RO119339B1

RO119339B1 - Fermoar cu elemente de îmbinare realizate prin turnare, procedeu şi dispozitiv pentru fabricarea acestuia

Info

Publication number: RO119339B1
Application number: RO96-02100A
Authority: RO
Inventors: Akeno Mitsuru; Murasaki Ryuichi
Original assignee: Ykk Corporation
Priority date: 1996-06-06
Filing date: 1996-11-06
Publication date: 2004-08-30
Also published as: EP0811332B9; ID17037A; EP0811332B1; AU691129B2; US5792408A; HK1036433A1; DE69631646T2; EP0811332A2; ES2213168T3; CN1067940C; CN1312161A; CZ319996A3; TW368806U; ZA975026B; SK142096A3; BR9702445A; PL317083A1; CN1167677A; HK1036432A1; US5755015A

Abstract

Invenţia se referă la un fermoar pentru suprafaţă, turnat din răşină sintetică, alcătuit dintr-o foaie de substrat (1) prevăzută cu o multitudine de elemente (2) ce se înalţă pe suprafaţa substratului (1), fiecare din elementele de îmbinare (2) fiind alcătuit dintr-o tijă (21) care porneşte dintr-o suprafaţă a foii de substrat (1) şi un cap de îmbinare (22) care se reliefează dintr-o extremitatesuperioară a tijei (21), cu posibilitatea de a se îndoi, pentru îmbinare detaşabilă dintr-o buclă asociată (3), în care capul de îmbinare (22) comportă o pereche de proeminenţe (22a') care ies orizontal, în sensuri opuse, din marginile laterale opuse ale părţii superioare (22a) a capului de îmbinare (22), perpendicular în raport cu direcţia longitudinală a capului de îmbinare (22). Fermoarul pentru suprafaţă fiind fabricat pe o roată matriţă (5) pentru turnare continuă prin injecţie, sub forma unui fermoar turnar, primar-intermediar, de suprafaţă (SF'), o rolă (8a) de încălzire şi presare, dispusă în aval de roata matriţă (5), presează capul de îmbinare (22'), în timpul încălzirii, pentru a îndoi capul de îmbinare (22') din tijă (21') şi, în acelaşi timp, pentru a forma o pereche de proeminenţe (22a') care ies în sensuri opuse din laturile opuse ale părţii superioare (22a) a capului de îmbinare (22'), perpendicular în raport cu direcţia longitudinală a capului de îmbinare (22). ŕ

Description

Invenția se referă la un fermoar turnat din rășină sintetică, alcătuit dintr-o foaie de substrat prevăzută cu o multitudine de elemente de îmbinare, fabricat prin extruziune, injecție continuă sau formare prin injecție, precum și la un procedeu și un dispozitiv pentru fabricarea acestuia. în mod special, invenția se referă la un fermoar cu suprafață matrițată, având elemente de îmbinare de dimensiuni mici, destinat să se cupleze în mod fiabil cu bucle de dimensiuni mici, el asigurând o rezistență adecvată de îmbinare fiabilă, rezistență la exfoliere, și viteză mare de îmbinare, având o bună durabilitate la utilizări repetate, fiind convenabil pentru a fi folosit la hârtie de tapet sau articole similare.

Sunt cunoscute fermoare (US 4984339 și 5441687) din materiale turnate (prin injecție) dintr-o bucată pe o foaie de substrat cu o multitudine de cârlige injectate continuu, dintr-o bucată, folosind o rășină termoplastică. în ultimii ani, a crescut cererea pentru astfel de fermoare ca fermoare pentru materiale industriale, ornamente de interior, pentru articole de uz zilnic ca și pentru diferite genuri de articole sanitare, de exemplu, hârtie de tapet. în consecință, se cer diferite forme și mărimi de elemente de îmbinare, formate pe foaia de substrat, pentru a răspunde diverselor utilizări menționate mai sus.

Totuși, după cum rezultă din descrierile de brevet de invenție menționate mai sus, este clar faptul că, folosind un aparat clasic de turnare pentru un fermoar injectat continuu, dintr-o bucată, este greu să se obțină un fermoar injectat acceptabil, delicat și fin la atingere, având în vedere dificultatea tehnologică a procesului de formare. Admițând că se injectează elemente de îmbinare de dimensiuni mici, s-ar obține numai un grad.foarte redus de rezistență astfel că fermoarul turnat ar fi de mică utilitate practică. Mai mult decât atât, la structura anterioară, turnată dintr-o bucată sub formă de cârlig, tija are o formă simplă în secțiune și se poate îndoi mult mai ușor, în planul transversal sau longitudinal al șirului de elemente de îmbinare, de la extremitatea bazei, atunci când dimensiunea elementelor de îmbinare este mai mică. în afară de aceasta, la o formă simplă și excesiv de moale a elementelor de îmbinare sub formă de cârlig, nu s-ar putea asigura o rezistență adecvată de cuplare astfel încât elementele de prindere pot fi scoase ușor din bucla asociată. Ca urmare, după utilizări repetate, elementele de prindere își pierd treptat capacitatea de a reveni la forma inițială, reducând astfel viteza de cuplare cu buclele, într-un interval scurt de timp. Mai mult decât atât, capetele de îmbinare sub formă de cârlig, turnate așa cum s-a menționat mai sus, au prezentat un grad redus al rezistenței de cuplare, din cauza formelor simple și faptului că sunt excesiv de moi, astfel încât ele ies ușor din cuplaj. De aceea, pentru a se obține o rigiditate și o rezistență de îmbinare adecvate, s-a considerat ca fiind necesară o creștere a mărimii elementelor individuale sub formă de cârlig, făcând prea rigide elementele de cuplaj și reducând numărul de cârlige pe unitatea de suprafață (densitatea cârligelor). Ca urmare, fermoarul turnat a devenit incapabil să se asocieze cu buclele asociate de dimensiuni mici.

Pentru depășirea problemelor anterioare, s-au făcut propuneri de fermoare turnate, prevăzute cu elemente de îmbinare, de dimensiuni mici, așa cum sunt, de exemplu, cele prezentate în publicația internațională WO 94/23610, brevetul de invenție US 5077870, publicația de brevet de invenție japonez nr. 200-5947 (brevet de invenție US 4894060).

Elementele de îmbinare ale fermoarului turnat, prezentate în publicația internațională WO 94/23610 și în brevetele de invenție US 5077870, au formă de ciupercă, în locul formei de cârlig.

Comparativ cu elementele de îmbinare sub formă de cârlig din stadiul cunoscut al tehnicii, elementele de îmbinare sub forma de ciupercă pot asigura o rezistență dorită în cuplaj cu buclele asociate, deși ele au dimensiuni mici. De aceea, fermoarul de tip ciupercă este convenabil pentru utilizări care necesită o stare adecvat de moale. Totuși în cazul unui

RO 119339 Β1 element de îmbinare cu o astfel de structură, porțiunea gâtului care face legătura între tijă și capul de îmbinare, devine obstrucționată de multitudinea de bucle în momentul îmbinării 50 cu buclele asociate și tinde să se rupă în zona gâtului și deci nu este durabilă la utilizări repetate. Fermoarul prezentat în publicația japoneză nr. 200-5947 are o structură obișnuită, sub formă de cârlig, la care o multitudine de elemente de îmbinare, având, în general, formă de J sau formă de palmier, stau perpendicular pe foaia de substrat. Totuși, acest fermoar turnat poate fi fabricat cu cheltuieli reduse și poate fi folosit cu un fermoar asociat, dintr-un 55 material nețesut, care de asemenea poate fi fabricat cu cheltuieli reduse, comparativ cu un material obișnuit, țesut. De aceea, acest fermoar turnat este foarte convenabil pentru a fi folosit pentru diverse pânze de tapet și rufărie de corp care se aruncă. La un fermoar turnat, considerând că, prin intermediul unui element de îmbinare cu un singur cap, nu se poate obține o rezistență adecvată la exfoliere, față de fibrele unui material nețesut, densitatea 60 elementelor de îmbinare este stabilită la o valoare relativ mare, în căutarea de a asigura rezistență generală de îmbinare și la exfoliere, față de fibre mărunte.

în ceea ce privește elementul deîmbinare prezentat în publicația mai sus menționată, numai faptul de a face elementul de îmbinare foarte mic ca dimensiune și cu densitate mare sau numai schimbând forma elementelor de îmbinare în una simplă, nu asigură rezistența 65 necesară la forfecare și rezistența la exfoliere în timpul îmbinării cu o pânză nețesută, asociată. Astfel, chiar dacă densitatea elementelor de îmbinare, în formă de cârlig, este extrem de mare, capetele de îmbinare împing în jos buclele de fibră foarte moale, care sunt aranjate strâns și aleator, ale pânzei nețesute, asociate, sau se aplatizează ele însele atunci când se încearcă penetrarea capetelor de îmbinare sub formă de cârlig în buclele de fibră 70 densă. Ca urmare, elementele de îmbinare devin incapabile de a pătrunde în buclele de fibră, astfel că nu poate fi evitată o viteză redusă de îmbinare comparativ cu un fermoar obișnuit.

Din motivele de mai sus, la un fermoar turnat având elementele mici de îmbinare menționate mai sus, o restricție ar apare în mod necesar, fie privind reducerea mărimii ele- 75 mentelor de îmbinare, fie privind densitatea elementelor de îmbinare. în descrierea de brevet JP 200-5947, nu se spune nimic despre valori critice, cu toate că se indică parametrii preferabili ai diferitelor porțiuni ale elementului de îmbinare, dintre care densitatea elementelor de îmbinare este, preferabil, de 70...100 per cm², înălțimea elementelor de îmbinare este de 0,8... 1,1 mm, grosimea tijei și lățimea capului de îmbinare (lățimea în plan orizontal, perpen- 80 diculară pe direcția lungimii capului de îmbinare) este, preferabil, de 0,46 mm, lățimea tijei (lățimea pe direcția longitudinală a capului de îmbinare) este de 0,18...0,30 mm, și lungimea capului de îmbinare, care pornește din tijă, este, preferabil, de 0,25... 0,37 mm sau mai puțin de 1 mm.

Aceste valori numerice sunt determinate pentru a asigura o rezistență compusă atât 85 pe direcția de forfecare, cât și pe direcția de exfoliere, deoarece elementul de îmbinare are o formă obișnuită, care se consideră o formă unică pentru o dimensiune foarte mică, bazată pe recunoașterea faptului că rezistența la forfecare și rezistența la exfoliere, în timpul îmbinării, sunt foarte scăzute.

Presupunând că elementul de îmbinare are o formă obișnuită de J, este necesar ca 90 distanța dintre suprafața inferioară a extremității distale a capului de îmbinare și punctul cel mai de sus al capului de îmbinare să fie stabilită la o valoare cât mai mică posibil, iar distanța dintre suprafața inferioară a extremității distale a capului de îmbinare și suprafața frontală a foii de substrat, ca și distanța dintre cârligele de îmbinare învecinate să fie fixată la o valoare de cel puțin câteva ori mai mare decât mărimea efectivă a buclelor asociate. De exem- 95 piu, chiar când se toarnă elemente de îmbinare foarte moi și mici, convenabile pentru a fi

RO 119339 Β1 folosite la o pânză de tapet, este inevitabilă stabilirea curburii capului de îmbinare la o va- <

loare mare, pentru a asigura rezistența necesară îmbinării și distanței minime necesare dintre suprafața inferioară a extremității distale a capului de îmbinare și suprafața frontală a foii de substrat, deoarece, pentru a intra în buclă, se determină în mod univoc.

Aceasta înseamnă că, atunci când se asigură o viteză prestabilită de îmbinare fie înălțimea, fie densitatea elementului de îmbinare se stabilesc astfel încât înălțimea să nu poată fi fixată la o valoare mai joasă. De aceea, admițând că fie materialul de rășină, fie greutatea cârligului are valoare constantă, este greu să se îmbunătățească rezistența atât în sensul forfecării, cât și al exfolierii în timpul îmbinării, fără să se îmbunătățească structura elementului de îmbinare. De asemenea, întrucât porțiunea cea mai de sus a capului de îmbinare al elementului de îmbinare, care pornește direct din suprafața frontală a foii de substrat, este curbată, este imposibil să se facă o atingere mai lină a suprafeței laterale a fermoarului, iar această formă curbată la vârf ar fi o cauză a creșterii mărimii buclei asociate și ar împiedica introducerea capului de îmbinare în buclă, când buclele trebuie să fie mai mici. în plus, chiar dacă întregul element de îmbinare se reduce numai la mică dimensiune, capul de îmbinare sub formă de cârlig, în ansamblu, s-ar îndoi, în mod inevitabil, în față sau lateral, când este scos de sub apăsare astfel încât capul de îmbinare devine, în continuare, incapabil să se îmbine cu buclele asociate, scăzând astfel considerabil viteza de îmbinare a întregului fermoar.

în general, când se fac elemente mici de îmbinare, așa cum s-a menționat mai sus, pentru a se asigura o finețe a fermoarului în ansamblu, grosimea foii de substrat trebuie să fie redusă. Totuși, dacă grosimea foii de substrat este foarte mică, aceasta tinde să nu se extindă uniform sau să se smulgă ușor când elementele de îmbinare ale fermoarului turnat se separă de matriță, în timpul turnării continue, provocând astfel o turnare instabilă. Ca și până acum, dacă turnarea în sine ar putea fi terminată fără dificultăți, foaia de substrat turnat ar deveni ondulată sau cutată (încrețită), făcând astfel ca fermoarul turnat să nu fie durabil la utilizări practice. De aceea, un obiectiv al prezentei invenții este acela de a oferi un fermoar care să se îmbine în mod fiabil chiar cu bucle mici din fibră densă, cum ar fi o stofă nețesută, să asigure o rezistență adecvată la forfecare și exfoliere a elementelor de îmbinare, în timpul îmbinării, să îmbunătățească atingerea suprafeței laterale de îmbinare, să reducă înălțimea elementelor de îmbinare deasupra unei suprafețe a foii de substrat, comparativ cu un fermoar clasic, să împiedice îndoirea extremă în față și lateral a capetelor de îmbinare, să asigure o viteză ridicată de îmbinare cu buclele unui fermoar asociat, să aibă durabilitate adecvată la solicitări repetate, să asigure finețea dorită și rezistența la rupere a foii de substrat.

în conformitate cu un prim aspect al invenției, aceste obiective sunt atinse prin aceea că fermoarul turnat conform invenției cuprinde: o foaie de substrat, o multitudine de elemente de îmbinare care reprezintă o caracteristică de bază a fermoarului conform acestei invenții, ele sprijinindu-se pe o suprafață a foii de substrat, fiecare din elementele de îmbinare fiind compus dintr-o tijă ce pornește dintr-o suprafață a foii de substrat, și un cap care pornește de la extremitatea superioară a tijei, pentru a se îmbina detașabil cu o buclă asociată; capul de îmbinare extinzându-se din tijă astfel încât să fie îndoit și având o pereche de proeminențe ce pornesc orizontal în direcții opuse de la părțile laterale ale părții de sus a capului de îmbinare și anume perpendicular pe direcția longitudinală a capului de îmbinare.

în prezența acestor proeminențe, este posibil, în primul rând, ca suprafețele superioare ale capetelor de îmbinare să fie efectiv plate, pentru a împiedica o atingere supărătoare și, în al doilea rând, să reducă, în mod relativ, lungimea de la suprafața foii de substrat până la punctul cel mai de sus al capului de îmbinare, fără să modifice lungimea de la suprafața foii de substrat până la suprafața inferioară a capului de îmbinare, dacă aceeași ’ ț cantitate de rășină se folosește pentru partea superioară a capului de îmbinare, inclusiv proeminențele.

RO 119339 Β1

O a treia funcție a acestor proeminențe, spre deosebire de capul clasic de îmbinare care comportă o mărime efectiv uniformă, la care bucla asociată este doar prinsă cu capul de îmbinare, care se curbează ca un cârlig, constă în aceea că bucla individuală a fermoa- 150 rului asociat se poate răsuci în jurul gâtului, între tijă și proeminențe, astfel încât să nu poată fi scoasă din îmbinarea cu capul, în acest fel obținându-se o creștere bruscă a rezistenței îmbinării. întrucât aceste proeminențe, spre deosebire de elementul clasic de îmbinare, sub forma de ciupercă, având un cap de îmbinare sub formă de umbrelă ce se extinde în toate direcțiile, de la extremitatea superioară a tijei, există numai pe o parte a capului de îmbinare 155 ce se extinde într-o direcție a tijei, și permit buclei să se deplaseze lin în jurul proeminențelor, cu o ușoară rezistență de fricțiune care necesită o forță de separare mai mare decât cea de la capul clasic de îmbinare, sub formă de cârlig, și mai mica decât cea de la capul clasic de îmbinare sub formă de umbrelă, deoarece capul de îmbinare se deformează elastic pentru a rămâne în sus când asupra fermoarului se exercită o forță de exfoliere. Carurmare, se 160 poate asigura un grad cerut al rezistenței de îmbinare, în locul unei dimensiuni de valoare mică a capetelor de îmbinare, fără a provoca deteriorări nici elementelor de îmbinare, nici buclelor.

în plus, în prezența proeminențelor poate fi modificată forma capului de îmbinare. Anume, întrucât proeminențele determină un grad sporit al rezistenței de îmbinare cu bu- 165 clele, așa cum s-a arătat mai sus, este posibil ca întregul element de îmbinare să se îndoaie, în general, sub formă de L inversat, când capul de îmbinare se extinde efectiv în linie dreaptă, fără să se curbeze în jos către foaia de substrat, ca în cazul capului clasic de îmbinare, sub formă de cârlig. Aceasta ușurează introducerea capului de îmbinare chiar prin bucle de dimensiuni mici, de exemplu, fibre scurte, singulare, ca parte a unei stofe obișnuite, 170 nețesute.

în cazul unui pluș cu fibră singulară și măruntă, este preferabil ca numitul cap de îmbinare să fie înclinat la un unghi Θ față de planul orizontal, acest unghi Θ satisfăcând relația -5° < 0 <+ 45° și pe cea ca partea de sus a capului de îmbinare să fie înclinată la un unghi Θ față de planul orizontal, acest unghi Θ satisfăcând relația 0° < Θ < + 60°. 175

Chiar dacă un element sub forma de J clasic sau sub formă simplă de L inversat admite poziția înclinată precizată mai sus, nu se poate obține o rezistență adecvată de îmbinare cu bucle asociate.

Preferabil, partea superioară a capului de îmbinare are o suprafață efectiv plată, din care proeminențele se evazează în plan orizontal, în așa fel încât suprafața părții laterale de 180 îmbinare a fermoarului se îmbunătățește pentru a prezenta o atingere mai puțin supărătoare. De asemenea, preferabil, capul de îmbinare are un grad mai înalt de rigiditate decât tija, în așa fel încât să poată fi asigurată o viteză adecvată de îmbinare cu buclele asociate și un grad adecvat al rezistenței la exfoliere.

Deși, în general, tija stă vertical, cel puțin o parte a suprafeței circumferențiale poate 185 fi înclinată în raport cu suprafața frontală a foii de substrat. în afară de aceasta, fiecare element de cuplare poate constitui o structură de cap singular, având un cap de cuplare singular, ce se extinde din tijă într-o direcție sau poate constitui o structură de cap dublu, având două capete de îmbinare ramificate din extremitatea superioară a tijei, într-o direcție perpendiculară față de direcția longitudinală a capului de îmbinare, acele două capete de 190 îmbinare extinzându-se în două planuri paralele, verticale, în sensuri opuse. Tija poate avea o lățime care este perpendiculară în raport cu direcția longitudinală a capului de îmbinare, mai larg parțial decât lățimea capului de îmbinare. în acest caz, un punct situat în partea cea mai de sus a părții cu lățime mare a tijei poate fi dispus la un nivel mai coborât sau mai ridicat al capului de îmbinare.

195

RO 119339 Β1

De asemenea, preferabil, tija are pe suprafețele ei laterale, opuse, o pereche de nervuri de întărire care pornesc din suprafața foii de substrat. Fiecare din aceste nervuri de întărire leagă tijele unei perechi vecine de elemente de îmbinare, aflându-se reciproc, perpendicular față de direcția longitudinală a capului de îmbinare. în afară de aceasta, foaia de substrat poate avea, la un număr prestabilit de poziții, din suprafața acestuia, un număr prestabilit de adâncituri, din ale căror suprafețe de la bază se înalță elementele de îmbinare, fiecare din aceste adâncituri cu o lățime suficient de largă pentru a primi bucla asociată. Desigur, deși prezența adânciturilor permite ca elementele de îmbinare să fie mici, acest lucru nu este necesar.

Deși aceste fermoare turnate pot fi turnate cu ajutorul unei mașini obișnuite de turnare prin injecție, este preferabil ca ele să fie fabricate în mod continuu, aplicând metoda și aparatul care urmează.

în conformitate cu această invenție, aparatul pentru fabricarea unui fermoar turnat, având o foaie de substrat și o multitudine de elemente de îmbinare, ce se ridică pe suprafața foii de substrat, fiecare din aceste elemente de îmbinare fiind alcătuit dintr-o tijă, ce pornește din suprafața foii de substrat, și cu cap de îmbinare ce se reliefează din extremitatea superioară a tijei, pentru a se îmbina detașabil cu o buclă asociată, cuprinde: o roată matriță adaptată pentru a se roti într-un singur sens și având pe suprafața circumferențială o multitudine de cavități pentru formarea elementelor de îmbinare, un mijloc de alimentare cu rășină topită pentru debitarea rășinei topite în spațiul dintre mijlocul de alimentare cu rășină topită și suprafața circumferențială a roții matriță, în timp ce aceasta din urmă se rotește; un mijloc de răcire pentru răcirea sigură a unui fermoar intermediar atașat la o suprafață circumferențială a roții matriță și care se mișcă pe un arc de cerc ca răspuns la rotirea roții matriță; un mijloc de preluare pentru tragerea continuă a fermoarului intermediar care se solidifică în timpul deplasării ca răspuns la rotirea roții matriță de pe suprafața circumferențială a roții matriță, și un mijloc de încălzire și presare dispus în aval de mijlocul de preluare astfel încât să se afle pe o traiectorie de deplasare a vârfului capului de îmbinare al fermoarului intermediar, vârful capului de îmbinare fiind încălzit și presat din partea superioară a acestuia, pentru a forma o pereche de proeminențe care se umflă din partea superioară a capului de îmbinare, transversal față de traiectoria de deplasare.

Fiecare cavitate în formare a elementului de îmbinare comportă o cavitate de formare a tijei, care se deschide la suprafața circumferențială a roții matriță și se extinde radial, efectiv către axa roții matriță, și o cavitate de formare a capului de îmbinare, care se extinde circumferențial dintr-o extremitate superioară a cavității de formare a tijei. Mijlocul de răcire include o manta pentru apă de răcire, dispusă în interiorul roții matriță, și o baie cu apă de răcire dispusă în exteriorul roții matriță pentru răcire sigură a unei părți a suprafeței circumferențiale a roții matriță și fermoarului turnat, care este purtat pe suprafața circumferențială a roții matriță și se deplasează cu rotirea roții matriță, din partea exterioară. în afară de aceasta, mijlocul de încălzire și presare poate fi o rolă având o axă orizontală sau o placă, ce se extind perpendicular pe traiectoria de deplasare a fermoarului intermediar, primar, și poate include un mijloc de reglare a temperaturii și un mijloc de reglare a presiunii.

Pentru fabricarea continuă a unui fermoar turnat, având structura precedentă, cu ajutorul aparatului menționat, o rășină topită este injectată continuu către suprafața circumferențială a roții matriță, care se rotește, de la o duză de injecție continuă sub o presiune prestabilită a rășinii astfel încât rășina topită este injectată în cavitățile de formare a elementului de pe roata matriță și este formată în foaia de substrat de-a lungul suprafeței circumferențiale a roții matriță, pentru a forma o multitudine de elemente de îmbinare făcând corp comun cu foaia de substrat. Ca urmare, un fermoar intermediar, primar, este turnat în mod continuu.

RO 119339 Β1

Când aceasta se deplasează efectiv de-a lungul unei jumătăți din suprafața circum- 245 ferențială a roții matriță, acest fermoar intermediar, primar, este răcit prin intermediul apei de răcire montată în roata matriță și, în același timp, este deplasată, ea intrând și trecând printr-o baie cu apă de răcire, în care circulă apă de răcire cu temperatură scăzută, fiind astfel răcită rapid pentru a ușura solidificarea. Deoarece, fermoarul turnat, intermediar, primar, se solidifică prin această răcire rapidă, înainte de a începe cristalizarea fermoarului 250 turnat, este posibil ca întreaga foaie de substrat și toate elementele de îmbinare să fie făcute adecvat de moi. în consecință, fermoarul turnat este mai convenabil pentru a fi folosit la rufărie de corp și hârtie de pânză de tapet, care necesită un grad adecvat de finețe.

Când foaia de substrat, solidificată, se separă de suprafața roții matriță printr-o pereche de role de ridicare, elementele individuale de îmbinare, răcite și solidificate, sunt trase 255 succesiv din cavitățile de formare a'elementelor de îmbinare în mod lin, deoarece ele se deformează elastic într-o formă dreapta. în acel moment, fiecare din elementele de îmbinare revine perfect la forma de cârlig, la care capul de îmbinare se ridică ușor comparativ cu cavitatea de formare a capului de îmbinare.

în special, dacă numitele capete de îmbinare se extind în direcția de mers înainte și 260 în direcția de mers înapoi, în raport cu sensul de rotație al roții matriță, capul de îmbinare din față ocupă o poziție verticală, mai înaltă decât capul de îmbinare din spate, datorită deosebirii de direcția tracțiune. în ceea ce privește poziția care păstrează forma elementului de îmbinare când el este scos din roata matriță, înainte ca partea de sus să fie prelucrată în cadrul unui proces de încălzire și presare succesivă, diferența dintre unghiurile de îndoire 265 ale capetelor de îmbinare din față și din spate, în raport cu tija, se reflectă direct în diferența de rezistență la exfoliere. însă, după procesul de încălzire și presare, diferența de unghi de îndoire va fi mică, în timp ce rezistența la exfoliere a capului de îmbinare din față va fi deosebit de ridicată comparativ cu capul de îmbinare din spate.

Anume, elementul de îmbinare, având în general formă de L inversat, la care capul 270 de îmbinare din față se deformează mai mult, înregistrează o creștere considerabilă a rezistenței la exfoliere, după formarea proeminențelor, comparativ cu elementul de îmbinare ia care capul de îmbinare din spate se deformează mai puțin, în ceea ce privește unghiul de îndoire. Având în vedere această modificare a proprietăților fizice, dacă unghiul de îndoire al cavității de formare a capului de îmbinare, posterior, din suprafața circumferențială a roții 275 matriță, este fixat în prealabil pentru a fi mai mare decât cel al cavității de formare a capului de îmbinare, anterior, este posibil să se asigure efectiv aceeași rezistență la exfoliere, atât pentru elementul de îmbinare cu cap de îmbinare în față, cât și pentru elementul de îmbinare cu cap de îmbinare în spate.

Când o diferență de unghi de îndoire între cavitatea de formare a capului de îmbinare 280 din față și cavitatea de formare a capului de îmbinare din spate trebuie dată în prealabil, atunci unghiul de îndoire al cavității de formare a capului de îmbinare din față este fixat mai mic decât cel al cavității de formare a capului de îmbinare din spate astfel încât capetele de îmbinare din față și din spate, scoase din roata matriță, vor avea același unghi de înclinare în raport cu foaia de substrat. Preferabil, unghiul de îndoire al cavității de formare a capului 285 de îmbinare din față este de - 5 până la circa 80°, în timp ce unghiul de îndoire al cavității de formare a capului de îmbinare din spate este de 10 până la circa 90°.

în scopul de a nu produce o deosebire de formă, între capetele de îmbinare din față și din spate, după procesul de încălzire și presare, este, de asemenea, preferabil, să se aplice o diferență de lungime, de la deschiderea cavității de formare a tijei în suprafața cir- 290 cumferențială a roții matriță până la punctul unde începe îndoirea cavității de formare a capului de îmbinare, în raport cu cavitățile de formare a tijei care se extind radial dintre cavitățile de formare a capului de îmbinare, din față și din spate, în plus față de fixarea unghiurilor de

RO 119339 Β1 îndoire menționate mai sus. Raportul dintre distanța ce se situează între deschiderea cavității de formare a tijei la suprafața circumferențială a roții matriță și punctul unde începe îndoirea cavității de formare a capului de îmbinare, ce se extinde în sensul de rotație al roții matriță din cavitatea de formare a tijei, și distanța ce se situează între deschiderea cavității de formare a tijei din suprafața circumferențială a roții matriță și punctul unde începe îndoirea cavității de formare a capului de îmbinare ce se extinde spre înapoi față de sensul de rotație al roții matriță, din cavitatea de formare a tijei este, preferabil de 1:1,01 până la 1:1,50 și, mai bine, de 1:1,15.

După ce marginile laterale opuse au fost retezate cu ajutorul unui aparat de debavurare, fermoarul primar - intermediar este deplasat prin și printre rolele superioară și inferioară, care au rolul de mijloace de încălzire și presare. în decursul acestui interval de timp, partea superioară a capului de îmbinare estp încălzită și presată de către rola superioară, care deformează această parte superioară a capului de îmbinare, pentru a îndoi ușor capul de îmbinare către partea din aval, de la partea superioară până la partea lui distală, și a forma o suprafață superioară, efectiv plată, și o pereche de proeminențe care se umflă în direcții opuse, din laturile opuse ale suprafeței superioare, plate. Ca rezultat, se obține fermoarul turnat, care prezintă, pe foaia de substrat, o multitudine de elemente de îmbinare având forma menționată mai înainte.

Fermoarul turnat, trecut prin mijloacele de încălzire și presare, este răcit lent la temperatura normală a mediului ambiant, fără a fi răcit cu un mijloc de răcire, după care fermoarul răcit este înfășurat pe o rolă, încheind astfel procesul de fabricației Când partea de sus, încălzită și deformată, a capului de îmbinare se răcește lent, pentru a se solidifica, în porțiunea încălzită are loc un proces de cristalizare astfel încât capul de îmbinare va înregistra o creștere a rigidității în comparație cu tija. în mod specific, deoarece capetele de îmbinare au un grad sporit de rigiditate, comparativ cu foaia de substrat, iar elementele de îmbinare care sunt răcite rapid pentru a întârzia cristalizarea și deci pentru a deveni excelente ca finețe, este posibil să se asigure o rigiditate adecvată a capetelor de îmbinare, chiar dacă elementele de îmbinare au dimensiuni mici și sunt moi, garantând astfel gradul cerut de rezistență pe direcția de exfoliere, chiar în cazul unui element de îmbinare având o structură cu un singur cap.

în cele ce urmează, se dau mai multe exemple de realizare a fermoarului turnat, pentru suprafață, conform invenției, în legătură cu fig.1 până la 26, care reprezintă:

- fig.1, vedere laterală, parțială, a unui fermoar turnat, pentru o suprafață, conform unui prim exemplu constructiv, a elementelor de îmbinare;

- fig.2, vedere în plan orizontal a fermoarului turnat, pentru o suprafață, conform primului exemplu constructiv de realizare;

-fig.3, vedere frontală a fermoarului matrițat, pentru o suprafață, conform primului exemplu constructiv de realizare;

- fig.4, vedere parțial laterală și frontală ale unei variante a fermoarului matrițat, din primul exemplu structural;

- fig.5, vedere parțial frontală a unei variante a fermoarului matrițat din primul exemplu structural;

- fig.6, vedere laterală, parțială, a fermoarului matrițat, pentru o suprafață, într-o a doua variantă constructivă;

- fig.7, vedere în plan orizontal a fermoarului turnat, pentru o suprafață, conform celei de-a doua variante constructive, a fermoarului;

- fig.8, vedere frontală a fermoarului turnat, pentru o suprafață, conform celei de-a doua variante constructive, a fermoarului;

- fig.9, vedere parțială, laterală, a unei variante a fermoarului matrițat, din al doilea exemplu structural,

RO 119339 Β1

- fig. 10, vedere parțială, frontală, a unei variante a fermoarului matrițat, din al doilea exemplu structural; 345

- fig.11, vedere laterală, a unei a doua modificări a fermoarului turnat, pentru suprafață, conform celei de-a doua variante constructive din fig.6;

- fig. 12, vedere frontală, a celei de a doua modificări a fermoarului turnat, pentru suprafață, conform celei de-a doua variante constructive din fig.6;

- fig. 13, vedere în perspectivă, cu secțiune parțială în plan transversal, a unei matrițe 350 de injecție, pentru fabricarea unui fermoar turnat, pentru o suprafață;

- fig.14, vedere în perspectivă, explodată și parțială, la o scară mărită, care arată forma interioară a unei variante constructive a cavității pentru formarea elementului de îmbinare;

- fig. 15, reprezentare schematică, generală, a construcției unui aparat cu duză de 355 injecție, pentru fabricarea continuă a unui fermoar turnat, pentru o suprafață;

- fig. 16, reprezentare schematică, la scară mărită, cu secțiune în plan verticaltransversal, a ansamblului de formare a fermoarului, pentru suprafață, primar - intermediar, din construcția aparatului;

- fig.17, vedere în perspectivă, explodată, a unui exemplu de cavități ale roții matriță 360 a aparatului;

- fig, 18, modul de prelucrare, cu ajutorul unor mijloace de încălzire și presare, a unui cap de îmbinare care constituie un element caracteristic al invenției;

- fig.19, vedere laterală, parțială, a unor elemente de îmbinare din față, înainte de procesul de încălzire și presare, care au capul de îmbinare extins în sensul de rotație al roții 365 matriță;

- fig.20, vedere laterală, parțială, a unor elemente de îmbinare din spate, înainte de procesul de încălzire și presare, care au capul de îmbinare extins invers față de sensul de rotație al roții matriță;

- fig.21, vedere laterală, parțială, a elementelor de îmbinare din față ale fermoarului, 370 după procesul de încălzire și presare;

- fig.22, vedere laterală, parțială, a elementelor de îmbinare din spate, ale fermoarului, după procesul de încălzire și presare;

- fig.23, diagrama rezistenței la exfoliere a fermoarului turnat, pentru suprafață, înainte și după procesul de încălzire și presare, construită pe baza rezultatelor obținute la 375 încercări;

- fig.24, vedere în perspectivă a unui exemplu preferat al configurației cavității de formare a unui element de îmbinare;

- fig.25, reprezentare schematică a unui aparat pentru fabricarea continuă a unui fermoar turnat, pentru suprafață, folosind un ansamblu de formare a proeminențelor, 380 conform celei de a doua variante constructive a aparatului, conform invenției;

- fig. 26, reprezentare schematică a unui aparat pentru fabricarea continuă a unui fermoar turnat, pentru suprafață, folosind un ansamblu modificat pentru realizarea proeminențelor, conform unei a treia variante constructive a aparatului.

Variantele constructive, preferate, ale invenției, sunt prezentate în legătură cu 385 desenele anexate.

După cum se arată în fig.1 până la 3, într-o primă variantă constructivă, de realizare a elementelor de îmbinare, fermoarul turnat, pentru suprafață, cuprinde o foaie de substrat și o multitudine de elemente de îmbinare 2, sub formă de L inversat, care ocupă o poziție verticală pe suprafața frontală a foii de substrat 1. în exemplul ilustrat, capetele de îmbinare 390 ale elementelor de îmbinare 2, din același rând, se extind în aceeași direcție, în timp ce

RO 119339 Β1 capetele de îmbinare 22 ale elementelor de îmbinare 2, din fiecare pereche de rânduri adiacente, se extind în direcții opuse. Elementele individuale 2 de îmbinare, din fiecare rând, au construcție identică, iar foaia de substrat 1 are aceeași alcătuire, la oricare rând de elemente de îmbinare; de aceea, descrierea care urmează, a fermoarului pentru suprafețe (FS), se limitează la o parte din construcția lui.

Foaia de substrat 1 are pe fața frontală un număr prestabilit de adâncituri drepte, continue 1a, iar din suprafețele de la baza lor pornește o multitudine de elemente de îmbinare 2, având un pas prestabilit, iar capul lor de îmbinare 22, extinzându-se în aceeași direcție. Fiecare din elementele de îmbinare 2 are o tijă 21 care pornește vertical din suprafața bazei fiecărei adâncituri 1a, având un cap de îmbinare 22, care se îndoaie și ocupă o poziție verticală, pornind de la o extremitate superioară a tijei 21, pe direcția unui rând de elemente de îmbinare. în afară de aceasta, conform exemplului ilustrat, capetele de îmbinare 22, din fiecare pereche vecină de rânduri ale elementelor de îmbinare 2, se extind în sensuri opuse. Adâncitura nu se limitează la forma mai sus menționată, ci, ca alternativă, adânciturile 1a situate de-a lungul fiecărui rând de elemente de îmbinare, pot fi dispuse absolut independent una de alta. într-o altă formă, adâncitura individuală 1a, de pe lungimea fiecărei perechi învecinate de rânduri, poate fi dispusă după o schemă în zig-zag, pe suprafața frontală a foii de substrat 1: într-un astfel de caz, dacă se omite dintr-un rând o nervură 23 (descrisă mai târziu), care pornește din suprafața frontală a foii de substrat 1, de pe o latură a unei porțiuni intermediare dintre fiecare pereche de elemente de îmbinare 2, anterior și posterior, deși devine mai moale, foaia de substrat, este posibil să se asigure un grad prestabilit al rezistenței la forfecare.

La fermoarul pentru suprafață, conform acestei variante constructive, având o astfel de structură de bază, deși distanța H dintre suprafața inferioară a extremității distale a capului de îmbinare 22 și extremitatea bazei (suprafața de la fundul adânciturii 1a) tijei 21 este aceeași cu cea clasică, distanța H' dintre suprafața inferioară a extremității distale a capului de îmbinare 22 și zona fără adâncitură a suprafeței frontale a foii de substrat 1 este egală cu diferența dintre distanța H, care se referă la înălțimea efectivă a elementului de îmbinare 2, și adâncimea adânciturii 1a. Aceasta înseamnă că, deși înălțimea efectivă H a elementului de îmbinare 2, care ocupă poziție verticală pe foaia de substrat 1, este egală cu cea clasică, înălțimea aparentă H’a elementului de îmbinare 2 deasupra suprafeței frontale a foii de substrat 1 este mai scurtă decât înălțimea efectivă H, cu adâncimea adânciturii 1a. Având aceste adâncituri 1a în suprafața ei frontală, foaia de substrat 1 poate fi îmbunătățită în mod remarcabil în ceea ce privește moliciunea, cu toate că grosimea ei aparentă este egală cu cea clasică. De asemenea, foaia de substrat 1 poate fi ferită împotriva unei întinderi excesive când fermoarul pentru suprafață este scos din matriță, după formare. Ca urmare, poate fi obținut un produs de înaltă calitate, lipsit de încrețituri în substratul 1 și destul de durabil pentru utilizare practică.

în afară de aceasta, când elementul de îmbinare 2 al fermoarului pentru suprafață, având structura menționată mai sus, se îmbină cu bucla asociată 3, extremitatea distală a buclei 3 vine sub capul de îmbinare 22, după cum este ghidată de către adâncitura 1a, pentru a ajunge la extremitatea de la baza tijei 21 a elementului de îmbinare 2 astfel încât capul de îmbinare 22 este introdus lin prin respectiva buclă.

în ceea ce privește parametrii exemplului prezentat, se menționează că mărimea adânciturilor individuale 1a ale foii de substrat 1 este de circa 0,05 mm, iar lățimea lor este egală cu lățimea tijei 21. în consecință, extremitatea de la bază a elementului de îmbinare 2 este dispusă pe suprafața de la bază a adânciturii 1a, iar porțiunea superioară a elementului de îmbinare 2, de la un punct cu înălțimea de 0,05 mm, al tijei 21, până la partea de sus 22a a capului de îmbinare 22, iese deasupra suprafeței frontale a foii de substrat 1.

RO 119339 Β1

La acest exemplu de realizare, înălțimea efectivă H a elementului de îmbinare 2, deasupra suprafeței de la bază a adânciturii 1a, este de circa 0,35 mm, pe când înălțimea aparentă H’ a elementului de îmbinare 2, deasupra suprafeței frontale a foii de substrat 1, este de 0,30 mm. Lățimea tijei 21, într-o direcție perpendiculară pe rândul de elemente de îmbinare, este de 0,15 mm, egală cu lățimea capului de îmbinare 22, în aceeași direcție. Mai 445 mult decât atât, grosimea foii de substrat 1 este de 0,30 mm, iar pe suprafața frontală a foii de substrat 1, elementele de îmbinare 2 sunt aranjate la un pas de 0,8 mm de-a lungul fiecărui rând de elemente de îmbinare și sunt distanțate la un interval de 0,45 mm față de acelea ale rândurilor de elemente de îmbinare, învecinate. Aceste valori, care sunt date numai ca un exemplu optim, nu trebuie să fie în nici un caz limitate la exemplul ilustrat și pot 450 fi modificate în diferite moduri, în raport cu buclele asociate.

O particularitate caracteristică a elementului de îmbinare 2 conform invenției constă în aceea că ansamblul părții superioare 22a a capului de îmbinare 22 formează o suprafață plată, efectiv ovală, o pereche de proeminențe 22a' care se umflă în plan orizontal, în sensuri opuse, față de laturile opuse ale capului de îmbinare 22, așa cum se vede în fig.2. Un 455 diametru mai lung al ovalului se extinde pe direcția longitudinală a capului de îmbinare 22, în timp ce un diametru mai scurt se extinde pe direcția transversală a capului 22. La acest exemplu de realizare, lungimea fiecărei proeminențe 22a' este de circa 0,10 mm, iar lățimea totală a părții superioare 22a a capului de îmbinare 22, pe o direcție transversală a rândului de elemente de îmbinare, este de 0,05 mm, care este cu 0,05 mm mai largă decât lățimea, 460 fie a părții care rămâne a capului de îmbinare 22, fie a tijei 21. Prezența proeminențelor 22a' îndeplinește diverse funcții utile, ce vor fi arătate, și care nu ar putea fi așteptate de la capetele de îmbinare clasice.

Ca o primă funcție, se menționează faptul că este posibil să se formeze o suprafață efectiv plană, la partea de sus 22a a capului de îmbinare 22, care provoacă o senzație mai 465 puțin supărătoare, sau un contact mai fin cu fermoarul pentru suprafață. A doua funcție constă în aceea că, în condițiile unei cantități de rășină necesară pentru partea de sus 22a a capului de îmbinare 22, inclusiv proeminențele 22a', egală cu cea pentru un cap clasic, este posibil să se obțină o înălțime aparentă a capului de îmbinare 22, de la suprafața frontală a foii de substrat 1 până la un punct de sus al acesteia, relativ mai scurtă, fără să se 470 modifice înălțimea capului de îmbinare 22 deasupra suprafeței frontale a foii de substrat 1. De aceea, este posibil nu numai să se realizeze elemente de îmbinare 2, de dimensiuni mici, ci și să se obțină o suprafață frontală plată a foii de substrat, așa cum se arată în fig. 4 și 5, fără să se formeze nici o adâncitură în fig. 1 până la 3.

Ca a treia funcție, se menționează faptul că aceste proeminențe 22a’ au nu numai 475 rolul de bucle de îmbinare cu un cap de îmbinare clasic, având o dimensiune efectiv uniformă, ci și funcția de a face ca bucla individuală 3 a unui fermoar de suprafață asociat să poată fi prinsă cu extremitățile posterioare 22a’-1 ale proeminențelor 22a’, crescând astfel brusc rezistența de îmbinare. întrucât aceste proeminențe 22a’, spre deosebire de elementul clasic de îmbinare sub formă de ciupercă, având cap de îmbinare sub formă de umbrelă, 480 care se extinde în toate direcțiile de la extremitatea superioară a tijei 21, exista numai pe o parte a capului de îmbinare 22, care se extinde într-o direcție a tijei 21, și permit ca bucla 3 să se miște lin în jurul proeminențelor 22a', totuși bucla 3 este prinsă de extremitățile posterioare 22a'-1 ale proeminențelor opuse 22a’ de pe capul de îmbinare 22 care se extinde efectiv în linie dreaptă, așa cum s-a menționat mai înainte, deoarece capul de îmbinare 22 485 se deformează elastic, pentru a rezista când asupra fermoarului se exercită o forță de exfoliere, realizându-se astfel o separare lină. în acest fel, separarea poate fi realizată aplicând

RO 119339 Β1 o forță de separare mai mare decât în cazul unui cap de îmbinare clasic, sub formă de cârlig obișnuit, și mai mică decât cea aplicată în cazul unui cap de îmbinare, clasic, sub formă de umbrelă. Ca urmare, este posibil să se asigure un grad cerut al rezistenței de îmbinare, în ciuda dimensiunilor mici ale capetelor de îmbinare 22 și fără să provoace vreo deteriorare, nici elementelor de îmbinare 2, nici buclei 3, cu toate că dimensiunile sunt așa de mici.

în plus, în prezența proeminențelor 22a', este posibil să se modifice forma capului de îmbinare 22. Anume, deoarece proeminențele 22a’ determină un grad sporit al rezistenței de îmbinare cu buclele, așa cum s-a menționat mai sus, este posibil sa se îndoaie întregul element de îmbinare 2, sub formă de L inversat, în general, el având un cap de îmbinare 22, care se extinde efectiv în linie dreaptă, fără curbare în jos către foaia de substrat 1, ca la capul clasic de îmbinare sub formă de cârlig. Acest fapt ușurează introducerea capului de îmbinare 22 în bucla asociată, care are dimensiuni atât de mici ca o parte scămoșată cu fibre singulare, mici de la o stofă obișnuită, nețesută.

Desigur, că această invenție include și alte forme, având forma de ansamblu a capului de îmbinare 22, care se apropie mult de forma curbată, obișnuită, la care extremitatea distală este ușor curbată către fața frontală a foii de substrat. Totuși, în cazul că grosimea pe verticală a capului de îmbinare 22 este uniformă, este preferabil ca forma părții superioare a fiecărui cap de îmbinare 22 să se extindă în linie dreaptă, iar capul de îmbinare să se încline în raport cu un plan paralel cu suprafața frontală a foii de substrat 1, adică planul orizontal, cu un unghi Θ cuprins între - 5 și circa + 45°, preferabil cu un unghi Θ cuprins între +10 și circa + 30°. în plus, suprafața inferioară a capului de îmbinare 22 se înclină cu un unghi Θ' de 0 până la circa +60’ în raport cu suprafața frontală a foii de substrat 1, în scopul de a ușura introducerea capului de îmbinare 22 în mănunchiul de fibre singulare mici. Chiar cu o astfel de structură, este imposibil să se obțină o rezistență adecvată de îmbinare în raport cu buclele asociate 3. în cazul unui cap de îmbinare în formă de J clasic sau de L inversat, atâta timp cât acesta este un cap singular, nu ar fi de așteptat o rezistență adecvată de îmbinare, acest fapt rezultând, de exemplu, din brevetul japonez de invenție, publicat cu nr. 2005947 (brevet US 4894060).

De asemenea, preferabil, tija 21 are pe suprafețele ei laterale, opuse, o pereche de nervuri de întărire 23 care pornesc din suprafața frontală a foii de substrat 1, formând o linie perpendiculară pe direcția rândurilor de elemente de îmbinare. Fiecare din aceste nervuri de întărire leagă suprafețele laterale ale tijelor 21 dintr-o pereche de elemente de îmbinare 2, învecinate. Desigur că fiecare nervură de întărire 23 poate porni din suprafața laterală a tijei 21 fiecărui element de îmbinare 2, în mod independent, una de alta. în afară de aceasta, forma nervurii de întărire 23, înălțimea ei deasupra suprafeței frontale a foii de substrat 1 și lățimea ei pe direcția rândului de elemente de îmbinare pot fi fixate după cum se dorește. De exemplu, dacă cel puțin una din suprafețele anterioară sau posterioară ale tijei 21 este înclinată față de planul vertical, atunci nervura de întărire 23 se poate înălța, dincolo de suprafața înclinată, în paralel cu linia centrală a tijei 21, terminându-se într-un vârf aproximativ egal ca înălțime cu punctul cel mai înalt al capului de îmbinare 22 sau aproape de punctul cel mai înalt al capului de îmbinare 22, de-a lungul unei axe a elementului de îmbinare 2. Nervurile de întărire 23 servesc la creșterea rigidității tijei 21, la dimensiuni deosebit de mici, în plus, dacă fiecare pereche de elemente de îmbinare 2, învecinate, din fiecare dintre rândurile de elemente de îmbinare, sunt legate printr-o nervură de îmbinare 23, ca în acest exemplu de realizare, este posibil să se împiedice ca foaie de substrat 1 să fie ruptă fie longitudinal, fie transversal față de rândurile de elemente de îmbinare.

RO 119339 Β1 în fig .5 până la 7, sunt arătate elementele 2 de îmbinare, modificate conform unui al doilea exemplu constructiv de realizare a invenției. în conformitate cu acest al doilea 535 exemplu de realizare, fiecare pereche de elemente de îmbinare 2, orientate reciproc în sens opus, dintr-o pereche de rânduri de elemente de îmbinare, învecinate, din primul exemplu de realizare, sunt unite la suprafețele lor care se află față în față, ele formând o structură compusă sau cu cap dublu. Capul 2 de îmbinare este compus din două capete 22 de îmbinare pe o singură tijă 21. în această structură cu cap dublu, cele două capete de îmbinare 540 22, se extind rectiliniu și au fiecare aceeași formă ca în primul exemplu de realizare și sunt ramificate în sensuri opuse din extremitatea superioară a unei singure tije 21, de-a lungul rândurilor de elemente de îmbinare prin împărțirea extremității superioare a tijei 21, transversal pe rândurile de elemente de îmbinare.

în consecință, la această variantă constructivă, dacă aceeași cantitate de rășină, ca 545 și la prima variantă constructivă, este folosită pentru elementele de îmbinare 2, cele două capete de îmbinare 22, fiecare având o lățime obișnuită, ca la prima variantă, pornesc în sensuri opuse din extremitatea superioară a unei singure tije 21 și se extind în două planuri verticale, paralele. De aceea, în cazul structurii cu cap dublu, s-a constatat că este posibilă o creștere a densității de capete de îmbinare 22, la o valoare efectiv dublă față de prima 550 structură de construcție, fără o creștere a densității de elemente de îmbinare 2, astfel încât viteza de îmbinare cu buclele asociate 3 va crește, de asemenea, în mod necesar.

în plus, în acest caz, fiecare element compus de îmbinare 2 include o porțiune cu lățime mare 21a care se înalță în mod continuu din baza tijei 21 până la fiecare cap de îmbinare 22 și având o grosime dublă comparativ cu capul de îmbinare 22. Aceasta înseamnă 555 că, dacă rășina necesară pentru fiecare cap de îmbinare 22, subdivizat, este egală cu cantitatea de rășină pentru un singur cap de îmbinare 22 din prima variantă constructivă, adică fiecare din capetele de îmbinare 22, subdivizate, au o formă identică, cu aceiași parametri ca în fig.1 până la 3, o cantitate dublă de rășină se folosește pentru partea de tijă 21, comparativ cu capul de îmbinare 22, singular, din primul exemplu de realizare, determinând 560 astfel un grad sporit de rigiditate a porțiunii cu lățime mare 21 a a tijei 21. în afară de aceasta, dacă elementul de îmbinare 2 cu cap dublu, conform acestei variante constructive, are o pereche de nervuri de întărire 23 care formează corp comun cu suprafețele laterale opuse ale tijei 21, este posibil să se reducă, într-o măsură remarcabilă, viteza de defectare a elementelor de îmbinare 2, obținându-se, prin aceasta, o îmbinare fiabilă cu bucla asociată 565 3 și o separare fiabilă de aceasta.

La acest al doilea exemplu structural de realizare de element de îmbinare 2, ilustrat în fig.5 până la 7, punctul de separare a celor două capete de îmbinare 22, care poate fi arătat dintr-o parte a elementului de îmbinare 2, se situează la un nivel mai înalt decât cel al suprafeței inferioare a capului de îmbinare 22. înălțimea punctului de separare poate fi 570 fixată după cum se dorește; de exemplu, cele două capete de îmbinare 22 se pot ramifica la jumătatea distanței tijei 21, așa cum se ilustrează în fig.9 și 10, la o poziție mai joasă decât suprafața inferioară a capului de îmbinare 22.

în fig. 11 și 12, se prezintă o modificare a elementului de îmbinare 2 cu cap dublu, conform celei de-a doua variante constructive. Această modificare se deosebește de al 575 doilea exemplu structural printr-o porțiune 21a cu grosime mare, în general trapezoidală, care se întinde pe întreagă lățime și se înaltă de la suprafața frontală a foii de substrat 1 până la punctul de separare a celor două capete de îmbinare 22. Cu această porțiune trapezoidală, de grosime mare, se poate asigura un grad sporit de rigiditate în porțiunea bazei sau porțiunea inferioară a tijei 21 astfel încât porțiunea bazei aferentă tijei 21 poate fi ținută 580 fără a ușoară îndoire, asigurând astfel o viteză adecvată de îmbinare cu bucla asociată 3.

RO 119339 Β1

Deși nu se arată în desene, se menționează că o pereche de capete de îmbinare 22, având fiecare o lățime egală cu lățimea tijei singulare 22, se poate extinde în sensuri opuse, într-un plan vertical comun, atâta timp cât o singură tijă 21 are rigiditate adecvată prin ea

585 însăși.

Fermoarul turnat, pentru suprafață, conform invenției, având o astfel de structură, poate fi fabricat fie discontinuu (pe loturi), fie continuu, folosind aparatul descris, de exemplu, în descrierile de invenție US 4984339 și 5441687.

în fig. 13, se prezintă schematic o matriță de formare pentru fermoarul de suprafață 590 prezentat, iar în fig.14, se prezintă, la scară mărită, un exemplu de formă interioară a cavității de formare pentru elementul individual de îmbinare. Restul părților mașinii de turnare prin injecție sunt identice cu cele ale unei mașini clasice de turnare prin injecție, de același tip, astfel că descrierea ce urmează, se limitează la matrița de formare și cavitățile de formare a elementului de îmbinare.

595 în fig. 13, cu numărul de poziție 4, este indicată o matriță de formare prin injecție, alcătuită dintr-o matriță mobilă 41 și o matriță fixă 42. Când matrița de formare 4 este închisă, suprafața periferică de separare a părții mobile 41 a matriței 4 nu este adusă în contact cu suprafața periferică de separare a matriței fixe 42 și, în același timp, un model 43 de formare, din partea mobilă 41, este plasat în partea fixă 42 a matriței, pentru a determina 600 un spațiu de formare a foii de substrat între o suprafață plană a cavității matriței fixe 42 și modelul 43 al părții mobile 41 de formare a elementului de îmbinare. Modelul 43 pentru formarea elementului de îmbinare este compus dintr-un număr de plăci diferite 43a - 43c, care sunt așezate una în contact cu alta, pentru a forma o multitudine de cavități 44 pentru formarea elementului de îmbinare. Având plăcile 43a-43c puse în contact strâns una cu alta,

605 matrița mobilă 41 este deplasată către matrița fixă 42, pentru a închide forma de turnare 4 și este depărtată de aceasta pentru a deschide respectiva formă 4. Când matrița 4 este deschisă, plăcile individuale 43a-43c sunt separabile una de alta.

Dintre plăcile 43a-43c, placa centrală 43b prezintă o multitudine de cavități 44b de formare a elementului de îmbinare, fiecare contribuind la formarea tijei 21 și capului de 610 îmbinare 22 a elementului de îmbinare 2, în timp ce fiecare din cele două plăci adiacente 43a, 43c comportă câte o cavitate 44a, pentru formarea proeminențelor, asigurând formarea uneia din cele două proeminente 22a' care fac parte din partea de sus 22a a capului de îmbinare 22 și o cavitate 44c pentru formarea uneia din cele două nervuri de întărire 23. Conform exemplului ilustrat, cavitatea 44a pentru formarea proeminenței este o adâncitură al 615 cărei contur reprezintă o jumătate a unui oval împărțit în două jumătăți de-a lungul diametrului mare. Când aceste trei plăci 43a -43c sunt puse în contact strâns, una peste alta, o multitudine de cavități 44 pentru formarea elementului de îmbinare sunt definite în modelul 43 de formare a elementului de îmbinare al matriței mobile 41, se injectează o rășină topită 60 în cavitățile 44 dintr-o duză de injecție 45. în acest fel, se toarnă un fermoar 620 pentru suprafață, având o multitudine de elemente de îmbinare 2 pe o foaie 1 de substrat, așa cum se arată în fig.4 și fig.5.

în fig. 15, se prezintă schematic o structură generală a unui aparat de turnare continuă, a unui fermoar pentru suprafață, conform prezentei invenții, iar în fig. 16, se prezintă, la scară mărită, un ansamblu de formare al aparatului. în fig.15 și 16, cu numărul de poziție 625 6, este indicată o duză de injecție, al cărei vârf are o suprafață în arc de cerc, complementară față de suprafața circumferențială a roții matriță 5 (descrisă mai târziu) pentru injectarea continuă a rășinei topite printr-un orificiu 6a. Duza de injecție 6 reprezintă o matriță în formă de T, dispusă față în față cu suprafața circumferențială a foii de substrat 1, iar o cantitate

RO 119339 Β1 constantă de rășină topită 60 este injectată continuu sub formă de foaie prin orificiul 6a, la o presiune prestabilită a rășinei. în acest exemplu de realizare, duza de injecție are un singur 630 canal central 6b. Rășina sintetică topită 60 poate fi, de exemplu, polipropilenă, polietilenă cu densitate mică, elastomer poliesteric sau nailon.

O suprafață circumferențială a roții matriță 5 servește ca suprafață de formare pentru turnarea fermoarului pentru suprafață. După cum s-a descris mai sus, distanța se asigură între suprafața în arc de cerc de la vârf a duzei de injecție 6 și roata matriță 5, axa roții 635 matriță 5 fiind paralelă cu orificiul 6a. Roata matriță 5 este un tambur tubular, având în interior o manta de răcire 7a prin care circulă apă, mantaua fiind alcătuită dintr-o multitudine de plăci sub formă de inel, așezate fix, una peste alta, de-a lungul axei, sub formă de lamele, așa cum este prezentat în fig. 16.

în această variantă constructivă, așa cum este prezentat în fig. 16, roata matriță 5 640 prezintă o multitudine de cavități 51 pentru formarea elementelor de îmbinare, dispuse în rânduri ce se extind în jurul suprafeței circumferențiale a acesteia și sunt distanțate la un pas, prestabilit, pe o direcție paralelă cu axa de rotație a roții matriță 5. între fiecare pereche de rânduri adiacente ale cavităților 51 de formare a elementelor de îmbinare, există o adâncitură 51 d, sub formă de inel, care se formează în jurul suprafeței circumferențiale a roții 645 matriță 5 și având o adâncime Ah, precum și o multitudine de cavități 51c pentru formarea nervurilor de întărire, triunghiulare în general, aceste ultime cavități având o adâncime mai largă decât cea a adânciturii 51 d și fiind aranjate în aliniere cu cavitățile 51c de formare a elementelor de îmbinare, pe o direcție paralelă cu axa de rotație a roții matriță 5. Adâncitura 51 d sub formă de inel definește o cavitate pentru formarea părții de suprafață frontală a foii 650 de substrat 1. Fiecare din cavitățile 51 este compusă dintr-o cavitate 51a pentru formarea tijei, care se extinde de la suprafața circumferențială a roții matriță 5, o cavitate 51b pentru formarea capului de prindere, care se extinde în linie dreaptă de la o extremitate a cavității 51a pentru formarea tijei și este înclinată la un unghi de 85° în raport cu cavitatea 51a pentru formarea tijei. Roata matriță 5, având o astfel de structură, este antrenată de către un mijloc 655 de acționare, cunoscut și neilustrat, pentru a se roti în sensul săgeții arătată în fig. 16. Unghiul de îndoire al cavității 51 b pentru formarea capului de prindere în raport cu cavitatea 51a pentru formarea capului de îmbinare se stabilește estimându-se deformarea capului de îmbinare 22 când vârful 22a al capului de îmbinare 22 este încălzit și presat din partea de sus de către mijlocul de presare 8 (descris mai târziu). 660

Tot la acest exemplu de realizare, o parte situată mai jos, a roții matriță 5, este scufundată într-o baie 7b cu apă de răcire, dispusă sub roata matriță 5. O pereche de role de preluare 10 și 11 sunt dispuse în aval și diagonal în sus față de baia 7b cu apă de răcire. Un ansamblu de debavurare 12 este dispus în continuare, în aval față de rolele de preluare 10 și 11, pentru tăierea marginilor fermoarului pentru suprafață, primar-intermediar FS', care 665 constituie semifabricatul fermoarului turnat pentru suprafață, produs final, FS. în continuare, în aval de ansamblul de debavurare 12, se află o pereche de role pentru încălzire și presare 8a, 8b care constituie un mijloc de încălzire și presare și, totodată, partea cea mai caracteristică a acestei invenții, prevăzută pentru formarea proeminențelor 22a', ale capului de îmbinare 22. într-o poziție situată între ansamblul de debavurare 12 și rolele de încălzire și 670 presare 8a și 8b se află un ansamblu de reglare a întinderii fermoarului turnat pentru suprafață, primar-intermediar SF’.

în interiorul rolei superioare 8a, se află o sursă de încălzire, neilustrată, care este dispusă astfel încât temperatura de la suprafața rolei 8a să fie reglată la o temperatură de înmuiere a rășinei. în afară de aceasta, extremitatea inferioară a suprafeței circumferențiale 675

RO 119339 Β1 a rolei superioare 8a este dispusă la un nivel situat puțin sub un plan orizontal ce trece prin capul de îmbinare 22' al fermoarului turnat, pentru suprafață, primar-intermediar FS’, așa cum se arată în fig. 18, la scară mărită. Poziția de reglaj a rolei superioare 8a se stabilește în conformitate ou o mărime dorită a proeminentelor 22a' care ies în afară din vârful 22a al capului de îmbinare 22 al elementului de îmbinare 2, conform invenției. Pe de altă parte, suprafața superioară a rolei inferioare 8b este dispusă într-un plan orizontal în care se deplasează suprafața posterioară a foii de substrat 1 a fermoarului pentru suprafață, primarintermediar SF’. Tn acest caz, așa cum se arată în fig. 15, poziția pe verticală a rolei superioare 8a poate fi reglată cu ajutorul unui dispozitiv 9a de reglare a nivelului, în sine cunoscut (fig. 15), iar temperatura de încălzire a rolei superioare 8a poate fi reglată, după dorință, în conformitate cu tipul rășinei, cu ajutorul unui aparat 9b pentru reglarea temperaturii (fig. 15). Deși, atât rola superioară 8a, cât și rola inferioară 8b pot fi acționate în mod sigur pentru a se roti în sincronism una cu alta, cel puțin rola superioară 8a este legată funcțional la un mijloc de acționare cum ar fi un motor electric de antrenare în mișcare de rotație (neprezentat). Rola inferioară 8b poate fi înlocuită cu o masă având o suprafață superioară, plană, cu frecare mai mică.

Experimentările efectuate arată că, atunci când elementele de îmbinare 2, răcite și solidificate individual, sunt scoase succesiv prin tragere din cavitățile 51 pentru formarea elementelor de îmbinare, sub formă de L inversat, în general, în care cavitățile 51a pentru formarea capului de îmbinare, individual, se extind din cavitățile corespunzătoare 51b pentru formarea tijei, în sensul de rotație a roții matriță 5 sau în sens invers, gradul de deformare a elementelor de îmbinare 2 trase din cavitățile 51, având sensul de rotație al roții matriță, sau a celor trase din cavitățile care au sens invers de rotație diferă în mare măsură.

în fig. 19 și 20, se arată diferența gradului de deformare, săgeata indicând sensul de rotație al roții matriță 5. După cum se arată în fig. 19 și 20, capul de îmbinare 22* care se extinde în sensul de rotație al roții matriță 51, numit în continuare cap de îmbinare înainte, ocupă o poziție verticală mai înaltă decât capul de îmbinare 22' care se extinde în sens invers față de sensul de rotație al roții matriță 5 (numit în continuare cap de îmbinare înapoi) și nu revine suficient la forma inițială, după ce este tras din cavitatea 51 astfel încât gradul de îndoire a acestuia în raport cu tija 21 este prea mic, iar unghiul de îndoire este, în mod inevitabil, mare. în consecință, pentru ca unghiul de îndoire al capului 22' de îmbinare înainte să se potrivească cu unghiul capului de îmbinare înapoi, este necesar ca unghiul de îndoire al cavității 51 de formare a elementului de îmbinare înainte să fie fixat în prealabil la o valoare diferită de cel al cavității 51 de formare a elementului de îmbinare înapoi, în suprafața circumferențială a roții matriță 5.

în scopul formării fermoarului pentru suprafață FS conform prezentei invenții, cu ajutorul aparatului destinat fabricării unui fermoar pentru suprafață, având structura menționată mai înainte, o rășină topită 60 este injectată continuu, dintr-o duză de injecție 6, în spațiul ce se formează între roata matriță 5 și orificiul 6a, la o presiune prestabilită a rășinei, iar o parte din rășina 60 umple spațiul dintre matriță și orificiu pentru a se forma foaia de substrat Γ și, în același timp, restul de rășină topită 60 umple succesiv cavitățile 51 pentru formarea elementului de îmbinare, care sunt formate în suprafața circumferențială a roții matriță 5, pentru a se forma o multitudine de prefabricate 2' ale elementelor de îmbinare, solidare cu suprafața frontală a foii de substrat 1' o dată cu rotirea roții matriță 5. în acest fel, se realizează continuu fermoarul turnat pentru suprafață, primar-intermediar, SF’.

RO 119339 Β1 în timp ce fermoarul SF’ pentru suprafață, turnat, care este un semifabricat al fermoarului SF conform invenției, se deplasează efectiv pe o jumătate din suprafața circumferențială a roții matriță 5, acest fermoar SF’ de suprafață, primar-intermediar, este bine răcit de către mantaua 7a cu apă de răcire, montată în roata matriță 5 și, în același timp, fermoarul SF’ pentru suprafață, primar-intermediar, este introdus și trecut prin baia 7b cu apă 725 de răcire, în care circulă apă de răcire la o temperatură joasă (circa 15’), și astfel este răcit rapid pentru a ușura solidificarea. Deoarece fermoarul SF’ pentru suprafață, primar-intermediar, turnat, se solidifică prin această răcire rapidă, înainte de a începe cristalizarea fermoarului SF’ pentru suprafață, turnat, este posibil de a face ca întreaga foaie de substrat 1 și toate elementele 2 de îmbinare să fie convenabil de moi. 730

Când foaia de substrat 1, solidificată, se separă de suprafața circumferențială a roții matriță 5, cu ajutorul rolelor de preluare 10 și 11, elementele 2' de îmbinare, solidificate și răsucite individual, sunt trase succesiv și lin din cavitățile 51 pentru formarea elementelor de îmbinare, deoarece ele se deformează elastic sub o formă dreaptă. în acel timp, elementele de îmbinare 2' tind să revină la forma inițială, însă nu în mod complet, și capul de 735 îmbinare 22* are o astfel de formă, încât capul de îmbinare 22’ se ridică la verticală cu un unghi de îndoire ceva mai în sus comparativ cu forma de L inversată a cavităților 51 pentru formarea elementelor de îmbinare.

La acest exemplu de realizare, fermoarul SF’ primar-intermediar, pentru suprafață, se separă de roata matriță 5, folosind rolele de preluare, superioară și inferioară, 10 și 11, 740 care se rotesc în sensuri contrare, fiind în sincronism una cu alta. Deși suprafețele circumferențiale ale rolelor de preluare 10 și 11 pot fi netede, este preferabil ca fiecare din ele să fie prevăzută cu un canal de formă inelară într-o porțiune circumferențială a acestora, unde evoluează șirul de elemente de îmbinare astfel încât să nu se deterioreze elementele de îmbinare 2. Fermoarul SF' primar-intermediar, pentru suprafață, se deplasează prin ansamblul 745 de debavurare 12, în care marginile laterale, opuse, ale fermoarului SF' pentru suprafață, turnat, sunt tăiate și apoi trecut printre role 8a și 8b, superioară și inferioară ,care constituie un mijloc de încălzire și presare. în timp ce trec prin mijlocul de încălzire și presare 8, porțiunile superioare ale capetelor de îmbinare 22', ale elementului de îmbinare 2', sunt încălzite și presate de către rola 8a superioară de încălzire astfel încât capul 22' de îmbinare indi- 750 viduală se înclină ușor în față de la bază și către extremitățile distale, așa cum se arată cu linie continuă și, în acest timp, ele se deformează, deoarece partea superioară este înmuiată, așa cum se arată în fig. 18. Ca urmare, partea superioară 22a (indicată cu linie întreruptă în fig.1), a capului de îmbinare 22', este formată astfel încât să aibă o suprafață P, efectiv plană, și o pereche de proeminențe laterale, opuse 22a' (indicate cu linie continuă 755 în fig.1 până la 3). Suprafața P a părții plane de sus poate fi puțin coborâtă în partea ei centrală, datorită răcirii succesive, în funcție de condițiile de turnare.

în conformitate cu această invenție, fermoarul pentru suprafață, turnat, care a trecut prin mijlocul de. încălzire 8, se răcește ușor la temperatura normală, fără să se folosească un mijloc de răcire, separat, după care fermoarul SF pentru suprafață, turnat, se înfășoară 760 pe o rolă, încheindu-se astfel procesul de fabricație. La această invenție, este important ca partea de sus a elementului 2 de îmbinare să fie încălzită și presată, iar vârful 22a, inclusiv proeminențele 22a' să fie răcite lent. Anume, în timp ce partea superioară, încălzită 22a, a capului de îmbinare 22, înmuiată prin încălzire, datorită faptului că este supusă la încălzire și deformată prin presare, printr-o răsucire lentă, porțiunea încălzită devine cristalizată, 765 căpătând astfel un grad sporit de rigiditate comparativ cu tija 21.

RO 119339 Β1

Deoarece numai capul 22* de îmbinare prezintă un grad sporit de rigiditate față de foaia de substrat T și cea mai mare parte a elementului de îmbinare 2*, este posibil să se asigure o rezistență adecvată la exfoliere, din cauza buclelor asociate, cu toate că elementele de îmbinare 2 au dimensiuni mici și sunt foarte moi, când se asigură rigiditate capetelor 22 de îmbinare. Pe de altă parte, deoarece rezistența pe direcția de forfecare a foii de substrat 1 poate fi asigurată, în cazul când tija 21 are o pereche de nervuri de întărire 23 pe suprafețele opuse, chiar dacă elementul de îmbinare 2 are un singur cap ca în această invenție, fermoarul SF pentru suprafață, turnat, este un produs de înaltă calitate, care nu deranjează la contact cu suprafața lui de îmbinare și prezintă un grad adecvat al rezistenței de îmbinare, cu toate că este excelent în ceea ce privește moliciunea și dimensiunile lui mici, însă rigid la capul de îmbinare 22, garantând o bună durabilitate la folosiri repetate. în fig.23, se prezintă o diagramă, în care rezistența la exfoliere a elementului de îmbinare 2, prelucrat în cadrul unui proces de încălzire și presare, este comparată cu rezistența unui element de îmbinare 2', neprelucrat, chiar după tragerea lui din roata matriță 5 și înainte de a fi fost prelucrat într-un proces de încălzire și presare. în condițiile în care partea de sus 22a a capului de îmbinare 22 a fost încălzită și presată, din această diagramă, se înțelege că elementul de îmbinare 2 prezintă o creștere bruscă a rezistenței la exfoliere comparativ cu un element de îmbinare 2', netratat.

în conformitate cu exemplele de realizare ale acestei invenții, în care elementul de îmbinare 2 are o formă de L, efectiv inversată, elementul de îmbinare 2' scos din roata matriță 5 nu revine la forma lui inițială, adică la forma de L a cavității 51 de formare a elementului de îmbinare și se situează la un unghi de îndoire sporit față de unghiul cavității 51 în formă de L pentru formarea elementului de îmbinare, așa cum se arată în fig.19 și 20. în afară de aceasta, din cauza rezistenței lui mai mari, când este scos din cavitatea corespunzătoare 51, capul de îmbinare 22' din fig.20 are un unghi de îndoire mai mare decât capul de îmbinare înapoi 22' din fig. 19.

în cadrul experimentărilor efectuate, s-a constatat că deosebirea de revenire la formă, după tragere din roata matriță 5, se reflectă, într-un mod interesant, asupra proprietăților fizice ale elementului de îmbinare 2, după ce este prelucrat pentru formarea proeminențelor 22a', așa cum se vede în fig.23. Conform diagramei, fig.23, la forma elementului 2' de îmbinare, înainte de procesul de încălzire și presare, așa cum se arată în fig. 19 și 20, diferența de rezistență la exfoliere dintre un cap 22' de îmbinare înainte, și un capăt 22' de îmbinare înapoi, se reflectă direct în diferența de rezistență la exfoliere dintre capetele de îmbinare 22', înainte și înapoi. La elementul de îmbinare 2, după procesul de încălzire și presare, așa cum se arată în fig.21 și 22, diferența dintre unghiul de îndoire al capetelor 22 de îmbinare, înainte și înapoi, se reduce, iar rezistența la exfoliere a capului 22 de îmbinare înainte crește brusc comparativ cu rezistența la exfoliere a capului 22 de îmbinare înapoi.

Anume, elementul 2 de îmbinare având în general formă de L, la care capul 22' de îmbinare înainte se deformează mai mult, înregistrează o creștere accentuată a rezistenței la exfoliere, după ce formează proeminențele 22a', comparativ cu elementul 2 de îmbinare la care capul 22' de îmbinare înapoi se deformează mai puțin la unghiul de îndoire. Având în vedere această modificare a proprietăților fizice, dacă unghiul de îndoire al cavității 51 de formare a capului individual de îmbinare înapoi, din suprafața circumferențială a roții matriță 5, este stabilit dinainte să fie mai mare decât cel al unei cavități 51 de formare a capului individual de îmbinare înainte, este posibil să se asigure efectiv aceeași rezistență la exfoliere, fie pentru un element de îmbinare 2 având capul 22' de îmbinare înainte, fie pentru un element de îmbinare 2 având capul 22' de îmbinare înapoi.

RO 119339 Β1 în fig.24, se prezintă schematic, pe aceeași placă, o formă preferată a unei cavități de formare a elementului de îmbinare, la care se stabilește dinainte o diferență între 815 unghiul a₄ de îndoire, al cavității 51b de formare a capului de îmbinare înainte și unghiul a₂de îndoire al cavității 51b de formare a capului de îmbinare înapoi. în scopul de a nu se imprima o diferență de formă între părțile de sus 22a ale capetelor 22 de îmbinare înainte și înapoi, după procesul de încălzire și presare, este preferabil ca, în afară de stabilirea unor unghiuri de îndoire, diferite, oq și a₂, să se prevadă o diferență între o adâncime h₄ a 820 punctului 0, unde începe îndoirea cavității 51b pentru formarea capului de îmbinare înainte, în raport cu cavitatea corespunzătoare 51a pentru formarea tijei, care pornește vertical din deschizătura practicată în suprafața circumferențială a roții matriță 5, pe direcția radială, și o adâncime h₂ a punctului 0 unde începe îndoirea cavității 51b pentru formarea capului de îmbinare înapoi, în raport cu cavitatea 51 a de formare a tijei. Preferabil, unghiul a, de îndoire 825 al cavității 51 b de formare a capului de îmbinare înainte este de -5 până la +80°, în timp ce unghiul a₂, de îndoire al cavității 51b de formare a capului de îmbinare înapoi este de +10 până la +90*. Raportul dintre adâncimile h, și h₂ este, preferabil, de circa 1:1,01 până la 1:1,50. Desigur că aceste unghiuri de îndoire și rapoartele dintre adâncimi depind de substanța rășinei ce se folosește și deci nu trebuie să fie limitate sub nici o formă la valori 830 numerice particulare, însă tind a fi aproximate la valorile numerice arătate.

în cazul exemplelor numerice ilustrate, unghiul ατ de îndoire al cavității 51 de formare a elementului de îmbinare înainte este de 10°, adâncimea h₄ a cavității 51a de formare a tijei din cavitatea 51 de formare a elementului de îmbinare înainte este de 0,20 mm, unghiul a₂de îndoire a cavității 51 de formare a elementului de îmbinare înapoi este de 27°, iar 835 adâncimea h₂ a cavității 51a de formare a tijei din cavitatea 51 de formare a elementului de îmbinare înapoi este de 0,23 mm.

în fig.25 se prezintă o vedere, cu secțiune transversală, a unui aparat pentru fabricarea continuă a unui fermoar de suprafață, la care se folosește o formă modificată a mijlocului 8 de încălzire și presare. Această variantă constructivă are întreaga construcție efectiv 840 identică cu cea a variantei constructive precedente, excepție făcând ansamblul BP de formare a proeminențelor. La acest exemplu de realizare, plăcile superioară și inferioară 8c și 8d sunt folosite ca mijloc 8 de încălzire și presare. Placa superioară 8c este prevăzută cu un încălzitor, ca sursă de căldură, neilustrat, iar poziția pe verticală a acestei plăci 8c poate fi reglată cu un dispozitiv de reglare a poziției pe verticală, nearătat. Placa inferioară 8d este 845 fixată în așa fel încât suprafața ei superioară este poziționată în aliniere cu traiectoria de deplasare a fermoarului SF', primar-intermediar, pentru suprafață. Placa superioară 8c este dispusă la un nivel ceva mai coborât decât planul în care se deplasează capul de îmbinare 22' al elementului 2* al fermoarului SF*, primar-intermediar, pentru suprafață. Această poziție este determinată de către o lungime estimată a proeminențelor opuse 22a’ care ies din par- 850 tea superioară 22a a capului de îmbinare 22 al elementului de îmbinare 2, conform invenției.

Conform acestui exemplu de realizare, având structura de mai înainte, după ce fermoarul primar-intermediar, pentru suprafață, turnat continuu, pe o roată matriță în mișcare de rotație, se deplasează după un arc de cerc o dată cu rotirea roții matriță, el este separat continuu de suprafața circumferențială a roții matriță, fiind tras de către rolele de preluare 10, 855

11. Când se deplasează pe arcul de cerc, cu roata matriță, acest fermoar SF' pentru suprafață, primar-intermediar, este răcit rapid de către o manta cu apă de răcire, neilustrată, și o baie cu apă de răcire, neilustrată, dispusă sub roata matriță. Această solidificare rapidă face ca fermoarul SF', primar-intermediar, pentru suprafață ,să aibă un înalt grad de moliciune (finețe). 860

RO 119339 Β1

După ce marginile fermoarului SF', primar-intermediar, sunt tăiate de către un ansamblu de debavurare, nereprezentat, fermoarul SF', primar-intermediar, pentru suprafață, este trecut printre placa superioară 8c și placa inferioară 8d care servește ca mijloc de încălzire și presare. în acest timp, vârful 22a al capului 22 de îmbinare, indicat cu linie întreruptă în fig.9, este încălzit și presat de către placa superioară de încălzire 8c, iar elementul de îmbinare 2 se deformează pentru a se îndoi ușor către latura din aval de la baza lui până la extremitatea distală, așa cum este indicat cu linie continuă în fig.9. în afară de aceasta, vârful 22a se deformează, când s-a încălzit, dintr-un punct de sus al lui, pentru a forma o pereche de proeminențe 22a' care se umflă în sensuri opuse, către laturile opuse, ale suprafeței superioare, plate, și se răcește lent, solidificându-se ca în exemplul precedent. Ca urmare se obține o creștere a rigidității proeminențelor 22a' și porțiunilor ei circumferențiale, având aceeași formă și funcție ca acelea care se obțin la primul exemplu structural.

în fig.26, se prezintă schematic o vedere de ansamblu, în care se vede structura (alcătuirea) unui alt aparat pentru fabricarea continuă a fermoarului pentru suprafață, turnat, folosind un ansamblu modificat pentru formarea proeminențelor. Această variantă constructivă se deosebește de prima variantă constructivă și de a doua variantă constructivă prin aceea că respectiva cavitate 510 pentru formarea unui element individual de îmbinare se extinde, aproape drept, fiind doar ușor înclinată în raport cu direcția radială a roții matriță 5, neavând formă de L inversat. Structura de bază a restului de ansambluri sau dispozitive din această variantă constructivă este identică cu cea din a doua variantă constructivă, cu excepția faptului că placa superioară de încălzire 80c și rezervorul inferior 80d cu apă sunt folosite ca mijloace 80 de încălzire și presare.

întrucât fiecare element 2' care se ridică într-o poziție înclinată pe foaia de substrat 1 a fermoarului SF’, primar-intermediar, pentru suprafață, este aproape drept, înălțimea extremității de intrare a părții 80c-1 din amonte a plăcii superioare 80c este fixată la același nivel ca aceea a extremității superioare a elementului de îmbinare 2. în afară de aceasta, distanța dintre suprafața de jos a plăcii superioare 80c și nivelul apei din baia de apă, de jos, 80d este realizată astfel încât să descrească treptat către poziția centrală a plăcii superioare 80c, de-a lungul unei traiectorii de deplasare a fermoarului SF’ pentru suprafață, și să fie uniformă de-a lungul părții din aval 80c-2.

Când fermoarul se deplasează de-a lungul părții 80c-1, din amonte, a plăcii superioare 80c, capul de îmbinare 22', efectiv drept, este îndoit de către placa superioară 80c; apoi, când fermoarul se deplasează de-a lungul părții 80c-2, din aval, a plăcii 80c, vârful 22a al capului de îmbinare, îndoit 22', este încălzit în mod gradat și presat de către placa superioară 80c pentru a forma o pereche de proeminențe care ies (se îngroașă) în direcții opuse din părțile laterale opuse ale vârfului 22a. Deși placa superioară 80c este încălzită în mod necesar, capul de îmbinare 22' s-ar îndoi prea rapid și calitatea lui ar fi degradată, dacă partea 80c-1 din amonte se încălzește la temperatură ridicată. Pentru a se evita supraîncălzirea, temperatura părții 80c-1 din amonte este fixată la un gradient prestabilit, până când îndoirea capului de îmbinare 22', în partea 80c-1 din amonte, se termină și, între timp, partea 80c-2 este încălzită la o temperatură de înmuiere a rășinii, ca la exemplele precedente de realizare.

în această variantă constructivă, având o astfel de structură, când fermoarul SF', primar-intermediar, pentru suprafață, turnat cu ajutorul roții matriță 5, ajunge într-o poziție situată între placa superioară 80c și baia cu apă de la partea inferioară 80d, atunci foaia de substrat Γ și tijele 21' se deplasează în apa de răcire din baia de apă de la partea inferioară

RO 119339 Β1

80d, trecând printre rolele de ghidare, timp în care o ramură a capului de îmbinare 22' este încălzită la o temperatură mai mică decât temperatura de înmuiere a rășinii și este îndoită treptat sub formă de L inversat de către partea 80c-1 a plăcii superioare 80c. Ca urmare, 910 capetele 22' de îmbinare individuală sunt îndoite în mod uniform, în raport cu tijele corespunzătoare 21, într-un punct comun, prestabilit de începere a îndoirii. în mod specific, deoarece foaia de substrat Γ și tijele 21' se află sub răcire, ele nu devin înmuiate datorită plăcii superioare, încălzite 80c, astfel încât numai capetele de îmbinare 22' de deasupra unui nivel prestabilit pot fi îndoite la o configurație uniformă. Această metodă de răcire cu apă consti- 915 tuie numai un exemplu ilustrativ și, pentru atingerea aceluiași scop, elementul de îmbinare 2' poate avea o porțiune care se îndoaie ușor.

Elementul de îmbinare 2', îndoit efectiv în formă de L, este apoi înmuiat la o temperatură de înmuiere și este deformat când este presat de către partea 80c-2 din aval a plăcii superioare, încălzite 80c, pentru a se forma proeminențele 22a', ele constituind uri element 920 caracteristic al acestei invenții. Fermoarul SF pentru suprafață, turnat, trecut de partea 80c-2 din aval, se deplasează apoi printr-o zonă de răcire lentă, care se află la temperatură normală, astfel încât capul de îmbinare 22 va avea un grad sporit de rigiditate comparativ cu restul porțiunilor fermoarului SF pentru suprafață, așa cum s-a descris mai înainte.

După cum rezultă din descrierea prezentată, cu aparatul conform acestei invenții, 925 poate fi fabricat, în mod eficient, un fermoar pentru suprafață, turnat, care, este alcătuit dintro multitudine de elemente 2 de îmbinare, unice, sub formă de L inversat, care se înalță pe o foaie de substrat 1, fiecare având o pereche de proeminențe 22a* care ies din laturile marginale, opuse, ale unei suprafețe superioare, efectiv plană P, fără să fie necesar un proces complicat. O astfel de formă a fiecărui element de îmbinare 2 și, parțial, prin faptul că nu- 930 mitul cap de îmbinare 22 se extinde efectiv drept din extremitatea superioară a tijei 21, capul de îmbinare 22 este mai puțin supărător la atingere (nu provoacă senzația de mâncărime la atingerea pielii). în plus, întrucât capul de îmbinare 22 poate fi înclinat cu un unghi de peste 85° față de tija 21, acest cap de îmbinare va tinde să intre în bucla asociată 3.

Mai mult decât atât, datorită proeminențelor laterale, opuse, ale capului de îmbinare 935 22, este posibil să se asigure o rezistență adecvată de îmbinare. Ca urmare, se poate obține o îmbinare fiabilă chiar cu o buclă însoțitoare 3 de mici dimensiuni, iar proeminențele 22a servesc pentru a ține buclele 3 într-o îmbinare sigură, împotriva unei forțe de exfoliere care se exercită în timpul îmbinării. în ceea ce privește exfolierea, capul de îmbinare 22a' se îndoaie pentru a flexiona tija 21 în sensul de exfolire astfel încât buclele 3 se pot deplasa lin 940 pe direcția de scoatere, de-a lungul laturilor proeminențelor 22a', cu o frecare adecvată, ușurând astfel scoaterea buclelor 3 de pe capul de îmbinare 22.

în conformitate cu forma unică a elementului de îmbinare 2, având proeminențele 22a care se îngroașă din vârful 22a, este posibil să se imprime suprafeței superioare a capului de îmbinare 22a, o caracteristică de contact mai puțin supărătoare (care provoacă mai 945 puțină mâncărime) și să se asigure o îmbinare cu o fiabilitate adecvată, chiar cu o buclă asociată de mici dimensiuni. Mai mult decât atât, spre deosebire de elementul convențional de îmbinare, sub formă de umbrelă, care se extinde în toate direcțiile din extremitatea superioară a tijei, este posibil să se asigure gradul cerut de rezistență la exfoliere și de separare lină, în ciuda dimensiunilor mici ale capetelor de îmbinare, fără să provoace apariția așa- 950 numitului fenomen de suspendare la care gâtul dintre tijă și mica bilă de îmbinare se încurcă cu buclele, deci, determină deteriorări fie elementelor 2 de îmbinare, fie buclelor 3, astfel încât se poate atinge un grad îmbunătățit de durabilitate.

RO 119339 Β1

Dacă fixatorul de suprafață primar-intermediar SF se toarnă și se solidifică prin răcirea lui rapidă, iar capul de îmbinare, încălzit și presat, pentru a forma o pereche de proeminențe, se solidifică prin răcire lentă, este posibil să se asigure un grad adecvat de moliciune (finețe) pentru întregul fermoar de suprafață, turnat, și să fie sporită rigiditatea capului de îmbinare față de restul porțiunilor fermoarului de suprafață, determinând astfel un excelent grad al rezistenței la exfoliere și garantând o stabilitate adecvată a formei.

Claims

Revendicări

1. Fermoar cu elemente de îmbinare realizate prin turnare, cuprinzând o foaie de substrat (1) și o multitudine de elemente (2) ce se înalță pe o suprafață a substratului (1), fiecare din elementele de îmbinare (2) fiind alcătuit dintr-o tijă (21) care pornește dintr-o suprafață a foii de substrat (1) și un cap de îmbinare (22) care se reliefează, dintr-o extremitate superioară tijei (21), cu posibilitatea de a se îndoi, pentru o îmbinare detașabilă dintr-o buclă asociată (3), caracterizat prin aceea că capul de îmbinare (22) comportă o pereche de proeminențe (22a’) care ies orizontal în sensuri opuse, din marginile laterale opuse ale părții superioare (22a) a capului de îmbinare (22), perpendicular în raport cu direcția longitudinală a capului de îmbinare (22).
2. Fermoar pentru suprafață turnată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că suprafața superioară a capului de îmbinare (22) este înclinată cu un unghi Θ în raport cu planul orizontal, unghi Θ satisfăcând relația -5 s Θ s ±45°.
3. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicărilor 1 și 2, caracterizat prin aceea că suprafața superioară a capului de îmbinare (22) este înclinată cu un unghi Θ în raport cu planul orizontal, unghiul Θ satisfăcând relația +10° < Θ <: +30°.
4. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicărilor 1 până la 3, caracterizat prin aceea că suprafața inferioară a capului de îmbinare (22) este înclinată cu un unghi Θ în raport cu planul orizontal, unghiul Θ' satisfăcând relația 0° <. Θ < +60°.
5. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicărilor 1 până la 4, caracterizat prin aceea că partea superioară (22a) a capului de îmbinare (22) prezintă o suprafață superioară (P) efectiv plană, din care ies în afară proeminențele (22a’).
6. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicărilor 1 la 5, caracterizat prin aceea că capul de îmbinare (22) are un grad de rigiditate mai ridicat decât tija (21).
7. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicărilor 1 la 6, caracterizat prin aceea că partea superioară (22a) a capului de îmbinare (22) are un grad de rigiditate mai ridicat decât restul părții fiecărui element (2) de îmbinare.
8. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicărilor 1 la 7, caracterizat prin aceea că, cel puțin o parte din suprafața circumferențială a tijei (21) este înclinată în raport cu suprafața foii de substrat (1).
9. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicărilor 1 la 8, caracterizat prin aceea că fiecare element de îmbinare (2) reprezintă o structură cu un singur cap, având un singur cap de îmbinare (22) care se reliefează (iese) din tijă (21).
10. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicărilor 1 la 8, caracterizat prin aceea că fiecare element de îmbinare (2) reprezintă o structură cu cap dublu, având două capete de îmbinare (22) ramificate din extremitatea superioară a tijei (21), într-o direcție aproximativ perpendiculară pe direcția tijei (21), cele două capete de îmbinare (22) extinzându-se în două planuri verticale, paralele, respectiv în sensuri opuse.

RO 119339 Β1

1000
11. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicărilor 9 și 10, caracterizat prin aceea că tija (21) are o lățime, care este perpendiculară în raport cu direcția longitudinală a capului de îmbinare (22), mai largă, în parte, decât lățimea capului de îmbinare (22).
12. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicării 11, caracterizat prin aceea că un punct cel mai de sus (θ’) al părții cu lățime mare a tijei (21) se situează la un nivel care se află mai jos decât un punct (O) de unde începe îndoirea unei suprafețe inferioare a capului de îmbinare (22).
13. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicării 12, caracterizat prin aceea că un punct cel mai de sus (θ’) al părții cu lățime mare a tijei (2) se situează la un nivel care se află mai sus decât un punct (0) de unde începe îndoirea unei suprafețe inferioare a capului de îmbinare (22).
14. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că tija (21) are pe suprafețele ei laterale, opuse, o pereche de nervuri (23) de întărire care pornesc din suprafața foii (1) de substrat.
15. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicării 14, caracterizat prin aceea că fiecare din nervurile de întărire (23) leagă tijele (21) unei perechi de elemente (2) de îmbinare învecinate, ele aflându-se reciproc, perpendiculare, în raport cu direcția longitudinală a capului (22) de îmbinare.
16. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că foaia de substrat (1) are, la un număr prestabilit de poziții din suprafața ei, un număr prestabilit de adâncituri (1a), din suprafețele de la baza acestora, ridicându-se vertical elementele de îmbinare (2).
17. Fermoar cu suprafață turnată, conform revendicării 16, caracterizat prin aceea că fiecare din adânciturile menționate (1a) are o lățime suficient de mare pentru a primi bucla însoțitoare (3).
18. Procedeu pentru fabricarea unui fermoar (SF) pentru suprafață turnată, având o foaie de substrat (1) și o multitudine de elemente de îmbinare (2), ce se înalță pe o suprafață a foii de substrat (1), fiecare din elementele de îmbinare fiind alcătuit dintr-o tijă (21) ce pornește din suprafața foii de substrat (1) și un cap de îmbinare (22) care se reliefează dintro extremitate superioară a tijei (21), pentru îmbinare detașabilă cu o buclă asociată (3), caracterizat prin aceea că acesta cuprinde fazele de:

(a) formarea unui fermoar (SF’) primar-intermediar, pentru suprafață, cu capul de îmbinare (22*) al fiecărui element de îmbinare (2) care se reliefează din extremitatea superioară a tijei (21);

(b) răcirea sigură a fermoarului (SF') primar-intermediar, pentru suprafață turnată, având elemente (2') de îmbinare, turnate;

(c) deplasarea continuă a fermoarului (SF’) primar-intermediar, răcit și solidificat, până la mijlocul (8) de încălzire și presare;

(d) încălzirea și presarea vârfului (22a’) capului de îmbinare (22') dinspre partea superioară a acestuia, cu ajutorul unor mijloace (8) de încălzire și presare, pentru a înmuia capul de îmbinare (22') și, în același timp, pentru a se forma o pereche de proeminențe (22a’) care ies din partea superioară (22a) a capului de îmbinare (22') perpendicular în raport cu direcția longitudinală a capului de îmbinare (22'); și (e) solidificarea lentă a fermoarului (SF) pentru suprafață turnată, care a trecut de mijloacele (8) de încălzire și presare.
19. Procedeu conform revendicării 18, caracterizat prin aceea că se îndoaie capul de îmbinare (22') în raport cu tija (21), rezultând un unghi de 80 până la 170°.

1005

1010

1015

1020

1025

1030

1035

1040

1045

RO 119339 Β1
20. Dispozitiv pentru fabricarea unui fermoar (SF) cu suprafață turnată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că acesta cuprinde:

(a) o matriță de turnare (4) care prezintă niște cavități (44) pentru formarea elementelor de prindere, având în general formă de L inversat;

(b) o duză de injecție (45) pentru injectarea unei rășini (60) în cavitățile (44) de formare a elementelor de îmbinare; și (c) fiecare din cavitățile (44) pentru formarea elementelor de îmbinare fiind alcătuită dintr-o cavitate (44b) pentru formarea capului de îmbinare și o pereche de cavități (44a) pentru formarea proeminențelor, aceste cavități extinzându-se perpendicular din suprafața interioară a părții superioare, aparținând numitei cavități (44b) pentru formarea capului de îmbinare.
21. Dispozitiv pentru fabricarea unui fermoar (SF) cu suprafață turnată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că acesta cuprinde:

(a) o roată matriță (5) adaptată pentru a fi acționată în mișcare de rotație cu un singur sens și având practicate, în suprafața ei circumferențială, niște cavități (51) pentru formarea elementelor de îmbinare în formă de L;

(b) un mijloc (6) de alimentare cu rășină topită care debitează o rășină topită (60) într-un spațiu prestabilit dintre mijlocul (6) de alimentare cu rășină topită și suprafața circumferențială a roții matriță (5), în timp ce aceasta din urmă se rotește;

(c) un mijloc de răcire pentru răcirea sigură a unui fermoar (SF') primar-intermediar, pentru suprafață, atașat la suprafața circumferențială a roții matriță (5) și care se deplasează pe un arc de cerc ca răspuns la rotirea roții matriță (5);

(d) mijloace de preluare (10 și 11) pentru tragerea continuă a fermoarului (SF*) primar-intermediar, pentru suprafață, care se solidifică în timp ce se deplasează, ca răspuns la rotirea roții matriță (5), din suprafața circumferențială a roții matriță (5); și (e) mijloace (8) de încălzire și presare dispuse în aval de mijloacele de tragere (10 și 11) astfel încât să fie aduse față în față cu o traiectorie de deplasare a părții superioare (22a) a capului de îmbinare (22’) a fermoarului (SF') primar-intermediar, pentru suprafață, în vederea încălzirii și presării părții superioare (22a) a capului de îmbinare (22’) dinspre partea de sus, pentru a forma o pereche de proeminențe (22a) care ies din partea superioară (22a) a capului de îmbinare (22) transversal față de traiectoria de deplasare.
22. Dispozitiv conform revendicării 21, caracterizat prin aceea că mijlocul (6) de alimentare cu rășină este o duză de injecție continuă, dispusă astfel încât să se afle față în față cu suprafața circumferențială a roții matriță (5).
23. Dispozitiv conform revendicării 22, caracterizat prin aceea că fiecare cavitate (51) pentru formarea elementului de îmbinare comportă o cavitate (51a) pentru formarea tijei, care se deschide la suprafața circumferențială a roții matriță (5) și se extinde efectiv radial către axa roții matriță (5), și o cavitate (51b) pentru formarea capului de îmbinare, care se extinde efectiv drept de la o extremitate superioară a cavității (51a) de formare a tijei, la un unghi a de 80 până la 170°.
24. Dispozitiv conform revendicării 21, caracterizat prin aceea că unghiul de îndoire a, al cavității (51 b) pentru formarea capului de îmbinare, ce se extinde în sensul de rotație al roții matriță (5), unghi care este mai mic decât un unghi de îndoire a₂ al cavității (51b) pentru formarea capului de îmbinare, ce se extinde în sens opus față de sensul de rotație al roții matriță (5), unde capetele de îmbinare (22), ce se extind înainte și înapoi în raport cu sensul de rotație al roții matriță (5), pot prezenta un unghi Θ, efectiv comun, în raport cu foaia substrat (1), când ele sunt scoase din roata matriță (5).

RO 119339 Β1

1095
25. Dispozitiv conform revendicării 24, caracterizat prin aceea că unghiul de îndoire a, al cavității (51b) pentru formarea capului de îmbinare, ce se extinde în sensul de rotație al roții matriță (5), este de -5 până la 80°, iar unghiul a₂ al cavității (51b) pentru formarea capului de îmbinare, ce se extinde invers în raport cu sensul de rotație al roții matriță (5), este de 10 până la 90°.
26. Dispozitiv conform revendicărilor 24 și 25, caracterizat prin aceea că raportul dintre distanța situată între deschiderea cavității (51a) pentru formarea tijei, de la suprafața circumferențială a roții matriță (5) și un punct (O) unde începe îndoirea cavității pentru formarea capului de îmbinare, ce se extinde în sensul de rotație al roții matriță (5), de la cavitatea (51a) de formare a tijei, și distanța situată între deschiderea cavității (51a) de la suprafața circumferențială a roții matriță (5) și un punct (O) unde începe îndoirea cavității (51 b) pentru formarea capului de îmbinare, ce se extinde invers în raport cu sensul de rotație al roții matriță (5), din respectiva cavitate (51a) pentru formarea tijei, este de circa 1:1,01 până la 1:1,50.
27. Dispozitiv conform revendicărilor 24 până la 26, caracterizat prin aceea că fiecare cavitate (51) pentru formarea elementului de îmbinare reprezintă o structură cu un singur cap, alcătuită dintr-o cavitate (51 a) pentru formarea unei singure tije și o cavitate (51 b) pentru formarea unui singur cap de îmbinare, care se reliefează din cavitate (51a) pentru formarea unei singure tije, fiecare pereche de cavități (51b) învecinate, pentru formarea capului, aranjată perpendicular în raport cu direcția longitudinală a cavității (51b) pentru formarea capului de îmbinare, extinzându-se în direcții opuse.
28. Dispozitiv conform revendicărilor 24 la 26, caracterizat prin aceea că fiecare cavitate (51) pentru formarea elementului de îmbinare reprezintă o structură de cap dublu, alcătuită dintr-o cavitate (51 a) pentru formarea unei singure tije și o pereche de cavități (51 b) pentru formarea capului de îmbinare, efectiv drepte, îndoite în sensuri opuse, din extremitatea superioară a cavității (51a), pentru formarea unei singure tije.
29. Dispozitiv conform revendicării 23, caracterizat prin aceea că fiecare cavitate (51 a) pentru formarea tijei prezintă pe suprafețele laterale opuse, o pereche de cavități (51 c) pentru formarea nervurilor de întărire.
30. Dispozitiv conform revendicării 29, caracterizat prin aceea că cavitățile (51c) pentru formarea nervurilor de întărire, aflate față în față, ale fiecărei perechi de cavități (51a) învecinate, pentru formarea tijei, sunt puse în legătură de comunicare una cu alta.
31. Dispozitiv conform revendicării 21, caracterizat prin aceea că mijlocul de răcire (7a) include un mijloc interior de răcire, dispus în interiorul roții matriță (5) și un mijloc exterior de răcire (7b) dispus în exteriorul roții matriță (5) pentru răcirea sigură a unei părți din suprafața circumferențială a roții matriță (5) și a fermoarului pentru suprafață (SF’), care este purtat pe respectiva suprafață circumferențială a roții matriță (5) și se deplasează cu rotirea roții matriță (5), dinspre partea exterioară, în aval de mijlocul de încălzire și presare (8), fiind dispusă o zonă de răcire lentă, în care fermoarul (SF) pentru suprafață, turnat, trebuie răcit lent la temperatura normală.
32. Aparat conform revendicării 21, caracterizat prin aceea că mijlocul (8) de încălzire și presare include o rolă (8a) de încălzire și presare, care are un arbore orizontal, perpendicular pe o traiectorie de deplasare a fermoarului primar-intermediar (SF’).
33. Dispozitiv conform revendicării 21, caracterizat prin aceea că mijlocul (8) de încălzire și presare include o placă (8c) de încălzire și presare dispusă chiar deasupra unei traiectorii de deplasare a fermoarului primar-intermediar (SF’).

1100

1105

1110

1115

1120

1125

1130

1135

RO 119339 Β1
34. Dispozitiv conform revendicării 21, caracterizat prin aceea că mijlocul (8) de încălzire și presare include un mijloc (9a) pentru reglarea presiunii și un mijloc (9b) pentru reglarea temperaturii.
35. Dispozitiv pentru fabricarea unui fermoar (SF) cu suprafață turnată, conform revendicării 21, caracterizat prin aceea că:

(a) fiecare element de îmbinare, ce formează cavitățile (51), este extins în interior și efectiv în linie dreaptă și înclinat în raport cu o tangentă la suprafața circumferențială;

(b) mijlocul de încălzire și presare (80) dispus în aval de mijlocul de tracțiune (10 și 11) a ansamblului (BP) de prelucrare a capului de îmbinare, în care capetele de îmbinare (22') ale elementelor de îmbinare (2') aferente fermoarului (SF’) pentru suprafață, primarintermediar, trebuie să fie prelucrate succesiv;

(c) o zonă de răcire lentă, dispusă în aval de mijlocul de încălzire și presare pentru fermoarul (SF’) primar-intermediar, pentru suprafață; și (d) mijlocul de încălzire și presare (8) fiind funcțional pentru a încălzi și presa partea superioară (22a) a capului de îmbinare (22’) dinspre o parte de sus a acesteia, cu ajutorul mijlocului de încălzire și presare (8) pentru a îndoi capul de îmbinare (22') în raport cu tija (2Γ) și, în același timp, pentru a încălzi și presa partea superioară (22a) a capului de îmbinare (22'), în scopul de a forma o pereche de proeminențe (22a’) care ies în afară din partea superioară (22a) a capului de îmbinare (22), transversal pe traiectoria de deplasare a elementului de îmbinare (2').
36. Dispozitiv conform revendicării 35, caracterizat prin a ceea că mijlocul de răcire include un mijloc interior de răcire (7a), dispus în interiorul roții matriță (5), și un mijloc exterior de răcire (7b) pentru răcirea sigură, din partea exterioară a unei părți din suprafața circumferențială a roții matriță (5) și a fermoarului (SF’) pentru suprafață, care se deplasează cu roata matriță (5), ca răspuns la rotirea acestei roți matriță (5).