RO117588B1

RO117588B1 - Fermoar plat, realizat prin turnare

Info

Publication number: RO117588B1
Application number: RO96-02101A
Authority: RO
Inventors: Akeno Mitsuru; Murasaki Ryuichi
Original assignee: Ykk Corp
Priority date: 1996-06-06
Filing date: 1996-11-06
Publication date: 2002-05-30
Also published as: EP0811331A2; US5781969A; ZA975030B; JPH09322812A; SK140696A3; CN1136803C; CA2189294A1; DE69625586D1; HU9603018D0; IL119533A; KR100256031B1; PL183346B1; HK1003360A1; CZ319196A3; BR9702446A; EP0811331A3; HUP9603018A3; EP0811331B1; MX9605268A; PL317082A1

Abstract

Inventia de refera la un fermoar plat, realizat din rasina, prin turnare continua, alcatuit dintr-o foaie suport (1), din care pornesc mai multe elemente de imbinare (2). Fiecare element de imbinare (2) are doua sau mai multe gaturi (22), care se ramifica in directii diferite. Aceste gaturi (22) se continua cu niste capete de imbinare (23), efectiv plane. Aceste capete de imbinare (23) mai au niste proeminente (23a), efectiv orizontale, cu directie de pozitionare perpendiculara pe directia elementului de imbinare (2).

Description

Invenția se referă la un fermoar de formă plată, turnat dintr-o rășină sintetică, destinat îmbinării suprafețelor articolelor de îmbrăcăminte, la fixarea foilor de tapet, precum și în alte domenii.

Sunt cunoscute fermoare, (SU 4984339), din materiale turnate, alcătuite dintr-o bucată la care foaia suport și o multitudine de elemente de îmbinare, tip cârlig, sunt turnate continuu, dintr-o bucată, folosind rășină termoplastică. Asemenea fermoare sunt utilizate în industrie, la ornamentele din interior, pentru articolele de uz cotidian, ca și pentru diferite genuri de articole sanitare, pentru tapet și în alte domenii. în consecință, se cer diferite forme și mărimi de elemente de îmbinare, legate pe foaia suport, pentru a face față diverselor moduri de utilizare.

Aceste fermoare prezintă dezavantajul că, folosind o instalație clasică de turnare continuă a elementelor de îmbinare pe o suprafață turnată, dintr-o bucată, este greu să se poată obține un fermoar turnat, care să fie fin, pentru a fi utilizat împreună cu diverse țesături și plăcut la atingere, având în vedere dificultatea tehnologică de formare. Chiar decă se toarnă elemente de îmbinare, de dimensiuni mici, s-ar putea obține doar un grad de rezistență destul de scăzut, astfel că fermoarul respectiv ar fi de mică utilitate practică. Mai mult decât atât, structura de turnare dintr-o bucată a elementului de îmbinare este sub formă de cârlig, tija de susținere are o formă simplă în secțiune și se poate îndoi mult mai ușor, în plan transversal sau longitudinal al șirului de elemente de îmbinare de la extremitatea bazei, atunci când dimensiunile elementelor de îmbinare sunt foarte mici. în afară de acest aspect, în cazul existenței unei forme simple și cu o rigiditate excesiv de redusă a elementelor de îmbinare, sub formă de cârlig, nu s-ar putea asigura o rezistență adecvată în cazul cuplării elementelor de fixare respective, astfel încât elementele de prindere s-ar desface prea ușor din buclele asociate, ceea ce ar duce la desfacerea îmbinării respective. Ca urmare, după utilizări repetate, elementele de prindere își pierd treptat capacitatea de a-și reveni la forma inițială, reducând, astfel, viteza de cuplare cu buclele respective, într-un interval de timp scurt. De aceea, pentru a se obține o rigiditate și o rezistență de îmbinare adecvate, s-a considerat necesară o creștere a mărimii elementelor individuale, sub formă de cârlig, făcând prea rigide elementele de cuplare și reducând numărul de cârlige pe unitatea de suprafață.

Pentru depășirea problemelor anterioare, s-au realizat alte tipuri de fermoare, turnate dintr-o bucată, ca în publicația internațională WO 94/23610 sau brevetul US 5077870, la care elementul de fixare are forma unei ciuperci, în loc de forma unui cârlig. în acest caz, elementele de fixare, sub formă de ciupercă, pot asigura o rezistență sporită de îmbinare cu buclele asociate, deși acestea au dimensiuni mici, de aceea, fermoarul plat, de tip ciupercă, este convenabil pentru utilizări care necesită materiale destul de moi, care urmează a fi îmbinate.

Totuși, în cazul unui element de îmbinare cu o astfel de configurație, porțiunea gâtului, care face legătura dintre tijă și capul elementului de îmbinare, devine obstrucționată de multitudinea de bucle în momentul îmbinării cu buclele asociate, indiferent dacă este mic sau nu, și tinde să se rupă în zona gâtului, ceeea ce face ca durabilitatea acestor fermoare să fie destul de redusă, mai ales în cazul unor utilizări repetate.

Alte fermoare de suprafață (JP. Hei 2-5947) au o structură sub formă de cârlig, la care o multitudine de elemente de fixare, având, în general, forma de J sau de palmier, au o poziție perpendiculară pe foaia suport. Totuși, aceste fermoare de suprafață, pot fi fabricate cu cheltuieli reduse și pot fi folosite cu părți de fermoare de suprafață, asociate, dintr-un material nețesut, care, de asemenea, poate fi fabricat cu cheltuieli reduse comparativ cu un material obișnuit țesut. De aceea, acest fermoar de suprafață, realizat prin turnare, este destul de convenabil pentru a fi folosit pentru diverse materiale utilizate la fabricarea tapetului sau a rufăriei de corp, care după utilizare se aruncă. La un fermoar de suprafață, realizat

RO 117588 Β1 prin turnare, considerând că, prin intermediul unui element de îmbinare cu un singur cap nu se poate obține o rezistență de îmbinare adecvată la desprindere față de fibrele unui material 50 nețesut, densitatea elementelor de îmbinare este stabilită la o valoare relativ mare, în scopul de a asigura o rezistență ridicată atât în cazul îmbinării, cât și în caz de exfoliere (desprindere), față de fibrele de dimensiuni mici.

în cazul fermoarului de suprafață (JP Hei 6-133808), elementele de îmbinare au o formă de T sau L inversat. înălțimea suprafeței inferioare a capului de îmbinare, lungimea 55 capului, grosimea capului, lățimea capului, suprafața ieșită în afară a capului și distanța dintre elementele de îmbinare, învecinate lateral, sunt fixate la valori numerice foarte mici. Aceste valori sunt aproape aceleași cu cele ale elementelor de îmbinare, precedente, cu dimensiuni mici. Conform acestui fermoar de suprafață, realizat prin turnare, care utilizează o formă unică a elementelor de îmbinare, diferită de cea a elementelor clasice de îmbinare, 60 este posibil să se aigure o îmbinare corespunzătoare, o rezistență bună la desprindere, finețe la atingere precum și rezistența necesară de îmbinare, în ansamblu, comparariv cu fermoarul pentru suprafețe, realizat prin turnare, având elementele de îmbinare de dimensiuni mici și formă obișnuită.

Numai faptul de a realiza elementul de îmbinare foarte mic, ca dimensiune, și cu den- 65 sitate mare sau numai schimbând forma elementelor de îmbinare în una simplă, nu asigură însă rezistența necesară la forfecare și rezistența la exfoliere, în timpul îmbinării cu o pânză, asociată, nețesută. Asfel, chiar dacă densitatea elementelor de îmbinare, în formă de cîrlig, este extrem de mare, capetele de îmbinare împing în jos buclele de fibră, foarte moi, care sunt aranjate strâns și aleator, ale pânzei nețesute, asociate, sau se aplatizează aceste 70 capete ale elementelor de îmbinare, atunci când se încearcă penetrarea capetelor de îmbinare, sub formă de cîrlig, în buclele de fibră deasă. Ca urmare, elementele de îmbinare devin incapabile de a pătrunde în buclele de fibră, astfel că nu poate fi evitată o viteză redusă de îmbinare, comparativ cu un fermoar obișnuit.

în cazul fermoarelor de formă plată, menționate anterior, poate apărea o restricție 75 fie în legătură cu reducerea mărimii elementelor de îmbinare, fie privind dimensionarea elementelor de îmbinare. în descrierea de invenție, din brevet JP Hei 2-594478, nu se precizează valorile critice ale elementelor componente, cu toate că se indică parametrii preferabili ai diferitelor porțiuni ale elmentelor de îmbinare ca, de exemplu; densitatea elementelor de îmbinare, care se precizează a fi, preferabil, de 70...100/cm², înălțimea elementelor de îmbi- 80 nare, care se precizează a fi de 0,8...1,1 mm, grosimea tijei și înălțimea capului de îmbinare (lățimea în plan orizontal, perpendiculară pe direcția lungimii capului de îmbinare) este, preferabil, de 0,46 mm, lățimea tijei (grosimea pe direcția de extindere a capului de îmbinare) care este, preferabil, de 0,18...0,30 mm și lungimea capului de îmbinare, care pornește din tija de susținere și care este de 0,25...0,37 mm sau mai puțin de 1 mm. 85

Aceste valori numerice sunt determinate pentru a asigura o rezistență completă atât la forfecare, cât și pe direcția de exfoliere (desprindere), recunoscându-se faptul că rezistența la forfecare și rezistența la exfoliere, în timpul îmbinării unui ele- ment singular de îmbinare sunt extrem de reduse din cauză că elementul de îmbinare are o formă obișnuită, adică nu prezintă o formă specifică pentru dimensiuni mici. 90

Presupunând că elementul de îmbinare are o formă corespunzătoare literei J, este necesar ca distanța dintre suprafața inferioară a extremității capului de îmbinare să fie stabilită la o valoare cât mai mică posibil, iar distanța dintre suprafața inferioară a extremității capului de îmbinare și suprafața frontală a plăcii suport, ca și distanța dintre cârligele de îmbinare învecinate să fie fixată la o valoare de cel puțin câteva ori mai mare decât mărimea 95 efectivă a buclelor asociate. De exemplu, chiar când se realizează elemente de îmbinare,

RO 117588 Β1 prin turnare, foarte elastice și de dimensiuni mici, convenabile pentru a fi folosite la o pânză de tapet, este inevitabilă stabilirea curburii capului de îmbinare, la o valoare mare pentru a asigura rezistența necesară îmbinării și distanței minime necesare dintre suprafața inferioară a extremității capului de îmbinare și suprafața frontală a foii suport deoarece, pentru a intra în buclă, se poziționează inițial.

Aceasta înseamnă că atunci, când se asigură o viteză prestabilită de îmbinare, fie înălțimea, fie densitatea elementelor de îmbinare, se stabilește inițial, astfel încât înălțimea să nu poată fi fixată la o valoare mai redusă. De aceea, stabilind fie materialul utilizat, care de fapt este o rășină, fie greutatea cârligului, care are o valoare constantă, este greu să se îmbunătățească rezistența atât la forfecare, cât și la exfoliere în timpul îmbinării, atât timp cât structura elementului de îmbinare nu se îmbunătățește. De asemenea, întrucât punctul cel mai de sus al capului de îmbinare al elementului respectiv, care pornește direct din suprafața frontală a foii suport, este curbată, este imposibil să se facă o atingere mai lină a suprafeței laterale a fermoarului, iar această formă curbată la vârf ar fi o cauză a creșterii mărimii buclei asociate și ar împiedica introducerea capului de îmbinare în buclă, când buclele trebuie să fie mai mici. în plus, chiar dacă întregul element de îmbinare, sub formă de cârlig, în ansamblu, ar avea posibilitatea de a se îndoi, în mod inevitabil, în față sau lateral, când este scos de sub apăsare, capul de îmbinare devine, în continuare, incapabil să se îmbine cu buclele asociate, scăzând astfel, considerabil, viteza de îmbinare a întregului fermoar.

în cazul fermoarului plat, care face obiectul brevetului JP Hei-133808, se estimează că, din cauza formei lui, rezistența de îmbinare dintre un singur element de îmbinare și bucla asociată se reduce, în continuare, comparativ cu un fermoar plat, realizat prin turnare, descris în publicația anterioară. în consecință, se fac încercări de aranjare a elementelor de îmbinare pentru a compensa reducerea, în continuare, a rezistenței îmbinării. Totuși, conceptul de asigurare a rezistenței de îmbinare integrate a fermoarului plat, realizat prin turnare, ca și la elementele de îmbinare sub forma literei J, menționate anterior, este similar cu cel al fermoarului plat, realizat prin turnare, care are în alcătuirea sa elemente de îmbinare de dimensiuni mici. De aceea, este necesar ca, pe lângă factorii anterior menționați, să fie definiți și alți factori, în scopul de a fi siguri că rezistența de îmbinare totală completează scăderea rezistenței de îmbinare din elementul individual de îmbinare.

în cazul elementului de îmbinare sub forma literei T sau L inversat, prezentat în publicația anterior menționată, nu se urmărește să se reducă treptat grosimea capului de îmbinare de la bază către extremitatea sa, ci se prezintă, efectiv, că este preferabil a se îngusta grosimea capului de îmbinare, în porțiunea centrală, la 0,08...0,35 mm. Totuși, conform acestei publicații, elementul de îmbinare nu este supus nici unui tratament pentru a i se spori rigiditatea sau nu este modificat față de forma menționată mai sus. Este de înțeles însă că grosimea capului de îmbinare nu poate fi mai mică de 0,08 mm atât timp, cât rigiditatea, în ansamblu, depinde de rigiditatea materialului însuși.

în general, când se execută elemente mici de îmbinare, așa cum s-a menționat anterior, grosimea foii suport trebuie să fie redusă pentru a asigura o finețe corespunzătoare fermoarului, în ansamblul său. Totuși, dacă gosimea foii suport este foarte mică, aceasta tinde să se desprindă ușor, când elementele de îmbinare ale fermoarului plat, realizat prin turnare, se separă de matriță, în timpul turnării continui, provocând un proces de turnare instabil. Ca și până în prezent, dacă turnarea, în sine, ar putea fi terminată fără dificultăți, foaia suport, realizată și aceasta tot în timpul turnării, ar deveni cutată sau încrețită, făcând ca fermoarul plat să nu fie durabil la diverse utilizări practice.

Problema care apare, în cazul fermoarelor plate, realizate prin turnare, costă în aceea că, în cazul îmbinării, nu se poate asigura o rezistență suficientă a îmbinării respective și o calitate corespunzătoare a suprafeței.

RO 117588 Β1

150

De aceea, unul din obiectivele prezentei invenții este acela de a oferi un fermoar plat, care să permită realizarea unei îmbinări fiabile chiar cu bucle mici din fibră densă, cum ar fi o stofă nețesută. Un alt obiectiv al invenției este de a asigura o rezistență adecvată la desfacere și exfoliere a elementelor de îmbinare, în timpul îmbinării, să îmbunătățească calitatea suprafeței laterale de îmbinare la atingere, să reducă înălțimea elementelor de îmbinare existentă deasupra suprafeței foii suport, comparativ cu fermoarele clasice, să împiedice îndoirea nepermisă în față și lateral a capetelor de îmbinare, să asigure o viteză ridicată de îmbinare cu buclele unei părți asociate a fermoarului, să prezinte durabilitate ridicată la solicitări repetate, să asigure finețea dorită și rezistența la rupere a foii suport.

Problema a fost rezolvată prin realizarea unui fermoar de formă plată, realizat prin turnare din rășină sintetică, alcătuit dintr-o foaie de suport și dintr-o multitudine de elemnte de îmbinare, de mici dimensiuni, realizate în timpul turnării pe suprafața foii suport, pentru a se îmbina cu buclele de pe suprafața părții asociate a fermoarului respectiv. în cazul acestui fermoar plat, realizat prin turnare, fiecare dintre elementele lui de îmbinare comportă o structură cu cap multiplu și o singură tijă de susținere, amplasată vertical pe suprafața frontală a foii suport. Din tija de susținere, pornesc una sau mai multe proeminențe care se ramifică în diferite direcții de la extremitatea superioară a tijei, pentru susținerea a două sau a mai multor capete de îmbinare, de formă plată, îndoite spre exterior, pe direcții de îndoire, din extremitățile exterioare corespunzătoare proeminențelor respective. La rândul lui, fiecare cap de îmbinare are, la partea superioară, o pereche de proeminențe care ies în afară, fiind perpendiculare pe direcția de extindere a fiecărui cap de îmbinare, această parte superioară este, efectiv, plană. Fiecare cap de îmbinare are o grosime variabilă care se micșorează treptat cel puțin în jurul extremității acestuia.

Preferabil, un punct cel mai de sus al fiecărui cap de îmbinare este distanțat față de suprafața frontală a foii suport cu o distanță de 0,2...1,2 mm, fiecare cap de îmbinare depășind nivelul tijei de susținere în afară, până la 0,05...0,7 mm, iar tija are o înălțime de până la 1,0 mm. Aceste intervale de valori reprezintă intervale de valori suficiente pentru ca elementele de îmbinare să intre într-o îmbinare sigură, cu niște bucle mici (puf,fire) ale celeilalte părți asociate a fermoarului respectiv. în special, valorile de la limita inferioară sunt valori stabilite astfel, încât elementele de îmbinare se pot îmbina în mod sigur, chiar cu cele mai mărunte fire de fibră ale unui material nețesut, obișnuit.

în afară de aceste aspecte, când aria totală a suprafețelor superioare, plane, de la partea de sus a capetelor de îmbinare, reprezintă 20...50%, preferabil, 32...40% din aria suprafeței frontale a foii suport, este posibil să se asigure o viteză corespunzătoare de îmbinare cu buclele părții asociate a fermoarului și să se elimine senzația de mâncărime la atingerea suprafeței de îmbinare a fermoarului plat. Când o lungime continuă a unui fermoar, având structura descrisă anterior, este atașat, în mod continuu, pe folii de tapet, fermoarul plat este derulat continuu și debitat succesiv la o lungime prestabilită, iar fermoarele plate sunt amplasate pe o traiectorie curbată, odată cu rotirea unei role, când suprafețele lor de îmbinare conlucrează cu un număr corespunzător de porțiuni fixate pe lungimea suprafeței circumferențiale a rolei. Fermoarele plate, tăiate, sunt atașate succesiv la hârtiile de tapet individuale, fiind introduse pe o traiectorie perpendiculară pe suprafața circumferențială a rolei. în consecință, întrucât este necesar să se introducă fermoarele plate, tăiate, în timp ce acestea sunt aspirate pe suprafața circumferențială a rolei, în mod eficient și fiabil, și dat fiind faptul că raportul dintre suprafața totală a suprafețelor superioare, plane, ale vârfurilor capetelor de îmbinare și suprafața frontală totală a foii suport este stabilit între limitele anterior precizate, este posibil să se aspire, în mod fiabil, fermoarele plate pe suprafața circumferințială a rolei de tapet.

155

160

165

170

175

180

185

190

RO 117588 Β1

De asemenea, preferabil, fiecare cap de îmbinare are o lățime, situată perpendicular pe direcția de ieșire a capului de îmbinare, egală cu 50..70% din suma lungimii totale a unei perechi de proeminențe și lățimea capului de îmbinare; anume, lățimea totală a unei perechi de proeminențe reprezintă 30...50% din suma lățimii capului de îmbinare și lățimii totale a unei perechi de proeminențe. în prezența acestor proeminențe, este posibil, în primul rând, de a face ca suprafețele superioare ale capetelor de îmbinare să fie plate pentru a ameliora senzația de mâncărime la atingerea acestor vârfuri și, în al doilea rând, de a reduce înălțimea punctului cel mai înalt al capului de îmbinare față de suprafața frontală a foii suport, dacă aceeași cantitate de rășină se folosește pentru partea superioară a capului de îmbinare, inclusiv proeminențele respective. De aceea este posibil nu numai de a realiza elemnte de îmbinare de dimensiuni mici, dar și de a face ca suprafața frontală a foii suport să rămână plană, fără să se formeze încrețituri sau cute.

A treia funcție a acestor proeminențe, spre deosebire de funcția unui cap clasic de îmbinare, sub formă de cârlig, care are o configurație uniformă, cu care se îmbină bucla asociată, este aceea ca bucla individuală a părții asociate a fermoarului plat să se poată înfășură în jurul porțiunii dintre tijă și proeminență, astfel încât capul de îmbinare să nu poată fi eliberat ușor, sporind astfel în mod neașteptat, rezistența la îmbinare. Totuși, spre deosebire de un element de îmbinare clasic, având cap de îmbinare sub formă de umbrelă, ce se extinde în toate direcțiile de la partea superioară a tijei de susținere, întrucât capetele de îmbinare se ramifică și se extind radial din supafața tijei, chiar dacă respectivele capete de îmbinare sunt suspendate, în zona de prindere, de către buclă respectivă, această buclă poate fi deplasată lin, în jurul proeminențelor, cu o rezistență mică, de către o forță de separare mai mare decât în cazul unui cap de îmbinare clasic, sub formă de cârlig, și mai mică decât cea din cazul unui cap clasic de îmbinare, sub formă de umbrelă, deoarece capul de îmbinare se deformează elastic în zona gâtului, pentru a-și menține poziția verticală, când asupra fermoarului plat se exercită o forță de exfoliere. Ca urmare, se poate asigura un grad corespunzător pentru rezistența de îmbinare, în ciuda dimensiunilor mici, ale capetelor de îmbinare, fără să provoace deteriorări nici elementelor de îmbinare, nici buclelor asociate.

în plus, în prezența proeminențelor poate fi modificată forma capului de îmbinare. Astfel, întrucât proeminențele determină un grad sporit al rezistenței de îmbinare cu buclele respective, așa cum s-a prezentat anterior, este posibil ca întregul element de îmbinare să se îndoaie, în general, căpătând forma literei L inversat, când capul de îmbinare se extinde efectiv în linie dreaptă, fără să se curbeze către în jos, spre foaia suport, ca în cazul capului clasic de îmbinare, sub formă de cârlig. Aceasta ușurează introducerea capului de îmbinare, chiar prin bucle ale părții asociate de dimensiuni mici, de exemplu, fibre scurte, singulare, ca parte integrantă a unei stofe obișnuite, nețesută.

în cazul unui plus de fibră singulară și măruntă, este preferabil ca suprafața superioară plată a numitului cap de îmbinare să fie înclinată cu un unghi θ față de planul orizontal, acest unghi Θ satisfăcând relația 0<θ<35° și ca suprafața inferioară a capului de îmbinare să fie înclinată la un unghi Θ față de planul orizontal, acest unghi θ satisfăcând relația 5<θ<45°.

în același timp, este deosebit de util ca fiecare cap de îmbinare să prezinte, în porțiunea extremității sale, o grosime, pe verticală, egală cu 50...90% din grosimea porțiunii lui de la bază. în cazul configurației de înclinare, descrise anterior, este imposibil de a se obține rezistența la îmbinare cu bucla asociată decât cu elementul de îmbinare clasic, sub formă de J sau sub formă de L inversat. Optim este ca fiecare cap de îmbinare sau, cel puțin partea superioară, inclusiv proeminențele, să prezinte un grad mai ridicat de rigiditate decât tija de susținere și restul porțiunii elementului de îmbinare, în scopul de a mări rezistența capului de îmbinare, împotriva separării de bucla asociată și de a stabiliza forma capului de îmbinare.

RO 117588 Β1

245

Este, de asemenea, preferabil ca tija de susținere să prezinte o poziție verticală pe suprafața frontală a foii suport și să aibă o suprafață laterală, ce se extinde în afara capului de îmbinare, în scopul de a susține, în mod sigur, capul de îmbinare pe partea de la baza sa, când elementul de îmbinare este apăsat și de a împiedica deformarea ușoară a capului de îmbinare. în general, deoarece acest gen de fermoar plat, realizat prin turnare, sub formă de bandă continuă, care se înfășoară pe rolă, pentru stocare și transport, elementele de îmbinare, care stau vertical pe suprfața frontală a foii suport, tind să se deformeze din cauza presiunii prea mari. Totuși, având suprafața capului de îmbinare extinsă lateral, dispusă efectiv central, sub partea superioară a capului de îmbinare, așa cum s-a descris, este posibil să se realizeze elemente de îmbinare cu o rezistență adecvată la apăsare. Mai mult decât atât, când suprafețele interioare ale gâturilor fiecărui element de îmbinare, aflate față în față, se extind dintr-o poziție centrală a extremității superioare a tijei de susținere, fiind înclinate la o distanță una față de alta, și când partea de jos a unui gol format între suprafețele interioare, aflate față în față, ale gâtului, se află efectiv într-un plan orizontal, care trece prin extremitățile inferioare, ale suprafețelor de la bază, ale capetelor de îmbinare, este posibil ca gâturile inferioare să se deformeze elastic mai ușor comparativ cu tija de susținere, astfel încât buclele de prindere asociate să poată intra în îmbinare și ieși din această îmbinare, cu capetele de îmbinare, în mod lin.

în plus, dacă foaia suport are, la poziții prestabilite de pe suprafața frontală, un număr stabilit de adâncituri, pe ale căror suprafețe de la bază stau vertical elementele de îmbinare, atunci înălțimea aparentă a elementelor de îmbinare, care se reliefează din foaia suport, este egală cu rezultatul ce se obține scăzând înălțimea adânciturii din înălțimea efectivă a elementelor de îmbinare, chiar dacă înălțimea efectivă a elementelor de îmbinare este aceeași cu cea clasică. Anume, chiar dacă distanța dintre extremitatea inferioară a capului de îmbinare și partea de jos a extremității de la bază a tijei suport (suprafața de jos a adânciturii) este aceeași ca și cea clasică, atunci distanța dintre extremitatea inferioară a unui cap de îmbinare, individuală și aria lipsită de adâncituri, a suprfeței frontale a foii suport este egală cu diferența dintre înălțimea efectivă a unui element de îmbinare, individuală, considerată de la extremitatea bazei tijei de susținere și înălțimea adânciturii.

Având aceste adâncituri pe suprafața frontală, foaia suport poate fi îmbunătățită remarcabil, din punctul de vedere al unei rigidități destul de scăzute, deși grosimea ei aparentă este aceeași ca și la cea clasică. De asemenea, această foaie suport poate fi ferită de o întindere excesivă, când fermoarul plat este scos în afară din matrița de turnare, după ce s-a terminat operația efectivă de turnare. Ca urmare a acestui fapt, se poate obține un produs de înaltă calitate, durabil, lipsit de încrețituri ale foii suport și adecvat,. Dacă înălțimea tijei de susținere a fiecărui element de îmbinare, față de suprafața bazei adânciturii corespunzătoare, reprezintă 1/5...9/10 din înălțimea celui mai înalt punct al capului de îmbinare față de suprafața bazei adânciturii, atunci este posibil să fie micșorat gradul de rigiditate a capului de îmbinare, de la gâtul actual, și să se reducă înălțimea aparentă a tijei de susținere, aflată deasupra ariei lipsite de adâncituri, a suprafeței frontale a foii suport, astfel încât tija de susținere rezultă mai rigidă la îndoire, stabilizând, astfel, forma tijei de susținere, când elementul de îmbinare se îmbină cu bucla asociată. în plus, fiecare adâncitură are o lățime astfel determinată, încât să primească buclele părții asociate a fermoarului respectiv.

Acest fermoar plat poate fi fabricat din rășină topită, injectată sau extrudată continuu către suprafața periferică a unei roți, care are, în acest caz, rolul de matriță acționată în mișcarea de rotație, dintr-o duză de injecție sau extrudare, la o presiune prestabilită a rășinei, astfel încât o parte din rășina topită ia forma unei foi suport de-a lungul suprafeței periferice a roții-matriță, în timp ce restul de rășină pătrunde, succesiv, într-o multitudine de cavități, pentru a forma elementele de îmbinare, cavități care sunt practicate pe suprafața periferică

250

255

260

265

270

275

280

285

290

RO 117588 Β1 a roții-matriță pentru a forma o multitudine de elemente de îmbinare, ce fac corp comun cu foaia suport. Ca rezultat, se obține un fermoar plat, primar - intermediar, sau sub formă de semifabricat, turnat continuu. Cavitățile pentru formarea elementelor individuale de îmbinare sunt îndoite la un unghi de 90°...180°, iar extermitățile semifabricatelor, sub formă de elemente individuale pentru îmbinare, sunt presate cu ajutorul unor mijloace de încălzire și presare pentru a reduce unghiul de îndoire și a da forma proeminențelor, completând astfel elementele de îmbinare, având forma menționată anterior.

Când acesta se deplasează efectiv de-a lungul unei jumătăți din suprafața periferică a roții-matriță, acest fermoar plat, intermediar, este răcit prin intermediul unei surse de răcire cu apă, montată în roata-matriță și, în același timp, este deplasat, intrând și trecând prin baia cu apă de răcire, în care circulă apa de răcire, cu o temperatură scăzută, pentru a realiza o răcire rapidă a rășinii și a ușura solidificarea acesteia.

Deoarece fermoarul plat, intermediar, se solidifică în urma aplicării unei răciri rapide, înainte de a începe cristalizarea materialului din care este confecționat fermoarul respectiv, este posibil ca întreaga foaie suport și toate elementele de îmbinare să devină adecvat, mai elastice. în consecință, fermoarul plat este mai convenabil pentru a fi folosit la rufărie de corp și la hârtia de tapet, care necesită un grad adecvat de finețe.

Când foaia suport, solidificată, se separă de suprafața roții-matriță, prin intermediul unor role de ridicare, elementele individuale de îmbinare, răcite și solidificate, sunt trase succesiv, în mod lin, din cavitățile de formare a elementelor de îmbinare, deoarece aceste elemente de îmbinare se deformează elastic, într-o formă dreaptă. în special, dacă suprafețele interioare, aflate față în față, ale gâturilor fiecărui element de îmbinare se extind din poziția centrală a extremității superioare a tijei de susținere și sunt înclinate una față de alta, așa cum s-a menționat anterior, atunci elementele de îmbinare pot fi scoase ușor din cavități deoarece grosimea capului de îmbinare este mai mică de aproximativ 1/2 din grosimea tijei de susținere pe direcția de extindere a capului de îmbinare.

Apoi, partea superioară a capului de îmbinare individuală a fermoarului plat, sub formă de semifabricat, este încălzită și presată de către un mijloc de încălzire și presare pentru a fi înmuiată, în timp ce este și ușor înclinată. Ca urmare, suprafața superioară a vârfului se deformează, luînd forma unei suprafețe plane și, în același timp, se extinde, astfel încât să formeze o pereche de proeminențe, care ies în sensuri opuse. în acest fel, se fabrică fermoarul plat, realizat prin turnare, la care o multitudine de elemente de îmbinare, având structura descrisă anterior, stau în poziție verticală pe foaia suport.

La exemplul de realizare, precedent, este important faptul că fermoarul plat, care a trecut prin mijlocul de încălzire și presare, este răcit lent la temperatura normală a mediului ambiant, fără a fi răcit de către un mijloc independent de răcire, după care fermoarul plat este înfășurat pe o rolă și procesul de fabricație se termină. Când partea de sus, încălzită și deformată, a capului de îmbinare se răcește lent, pentru a se solidifica, în porțiunea încălzită are loc un proces de cristalizare, astfel încât capul de îmbinare va înregistra o creștere a rigidității în comparație cu tija de susținere. în mod specific, deoarece capetele de îmbinare au un grad sporit de rigiditate, în comparație cu foaia suport, iar elementele de îmbinare, care sunt răcite rapid pentru a întârzia cristalizarea și deci, pentru a deveni excelente ca finețe, este posibil să se asigure o rigiditate adecvată a capetelor de îmbinare, chiar dacă elementele de îmbinare au dimensiuni mici, garantând, astfel, gradul cerut de rezistență pe direcția de exfoliere, chiar în cazul unui element de îmbinare având o structură cu un singur cap.

Fermoarul conform invenției prezintă următoarele avantaje:

-are durabilitate mărită;

-are posibilități largi de utilizare;

RO 117588 Β1

-elimină senzația neplăcută la atingere;

-asigură o îmbinare cu o rezistență la desfacere corespunzătoare.

Invenția va fi prezentată, în continuare, în legătură și cu fig. 1...12, care reprezintă:

-fig.1, vedere parțială, în plan orizontal, a fermoarului plat într-o primă variantă de realizare;

-fig.2, vedere parțială, laterală, a fermoarului plat;

-fig.3, vedere parțială, frontală, a fermoarului plat;

-fig.4, vedere parțială, la scară mărită, a fermoarului în plan orizontal;

-fig.5, vedere parțială, în plan orizontal, la scară mărită, a fermoarului;

-fig.6, vedere parțială, la scară mărită, în plan lateral, a fermoarului;

-fig.7, vedere parțială, la scară mărită, în perspectivă, a fermoarului;

-fig.8, vedere parțială, în plan orizontal, a fermoarului plat, în care se reprezintă un exemplu de aranjare a elementelor de îmbinare;

-fig.9, vedere de ansamblu, cu secțiune transversală, prezentând construcția unui mijloc de realizare a fermoarului plat;

-fig. 10, vedere parțială, în perspectivă, a unui fermoar plat în altă variantă de realizare;

-fig.11, vedere parțială, în plan orizontal, a fermoarului plat;

-fig. 12, vedere parțială, frontală, a fermoarului plat într-o altă variantă de realizare.

Fermoarul plat, conform invenției, cuprinde o foaie suport 1 și mai multe elemente de îmbinare 2, orientate, vertical, pe suprafața frontală a foii suport 1.Fiecare dintre elementele îmbinare 2 reprezintă o structură cu cap dublu, având o tijă de susținere 21, unică, perpendiculară pe suprafața foii suport 1. Din corpul tijei de susținere 21, se ramifică o pereche de gâturi 22 continuate cu o pereche de capete de îmbinare 23. Capetele de îmbinare 23 au o poziție aproximativ paralelă cu foaia suport 1, fiind înclinate către în sus cu extremitatea lor cea mai îndepărtată.

în cazul acestui exemplu de realizare, cele două capete de îmbinare 23,23a se extind lateral, în sensuri opuse.

în cazul altei variante de realizare, fiecare element de îmbinare 2 poate prezenta o structură cu cap multiplu, putând avea trei sau chiar mai multe capete de îmbinare 23, care pornesc în direcții diferite, dintr-o singură tijă de susținere 21. Este preferabil ca aceste capete de îmbinare 23 să iasă în afară, pe direcție radială, pentru a face ca elementele de îmbinare 2 să fie lipsite de direcționare, la îmbinarea cu buclele părții asociate a fermoarului respectiv.

La acest exemplu de realizare, foaia suport 1 prezintă, pe suprafața sa activă, mai multe rânduri de adâncituri 1a, orientate pe direcția unui rând de elemente de îmbinare 2 din ale căror suprafețe de fund se dezvoltă, perpendicular, elementele de îmbinare 2, care au, între ele, o distanță cu o valoare prestabilită. Suprafețele laterale opuse ale tijelor de susținere, indidividuale, 21 fac corp comun cu pereții laterali, opuși, ai adânciturii 1a; ca rezultat, fiecare adâncitură 1a este divizată într-o multitudine de segmente de către tijele suport, individuale, 21.

în conformitate cu exemplul de realizare prezentat, elementele de îmbinare 2 sunt aranjate în rânduri drepte, având direcție comună, iar rândurile de elemente de îmbinare 2 sunt paralele între ele. Aranjamentul adânciturilor 1a nu trebuie, sub nici o formă, să fie limitat la cea prezentată în acest exemplu de realizare, acestea putând fi dispuse absolut independent una față de cealaltă. Segmentele de adâncituri 1a, prezentate în fig. 1 ca fiind orientate de-a lungul fiecărei perechi de rânduri învecinate de elemente de îmbinare 2, sunt aranjate într-o schemă de intercalare, însă aceste segmente de adâncituri 1a pot fi aranjate și într-o schemă având configurația unei table de șah, așa cum este prezentat în fig. 8.

345

350

355

360

365

370

375

380

385

390

RO 117588 Β1 în cazul fermoarului, conform invenție, prezentat în fig. 5, o distanță H1, dintre punctul cel mai de sus sau 0 al extremității superioare al capului de îmbinare 23 și extremitatea inferioară (suprafața de la baza adânciturii 1a) a tijei de susținere 21 este aceeași ca la un fermoar clasic, iar o altă distanță ΗΓ, situată între punctul cel mai de sus 0 al extermității superioare a capului de îmbinare 23 și suprafața frontală a foii suport 1, pe care nu sunt adânciturile 1a, este egală cu diferența dintre distanța H1, adică înălțimea efectivă a elementului de îmbinare 2 și o dimensiune d1, care este adâncimea adânciturii 1a. Aceasta înseamnă că, deși înălțimea efectivă a elementului de îmbinare 2, orientat vertical pe foaia suport 1, este ca și cea clasică, înălțimea aparentă ΗΓ a elementului de îmbinare 2, aflată deasupra suprafeței frontale a foii suport 1, este mai mică decât înălțimea efectivă H1 cu dimensiunea d1 a adânciturii 1a. Existând această adâncitură 1a pe suprafața sa frontală, foaia suport 1 poate fi îmbunătățită din punct de vedere al micșorării rigidității, aceasta devenind destul de moale și flexibilă, cu toate că grosimea ei aparentă este aceeași ca și în cazul fermoarelor clasice. De asemenea, această foaie suport 1 poate fi ferită de o întindere excesivă sau de rupere când fermoarul plat este extras din matriță, după operația de turnare. Ca urmare, se poate obține un produs de înaltă calitate, durabil și lipsit de încrețituri care, de obicei, apar pe suprafața frontală a foii suport 1.

Când elementul de îmbinare 2 al fermoarului plat, conform acestui exemplu de realizare, se îmbină cu bucla asociată, extremitatea buclei respective aflându-se sub capul de îmbinare 23 este ghidată de către adâncitura 1a, pentru a ajunge la extremitatea de la baza tijei de susținere 21 a elementului de îmbinare 2, astfel încât capul de îmbinare 23 trece ușor prin bucla respectivă.

Ca o primă caracteristică a elementului de îmbinare 2, conform invenției, așa după cum s-a prezentat anterior în fig. 4, la scară mărită, se poate remarca că un vârf 23a’ al capului de îmbinare 23, văzut în plan orizontal, formează o suprafață plană P cu excepția porțiunii extreme, iar această suprafață superioară P are formă ovală, în secțiune transversală. Desigur că secțiunea transversală a acestei suprafețe superioare P nu trebuie limitată la forma de ou; aceasta poate fi astfel determinată încât corzile corespunzătoare, cele mai lungi, de la două porțiuni semiovale identice să se racordeze la cele două laturi mai lungi ale unui dreptunghi sau unei alte forme similare. Este preferabil ca aria totală a supafețelor superioare, plane P, ale tuturor capetelor de îmbinare 23 să reprezinte 20...50% din aria întregii suprafețe frontale a foii suport 1. Observând elementul de îmbinare 2, în vedere frontală, fig. 6, se vede că o parte din suprafața superioară, plană P iese în afară laturilor opuse pentru a forma o pereche de proeminențe 23a’. Preferabil, fiecare din proeminențele 23a’ are o lățime W1, perpendiculară pe direcția de extindere a capului de îmbinare 23, fiind egală cu 50..70% din altă înălțime W2 care este o lățime, pe aceeași direcție, dar incluzând și proeminența 23a’.

A doua caracteristică a elementului de îmbinare 2 constă în acea că numitul cap de îmbinare 23, care se extinde prin gâtul 22, putându-se îndoi, are o dimensiune mică, așa cum se poate vedea din partea laterală a acestuia. După cum se vede în fig. 5, capul de îmbinare 23 are o grosime variabilă T, care descrește gradual de la o extremitate inferioară 0' la cealaltă extremitate superioară 0. Această descreștere de grosime T este, preferabil, de 10...50%. Tot la acest exemplu de realizare, suprafața superioară, plană P, a fiecărui element de îmbinare 23, este înclinată, față de planul orizontal, cu un unghi Θ care satisface relația O<0<35O°,iar suprafața inferioară a fiecărui cap de îmbinare 23 este înclinat, față de planul orizontal, cu un unghi 0’care satisface relația 5<0’<45°. Ca rezultat, întregul cap de îmbinare 23 se extinde în linie dreaptă, înclinându-se ușor în sus către extremitatea

RO 117588 Β1

440 superioară. în plus, unghiul Θ de înclinare a suprafeței superioare P a capului de îmbinare 23 este fixat la o valoare ceva mai mică față de valoarea unghiului Θ’ de înclinare al suprafeței inferioare a capului de îmbinare 23. în consecință, chiar dacă bucla asociată are o înălțime mai redusă și dimensiuni mai mici, este posibil ca numitul cap de îmbinare 23 să pătrundă în respectiva buclă și bucla să poată ajunge ușor la extremitarea de la baza capului de îmbinare 23.

Mai mult decât atât, la această variantă de realizare, întregul cap de îmbinare 23, sau cel puțin partea superioară 23a, inclusiv proeminențele 23a’, au un grad de rigiditate mai ridicat decât tija de susținere 21 și restul elementului de îmbinare 2, în scopul de a crește rezistența capului de îmbinare 23 împotriva separării de bucla asociată și de a stabiliza forma capului de îmbinare 23. Tija de susținere 21 se află în poziție verticală pe suprafața frontală a foii suport 1 și are o suprafață laterală dispusă efectiv central sub suprafața superioară, plană, P a capului de îmbinare 23, în scopul de a susține în mod sigur capul de îmbinare 23 pe partea de la baza lui, atunci când o forță mare se exercită către partea superioară 23a a elementului de îmbinare 2, element care are poziție verticală pe suprafața frontală a foii suport 1 și de a împiedica deformarea cu ușurință a capului de îmbinare 23. Deci, este posibil de a face ca elementele de îmbinare 2 să fie rezistente, în mod adecvat, și mai mult sau mai puțin deformabile la apăsare. în plus, la acest exemplu de realizare, o pereche de suprafețe interioare 22a, aflate față în față, ale gâturilor 22, aparținând fiecărui element de îmbinare 23, se extind dintr-o poziție centrală a extremității superioare a tijei de susținere 21 și sunt înclinate, îndepărtându-se una de alta. în cazul exemplului de realizare ilustrat, suprafețele interioare 22, aflate față în față, ale celor două gâturi 22, formează între ele un gol în formă de “V”. Acest gol poate avea, în general, formă de “U” sau orice altă formă similară. Deși baza golului format între suprafețele interioare 22a poate fi dispusă într-o poziție dorită, ea trebuie dispusă, preferabil, într-un plan orizontal care să treacă prin extremitățile inferioare ale capetelor de îmbinare 23 sau cel puțin sub acest plan. Din cauza acestui gol adânc este posibil ca gâturile 22 să se deformeze elastic mai ușor, astfel încât buclele asociate să se îmbine ușor cu capetele de îmbinare 23 sau să iasă lin din îmbinare. După cum se prezintă în fig. 4,5,6, unde elementul de îmbinare 2 este prezentat la scară mărită, înălțimea ΗΓ dintre punctul cel mai de sus 0 al extremității superioare a capului de îmbinare 23 și suprafața frontală a foii suport 1 este de 0,2...1,2 mm, lungimea L1 a capului de îmbinare 23, măsurată de la tija de susținere 21, este de 0,05...0,7 mm, iar înălțimea H2 a tijei de susținere 21, aflată deasupra suprafeței frontale a foii suport 1 este de până la 1,0 mm. înălțimea H2 a tijei de susținere 21 reprezintă distanța de la suprafața lipsită de adâncituri a suprafeței foii suport 1 și punctul cel mai de sus al extremității superioare 0 a capului de îmbinare 23; în prezența adânciturii 1a din suprafața frontală a foii suport 1, înălțimea H2 a tijei de susținere 21 este egală cu zero când tija de susținere 21 are o înălțime egală cu dimensiunea d1 a adânciturii 1a. în absența adânciturii 1a din suprafața foii suport 1, dacă înălțimea H2 a tijei de susținere 21 este egală cu zero, aceasta înseamnă că tija de susținere 21 nu există și, respectiv, că un număr de capete de îmbinare 23 se înalță într-o poziție ușor înclinată, direct din suprafața frontală a foii suport 1 printr-un număr de capete corespunzătoare.

Referitor la elementul de îmbinare 2, prezentat în fig. 5, distanța HT dintre punctul cel mai de sus 0 al extremității superioare a capului de îmbinare 23 și suprafața frontală a foii suport 1 este de 0,297 mm (înălțimea H1 de la suprafața bazei adânciturii 1a este de 0,348 mm), lungimea L1 a capului de îmbinare de la tija de susținere 21 este de 0,152 mm, iar înălțimea H2 a tijei de susținere 21, aflată deasupra suprafeței frontale a foii suport 1, acolo unde adâncitura 1a nu există, este egală cu 0,125 mm. Unghiul Θ de înclinare a

445

450

455

460

465

470

475

480

485

RO 117588 Β1 suprafeței plane P, de la partea superioară a capului de îmbinare 23, este de 13,3°, unghiul Θ’ de înclinare a suprafeței inferioare a capului de îmbinare 23 este de 20,6°, lățimea totală, pe lungimea totală a părții superioare 23a cu proeminențele 23a’, este de 0,263 mm, lățimea W1 a tijei de susținere 21 a gâtului 22 și a capului de îmbinare 23, exclusiv cea a părții superioare 23a, este de 0,15 mm, grosimea L2 a proeminențelor 23a’, în sensul de ieșire (îngroșare), este de 0,56 mm, aria totală a suprafețelor plane, superioare, P ale tuturor capetelor de îmbinare 23 este de 35% din aria suprafeței frontale a foii suport 1, iar densitatea elementelor de îmbinare 2 este de 250 elemente/cm². Aceste valori numerice, care reprezintă numai un exemplu optim de realizare a invenției, nu trebuie să fie limitate sub nici o formă la acest caz, ele putând fi modificate după cum se dorește în legătură cu buclele asociate.

în prezența proeminențelor 23a’ elementul de îmbinare 2, care face obiectul acestei invenții, poate avea mai multe funcții utile care nu pot fi realizate în cazul elementelor de îmbinare simple în formă de J, L sau T.

Ca primă funcție, se poate remarca posibilitatea de a se forma o suprafață P efectiv plană pe partea superioară 23a a capului de îmbinare 23, care la atingerea acestei părți superioare 23 a conferă o senzație de suprafață netedă, care nu produce sezația de mâncărime. A doua funcție, considerând aceeași cantitate de rășină pentru partea superioară 23a a capului de îmbinare 23, inclusiv pentru proeminențele 23a’, constă în posibilitatea de a face ca înălțimea punctului cel mai înalt al părții superioare 23a a capului de îmbinare 23, deasupra suprafeței frontale a foii suport 1, să fie relativ mică, fără a se modifica înălțimea suprafeței inferioare a capului de îmbinare 23 deasupra suprafeței frontale a foii suport 1. De aceea, este posibil nu numai să se realizaze capete de îmbinare cu dimensiuni mici, ci să se obțină și o suprafață frontală a foii suport 1 absolut plană, fără să se formeze nici o adâncitură ca în fig. 1...3.

A treia funcție, spre deosebire de funcția unui cap de îmbinare clasic, în formă de cârlig, având o mărime efectiv uniformă, cu care se îmbină bucla asociată, constă în aceea că, în prezența proeminențelor 23a’, bucla individuală a părții asociate a fermoarului plat poate fi înfășurată în jurul gâtului 22, situat între tija de susținere 21 și proeminențele 23a‘, astfel încât capul de îmbinare 23 să nu poată fi scos ușor, sporind astfel, în mod vizibil, rezistența îmbinării. Mai mult decât atât, spre deosebire de elementul clasic de îmbinare sub formă de ciupercă, având un cap de îmbinare sub formă de umbrelă ce se extinde în toate direcțiile din partea superioară a tijei de susținere, în cazul invenției capetele de îmbinare 23 se ramifică și se extind radial din tija 21, chiar dacă numitul cap de îmbinare 23 este suspendat la gât de către o buclă, respectiva buclă are posibilitatea de a se deplasa lin în jurul proeminențelor 23a’, cu o rezistență redusă, sub acțiunea unei forțe de separare mai mare decât în cazul unui cap obișnuit de îmbinare, sub formă de cârlig, și mai mică decât în cazul unui cap de îmbinare sub formă de umbrelă, deoarece capul de îmbinare 23 se deformează elastic prin intermediul gâtului 22 pentru a sta verical când asupra fermoarului se exercită o forță de desfacere. Ca urmare, este posibil să se asigure un grad cerut pentru rezistența la îmbinare, în ciuda dimensiunilor mici ale capetelor de îmbinare 23, fără a se produce deteriorări a elementelor de îmbinare 2 și nici a buclelor asociate.

în plus, în prezența proeminențelor 32a’ este posibil să se modifice forma capului de îmbinare 23, așa cum s-a descris anterior. Anume, întrucât proeminențele 23a’ determină un grad sporit al rezistenței de îmbinare cu buclele asociate, capul de îmbinare 23 poate avea o configurație capabilă de a face ca acest cap 23 să se extindă drept și cu o ușoară înclinare către în sus, putând duce la îndoirea părții superioare a tijei de susținere 21. Acest fapt ușurează introducerea capului de îmbinare 23 chiar prin bucle de dimensiuni mici, cum ar fi, de exemplu, un puf de fibre singulare de pe o stofă obișnuită, nețesută.

RO 117588 Β1

La acest exemplu de realizare, elementele de îmbinare 2, din fiecare rând învecinat, sunt aranjate după o schemă de intercalare, astfel încât foaia suport 1 nu se poate rupe pe rândurile de elemente de îmbinare 2. Ca alternativă, elementele de îmbinare individuale 2, din fiecare rând, sunt aliniate cu cele din rândurile alăturate, așa cum este prezentat în fig.

8.

în fig. 9, care reprezintă schema unei instalații de realizare a fermoarului conform invenției, se prezintă o duză de injecție al cărui cap este sub forma unui arc de cerc, complementară suprafeței circumferențiale a roții-matriță 5 pentru extrudare continuă a rășinei topite dintr-un canal 6b care comunică cu un spațiu corespunzător dintre duza 6 și roata-matriță

5. Duza de injecție 6 are forma de “T”, fiind dispusă față în față cu suprafața circumferențială a foii suport 1, și o cantitate constantă de rășină topită este injectată continuu pentru a se putea da forma foii suport 1 în spațiul 6a, la o presiune prestabilită a rășinei. în acest exemplu de realizare, duza de injecție are un singur canal de alimentare 6b, poziționat central față de periferia roții-mariță 5. Rășina sintetică, topită, poate fi polipropilenă, polietilenă cu densitate mică, elastomer poliesteric sau nailon.

Roata-matriță 5 poate fi un tambur tubular având în interior o manta 7a pentru apa de răcire, fiind alcătuit dintr-o multitudine de virole așezate fix una peste cealaltă, în lungul axei tamburului respectiv.

O suprafață periferică a roții 5 servește ca suprafață de formare pentru turnarea fermoarului plat.

După cum s-a descris anterior, se asigură un spațiu 6a între suprafața, sub formă de arc de cerc, a duzei de injecție 6 și periferia roții-matriță 5. Matrița 5 este paralelă cu axa canalului 6b.

Pentru turnarea elementelor de îmbinare 2, în suprafața periferică a roții-matriță 5, niște cavități 51 pentru formarea elementelor de îmbinare 2 sunt aranjate într-o multitudine de rânduri distanțate corspunzător și care se extind paralel cu axa de rotație a roții-matriță 5. Există, de asemenea, o multitudine de canale inelare, nefigurate, circumferențiale. Câte un asemenea canal este destinat fiecărei perechi de rânduri adiacente de cavități 51; fiecare canal inelar servește drept cavitate pentru turnarea unei părți din suprafața frontală a foii suport 1 situată lângă tijele de susținere 21 și capetele de îmbinare 23. Roata-matriță 5 este acționată de un mijloc de antrenare, nereprezentat, pentru a se roti în sensul indicat de săgeată din fig. 9.

Porțiunea inferioară a roții-matriță 5 este în contact cu apa de răcire aflată într-un bazin 7b, dispus la partea inferioară a roții-matriță 5. O pereche de role 10,11, de preluare pe orizontală a produsului turnat continuu, este dispusă în aval și pe direcția diametrului, și mai sus decât bazinul 7b cu apă de răcire. Un ansamblu de debavurare, nereprezentat, este dispus, de asemenea, în aval și pe diametru, în sus, față de bazinul 7b cu apă de răcire, pentru tăierea marginilor fermoarului plat, sub forma de produs intermediar, turnat, care este un semifabricat al fermoarului plat realizat prin turnare continuă și în stare finală. în plus, în aval de ansamblul de debavurare, s-a prevăzut o altă pereche de role 9a,9b, pentru formarea proeminențelor 23a’ ale capului de prindere 23.

în interiorul rolei superioare 9a se află o sursă de încălzire, nereprezentată, dispusă astfel încât temperatura acesteia, la suprafață, să poată fi reglată corespunzător temperaturii de înmuiere a rășinei. Extremitatea inferioară a suprafeței periferice a rolei superioare 9a este dispusă la un nivel situat puțin sub un plan orizontal ce trece prin capul de îmbinare 23' al fermoarului plat sub formă de produs primar-intermediar. Poziția de reglaj a rolei superioare 9a se stabilește în conformitate cu o mărime dorită a proeminențelor 23a’ care

535

540

545

550

555

560

565

570

575

580

RO 117588 Β1 depășesc nivelul vârfului 23a al capului de îmbinare 23 al elementului de înbinare 2,conform invenției. Pe de altă parte, suprafața superioară a rolei inferioare 9b este dispusă într-un plan orizontal în care se deplasează suprafața posterioară a foii suport 1' a fermoarului plat, sub formă de produs primar-intermediar SF’. Poziția pe verticală a rolei superioare 9a poate fi reglată cu un dispozitiv de reglare a nivelului, neilustrat, iar temperatura de încălzire a rolei superioare 9a poate fi reglată, după dorință, în conformitate cu tipul rășinei utilizate. Rola superioară 9a, cât și rola inferioară 9b pot fi acționate în mod independent sau în comun, cu condiția ca mișcarea lor de rotație să fie sincronizată. Cel puțin rola superioară 9a este legată funcțional la un mijloc de acționare cum ar fi un motor electric de acționare, nefigurat. Rola inferioară 9b poate fi înlocuită cu o placă având suprafața plană, cu frecare redusă.

în scopul formării fermoarului plat SF, conform prezentei invenții cu ajutorul dispozitivului descris anterior, când rășina topită este injectată continuu din duza de injecție 6 în spațiul 6a dintre suprafața duzei 6 și suprafața periferică o roții- matriță 5, la o presiune prestabilită a rășinei topite, o parte din rășină umple cavitățile 51 pentru a forma elementul de îmbinare 2 precum și spațiul menționat, pentru a forma foaia T sub formă de produs intermediar, în acest fel, o multitudine de produse intermediare, pentru elementele de îmbinare 2', este formată dintr-o bucată cu suprafața foii suport 1' odată cu rotirea roții-matriță 5. în acest fel se realizează, prin turnare continuă, fermoarul plat, primar-intermediar, SF’.

în timp ce fermoarul SF’este un semifabricat pentru fermoarul SF, conform invenției, acesta se deplasează efectiv pe o jumătate din suprafața periferică a roții-matriță 5. Fermoarul SF’, sub formă de produs primar-intermediar, este bine răcit de către apa din bazinul de răcire 7a a cărui manta este montată în roata-matriță 5 și, în același timp, fermoarul SF’, sub formă de produs primar-intermediar, este trecut prin baia de apă din bazinul de răcire 7b în care apa de răcire este recirculată și menținută la o temperatură de aproximativ 15°C, fiind astfel răcit pentru a realiza solidificarea rășinei. Deoarece fermoarul SF’, sub formă de produs primar-intermediar, se solidifică în urma aplicării unei răciri rapide, înainte de a începe cristalizarea materiei prime utilizată la realizare fermoarului SF’ sub formă de produs primarintermediar, este posibil de a face ca întreaga foaie suport T și toate elementele de îmbinare 2 să fie convenabil de moi.

Când foaia suport Γ se separă de pe suprafața periferică a roții-matriță 5 cu ajutorul rolelor de preluare 10,11, elementele de îmbinare 2', solidificate și răcite individual, sunt extrase succesiv și lin din cavitățile 51 pentru formarea elementelor de îmbinare 2, deoarece acestea au posibilitatea de a se deforma, treptat, elastic. în același timp, elementele de îmbinare 2' tind să revină la forma lor inițială, însă nu în mod complet și capul de îmbinare 23’ se ridică la nivelul tijei 21' cu un unghi de îndoire ceva ma mare comparativ cu forma literei “Y” a cavităților 51 pentru formarea elementelor de îmbinare.

în acest exemplu de realizare, fermoarul SF’, ca produs primar-intermediar, se separă de periferia roții-martiță 5 folosind roțile de preluare, superioară 10 și inferioară 11, care se rotesc în sensuri contrare, mișcările de rotație a acestor role fiind sincronizate. Deși suprafețele periferice ale rolelor de preluare 10,11 pot fi netede, este preferabil ca ele să fie prevăzute cu un strat elastic, de exemplu un strat de poliuretan moale, asfel încât să nu se deterioreze elementele de îmbinare 2. Fermoarul plat, sub formă primară SF’, se deplasează printr-un ansamblu de debavurare, nefigurat, în care marginile laterale, opuse ale fixatorului SF’plat, realizat prin turnare, sunt tăiate și apoi se deplasează printre rolele;superioară 9a și inferioară 9b. în timp ce trec printre rolelele 9a,9b, extrenitățile capetelor elementelor de îmbinare 2’ sunt încălzite și presate de către rola superioară 9a de încălzire, astfel încât capătul 23' de îmbinare individuală se înclină ușor în față de la extremitatea inferioară și

RO 117588 Β1

630 totodată se deformează când este încălzit dinspre partea sa superioară. Ca urmare, partea superioară 23a a capătului de îmbinare 23' este deformată, astfel încât să prezinte o suprafață superioară P, efectiv plană, și o pereche de proeminențe laterale, opuse, 23a’, astfel încât să se poată obține elementul de îmbinare 2, conform invenției. Suprafața P a părții plate superioare poate fi puțin coborâtă în partea ei centrală, datărită răcirii succesive, în funcție de cantitățile de turnare.

în conformitate cu prezenta invenție, fermoarul plat, care a trecut prin și printre rola inferioară 9a și rola superioară 9b se răcește ușor la temperatura mediului ambiant fără să se folosească un mijloc suplimentar de răcire, după care fermoarul SF turnat se înfășoară pe o rolă, încheindu-se, astfel, procesul de fabricare al fermoarului realizat prin turnare. Este important ca partea de sus a elementului 2 de îmbinare să fie încălzită și presată, iar vârful 23a, inclusiv proeminențele 23a’, să fie răcite lent. Anume, în timp ce partea superioară 23a, încălzită a capului de îmbinare 23, înmuiată prin faptul că este supusă la încălzire și deformată prin faptul că este presată, se răcește lent, porțiunea încălzită devine cristalizată, căpătând astfel un grad sporit de rigiditate, comparativ cu tija 21 și cu foaia 1 suport.

Deoarece numai capul 23' prezintă un grad sporit de rigiditate față de foaia suport Γ și de cea mai mare parte a elementului de îmbinare 2', este posibil să se asigure o rezistență adecvată la separarea din buclele asociate cu toate că elementele de îmbinare 2 au dimensiuni mai mici, sunt foarte moi și cu o rigiditate corespunzătoare a capetelor de îmbinare 23. Fermoarul SF, realizat prin turnare, este un produs de înaltă calitate care nu deranjează la contactul cu suprafața lui de îmbinare și prezintă un grad adecvat al rezistenței la îmbinare, cu toate că este excelent în ceea ce privește rigiditatea acestuia mai redusă și dimensiunile sale mai mici, generând o bună durabilitate la folosiri repetate.

în exemplele de realizare precedente, fiecare din elementele de îmbinare 2 este o structură cu cap de îmbinare dublu, fiecare cap de îmbinare 23 extinzându-se în sensuri opuse, pornind dintr-o singură tijă. Fermoarul plat, având o multitudine de asemenea elemente 2 cu patru capete de îmbinare se toarnă pe o roată-matriță modificată corespunzător, compusă dintr-o multitudine de seturi de virale, de formă cilindrică, așezate una peste cealaltă, formâd, în final, un tambur cilindric. Fiecare set este alcătuit din cinci virale cilindrice pentru turnarea unui singur rând de elemente de îmbinare 2 cu patru capete. O singură virolă, de formă cilindrică, prezintă pe întreaga sa suprafață cilindrică o serie de cavități, fiecare din aceste cavități servind pentru formarea unei jumătăți din înălțimea totală a tijei de susținere 21 și unei perechi de capete de îmbinare 23, opuse. Fiecare al doilea rând de virale cilindrice, ce se așează pe fiecare din laturile opuse ale primei virale, menționate, are o multitudine de cavități. Fiecare din aceste cavități servind pentru formarea celeilalte jumătăți de tijă de susținere 21 și fiecare din alte două virale cilindrice, care se suprapun peste suprafața exterioară ale celui de-al doilea rând de virale cilindrice, menționate, are de-a lungul suprafeței sale exterioare o multitudine de cavități, fiecare din aceste cavități servind pentru formarea uneia din cealaltă pereche de capete de îmbinare 23, opuse.

Așa cum s-a prezentat anterior, fermoarul SF plat, în conformitate cu prezenta invenție, deoarece o parte din suprafața superioară a fiecăruia din capetele de îmbinare 23, efectiv drepte și orientate în sensuri opuse față de poziția tijei de susținere 21, este configurată ca o suprafață efectiv plană care iese pe laturile opuse și deoarece o parte din fiecare cap de îmbinare 23 are o grosime variabilă, care se micșorează în mod gradual către cea mai îndepărtată margine a lui față de tija de susținere 21, este posibil să se micșoreze senzația neplăcută la atingerea capetelor de îmbinare 23 și să se stabiliească unghiul de îndoire al capului de îmbinare 23 la o valoare de peste 90° în raport cu poziția tijei de susținere 21. în acest caz, deoarece capul de îmbinare 23 este îndoit la un unghi mai mare de 90° și datorită

635

640

645

650

655

660

665

670

675

RO 117588 Β1 faptului că are o grosime care descrește în mod gradual către extremitățile sale, este posibil să se ușureze introducerea capetelor de îmbinare 23 prin buclele asociate. în același timp, deoarece proeminențele 23a’, care ies în sensuri opuse din laturile opuse ale capului de îmbinare 23, au rolul de a preveni ieșirea accidentală a buclelor când se exercită o forță de exfoliere asupra fermoarului plat SF, aflat în îmbinare cu partea asociată a fermoarului respectiv, este posibil să se asigure un grad cerut al rezistenței la exfoliere-desprindere. Ca urmare, deși buclele asociate au dimensiuni mici, este posibil să se garanteze o îmbinare sigură cu buclele respective, fără nici un fel de deterioare a formei capetelor de îmbinare 23.

Mai mult decât atât, la exercitarea unei forțe de desprindere asupra fermoarului plat SF, capul de îmbinare individuală 23 se deformează, datorită flexionării gâtului 22, astfel încât, bucla este lăsată să se deplaseze lin în sensul de ieșire, de-a lungul marginilor proeminențelor 23a’, cu frecarea necesară. în acest fel, bucla poate fi scoasă ușor din îmbinare cu capul de îmbinare 23.

în conformitate cu elementele de îmbinare 2, care au forma unică menționată anterior, elementele de îmbinare 2 sunt plăcute la atingere și oferă o îmbinare sigură cu buclele de dimensiuni mici, asociate, îmbinarea cu respectivele bucle putând prezenta rezistența necesară. în afară de aceasta, este posibil să se prevină apariția așa-numitului fenomen de suspendare la care gâtul 22, dintre tija 21 și capul de îmbinare 23, devine suspendat cu bucla, astfel încât, se poate obține o rezistență adecvată la desprindere și o separare lină, fără nici o deterioarare a buclelor sau a elementelor de îmbinare 2 însuși, putând fi îmbunătățit gradul de durabilitate. în afară de aceasta, când proeminențele 23a’ale capului de îmbinare 23 al fermoarului plat, care este răcit rapid după turnare, folosind mijloace de încălzire și presare pentru răcirea produsului la temperatura normală, partea superioară 23a’ a capului de îmbinare 23 se răcește lent pentru a se solidifica, astfel încât capul de îmbinare 23 să aibă o rigiditate sporită comparativ cu tija 21, îmbunătățind gradul de rezistență la desprindere și garantând o stabilitate adecvată a formei, iar atunci când raportul dintre aria totală a suprafețelor superioare P ale tuturor capetelor de îmbinare 23 și aria frontală a foii suport 1 este stabilit la o valoare mai mare decât cel clasic, să fie posibil să se obțină un contact care să nu provoace senzația de mâncărime și să se realizeze un transport mai sigur al fermoarului plat, folosind mijloace de sucțiune când se atașează la hârtia de tapet sau la alte articole. Când tija de susținere 21 are suprafața laterală, din care se extinde capul de îmbinare 23, dispusă efectiv central și sub capul de îmbinare 23, este posibil ca numitul cap de îmbinare 23 să se sprijine, în mod sigur, pe partea lui de la bază, respectivul cap de îmbinare 23 fiind oprit să se deformeze ușor din cauza unei presiuni mari, evitându-se, asfel, o reducere a vitezei de îmbinare cu bucla asociată.

Revendicări

Claims

1. Fermoar plat, realizat prin turnare dintr-o rășină sintetică, având o foaie suport (1) și o multitudine de elemmente de îmbinare (2), turnate pe suprafața frontală a plăcii suport (1), pentru îmbinarea cu niște bucle ale părții asociate a fermoarului plat, fiecare din elementele de îmbinare (2) având o structură cu cap multiplu, compusă dintr-o singură tijă (21) cu poziție verticală pe suprafața frontală a respectivei foi suport (1), caracterizat prin aceea că fiecare din elementele de îmbinare (2) are două sau mai multe gâturi (22) care se ramifică în direcții diferite de la o extremitate superioară a tijei de susținere (21) și două sau mai multe capete de îmbinare (23), efectiv plane, îndoite spre exterior, în direcții diferite, din respectivele extremități exterioare ale gâturilor (22), menționate, și fiecare din numitele capete

RO 117588 Β1 de îmbinare (23) are, la partea lui superioară, o pereche de proeminențe (23a’), efectiv orizontale, care se extind perpendicular pe direcția de extindere a fiecărui cap de îmbinare (23), respectiva parte superioară (23a) având o suprafață (P), efectiv plană.

2. Fermoar plat, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că fiecare cap de îmbinare (23) are o grosime variabilă, care descrește în mod gradual cel puțin în jurul extremității lui îndepărtată.

3. Fermoar plat, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că punctul cel mai de sus al fiecărui cap de îmbinarte (23), menționat, este distanțat față de suprafața foii suport (1) cu o distanță de 0,2...1,2 mm, fiecare cap de îmbinaere extinzându-se din tija de susținere (21) cu până la 0,05...0,7 mm, tija de susținere respectivă (21) având o înălțime de 0...1,0 mm.

4. Fermoar plat, conform revendicărilor 1...3, caracterizat prin aceea că aria totală a respectivelor suprafețe superioare (P), plane, ale capetelor superioare (23a) ale capetelor de îmbinare (23) reprezintă 20...50% din aria suprafeței frontale a foii suport (1).

5. Fermoar plat, conform revendicărilor 1 ...4, caracterizat prin aceea că fiecare cap de îmbinare (23) are o lățime (W1), orientată perpendicular pe direcția de extindere menționată, care reprezintă 50...70% din suma lățimii totale a perechii de proeminențe (23a’) și a părții superioare (23a), menționate.

6. Fermoar plat, conform revendicărilor 1...5, caracterizat prin aceea că suprafața superioară (P), plană, de la partea superioară a fiecărui cap de îmbinare (23) este înclinată, în raport cu planul orizontal, cu un unghi 0<θ<35°, suprafața inferioară a fiecărui cap de îmbinare (23) fiind înclinată, în raport cu planul orizontal, cu un unghi 6’care satisface relț’ia 5<θ’<45°.

7. Fermoar plat, conmform revendicărilor 1...6, caracterizat prin caeea că fiecare cap de îmbinare (23) are, la cea mai îndepărtată extremitate a lui, o grosime, în plan vertical, care reprezintă 50...90% din grosimea părții lui de la bază.

8. Fermoar conform revendicărilor 1...7, caracterizat prin aceea că fiecare cap de îmbinare (23) are un grad de rigiditate mai mare decât cel al tijei de susținere (21).

9. Fermoar plat, conform revendicărilor 1...7, caracterizat prin aceea că cel puțin partea superioară (23a) a capulului de îmbinare (23), inclusiv proeminențele (23a’), menționate, au un grad de rigiditate mai mare decât cel al restului porțiunii respectivului cap de îmbinare (23).

10. Fermoar plat, conform revendicărilor 3...9, caracterizat prin aceea că tija de susținere (21) are poziție verticală pe suprafața frontală a foii suport (1), menționată, și prezintă o suprafață laterală din care se extinde capul de îmbinare (23), situată efectiv central, sub partea superioară (23a),menționată, a respectivului cap de îmbinare (23).

11. Fermoar plat, conform revendicărilor 1 ...10, caracterizat prin aceea că suprafețele interioare (22a), aflate față în față, ale gâturilor (22) ale fiecărui element de îmbinare (2), ce se extind din zona centrală a extremității superioare a tijei de susținere (21) sunt înclinate, depărtându-se una față de cealaltă.

12. Fermoar plat, conform revendicării 11, caracterizat prin aceea că baza golului format între suprafețele interioare (22a), menționate, ale gâturilor respective (22) este dispusă, efectiv, într-un plan orizontal care trece prin extremitățile inferioare ale capetelor de îmbinare (23).

13. Fermoar plat, conform revendicărilor 1...4 și 9,10, caracterizat prin aceea că foaia suport (1) are, la poziții prestabilte pe suprafața sa frontală, un număr prestabiilit de adâncituri (1a) de la ale căror suprafețe de bază pornesc elementele de îmbinare (2).

725

730

735

740

745

750

755

760

765

770

775

RO 117588 Β1

14. Fermoar plat, conform revendicării 13, caracterizat prin aceea că înălțimea tijei de susținere (21), a fiecărui element de îmbinare (2), considerată de la suprafața bazei adânciturii corespunzătore (1a) reprezintă 1/5...9/5 din înălțimea celui mai de sus punct al capului de îmbinare (23), considerată de la numita suprafață de la baza adânciturii (1a), respective.

15. Fermoar plat, conform revendicării 13 sau 14, caracterizat prin aceea că fiecare adâncitură (1a) are o lățime astfel dimensionată, încât să primească buclele părții asociate ale fermoarului.