RO115446B1 - Procedeu de obtinere a asialoglicoproteinelor purificate provenind de la virusul hepatitei c - Google Patents

Procedeu de obtinere a asialoglicoproteinelor purificate provenind de la virusul hepatitei c Download PDF

Info

Publication number
RO115446B1
RO115446B1 RO93-00626A RO9300626A RO115446B1 RO 115446 B1 RO115446 B1 RO 115446B1 RO 9300626 A RO9300626 A RO 9300626A RO 115446 B1 RO115446 B1 RO 115446B1
Authority
RO
Romania
Prior art keywords
virus
hepatitis
proteins
protein
asialoglycoproteins
Prior art date
Application number
RO93-00626A
Other languages
English (en)
Inventor
O Robert Ralston
Frank Marcus
B Kent Thudium
A Barbara Gervase
A John Hall
Original Assignee
Chiron Corp
Priority date (The priority date is an assumption and is not a legal conclusion. Google has not performed a legal analysis and makes no representation as to the accuracy of the date listed.)
Filing date
Publication date
Family has litigation
First worldwide family litigation filed litigation Critical https://patents.darts-ip.com/?family=27417050&utm_source=google_patent&utm_medium=platform_link&utm_campaign=public_patent_search&patent=RO115446(B1) "Global patent litigation dataset” by Darts-ip is licensed under a Creative Commons Attribution 4.0 International License.
Application filed by Chiron Corp filed Critical Chiron Corp
Publication of RO115446B1 publication Critical patent/RO115446B1/ro

Links

Classifications

    • CCHEMISTRY; METALLURGY
    • C07ORGANIC CHEMISTRY
    • C07KPEPTIDES
    • C07K14/00Peptides having more than 20 amino acids; Gastrins; Somatostatins; Melanotropins; Derivatives thereof
    • C07K14/005Peptides having more than 20 amino acids; Gastrins; Somatostatins; Melanotropins; Derivatives thereof from viruses
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P1/00Drugs for disorders of the alimentary tract or the digestive system
    • A61P1/16Drugs for disorders of the alimentary tract or the digestive system for liver or gallbladder disorders, e.g. hepatoprotective agents, cholagogues, litholytics
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P31/00Antiinfectives, i.e. antibiotics, antiseptics, chemotherapeutics
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P31/00Antiinfectives, i.e. antibiotics, antiseptics, chemotherapeutics
    • A61P31/12Antivirals
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P31/00Antiinfectives, i.e. antibiotics, antiseptics, chemotherapeutics
    • A61P31/12Antivirals
    • A61P31/14Antivirals for RNA viruses
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P31/00Antiinfectives, i.e. antibiotics, antiseptics, chemotherapeutics
    • A61P31/12Antivirals
    • A61P31/20Antivirals for DNA viruses
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P37/00Drugs for immunological or allergic disorders
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P37/00Drugs for immunological or allergic disorders
    • A61P37/02Immunomodulators
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P37/00Drugs for immunological or allergic disorders
    • A61P37/02Immunomodulators
    • A61P37/04Immunostimulants
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61KPREPARATIONS FOR MEDICAL, DENTAL OR TOILETRY PURPOSES
    • A61K39/00Medicinal preparations containing antigens or antibodies
    • CCHEMISTRY; METALLURGY
    • C12BIOCHEMISTRY; BEER; SPIRITS; WINE; VINEGAR; MICROBIOLOGY; ENZYMOLOGY; MUTATION OR GENETIC ENGINEERING
    • C12NMICROORGANISMS OR ENZYMES; COMPOSITIONS THEREOF; PROPAGATING, PRESERVING, OR MAINTAINING MICROORGANISMS; MUTATION OR GENETIC ENGINEERING; CULTURE MEDIA
    • C12N2770/00MICROORGANISMS OR ENZYMES; COMPOSITIONS THEREOF; PROPAGATING, PRESERVING, OR MAINTAINING MICROORGANISMS; MUTATION OR GENETIC ENGINEERING; CULTURE MEDIA ssRNA viruses positive-sense
    • C12N2770/00011Details
    • C12N2770/24011Flaviviridae
    • C12N2770/24211Hepacivirus, e.g. hepatitis C virus, hepatitis G virus
    • C12N2770/24222New viral proteins or individual genes, new structural or functional aspects of known viral proteins or genes

Landscapes

  • Health & Medical Sciences (AREA)
  • Life Sciences & Earth Sciences (AREA)
  • Chemical & Material Sciences (AREA)
  • Organic Chemistry (AREA)
  • Medicinal Chemistry (AREA)
  • General Health & Medical Sciences (AREA)
  • Nuclear Medicine, Radiotherapy & Molecular Imaging (AREA)
  • General Chemical & Material Sciences (AREA)
  • Chemical Kinetics & Catalysis (AREA)
  • Veterinary Medicine (AREA)
  • Pharmacology & Pharmacy (AREA)
  • Animal Behavior & Ethology (AREA)
  • Public Health (AREA)
  • Immunology (AREA)
  • Virology (AREA)
  • Engineering & Computer Science (AREA)
  • Oncology (AREA)
  • Bioinformatics & Cheminformatics (AREA)
  • Communicable Diseases (AREA)
  • Molecular Biology (AREA)
  • Gastroenterology & Hepatology (AREA)
  • Genetics & Genomics (AREA)
  • Biochemistry (AREA)
  • Biophysics (AREA)
  • Biotechnology (AREA)
  • Proteomics, Peptides & Aminoacids (AREA)
  • Peptides Or Proteins (AREA)
  • Micro-Organisms Or Cultivation Processes Thereof (AREA)
  • Medicines Containing Antibodies Or Antigens For Use As Internal Diagnostic Agents (AREA)
  • Medicines Containing Material From Animals Or Micro-Organisms (AREA)
  • Preparation Of Compounds By Using Micro-Organisms (AREA)
  • Medicines That Contain Protein Lipid Enzymes And Other Medicines (AREA)
  • Measuring Or Testing Involving Enzymes Or Micro-Organisms (AREA)
  • Saccharide Compounds (AREA)

Description

Invenția se referă la un procedeu de obținere a asialoglicoproteinelor purificate provenind de la virusul hepatitei C (HCV), în scopul utilizării lor în prevenirea și tratamentul hepatitei cu virusul C.
Se cunoaște că virusul hepatitei C (HCV) s-a dovedit a fi agentul etiologic principal al hepatitei serice non-A non-B (EP 388232 A1). Au fost izolate noi secvențe și polipeptide ale virusului hepatitei C care și-au găsit aplicații în teste imunologice, în producerea de anticorpi anti-HCV, în tehnologia DNA recombinant.
De asemenea, se cunoaște că s-a încercat obținerea unor noi polipeptide imunogene codificate cu clone conținând cDNA provenit de la virusul hepatitei C (HCV), și faptul că s-au realizat metode noi pentru purificarea unei polipeptide HCV imunogene.
Din WO 89/146699 se cunoaște că au fost identificate recent noi specii ale virusului hepatitei C, ca fiind, în primul rând, cauza hepatitei non-A non-B transmisibilă prin sânge (hepatita BB- non-A, non-B).
în EP 319216 A1 este descrisă o familie de secvențe cDNA derivate de la virusul hepatitei C (HCV), care codifică antigeni cu proprietatea de a reacționa imunologic cu anticorpi prezenți la indivizi având hepatita non-A non-B (NANBH), dar care, în general, lipsesc de la indivizii infectați cu virusul hepatitei A (HAV) sau virusul hepatitei B (HBV).
Procedeul de obținere a asialoglicoproteinelor purificate provenind de la virusul hepatitei C(HCV), conform invenției, constă în dezvoltarea pe un mediu de cultură adecvat a unei celule-gazdă transformată cu o genă structurală ce codifică o asialoglicoproteină a virusului hepatitei C selectată din grupul Et și/sau Ea, provocarea expresiei sialilării și izolarea asialoglicoproteinelor virusul hepatitei C(HCV) din cultura de celule prin cuplarea cu o proteină care leagă manoza terminală.
Avantajele pe care le oferă invenția sunt legate de izolarea și purificarea unor proteine ale virusului hepatitei C exprimate fără sialilare, având ca rezultat obținerea de recombinanți proteici similari glicoproteinelor native din virusul hepatitei C și care, se pot utiliza sub formă de agregate de tip like-virus, cu utilizări în obținerea de vaccinuri și teste imunologice.
Hepatita non-A și non-B (NANBH) este o boală transmisibilă (sau o familie de boli) care se pare că este indusă pe cale virală și se distinge de alte forme de boli de ficat asociate cu virusuri, cum ar fi, de exemplu, cele cauzate de virusul hepatitei A (HAV), virusul hepatitei B (HAB), virusul hepatitei delta (HDV), cu citomegalovirus (CMV) sau cu virusul Epstein-Barr (EBV). Evidența epidemiologică sugerează că există trei tipuri de hepatite Non-A și Non-B: tipul epidemic transmisibil prin apă; tipul asociat transmisibil prin sânge-ac de seringă și sporadic se produce tipul dobândit în mod obișnuit. Numărul de agenți cauzativi este necunoscut. Hepatita cu virus C pare să fie forma predominantă de hepatită legată de transfuzie, într-un număr de țări sau de regiuni incluzând Statele Unite, Europa și Japonia.Este evidentă, așadar, implicarea virusului hepatitei C (HCV) în inducerea carcinomului hepatocelular. Astfel, apare necesitatea unei metode eficiente pentru prevenirea și tratamentul infecției în hepatita cu virus C (HCV). Necesitatea unor metode sensibile, specifice pentru screeningul și identificarea transporturilor, în cazul hepatitei cu virusul C (HCV) și în cazul produselor din sânge și a produselor din sânge contaminate cu virusul hepatitei C (HCV) este semnificativă. Hepatita post-transfuzională (PHT) se produce, la aproximativ 10 % din pacienții transfuzați și virusul hepatitei C (HCV) se evidențiază, la peste 90 % din aceste cazuri. Problema majoră în această boală este avansarea frecventă la boli cronice de ficat (25...55 % din cazuri).
RO 115446 Bl îngrijirea pacientului, ca și prevenirea transmiterii virusului hepatitei C prin sânge sau 50 produse din sânge sau printr-un contact personal strâns, necesită instrumente precise de diagnostic și prognostic, pentru detectarea acizilor nucleici, a antigenilor și anticorpilor referitor la virusul hepatitei C (HCV). în plus, există, de asemenea, necesitatea unor vaccinuri eficiente și a unor agenți imunoterapeutici pentru prevenirea și/sau tratamentul bolii. 55
Virusul hepatitei C (HCV) apare în sângele indivizilor infectați în proporții relativ scăzute față de alte tipuri de infecții cu virusuri, ceea ce face ca virusul să fie foarte dificil de detectat. Greutatea virală scade este probabil cauza primară pentru care virusul hepatitei non-A, non-B este dificil de detectat. Chiar dacă,totuși, în prezent acest vector a fost donat, virusul hepatitei C (HCV) s-a dovedit a fi încă dificil de cui- 60 tivat și propagat. în acest sens, există o necesitate acută, în ceea ce privește tehnicile de recombinare pentru producerea proteinelor de diagnostic/tratament și profilaxie a hepatitei cu virusul C.
în plus este foarte necesară existența unui vaccin pentru hepatita cu virus C. Deoarece, însă este extrem de dificilă cultivarea virusului hepatitei C în linii celulare, 65 n-a fost posibil să se producă specii virale atenuate prin treceri seriale în culturi de țesuturi sau culturi de celule.
S-a descoperit că două proteine ce conțin virusul hepatitei C, E1 și E2, par a fi asialiglicoproteine asociate membranei, când sunt exprimate în sisteme recombinante. Acest fapt este surprinzător, deoarece la mamifere glicoproteinele nu rămân, 70 de obicei sub forma cu manoză terminală, fiind modificate, în continuare cu alte tipuri de carbohidrați; forma cu manoză terminală este în mod tipic numai de tanziție. în cazul E1 și E2 (așa cum s-a exprimat în sistemele noastre), asialoglicoproteina pare a fi în formă finită. E1 (proteina 1 de acoperire) este o glicoproteină având o greutate moleculară de aproximativ 35 kD, care este transferată din regiunea E1 prevăzută 75 pentru genomul virusului hepatitei C. E2 (proteina 2 de acoperire) este o glicoproteină având o greutate moleculară, de aproximativ 72 kD, care este transferată de la regiunea NS1 prevăzută (proteina 1 nestructurală) a genomului virusului hepatitei C, pe baza modelului flaviviral al virusului hepatitei C. Deoarece, glicoproteinele virale sunt adesea puternic imunogene, E1 și E2 reprezintă primii candidați pentru utilizare în 80 imunoanalize și pentru tratament și vaccinuri profilactice.
Este semnificativă descoperirea că E1 și E2 nu sunt sialilate. Forma particulară a unei proteine dictează adesea,care celule pot servi ca gazde corespunzătoare pentru exprimarea recombinantă. Procariotele, cum ar fi, de exemplu, Escherichia coli, nu produc glicosilarea proteinelor și, în general nu sunt corespunzătoare pentru produ- 85 cerea glicoproteinelor utilizate ca antigeni, deoarece glicozilarea este adesea importantă pentru completa antigenitate, solubilitate și stabilitate a proteinei. Eucariotele inferioare, cum ar fi, de exemplu, drojdiile și fungii, produc glicozilarea proteinelor, dar sunt, în general, necorespunzătoare, în ceea ce privește adăugarea grupărilor terminale de acid sialic la complecșii de carbohidrați. Astfel, proteinele derivate din drojdii 90 pot fi deosebite din punct de vedere antigenic de corespondenții naturali (nerecombinanți). Pentru aplicațiile în care antigenitatea produsului este importantă, este preferată exprimarea în celulele mamiferelor, deoarece glicozilarea proteinei recombinante poate fi foarte asemănătoare cu cea, în cazul proteinelor virale la animalele sălbatice. 95
Noi date arată că în timpul infecției, virusul hepatitei C (HCV) poate pătrunde în celulele gazdă, fie cu ajutorul receptorului asialoglicoproteinei descoperit pe hepatocite, fie cu ajutorul receptorilor manozei descoperiți pe celulele endoteliale hepatice
RO 115446 Bl și pe macrofagii hepatici (în special celulele Kupffer). S-a descoperit că în mod surprinzător, majoritatea proteinelor naturale E1 și E2 nu conțin grupări terminale de acid sialic, dar că acestea sunt glicozilate, numai în porțiunile inferioare. O fracțiune îngustă conține adițional N-acetil glucozamine terminale. în acest sens, obiectul prezentei invenții este un procedeu de obținere a unor glicoproteine (E1 și E2) de acoperire a virusului hepatitei C, la care lipsesc toate sau aproape toate grupările terminale de acid sialic, denumite de aceea asialoglicoproteine.
Termenul de “asialoglicoproteină” se referă la o proteină glicozilată care este substanțial liberă de resturi de molecule de acid sialic. Asialoglicoproteinele pot fi obținute prin recombinare sau prin purificare dintr-o cultură de celule sau din surse naturale. Asialoglicoproteinele preferate în prezent sunt derivate de la virusul hepatitei C (HCX/J, de preferință glicoproteinele E1 și E2, preferate fiind proteinele recombinante E1 și E2 (rE1 și rE2). □ proteină este “substanțial liberă” de acid sialic conform acestei definiții, dacă numărul de resturi de acid sialic nu interferează substanțial cu legăturile glicoproteinei la proteinele legate de manoză, cum ar fi, de exemplu GNA. Acest grad de sialilare va fi obținut, în general, atunci când mai puțin, de aproximativ 40%, din carbohidratul total legat la azot este acid sialic, mult mai preferabil atunci când există mai puțin, de aproximativ 30 %, mult mai preferabil atunci când exista mai puțin, de aproximativ 20%, mult mai preferabil la mai puțin, de aproximativ 10 %, mult mai preferabil la mai puțin, de aproximativ 5% și mult mai preferabil la mai puțin decât, aproximativ 2 %.
Termenul de Έ1” utilizat în prezenta invenție se referă la o proteină sau la o polipeptidă exprimată ca fiind formată din primii 400 de aminoacizi ai poliproteinei virusului gepatitei C, uneori referindu-se la aceasta ca la proteina E sau proteina S. în forma naturală există o proteină cu greutate moleculară de 35 kD, care s-a găsit a fi puternic asociată la membrană. La majoritatea speciilor naturale de virusuri ale hepatitei C (HCV) proteina E1 este codificată în poliproteina virală, după care urmează proteina C (partea interioară). Proteina E1 se întinde de la, aproximativ aminoacidul 192, la aproximativ aminoacidul 383, din catena totală a poliproteinei. Termenul de E1 așa cum este utilizat în prezenta invenție, include așadar analogi și mutanți secționați care sunt încrucișați din punct de vedere imunologic, cu proteina naturală E1.
Termenul de Έ2 utilizat în prezenta invenție se referă la o proteină sau la o polipeptidă exprimată ca fiind formată din primii 900 de aminoacizi din poliproteina virusului hepatitei C (HCV), iar uneori se referă la proteina NS1. în forma sa naturală aceasta este o glicoproteină cu greutatea moleculară 72 kD, care a fost găsită ca fiind puternic asociată la membrană. în cazul majorității speciilor naturale de virus al hepatitei C, proteina E1 urmează proteina E2. Proteina E2 se întinde, de la aproximativ aminoacidul 384 până la, aproximativ aminoacidul 820. Termenul de Έ2 este utilizat în prezenta invenție incluzând analogi și mutanți secționați,care sunt din punct de vedere imunologic reactiv încrucișați cu proteina naturală E2.
Termenul de “agregat” utilizat în prezenta invenție se referă la un complex de E1 și/sau E2 conținând mai mult decât un monomer E2. Dimerii E1 :E2, dimerii E2:E3 și heterodimerii E1 :E2 sunt toți “agregate” conform scopului prezentei definiții. Compozițiile, conform prezentei invenții, pot include, așadar agregate mai mari și pot avea greutăți moleculare de peste 800 kD.
Termenul de “particulă” utilizat în prezenta invenție se referă la agregatul
E1/E2 sau la E1, la E2 care sunt vizibili prin microscopie electronică și au dimensiuni de cel puțin 20 nm.Particulele preferate sunt cele care au o prezentare sferică, brută și un diametru de aproximativ 40 nm, prin microscopie electronică.
RO 115446 Bl
150
Termenul de “purificat” așa cum este aplicat la proteine, se referă la o compoziție în care proteina dorită cuprinde cel puțin 35% din componentele totale de proteine din compoziție. Proteina dorită cuprinde.de preferință, cel puțin 40%, mult mai preferabil, cel puțin 40 %, mult mai preferabil, cel puțin aproximativ 50 %,chiar mult mai preferabil, cel puțin aproximativ 60%, încă mult mai preferabil, cel puțin aproximativ 70%, chiar mult mai preferabil, cel puțin aproximativ 90% și cel mai preferabil, cel puțin aproximativ 95% din componentele de proteine totale. Compoziția poate conține alți compuși, cum ar fi, de exemplu, carbohidrați, săruri, lipide, solvenți și alți compuși asemănători, fără a fi afectată determinarea procentajului de puritate, așa cum s-a utilizat în prezenta invenție. O asialoglicoproteină “izolată” a virusului hepatitei C (HCV), se referă la o compoziție de asialoglicoproteine HCV, care este cel puțin de puritate 35 %.
“Proteina care leagă manoza” ca termen utilizat în prezenta invenție, se referă la o lecitină sau la o altă proteină, care se leagă, în mod specific, de proteinele având manoza terminală glicozilată (cum sunt asialoglicoproteinele], de exemplu, lectinele legate de manoză, anticorpii specifici pentru manoza terminală glicozilată, proteina receptor conținând manoză, (R.A.B. Ezekowitz și colaboratorii, J.Exp.med. (1990) 176: 1785-94), proteine receptor conținând asialoglicoproteine (H.Kurata și colaboratorii, J.Biol.Chem (1990) 265:11295-98), proteine serice legate la manoză (I.Schuffenecker și colaboratorii, Cytogenet Cell Genet (1991) 56:99-102; K.Sastry și colaboratorii, J.lmunol. (1991) 147:692-97), proteine serice legate de asialoglicoproteine și alți compuși asemănători. Lectinele legate de manoză includ, de exemplu GNA, Concanavalin A (ConA) și alte lectine cu proprietăți de legare similare.
Termenul de “lectină GNA” se referă la aglutinina din Galanthus nivalis, o lectină disponibilă comercial care se leagă la glicoproteinele cu manoză terminală.
O glicoproteină “recombinantă” așa cum este utilizat acest termen în prezenta descriere de invenție, este o glicoproteină exprimată dintr-o polinucleotidă recombinată, în care gena structurală care codifică glicoproteină este exprimată sub controlul secvențelor de reglare nediacente, în mod natural la gena structurală sau în care gena structurală este modificată. De exemplu, una dintre acestea poate forma un vector în care gena structurală E1 este plasată sub controlul unui fragment funcțional al promotorului de gliceraldehid-3-fosfat dehidrogenaza (GAPDH) de drojdie. Un promotor utilizat, de preferință, în drojdii, este promotorul hibrid ADH2/GAPD, descris în US 4880734, care utilizează un fragment promotor GAPDH în combinație cu o secvență de activare în amonte, derivată de la alcool dehidrogenaza-2. Modificările genei structurale pot include substituirea diferiților codoni, cu codoni degenerați (de exemplu, pentru utilizarea codonilor gazdă preferați, se elimină sau se generează porțiunile de clivaj ale enzimei de restricție, pentru controlul formării formelor aciculare, etc) și substituirea, inserarea sau eliminarea unui număr limitat de codoni pentru codificarea diferiților aminoacizi (de preferință, nu mai mult, de aproximativ 10 %, mult mai preferabil sub, aproximativ 5% dintr-un număr de secvențe de aminoacizi naturali, care pot fi modificate) și altele asemănătoare.
în mod similar, receptorul “recombinant” se referă la o proteină receptor care este exprimată dintr-o polinucleotidă recombinantă, în care gena structurală, care codifică receptorul, este exprimată sub controlul secvențelor de reglare adiacente nu în mod natural, la gena structurală, sau în care gena structurală este modificată.
Termenul de “polipeptidă izolată” se referă la un tip de polipeptidă care poate fi substanțial liberă de alte componente virale în cadrul virusului hepatitei C (HCV), în special nucleotide de tip polinucleotide. O compoziție de polipeptidă poate fi, în mod
155
160
165
170
175
180
185
190
195
RO 115446 Bl “substanțial liberă” de alte componente, dacă greutatea acestei polipeptide în compoziție este, de cel puțin 70 %în greutate polipeptide și alte componente în combinație, mult mai preferabil, de cel puțin, aproximativ 80 %în greutate polipeptide, încă mult mai preferabil, de aproximativ 90 %în greutate polipeptide și, cel mai preferabil, de 95 % sau mai mult. De exemplu, o compoziție care conține 100 pg/ml de E1 și numai 3 pg/ml de alte componente ale virusului hepatitei C (HCV), (de exemplu, acidul dezoxiribonucleic DNA, lipide, etc) care sunt substanțial libere de “alte componente virale ale virusului hepatitei C” și astfel este o compoziție de polipeptide izolate, conform scopului acestei definiții.
Termenul de lider de secreție” se referă la o polipeptidă care, atunci când este codificată la porțiunea N-terminală a proteinei produce o proteină secretată în mediul de cultură celular după translație. Liderul de secreție, în general, va deriva din celula gazdă utilizată. De exemplu, liderii corespunzători de secreție pentru utilizare în drojdii includ factorul a/fa-lieder Saccharomices cerevisiae (US 487008).
Termenul de “eucariote inferioare “ se referă la celule gazdă, cum ar fi drojdii, fungi și altele. Eucariotele inferioare sunt, în general (dar nu în mod necesar) unicelulare. Eucariotele inferioare preferate sunt drojdiile, în special, specii de Saccharomices, Schizosaccharomices, Kluveromices, Pichia, Hansenula și altele. Saccharomices cerecisiae, S. Carlsbergensis și K. lactis sunt cele mai utilizate drojdii cu rol de gazdă, fiind cele mai convenabile gazde pentru fungi.
Termenul de “eucariote superioare” se referă la celule-gazdă derivate de la animale superioare, cum ar fi, de exemplu, mamifere, reptile, insecte și altele. Celulele gazdă de eucariote superioare preferate, în prezent sunt derivate de la hamsterul chinezesc (de exemplu, CHO), maimuțe (de exemplu, celule COS), om și insecte (de exemplu, Spodoptera frugiperda]. Celulele gazdă pot fi utilizate ca suspensii sau culturi la baloane, culturi de țesuturi, culturi de organe și altele.
Termenul de “modulator de calciu” se referă la un compus capabil să capteze sau să lege ionii de calciu în reticulul endoplasmic sau care este capabil să modifice concentrația ionilor de calciu în acesta, prin efectul asupra proteinelor care reglează calciu (de exemplu, proteinele cu canale de calciu, pompe de calciu, etc). Modulatorii de calciu convenabili includ, de exemplu, thapsigargina, EGTA [acid etilenglicol (β-amino etil eter)-N,N,N',N’-tetraacetic). Modulatorul preferat în prezent este thapsigargina (O.Thastrup și colaboratorii, Proc.nat.Acad.Sci. USA (1990) 87:2466-70).
Termenul de “imunogen” se referă la capacitatea unei substanțe de a produce un răspuns imun celular și/sau umoral atunci când este singură sau este legată la un suport, în prezența sau în absența unui adjuvant. “Neutralizarea” se referă la un răspuns imun care blochează infectivitatea, parțial sau total a agentului infecțios. Un vaccin” este o compoziție imunogenă capabilă să confere protecție față de virusul hepatitei C (HCV) fie parțial, fie complet, fiind folositoare pentru tratamentul unui individ.
Termenul de “lichid biologic” se referă la un fluid obținut dintr-un organism, cum ar fi serul, plasma, saliva, secrețiile gastrice, mucusul și altele. în general, un lichid biologic va fi ales pentru prezența particulelor de virus al hepatitei C. Unele fluide biologice sunt utilizate ca sursă a altor produse, cum ar fi, de exemplu, factorii de coagulare (de exemplu, factorul VIII.C), albumina serică, hormonul de creștere și alții.
în astfel de cazuri, este important ca sursa de fluid biologic să fie liberă de contaminare cu virusuri,cum ar fi, de exemplu, virusul hepatitei C.
Regiunea E1 a genomului virusului hepatitei C (HCV), este descrisă în EP
388232, ca regiunea Έ”, în timp ce E2 este descrisă ca “NS1. Regiunea E1
RO 115446 Bl
250 cuprinde aminoacizii 192-383 din catena poliproteinei virale. Regiunea E2 cuprinde, aproximativ aminoacizii 384-820. Secvențele complete ale prototipurilor acestor proteine (tulpina HCV-1) sunt disponibile (EP 388232), ca metode generale pentru donarea și exprimarea dintr-o polinucleotidă codificând primii 850 - 900 aminoacizi ai poliproteinei HCV; procedeele post-translaționale în majoritatea celulelor-gazdă eucariote clivează poliproteina inițială, în C, E1 și E2.
Poate fi secționat capătul 5' a regiunii codificate pentru a se reduce cantitatea de proteină C produsă.
Exprimarea asialoglicoproteinelor poate fi realizată printr-un număr de metode. De exemplu, una din acestea poate obține exprimarea în eucariote inferioare (cum ar fi, drojdiile), care nu adiționează în mod normal resturile de acid sialic la proteinele glicozilate. în sistemele de exprimare la drojdii se preferă să se utilizeze în prezent un lider de secreție, cum ar fi, de exemplu, factorul alfa al liderului de secreție Saccharomices cerevisiae, astfel ca proteina să fie exprimată în mediu de cultură după translație. De asemenea, se preferă, în prezent să se utilizeze mutanți cu deficiențe de glicozilare, ca de exemplu, pmrl, deoarece acești mutanți furnizează numai glicozilarea internă și adesea secretă proteine heteroloage cu eficiență ridicată (Η. K. Rudolph și colaboratorii, Cell (1989) 58: 133 -45). în mod alternativ, una din metode poate utiliza alte specii de drojdii, cum ar fi, de exemplu, Pichia pastoris, care exprimă glicoproteine cu 8 - 9 resturi de manoză, într-un model care se crede că se aseamănă cu modelul glicozilării interne observat la mamifere și la Saccharomices cerevisiae.
în mod alternativ, printr-una din metode se poate obține exprimarea în celulele de mamifere și blocarea glicozilării terminale (adiție de acid sialic). Construcțiile de recombinanți vor include, de preferință, un semnal de secreție pentru a se asigura că proteina este direcționată spre reticulul endoplasmic. Transportul la aparatul Golgi pare a fi blocat chiar de către proteinele E1 și E2; exprimarea la nivel înalt a E1 sau E2 în celulele de mamifere pare să oprească secreția tuturor proteinelor celulare la reticulul endoplasmic sau cis Golgi. în mod adițional, una din metode poate să utilizeze un mutant defectiv de glicozilare (P.Stanley, Ann. Rev.gener, (1984) 18:525-52). în cazul în care mutantul de glicozilare sau de transport exprimă E1 sau E2 cu sialilare, reziduurile terminale de acid sialic pot fi îndepărtate prin tratament cu neuraminidază.
Randamentul poate fi crescut ulterior prin utilizarea unui modulator de calciu pentru a obține eliberarea proteinei din reticulul endoplasmic. Astfel de modulatori includ thapsigargina, EGTA și A23817 (O.Thastrup și colaboratorii, proc.Nat.Acad. Sci. USA (1990), 87, 2466-70). De exemplu, se pot exprima cantități mari de E1 sau E2 intracelulare în celule de mamifere (de exemplu, OHO, COS, celule HeLa și altele), prin transfectarea cu un vector recombinant al virusului vaccinei. După ce se lasă un timp pentru exprimarea proteinei și acumularea în reticulul endoplasmic, celulele sunt expuse la un modulator de calciu într-o concentrație suficient de mare pentru a produce eliberarea conținuturilor reticulului endoplasmic. Proteina este apoi recuperată din mediul de cultură, care este înlocuit pentru ciclul următor.
în plus, este avantajos să se exprime o formă secționată în proteina de acoperire. Atât proteina E1, cât și proteina E2 par a avea un domeniu hidrofobic superior care, aparent, fixează proteina în reticulul endoplasmatic și previne eliberarea sa. Astfel, una din metode prevede eliminarea porțiunilor de secvență găsite într-una sau în mai multe din regiunile conținând aminoacizii 170-190, aminoacizii 260 - 290 sau aminoacizii 330 - 380 ale proteinei E1 (numărând de la începutul poliproteinei) și aminoacizii 660 - 830 din proteina E2 (vezi, de exemplu, fig. 20-1 din EP 388232). Este ca și cum, cel puțin unul din aceste domenii hidrofobe formează o regiune
255
260
265
270
275
280
285
290
RO 115446 Bl transmembranară, care nu este esențială pentru antigenitatea proteinei și care, astfel, poate să fie eliminată fără nici o consecință. Cea mai bună regiune pentru eliminare, poate fi determinată prin conducerea unui număr mic de experimente de eliminare în cadrul acestei specialități de către specialiștii obișnuiți. Eliminarea porțiunilor hidrofobe 3' terminale ale proteinei E2 are ca rezultat secreția unei porțiuni din proteina E2,exprimată cu sialilarea proteinei secretate.
Pentru obținerea exprimării se poate utiliza orice varietate de vectori. Eucariotele inferioare, cum sunt drojdiile, sunt tipic transformate cu plasmide utilizând metoda de precipitare cu fosfat de calciu sau sunt transfectate cu ajutorul unui virus recombinant. Vectorii pot fi replicați independent în celulele - gazdă sau pot fi integrați în genomul celulei-gazdă. Eucariotele superioare pot fi transformate cu plasmide, dar acestea sunt infectate tipic cu un virus recombinant, de exemplu, virusul recombinant al vaccinei. Este preferată, în special, vaccina, atâta timp cât infectarea cu vaccină oprește exprimarea proteinelor din celula gazdă. Celulele gazdă preferate includ liniile celulare HeLa și plasmocitele. în sistemul prezent, aceasta înseamnă că E1 și E2 se acumulează ca specii glicozilate principale în reticulul endoplasmatic gazdă. Deoarece rE1 și rE2 vor fi glicoproteinele predominante care au manoză terminală, ele vor fi ușor de purificat din celule prin utilizarea lectinelor, cum ar fi, de exemplu, aglutinina din Galanthus nivalis (GNA), care leagă resturile de manoză terminale.
Proteinele, care sunt, în mod natural, exprimate ca glicoproteine cu manoză terminală, sunt relativ rare, în fiziologia maniferelor. în majoritatea cazurilor, o glicoproteină de mamifere este terminată prin manoză, numai în cazul unui produs de tranziție pe parcurusl glicozilării. Faptul că proteinele de acoperire ale virusului hepatitei C(HCV], exprimate recombinant conțin manoză terminală sau (într-un grad mai scăzut] N-acetil glucozamină, înseamnă că proteinele virusului hepatitei C și toți virionii pot fi separați și parțial purificați din proteinele endogene utilizând lectine specifice pentru manoză terminală sau N-acetil glucozamină. Proteinele recombinante apar ca autentice și se consideră esențial identice cu proteinele de acoperire găsite în virionii maturi liberi sau sunt identice cu formele proteinelor de acoperire asociate celulelor. Astfel, se pot utiliza lectine, cum ar fi, de exemplu, GNA pentru proteinele cu manoză terminală și WGA (aglutinina din germeni de grâu] și echivalenții acesteia pentru proteinele terminate cu N-acetil glucozamină. Se pot utiliza, de asemenea, lectine legate pe o fază solidă ( de exemplu, o coloană SepharozaR-lectină] pentru a separa proteinele E1 și E2 din supernatanții culturilor celulare și din alte fluide, de exemplu pentru purificarea în timpul producției de antigeni utilizați la vaccinuri sau în imunoanalize.
Pe de altă parte, se poate stabili o lectină convenabilă pentru izolarea proteinelor E1 și E2 sau a virionilor virusului hepatitei C din fluide sau din probele de țesuturi din subiecții suspectați de infecție cu virusul hepatitei C (HCV). Deoarece glicoproteinele terminate cu manoză sunt relativ rare, un astfel de procedeu va servi pentru purificarea proteinelor prezente în probă, printr-o reducere substanțială a materialelor de bază. Continuând legarea de lectină, proteina virusului hepatitei C(HCV], poate fi detectată utilizându-se anticorpi ai antivirusului hepatitei C. Dacă virionii în întregime sunt prezenți, unii pot fi detectați alternativ în acizii nucleici din virusul hepatitei C(HCV), utilizându-se tehnicile PCR sau alte metode de amplificare ale acidului nucleic, îndreptate către regiunile genomice conservate ale virusului hepatitei C (de exemplu, regiunea necodificată 5']. Această metodă permite izolarea și caracterizarea diferitelor specii de virus al hepatitei C (HCV), fără a se lua în considerare deplasarea antigenică sau variația, cum ar fi, de exemplu, în cazurile în care o nouă specie nu este reactiv
RO 115446 Bl
345 încrucișată imunologic cu specia utilizată pentru prepararea anticorpilor.Există, de asemenea, multe alte căi avantajoase pentru recunoașterea, în mod unic a glicoproteinelor terminate în manoză, cu lectine speciale.De exemplu, se pot utiliza probe incubate, suspectate de contaminare cu virioni de tip virusul hepatitei C, HCV sau proteine cu biotină sau lectine avidin-marcate, prin precipitarea complexului lectinăproteină utilizând avidină sau biotină. Se poate utiliza, de asemenea, afinitatea lectinei pentru proteinele virusului hepatitei C(HCV), față de compușii menționați, la virionii pentru utilizare terapeutică, de exemplu, prin conjugarea unui compus antiviral la GNA. în plus, se pot utiliza lectine corespunzătoare pentru îndepărtarea glicoproteinelor cu manoză terminală, din fracțiunile serice sau din fracțiunile plasmatice, reducându-se sau eliminându-se astfel riscul contaminării cu virusul hepatitei C(HCV). Se preferă, în prezent să se izoleze asialoglicoproteinele E1 și/sau E2 din lizatele celulare brute, prin incubarea cu o proteină imobilizată legată de manoză, în special, o lectină, cum ar fi de exemplu, ConA sau GNA. Celulele sunt lizate, de exemplu, prin distrugerea mecanică într-un mediu tampon hipotonic, după care are loc centrifugarea pentru prepararea unui lizat post-nuclear și prin continuarea centrifugării se obține o fracțiune brută de membrană microzomală. Fracțiunea de membrană brută este, apoi solubilizată într-un mediu tampon conținând un agent tensioactiv de tip detergent, cum ar fi, de exemplu, Triton X-1OO, NP-40 sau altele. Acest extract este clarificat apoi de macroparticule insolubile prin centrifugare și lizatul rezultat, clarificat este incubat întro coloană cromatografică cuprinzând o proteină imobilizată legată de manoză, de preferință GNA, care se leagă pe un suport solid, cum ar fi, de exemplu, agaroza sau SepharozaR pentru o perioadă de timp suficientă pentru legare, care poate fi, de la 16 la 20 h. Suspensia este apoi aplicată pe coloană până ce E1/E2 începe să apară în eluat, apoi aceasta este incubată pe coloană pe o perioadă de timp suficientă pentru legare, cuprinsă între 12 - 24 h. Materialul astfel legat este apoi spălat cu o cantitate adițională de soluție tampon care conține un agent tensioactiv (de exemplu, Triton X100, NP 40 și altele) și se eluează cu manoză pentru a se obține asialoglicoproteina purificată. Este de preferat să se efectueze eluarea numai până când proteina începe să apară în eluat - punct de eluare -, după care eluarea se oprește și coloana se echilibrează, timp de 2 - 3 h, înainte de a se începe eluarea proteinei. Se consideră că există timp suficient pentru a micșora gradul de obținere așteptat pentru agregatele mari de proteine. în cazurile în care E1 și E2 sunt exprimate la un loc în forma nativă (de exemplu, fără secționarea domeniului cu legături de membrană), o fracțiune substanțială de asialoglicoproteine apare sub formă de agregate E1 - E2. Când se face examinarea prin microscopie electronică, o porțiune semnificativă din aceste agregate apare ca particule sferice brute, având un diametru de aproximativ 40 nm, această dimensiune fiind de așteptat pentru virusul intact. Aceste particule par a fi particule subvirale cu autoasamblare. Este de așteptat ca aceste agregate să prezinte o structură cuaternată foarte similară structurii particulelor de virioni autentici pentru virusul hepatitei C și astfel se așteaptă ca ele să poată fi utilizate ca vaccinuri cu imunogenitate superioară.
Complecșii E1/E2 pot fi, în continuare purificați prin gel cromatografie, pe un mediu bazic, de exemplu, pe Fractogel-DEAE-SepharozaR. Utilizându-se gel cromatografic pe Fractogel-DEAE, se pot obține complecși E1/E2 de o puritate de, aproximativ
60...80 %. Se pot purifica în continuare prin tratament cu lizinprotează, deoarece E1 are reziduuri 0-1 Lys. Prin tratamentul complexului cu lizinprotează, se distruge E2 și se permite separarea ușoară a E1. Specificitatea tisulară a virusului hepatitei C, împreună cu observația că glicoproteinele de acoperire a virusului hepatitei C sunt
350
355
360
365
370
375
380
385
390
RO 115446 Bl terminate în manoză, sugerează că virusul utilizează receptorul de manoză sau receptorul asialoglicoproteinei (ASGR) în vederea câștigării pătrunderii în celulele gazdă. Receptorii de manoză se găsesc pe macrofage și celule hepatice sinusoidale, în timp ce ASGR se găsesc pe hepatocitele parenchimale. Astfel, ar fi posibil să se realizeze o cultură cu virusul hepatitei C, prin întrebuințarea celulelor gazdă care exprimă unul sau ambii acești receptori. Se mai pot utiliza, de asemenea, culturi de celule primare care exprimă receptorii în mod natural, utilizându-se condițiile în care receptorul este sau menținut sau poate fi transferat la o altă linie celulară, cum ar fi, de exemplu, HeLa, CHO, COS și altele, cu un vector prevăzut pentru exprimarea receptorului. Clonarea receptorului de manoză și transfectarea acestuia, precum și exprimarea în fibroblaști, a fost demonstrată de către M.E. Taylor și colaboratorii, J.Biol.Chem. (1990] 265: 12156-62. Clonarea și secvențarea ASGR este descrisă de către K.Drickamer și colaboratorii în J.Biol.Chem. (1984) 259: 770 - 78 și M.Spiess și colaboratorii în Proc. Nat. Acad. Sci. USA (1985) 82: 6465-69; transfectarea și exprimarea funcțională a ASGR în celulele HTC la șobolani este descrisă de către M. Mc-Phaul și P. Berg în Proc. Nat.Acad.Sci. USA (1986) 83: 8863 - 67 și M.Mc-Phaul și P.Berg în Mol.Cell.Biol. (1987) 7: 1841-47. Astfel, este posibil să se transfecteze unul sau ambii receptori în linii celulare corespunzătoare și să se utilizeze celulele care rezultă ca celule gazdă pentru propagarea virusului hepatitei C în cultură. Trecerile seriale ale virusului hepatitei C în astfel de culturi ar avea ca rezultat dezvoltarea speciilor atenuate, corespunzătoare pentru utilizarea ca vaccinuri vii. Se mai pot utiliza, de asemenea, o serie de culturi celulare primare care exprimă în mod natural receptorul, utilizându-se condițiile în care receptorul este sau menținut sau poate fi transferat la o altă linie celulară, cum ar fi, HeLa, CHO, COS și altele, cu un vector prevăzut pentru exprimarea receptorului. Clonarea receptorului de manoză, transfectarea acestuia și exprimarea lui în fibroblaști, a fost demonstrată de către Taylor și colaboratorii, (vezi mai sus), în timp ce transfectarea și exprimarea ASGR funcționarea în celulele HTC la șobolani este descrisă de către McPhaul și colaboratorii, (vezi mai sus). în prezent este de preferat să se utilizeze o linie celulară imortalizată transfectată cu unul sau ambii receptori recombinanți.
Condițiile imunogene pot fi preparate conform metodelor cunoscute în literatura de specialitate. Compozițiile prezente cuprind o cantitate imunogenă de polipeptidă, cum ar fi, de exemplu, E1, E2 sau E1/E2 ca particule în aceste compoziții, de obicei combinate cu un vehicul acceptabil din punct de vedere farmaceutic, de preferință conținând în continuare, un adjuvant. Dacă se dorește un “cocktail”, se poate folosi o combinație de polipeptide ale virusului hepatitei C (HCV), cum ar fi, de exemplu, antigenii E1 plus E2 amestecați pentru a se obține o eficacitate crescută. Se așteaptă ca particulele like-virus ale agregatelor Ε1 /E2 să fie potrivite pentru un anumit antigen al vaccinului util. Compozițiile imunogene pot fi administrate la animale, fie pentru inducerea producerii de anticorpi, fie pentru a se constitui o sursă de anticorpi sau pentru a se induce o imunitate de protecție la animal.
Ca suporturi-vehicul acceptabile, din punct de vedere farmaceutic, pot fi utilizate oricare din suporturile care nu induc ele însele producerea de anticorpi nocivi pentru individul care primește compoziția. Ca suporturi convenabile tipice se pot întrebuința macromolecule mari, ușor metabolizabile, cum ar fi, proteine, polizaharide, acizi polilactici, acizi poliglicolici, acizi aminopolimerici, copolimeri de aminoacizi și particule de virusuri inactive. Astfel de suporturi sunt bine cunoscute în referatele de specialitate. Adjuvanții preferați pentru a produce o mărire a eficacității compoziției, includ, dar fără să se ea acestea, hidroxidul de aluminiu (alumj, N-acetil-muramil-L-threonil-DRO 115446 Bl
445 izoglutamina (thr-MDP) - așa cum este menționat, în US 4605918 N-acetilnormuramil-L-alanil-D-izoglutamina (nor-MDP), N-acetil-muramil-L-alanil-D-izoglutaminil-Lalanin-2-(T,2'-dipalmitoil-sn-glicero-3-hidroxifosforiloxi)-etilamina (MTP-PE) și RIE3I, care conțin trei componente extrase din bacterii, monofosforil lipid A, dimicolat trehaloza și scheletul cu pereți celulari (MPL+TDM+CWS) într-o emulsie 2 % squalen/TweenR 80. în plus, se pot utiliza și adjuvanți, ca, de exemplu, Stimulon (Cambridge, Bioscience, Worcester, MA). în continuare se mai pot utiliza adjuvanți ca Complete Freund's Adjuvant (CFA) și Incomplete Freund’s Adjuvant (IFA), pentru aplicații neumane și pentru scopuri de cercetare.
Compozițiile imunogene conțin, în mod tipic, suporturi acceptabile din punct de vedere farmaceutic, cum, ar fi de exemplu, apa, soluțiile saline, glicerolul, etanolul, etc. în plus, în aceste suporturi pot fi incluse substanțe auxiliare, cum ar fi, agenții de emulsionare sau agenții de umectare.
în mod tipic, compozițiile imunogene sunt preparate ca produse injectabile, fie sub formă de soluții lichide, fie ca suspensii; se pot prepara, de asemenea, forme sub formă solidă, atât pentru soluții sau suspensii. Prepararea poate fi, de asemenea, sub formă de emulsionare sau încapsulare în lipozomi pentru a se mări astfel efectul adjuvantului.
Compozițiile imunogene utilizate ca vaccinuri cuprind o cantitate efectivă imunologic de polipeptidă a virusului hepatitei C(HCV), ca și oricare alte componente menționate mai sus, dacă este necesar. “Cantitatea efectivă imunologic” reprezintă cantitatea administrată la un individ, fie într-o doză unică, fie ca serii parțiale și care este efectivă pentru tratament, așa cum s-a definit mai înainte. Această cantitate variază dependent de condițiile de sănătate și de condițiile fizice ale individului care trebuie tratat, de gruparea taxonomică a individului care trebuie tratat (de exemplu, primatele neumane, primatele, etc], dependent de capacitatea sistemului imunitar al individului care este tratat, pentru sintetizarea anticorpilor, dependent de gradul de protecție dorit, de formula vaccinului, de aprecierea situației medicale de către medicul care efectuează tratamentul, de specia de infectare cu virusul hepatitei C și de alți factori relevanți. Este de așteptat ca să poată fi determinată prin experimentări de rutină.
Agregatele E1/E2 cu autoasamblare pot servi, așadar, ca suport pentru vaccinuri la haptensul heterolog prezent (non-virusul hepatitei C), în același fel, ca în cazul antigenului de suprafața al hepatitei B (EP 174444], în aceată utilizare, agregatele E1/E2 prevăd un vehicul imunogen capabil să stimuleze un răspuns imun la haptenși sau la antigenii conjugați la agregat. Antigenul poate fi conjugat fie prin metode chimice convenționale, fie poate fi donat în gena care codifică proteinele E1 și/sau E2 la locul corespunzător unei regiuni hidrofile a proteinei.
Compozițiile imunogene sunt, în mod convențional, administrate pe cale parenterală, tipic prin injectare, de exemplu, pe cale subcutanată sau pe cale intramusculară. Formulele adiționale convenabile pentru alte moduri de administrare includ formulele orale și supozitoarele. Dozajul pentru tratament poate fi sub formă de doză unică în serie sau, de asemenea, în serie de doze multiple. Vaccinul poate fi administrat în asociere cu alte agente de imunoreglare.
în continuare, se dau 4 exemple de realizare a invenției.
Exemplul 1. Clonarea și exprimarea (A) Vectorii sunt construiți din plasmidele care conțin porțiunea 5' a genomului hepatitei C(HCV), așa cum este descris în EP 318216 și EP 388232. Caseta virusului hepatitei C, HCV (S”B) conține Stul-Bglll fragment de acid dezoxiribonucleic DNA, care codifică porțiunea terminală 5' a proteinei de la Met 1 până la Leu 906, începând
450
455
460
465
470
475
480
485
490
RO 115446 Bl de la nucleotida 63 cu referire la Met 1. Aceasta include partea interioară a proteinei (C), proteina E1 (care uneori se referă la S), la proteina E2 (care se referă așadar la NS 1) și porțiunea 5' a regiunii NS 2a. După exprimarea construcției, proteinele individuale C, E1 și E2 sunt produse prin procedee proteolitice.
Casa virusului hepatitei C, HCV (A/B) conține fragmentul de acid dezoxiribonucleic DNA ApaLI-BglII care codifică porțiunea terminală 5' a poliproteinei de la met 1 până la Leu 906, începând cu nucleotida 6 în raport cu Met 1. Aceasta include porțiunea interioară a proteinei (C), proteina E1 (uneori se referă la S], proteina E2 (se referă așadar la NS1) și o porțiune 5' din regiunea din regiunea NS2a. După exprimarea construcției, proteinele individuale C, E 1 și E2 sunt produse prin procedee proteolitice.
Caseta C - E (S/B) (o porțiune Stul-BamHI) conține terminația 5' dela Met 1, până la lle 340 (o genă cu porțiunea BamHI). Exprimarea acestei casete are ca rezultat exprimarea lui C și uneori a proteinelor selecționate E1 (WT). Porțiunea selecționată de la partea terminală 3' este o regiune hidrofobă care se crede că servește ca semnal de translocare.
Caseta NS 1 (B/B) (o porțiune BamHI-BglII) conține o porțiune mică 3' de proteină E1 (din Met 364) toate proteinele E2 și o porțiune NS2a (până la Leu 906). în această construcție, fragmentul E1 servește ca semnal de translocare.
Caseta TPA-NSI utilizează un lider activator (PA) plasmogenic din țesutul uman ca semnal de translocare, în loc de porțiunea 3' a proteinei E1. Caseta care conține o formă selecționată de proteină E2, de la Gly 406 până la Glu 661, în care porțiunea 3' terminală hidrofobă, se elimină.
Fiecare casetă care este inserată în vectorul pGEM»Z (Promega)cu și fără secvența necodificată sintetică beta-globulina 5', pentru transcripție și translație, utilizează T7 și exprimarea reticulocitului la iepure, in vitro. Vectorii (rW) virusului vaccinului recombinant sunt preparați prin inserarea casetelor în plasmidul pSC 11 (obținut prin experimentările Domnului B.Moss, NIH), după care urmează recombinarea cu virusul vaccinului, (conform descrierii lui Charkrabarty și colaboratorii, Mol. Cell.Biol. (1985), 5:3403-09.
(B) □ exprimare alternativă a vectorului se prezintă prin construcția realizată prin inserarea virusului hepatitei C, HCV (A/B) între porțiunile Stul și Spel ale pSC% (obținute de către D-nul B.Mess, NIH), după care urmează recombinarea cu virusul de vaccinare (așa cum l-a descris Charkrabarty și colaboratorii, în Mol.Cell.Biol. (1985) 5:3403-09).
(C) Celulele HeLA S3 sunt colectate ca urmare a centrifugării, timp de 7 min, la 2000 rot/min, la temperatura camerei, în flacoane de centrifugare sterile de 500 ml capacitate (cu rotor Ja-10). Paletele sunt resuspendate la o concentrație finală de 2x107 celule/ml în adiție la mediu de cultură (Joklin în mediu modificat MEM Spinner + ser de cal + 5 % și gentamicina) (“mediu spiner”). Stocul brut de virusuri w(S C 59virusul hepatitei C) sonicat, este adăugat la o multitudine de infecții ale celulelor, (pfu/celulă) și amestecul obținut este menținut sub agitare, la temperatura de 37°C, timp de 30 min. Celulele infectate sunt apoi transferate în flaconul de experimentare care conține 8 I mediu spinner și care se inoculează apoi, timp de 3 zile, la temperatura de 37°C.
Celulele din cultură sunt apoi colectate prin centrifugare și peletele sunt suspendate în mediu tampon (10 mM Tris-HCI, la pH=9,0, în 152 ml). Celulele sunt apoi omogenizate, utilizându-se un omogenizator Dounce de 40 ml capacitate (50 stokes) și nucleele sunt peletate prin centrifugare (timp de 5 min, la o viteză de 1600 rot/min,
RO 115446 Bl la temperatura de 4°C, în rotor JA-2O). Peletele nucleare sunt resuspendate în mediu tampon Tris (24 ml), reomogenizate și peletate din nou, după care se comasează toți supernatanții.
Lizatul comasat este divizat în alicoți de 10 ml și se supun sonicării de trei ori a câte 30 min, într-o pâlnie de sonicare la o putere medie. Lizatul sonicat (15 ml] este adus în 17 ml de conținut material de sucroză (36%) în tuburi de centrifugare SW28 și se centrifughează la 135000 rot/min, timp de 80 min, la 4°C, pentru peletarea virusului. Virusul peletat este resuspendat într-un mililitru de amestec tampon tris (1mM tris HCI, la pH=9,0) și se coagelează, la temperatura, de -80°C.
Exemplul 2. Compararea produselor in vitro și in vivo (A) proteinele E1 și E2 sunt exprimate ambele in vitro și in vivo și 35 S-Met este marcat utilizând vectorii, descriși în exemplul 1 de mai sus. Celulele BSC-40 și HeLa sunt infectate cu vectorii rW pentru exprimarea in vitro. Atât mediul, cât și lizatele celulare sunt examinate pentru proteinele recombinate. Produsele au fost imunoprecipitate utilizându-se ser uman imunizat pentru virusul hepatitei C (HCV), în timp ce proteinele in vitro au fost analizate direct. Proteinele sunt analizate prin SDSPAGE.
Sistemul de exprimare reticulocitic (pGEM3Z cu HCV(S/B] sau HCV(A/B] produce proteinele C, E1 și E2 având greutăți moleculare, de aproximativ 18kD, 35kD și respectiv 72 kD. Lizatele din celulele BSC-40 și HeLa sunt transfectate cu vectorii rW și conțin HCV(S/B), HCV(A/B) sau C-E1(S/B) prezentând aceleași proteine. Deoarece sistemul reticulocitic nu prevede un proces Golgi eficient și deci, nu se prevede acidul sialic, atât in vitro cât și in vivo. Numai vectorul rW care conține TPA-NB 1 are ca rezultat orice secreție extracelulară de E2, care prezintă o mobilitate modificată consistentă cu sialilare.
(B) HCV (S/B) este exprimat in vitro și este incubat cu o grupare de lectină biotinilată: GNA, PNA, WGA și ConA. După incubare complecșii sunt colectați pe sfere acrilice de avidin, apoi sunt spălate, eluate cu un mediu tampon laemmli și analizate prin SDS-PAGE. Rezultatele arată că proteinele E1 și E2 se leagă de GNA și ConA, care indică prezența manozei. Legăturile GNA la grupările de manoză terminale au loc odată cu legarea ConA la orice manoză legată în poziția alfa. Absența legăturilor la SNA, PNA și WGA indică faptul că niciuna din proteine nu conține acid sialic, galactoză, N-acetilgalactozamină sau N-acetilglucozamină.
(C) Proteinele E1 și E2 radiomarcate sunt produse în celulele BSC-40 prin infectare cu ser imun față de HCV+. O jumătate din materialul imunoprecipitat este tratat până a doua zi cu neuraminidază pentru a se îndepărta urmele de acid sialic. După tratament, proteinele tratate și proteinele netratate sunt analizate prin SDSPAGE. Nici o diferență semnificativă în mobilitate nu s-a observat, indicând lipsa sialilării in vitro.
(D) Proteinele E1 și E2 radiomarcate sunt produse în celulele BSC-40 prin infectare cu rW conținând HCV (A/B) (w) /SC 59=HCV) și apoi are loc imunoprecipitarea cu ser uman HCV+ sau precipitarea prin biotinilarea lectinei GNA legată la particulele acrilice, și utilizându-se secvențele libere w/SC 11, de HCV, sub formă de control. Precipitatele au fost analizate prin SDS-PAGE. Datele au demonstrat că proteinele E1 și E2 au fost speciile majore de proteine cu terminații de manoză în celulele infectate w/SC 59-HCV. GNA a fost un antiser uman eficient în precipitarea proteinelor E1 și E2 din mediul de cultură celular. Componentul 25kD a fost observat, dar acesta pare a fi specific celulelor infectate cu vaccin.
540
545
550
555
560
565
570
575
580
585
RO 115446 Bl
Exemplul 3. Purificarea prin utilizarea lectinei (A) Celulele HeLa sunt inoculate cu purificarea stocului de virusuri w/SCS9-HCV cu titru înalt, la o multiplicare de infecții de 5 pfu/celulă și amestecul este agitat, la temperatura, de 37°C timp, de 30 min. Celulele infectate sunt apoi transferate în flaconul de experimentare conținând mediu spiner 8 I și apoi sunt incubate timp de 3 zile, la temperatura de 37°C. Celulele sunt apoi colectate din nou prin centrifugare și resuspendate în soluție hipotonică (20 mM HEPES, 10 mM NaCI, 1 mM MgCI2, 120 ml] pe gheață. Celulele sunt apoi omogenizate cu ajutorul unui omogenizator Duonce (50 stokes] și nucleele sunt peletate prin centrifugare (5 min la 1600 rot/min, la 4°C, cu rotorul JA-20). Peletele sunt comasate, resuspendate în 48 ml tampon hipotonic, reomogenizate, recentrifugate, recomasate și congelate la -80°C. Supernatanții congelați sunt apoi, decongelați și fracțiunea de membrană microzomală a lizatului post-nuclear este izolată prin centrifugare, timp de 20 min, pe rotor JA-20 la o viteză de 13500 rot/min, la temperatura de 4°C. Supernatantul este apoi îndepărtat prin aspirație. Peletele sunt luate apoi cu 96 ml de amestec tampon conținând detergent (20 mM Tris-HCI, 100 mM NaCI, 1 mM EDTA, 1 mM DDT, 0,5 % Triton X-100, pH= 7,5] și apoi se omogenizează (la 50 stokes). Produsul este clarificat prin centrifugare, timp de 20 min, la 13500 rot/min, la 4°C și supernatanții sunt colectați. Coloana de agaroză GNA 1x3 cm, 3 mg de sfere GNA per ml, 6 ml volumul stratului (Vector Labs, Burligame, CA) a fost pre-echilibrată cu un amestec tampon cu detergent. Proba de supernatant a fost aplicată pe o coloană cu recirculare într-o proporție de 1 ml /min, timp de 16...20 h, la temperatura de 4°C. Coloana a fost apoi spălată cu amestecul tampon cu detergent. Proteinele E1/E2 purificate sunt eluate cu alfa-Omanozid (0,9M în amestec tampon cu detergent), într-o proporție de 0,5 ml /min. Eluarea este oprită la apariția proteinelor E1/E2 în eluat și coloana este lăsată să se echilibreze din nou, timp de 2...3 h. Fracțiunile sunt analizate prin sistem cu pată Western și prin colorare cu argint. Fracțiunile de vârf sunt reunite și iradiate la ultraviolet pentru inactivarea oricărui virus de vaccină, rezidual.
(B) Agaroza GNA este utilizată pentru purificarea asialoglicoproteinelor E1 și E2 atunci când sunt sedimentate pe gradiente de glicerol 20...60 %. Gradientele sunt fracționate și proteinele sunt analizate prin SDS-PAGE și prin sistemul de pătare Western. Petele sunt probate cu GNA pentru identificarea proteinelor E1 și E2. Rezultatele arată că sunt prezenți dimerii E1 :E2, care se sedimentează în proporția așteptată (de exemplu, în proporția caracteristică a proteinei 110 kD). Agregatele mai mari ale proteinelor de acoperire a virusului hepatitei C sunt așadar aparente, de asemenea, homodimerii proteinelor E1 și E2 sunt aparenți. Proteina E2 pare a fi superior reprezentată într-un număr mai mare de specii față de proteina E1, așadar au fost, de asemenea, detectate specii discrete de E1 :E2. Agregatele mai mari sunt sedimentate mai rapid față de markerul de tiroglobulină.
(C) După purificarea proteinelor E1 și E2 pe GNA-agaroză, acestea sunt sedimentate prin gradient de glicerol 20...60 % conținând 1mM EDTA. Fracțiunile sunt analizate prin SDS-PAGE, cu și fără beta-mercaptoetanol (betaME). Nu s-a observat nici o diferență sau doar o mică diferență în abundența aparenței proteinelor E1 și E2 în prezența sau în absența beta-mercaptoetanolului (beta-ME), indicându-se astfel absența legăturilor bisulfurice între heterodimeri.
(D) Complecșii de proteine E1/E2 (aproximativ, 40 % puritate] sunt analizați într-un analizator de tip Coulter DM-4 submicroni particule). Materialul este detectat, la 20...60 nm.
(E) Complecșii de proteine E1/E2 (aproximativ, 40 % puritate) sunt analizați
RO 115446 Bl prin microscopie electronică utilizându-se colorarea negativă cu acid fosfotungstic. Micrograful electronic demonstrează prezența particulelor, având aparență sferică și un diametru de, aproximativ 40 nm. Complecșii de E1/E2 sunt incubați cu ser imun uman HCV+, apoi sunt analizați prin EM cu colorare negativă. Au fost observați și complecșii anticorpilor conținând agregate mari și particule mici.
Exemplul 4. Purificarea cromatografică (A) Materialul purificat pe lectina GNA preparat, așa cum s-a descris în exemplul 3 (0,5...0,8 ml) s-a diluat de 10 ori cu tampon A (20 mM Tris-CI tampon, la pH=8,0, cu 1 mM EDTA) și s-a aplicat pe o coloană de 1,8 x 1,5 cm de Fractogel EMD DEAE-650 (EM Separations, Gibbstown, New Jersy, nr. Catalog 16883) echilibrată cu tampon A. Fracțiunea de proteină care conține proteinele E1/E2 este eluată cu același amestec tampon într-un gradient de 0,2 ml/min și fracțiunile de 1 ml sunt apoi colectate. Fracțiunile care conțin proteinele E1 și E2 (determinate prin SDS-PAGE) sunt comasate și depozitate, la temperatura, de -80°C.
(B) Materialul purificat în partea (A) de mai sus are o puritate de 60...80 %. Așa cum s-a estimat prin SDS-PAGE. Identificarea benzilor putative E1 și E2 a fost confirmată prin analiza secvențială la N-terminal după utilizarea tehnicii de transfer, în acest scop, Fractogel-DEAE este utilizat pentru purificarea materialului E1/E2, acest material fiind apoi redus prin adăugare de amestec tampon Laemmli (la pH=6,8, cu 0,06 mM tris, 2,3 % SDS, în glicerol de concentrație 10%, cu 0,72 M beta-mercaptoetanol) și apoi se fierbe, timp de 3 min. Proba este apoi încărcată pe gel de poliacrilamida 10%. După SDS-PAGE, proteina s-a transferat pe o membrană de difluorură de poliviniliden de 0,2 pm (PVDF) (Bio-Rad laboratories, Richmond, CA). Benzile respective de proteină putative E1 și E2 sunt excizate din petele respective și supuse analizei acidului aminic N-terminal și astfel, nu este luată nici o măsură specială pentru prevenirea blocajului amino-terminal, în timpul preparării acestui material.Primele 15 cicluri demonstrează că proba E1 are o secvență de:
Tyr-GI n-Va l-Arg-X-Se r-Thr-Gly-X-Ty r-H is-Va l-X-As n-Asp, în timp ce secvența de E2 este:
Thr-His-Val-Thr-Gly-X-X-Ala-Gly-His-X-Val-X-Gly-Phe.
Secvența de aminoacid cuprinde date conform celor prevăzute din secvențele de aminoacid dezoxiribonucleic DNA corespunzătoare. Produsul E1/E2 purificat mai sus prin cromatografie de Fractogel-DEAE se crede a fi agregat, așa cum s-a evidențiat prin faptul că o mare cantitate de E1/E2 este coeluată în zona cu volum nul din coloana cromatografică de permetare a gelului BioSil TSK-4000SW. Aceasta arată, în condiții native, o cantitate semnificativă de complex E1/E2 cu greutatea moleculară, de cel puțin 800 kD. S-a observat, de asemenea, și materialul E1/E2 având o greutate moleculară, de aproximativ 650 kD.

Claims (8)

1. Procedeu de obținere a asialoglicoproteinelor purificate provenind de la virusul hepatitei C, caracterizat prin aceea că, cuprinde: dezvoltarea pe un mediu de cultură adecvat a unei celule-gazde tansformată cu o genă structurală ce codifică o asiaioglicoproteină a virusului hepatitei C selectată din grupul E1 și/sau E2, provocarea expresiei genei structurale în condiții care favorizează inhibarea sialilări; și izolarea asialoglicoproteinelor virusului hepatitei C din cultura de celule prin cuplarea cu o proteină care leagă manoza terminală.
640
645
650
655
660
665
670
675
680
RO 115446 Bl
2. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că gena structurală, care codifică asialoglicoproteina virusului hepatitei C este legată de o secvență care determină un lieder de secreție cu rolul de a dirija asialoglicoproteinele la reticulul endoplasmatic.
3. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, condițiile care favorizează inhibarea sialilării cuprind expresia proteinelor cu o viteză suficientă pentru inhibarea transportului glicoproteinelor de la reticulul endoplsmatic la aparatul Golgi și prezența unei cantități suficiente dintr-un modulator de calciu, de preferință thapsigargin, care provoacă eliberarea proteinelor în reticulul endoplasmatic al celuleogazdă.
4. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că proteina de legare a manozei terminale este o lectină, de preferință aglutinina din Galanthus nivalus.
5. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că izolarea asiloglicoproteinelor virusului hepatitei C cuprind:incubarea compoziției obținută în primele două faze, timp de 1 h, pe o coloană cu lectina capabilă să lege manoza terminală imobilizată pe un suport și eluarea cu manoză a asialoglicoproteinlor virusului hepatitei C.
6. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că se obțin asialoglicproteine de tipul E1 sau E2 sau conținând o secvență de aminoacizi din domeniul E1 sau E2 a virusului hepatitei C.
7. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că asialoglicoproteinele virusului hepatitei C astfel obținute intră în componența unor compoziții ce conțin agregate E1/E2 purificate.
8. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că asialoglicoproteinele virusului hepatitei C astfel obținute sau agregatele lor sunt componente active ale unui vaccin, respectiv ale unui reactiv de imunodeterminare.
RO93-00626A 1990-11-08 1991-11-07 Procedeu de obtinere a asialoglicoproteinelor purificate provenind de la virusul hepatitei c RO115446B1 (ro)

Applications Claiming Priority (4)

Application Number Priority Date Filing Date Title
US61141990A 1990-11-08 1990-11-08
US61196590A 1990-11-08 1990-11-08
US75888091A 1991-09-13 1991-09-13
PCT/US1991/008272 WO1992008734A1 (en) 1990-11-08 1991-11-07 Hepatitis c virus asialoglycoproteins

Publications (1)

Publication Number Publication Date
RO115446B1 true RO115446B1 (ro) 2000-02-28

Family

ID=27417050

Family Applications (1)

Application Number Title Priority Date Filing Date
RO93-00626A RO115446B1 (ro) 1990-11-08 1991-11-07 Procedeu de obtinere a asialoglicoproteinelor purificate provenind de la virusul hepatitei c

Country Status (17)

Country Link
EP (2) EP0556292B2 (ro)
JP (8) JPH06504431A (ro)
AT (1) ATE188220T1 (ro)
AU (1) AU668078B2 (ro)
CA (2) CA2095521C (ro)
CZ (1) CZ289006B6 (ro)
DE (1) DE69131882T3 (ro)
DK (2) DK0842947T4 (ro)
ES (1) ES2139591T5 (ro)
FI (1) FI107803B (ro)
GR (1) GR3032771T3 (ro)
HU (2) HUT66063A (ro)
NO (2) NO304380B1 (ro)
PT (2) PT99466B (ro)
RO (1) RO115446B1 (ro)
SK (3) SK286106B6 (ro)
WO (1) WO1992008734A1 (ro)

Families Citing this family (32)

* Cited by examiner, † Cited by third party
Publication number Priority date Publication date Assignee Title
US6274148B1 (en) 1990-11-08 2001-08-14 Chiron Corporation Hepatitis C virus asialoglycoproteins
JP3158177B2 (ja) * 1991-10-08 2001-04-23 国立感染症研究所長 C型肝炎診断薬
WO1993015193A1 (en) * 1992-01-31 1993-08-05 Abbott Laboratories Mammalian expression systems for hcv proteins
UA39944C2 (uk) * 1992-07-07 2001-07-16 Чірон Корпорейшн Спосіб визначення ранньої сероконверсії у ссавця-хазяїна до вірусу гепатиту с і набір для використання в способі
ATE249838T1 (de) 1993-05-12 2003-10-15 Chiron Corp Konserviertes motiv der hepatitis c virus e2/ns1 region
US5514539A (en) * 1993-06-29 1996-05-07 The United States Of America As Represented By The Department Of Health And Human Services Nucleotide and deduced amino acid sequences of the envelope 1 gene of 51 isolates of hepatitis C virus and the use of reagents derived from these sequences in diagnostic methods and vaccines
US5610009A (en) * 1994-01-28 1997-03-11 Abbott Laboratories Mammalian expression systems for hepatitis C virus envelope genes
EP1845108A3 (en) 1994-07-29 2007-10-24 Innogenetics N.V. Monoclonal antibodies to purified hepatitis c virus envelope proteins for diagnostic and therapeutic use
WO1996004301A2 (en) * 1994-07-29 1996-02-15 Chiron Corporation Novel hepatitis c e1 and e2 truncated polypeptides and methods of obtaining the same
DK1510580T3 (da) 1994-07-29 2009-02-16 Novartis Vaccines & Diagnostic Trunkeret hepatitis C E2-polypeptid og fremgangsmåder til opnåelse heraf
IT1271593B (it) * 1994-11-30 1997-06-04 Sanitaria Scaligera Spa Procedimento ed apparecchiatura per l'immunoadsorbimento specifico di virus hiv, di antigene gp120 e complesso cd4-gp120.
US6127116A (en) * 1995-08-29 2000-10-03 Washington University Functional DNA clone for hepatitis C virus (HCV) and uses thereof
FR2744725B1 (fr) * 1996-02-09 1998-04-30 Pasteur Institut Anticorps specifiques des complexes formes par les glycoproteines e1 et e2 du virus de l'hepatite c, procedes de determination de la presence, et d'isolement de ces complexes
US6514731B1 (en) 1996-05-24 2003-02-04 Chiron Corporation Methods for the preparation of hepatitis C virus multiple copy epitope fusion antigens
KR100209095B1 (ko) * 1996-06-28 1999-07-15 성재갑 C형 간염 바이러스의 프로테아제의 활성을 측정할 수 있는 c형 간염 대체 바이러스, 그 재조합 유전자 및 그 용도
JP4021493B2 (ja) 1996-11-08 2007-12-12 ザ ガヴァメント オブ ザ ユナイテッド ステイツ オブ アメリカ、レプリゼンテッド バイ ザ セクレタリー、 デパートメント オブ ヘルス アンド ヒューマン サーヴィスィズ C型肝炎ウイルス様粒子の合成および精製
US7338759B1 (en) 1997-03-04 2008-03-04 Washington University HCV variants
US7049428B1 (en) 1998-03-04 2006-05-23 Washington University HCV variants
ES2328536T3 (es) 1997-05-06 2009-11-13 Novartis Vaccines And Diagnostics, Inc. Produccion intracelular de polipeptido e2 truncado de la hepatitis c.
EP0947525A1 (en) 1998-03-27 1999-10-06 Innogenetics N.V. Epitopes in viral envelope proteins and specific antibodies directed against these epitopes: use for detection of HCV viral antigen in host tissue
US7108855B2 (en) 1998-06-24 2006-09-19 Innogenetics N.V. Purified hepatitis C virus envelope proteins for diagnostic and therapeutic use
JP5175417B2 (ja) 2000-08-17 2013-04-03 トリペップ アクチ ボラゲット リバビリンを含むワクチンおよびその使用方法
US7022830B2 (en) 2000-08-17 2006-04-04 Tripep Ab Hepatitis C virus codon optimized non-structural NS3/4A fusion gene
US6680059B2 (en) 2000-08-29 2004-01-20 Tripep Ab Vaccines containing ribavirin and methods of use thereof
US6858590B2 (en) 2000-08-17 2005-02-22 Tripep Ab Vaccines containing ribavirin and methods of use thereof
US7101561B2 (en) 2000-12-01 2006-09-05 Innogenetics N.V. Purified hepatitis C virus envelope proteins for diagnostic and therapeutic use
US7022323B2 (en) 2001-06-26 2006-04-04 Progenics Pharmaceuticals, Inc. Uses of DC-SIGN and DC-SIGNR for inhibiting hepatitis C virus infection
US20030232745A1 (en) * 2001-06-26 2003-12-18 Olson William C. Uses of DC-sign and DC-Signr for inhibiting hepatitis C virus infection
AU2003265454A1 (en) * 2002-08-16 2004-03-03 Ohio University Hepatitis c viral-like particle purification
CA2618429A1 (en) 2005-05-25 2007-03-22 Tripep Ab A hepatitis c virus non-structural ns3/4a fusion gene
WO2009022236A2 (en) 2007-08-16 2009-02-19 Tripep Ab Immunogen platform
WO2009130588A2 (en) 2008-04-22 2009-10-29 Tripep Ab Immunogen platform

Family Cites Families (4)

* Cited by examiner, † Cited by third party
Publication number Priority date Publication date Assignee Title
DE3886363T3 (de) * 1987-11-18 2004-09-09 Chiron Corp. (N.D.Ges.D. Staates Delaware), Emeryville NANBV-Diagnostika
IL88599A0 (en) * 1987-12-10 1989-07-31 Cell Bio Group Ltd Glycoprotein cell growth modulating materials,their preparation and compositions containing them
UA50829C2 (uk) * 1989-03-17 2002-11-15 Чірон Корпорейшн Очищений поліпептид, що містить антиген вірусу гепатиту с, полінуклеотид, вектор, клітини, система експресії, моноклональне антитіло, препарат поліклональних антитіл, нуклеотидна проба, аналітичні набори, спосіб виявлення нуклеїнових кислот, способи імуноаналізу, вакцина, спосіб одержання антитіл
KR100206150B1 (ko) * 1990-04-04 1999-07-01 로버트 피. 블랙버언 항-에이치씨브이 항체에 대한 면역분석용 씨형 간염 바이러스(에이치디브이)항원의 조합체

Also Published As

Publication number Publication date
DK0556292T4 (da) 2006-12-27
NO304380B1 (no) 1998-12-07
JPH1171395A (ja) 1999-03-16
SK285623B6 (sk) 2007-05-03
EP0842947B1 (en) 2004-04-21
PT99466B (pt) 1999-04-30
DE69131882T3 (de) 2007-05-24
EP0842947A2 (en) 1998-05-20
EP0556292A1 (en) 1993-08-25
FI932025A0 (fi) 1993-05-05
CZ82493A3 (en) 1994-04-13
EP0556292A4 (ro) 1995-01-18
FI932025L (fi) 1993-06-07
DK0556292T3 (da) 2000-04-17
CA2095521A1 (en) 1992-05-09
DE69131882D1 (en) 2000-02-03
ES2139591T5 (es) 2007-08-01
SK285624B6 (sk) 2007-05-03
EP0842947B2 (en) 2009-03-18
DK0842947T4 (da) 2009-06-08
DE69131882T2 (de) 2000-05-04
JP2008031181A (ja) 2008-02-14
HU9301336D0 (en) 1993-10-28
GR3032771T3 (en) 2000-06-30
FI107803B (fi) 2001-10-15
JP2006219503A (ja) 2006-08-24
NO972213L (no) 1997-05-14
PT102022B (pt) 2000-12-29
WO1992008734A1 (en) 1992-05-29
PT99466A (pt) 1992-10-30
ES2139591T3 (es) 2000-02-16
CA2203443C (en) 2001-08-28
NO972213D0 (no) 1997-05-14
DK0842947T3 (da) 2004-07-26
NO931680L (no) 1993-06-28
CZ289006B6 (cs) 2001-10-17
HU227498B1 (en) 2011-07-28
NO931680D0 (no) 1993-05-07
CA2095521C (en) 2009-06-30
JP2001286290A (ja) 2001-10-16
EP0842947A3 (en) 2001-12-12
SK286106B6 (sk) 2008-03-05
JPH06504431A (ja) 1994-05-26
ATE188220T1 (de) 2000-01-15
PT102022A (pt) 1999-01-29
NO304381B1 (no) 1998-12-07
JP2003093081A (ja) 2003-04-02
JP3207155B2 (ja) 2001-09-10
EP0556292B1 (en) 1999-12-29
SK69097A3 (en) 1997-11-05
JP2005187479A (ja) 2005-07-14
JP2003174875A (ja) 2003-06-24
SK44293A3 (en) 1993-08-11
AU668078B2 (en) 1996-04-26
CA2203443A1 (en) 1992-05-09
HUT66063A (en) 1994-09-28
AU9026791A (en) 1992-06-11
EP0556292B2 (en) 2006-11-29
JP4056306B2 (ja) 2008-03-05

Similar Documents

Publication Publication Date Title
RO115446B1 (ro) Procedeu de obtinere a asialoglicoproteinelor purificate provenind de la virusul hepatitei c
US6274148B1 (en) Hepatitis C virus asialoglycoproteins
RU2175657C2 (ru) Асиалогликопротеин вируса гепатита c (нсv), иммуногенная композиция, способ индукции иммунного ответа, способ иммуноанализа
RO117920B1 (ro) Asialoglicoproteina provenind de la virusul hepatitei c, compozitie imunogena si metoda de inducere a unui raspuns imun
JP2945759B2 (ja) C型肝炎ウイルスアシアロ糖タンパク質
FI107804B (fi) Immunomäärityksissä käytettäviä hepatiitti-C-viruksen asialoglykoproteiineja
CZ289923B6 (cs) Hepatitis C virový, zkrácený asialoglykoprotein, farmaceutická kompozice s jeho obsahem a jeho pouľití
IE84479B1 (en) Hepatitis C Virus Asialoglycoproteins