (în grame )

Tabelul 1

Media pirofosfatului hidrolizat (gg/ml)

Timpul de reacție (minute)	Martor fără inhibitor	+ PVME/MA	+ PVPA
4,0	20,53	7,94	4,62
8,0	27,04	7,92	5,28

Datele arată că PVPA inhibă fosfataza alcalină, în măsură mai mare decât PVME/MA.

Test B: Efectul agentului contra pietrei dentare in vivo.

Se testează apa și soluțiile care au fost luate în studiu, pe piatra dentară la șobolani iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2

Suprafața media a pietrei dentare

Tratamentul	Indice de severitate + deviație standard	% schimbare
A. Apă	61,8 (± 10,4)
B. 6,2 % K₄P₂O₇, 1,0 % PVPA + 0,24 % NaF	27,8 (± 8,6)	-55%

polifosfat, aleasă dintre hexametafosfați, tripolifosfați, pirofosfați sau amestecul lor,

0,05 ... 4 % polivinilfosfat anion sintetic cu formula:

Din datele din tabel rezultă clar că tratamentul cu compoziția de la punctul B, este mult mai eficientă împotriva formării pietrei dentare in vivo.

Studiul pietrei dentare la șobolan se 5 efectuează astfel: pui de șobolan SpragueDawley masculi în vârstă de 21 zile care au fost luați din întâmplare din grupele de șobolani tratați și care conțin câte 12 indivizi pe grupă, au fost hrănite cu o dietă io calculogenică (RC-16) și apă deionizată, la discreție, pe tot parcursul întregului studiu, înainte de începerea tratamentelor experimentale, totate animalele sunt inoculate cu o suspensie de S. mutans (6715) și A. 15 viscosus (OMS-105-NYL) pentru a stimula placa și formarea pietrei pe dinți. Șobolanii sunt tratați odată pe zi (exclusiv sfârșiturile de săptămână) cu câte 0,2 ml soluție utilizând o pipetă automată. Experiențele sunt efectuate 2 o orb (adică la întâmplare), iar tratamentele sunt codificate și necunoscute personalului care efectuează experimentul. Șobolanii sunt sacrificați la 21 zile după începerea tratamentului și se pregătesc gurile pentru 2 5 evaluare, conform metodelor cunoscute (SPI TOX 626). Se notează greutățile corpurilor la început și în momentul sacrificării. Piatra de pe maxilare și de pe sectoarele mandibulare ale fiecărui șobolan se evaluează folosind metode 3 o cunoscute în domeniu și care descriu în indicele de severitate ale calculusului de suprafață (CSSI).

Claims

1. Compoziția orală, contra pietrei dentare, pe bază de polifosfați cu molecule liniare și ioni de fluor, caracterizată prin aceea că este constituită din 0,1 ... 7 % sare 4o

-CH.-CHi. i i MO=P=O

I

OM!

în care M și M, sunt hidrogen, metal alcalin sau amoniu, M și Mj fiind identici sau diferiți, 25 ... 2000 p.p.m. ioni de fluorură aleasă dintre florura de sodiu sau monofluorofosfați de metale alcaline și 10 ... 99,9 %, în greutate un vehicol acceptabil oral pentru condiționare sub formă de pastă de dinți sau apă de gură, având un pH de 4,5 ... 9.

2. Compoziție conform revendicării 1 caracterizată prin aceea că pirofosfații folosiți sunt pirofosfat tetrapotasic și pirofosfat tetrasodic, în care cantitatea de pirofosfat tetrapotasic este predominantă.

3. Compoziție conform revendicării 1 caracterizată prin aceea că, în situația condiționării sub formă de pastă de dinți, vehicolul este constituit din 10 ... 90 % în greutate apă, 0,1 ... 10 % în greutate agent de gelificare și 10 .... 75 % în greutate agent de lustruire insolubil în apă și acceptabil pentru dinți.

4. Compoziție conform revendicării 1 caracterizată prin aceea că, în situația condiționării sub formă de apă de gură, vehicolul este constituit din amestec apă:alcool în raport de 1:1 ... 20:1.