RO116825B1 - Panou compozit, dublu, prefabricat - Google Patents

Abstract

Inventia se refera la un panou compozit, dublu, prefabricat, cuprinzând doua placi exterioare din otel (2, 3), avand o grosime cuprinsa intre 2 si 32 mm, unite prin intermediul unor elemente transversale (1). Fiecare element transversal (1) este aliniat in general perpendicular pe placile exterioare si este distantat fata de elementele invecinate cu o distanta cuprinsa intre de 10 si de 80 de ori grosimea intre centrele placilor exterioare (2, 3), distanta dintre placile exterioare fiind cuprinsa intre 30 si 800 mm. In spatiul dintre placile exterioare, este introdus un material de umplutura, de exemplu beton. Panourile astfel realizate pot fi livrate la locul de asamblare ca structuri complete.

Description

Invenția se referă la panourile compozite duble prefabricate care cuprind un strat de material de umplutură, de obicei un material pe bază de ciment, ca de exemplu beton, aflat între niște plăci, de obicei din oțel. în unele cazuri poate fi folosit un material mai ușor ca material de umplere, ca de exemplu, rășină sintetică.

Panourile compozite duble prezintă caracteristici similare cu panourile realizate din structuri din beton armat și sunt avantajoase prin aceea că, plăcile exterioare se comportă ca armături pentru a permite atingerea caracteristicilor de rezistență dorite prin intermediul unor structuri de grosime generală mai mică decât cea a betonului armat. Sunt astfel posibil de realizat coeficienți de armare ridicați, iar plăcile se comportă ca niște cofraje permanente pentru stratul central de beton.

Sunt cunoscute panourile compozite duble care cuprind două plăci exterioare din oțel poziționate fiecare pe câte o parte laterală a unui strat din beton legate de acesta prin intermediul unor elemente transversale situate în mod normal perpendicular pe aceste plăci și sunt prinse la capete de ambele plăci exterioare. Asemenea panouri sunt descrise în publicațiile GB-A-2136032; GB-A-2136033 și GB-A2258669.

Până în prezent, astfel de panouri compozite duble au fost produse in situ, adică direct pe locul în care urmează să fie instalate sau asamblate substraturile principale. Producția pe locul asamblării nu numai că dublează cantitatea de manoperă necesară în locul respectiv, deoarece fiecare placă exterioară este manipulată separat, ci, de asemnea, mărește în mod semnificativ costurile de producție a panourilor.

în general, aceste panouri cunoscute cuprind o combinație de plăci exterioare relativ groase, legături interioare și elemente de rigidizare a plăcilor exterioare. Acestea necesită, de asemenea, susținere interioară și/sau elemente de rigidizare exterioară a plăcilor în timpul turnării betonului între acestea, pentru a se evita modificarea structurală datorată presiunilor hidrostatice mari produse în timpul turnării.

S-a dovedit.de asemenea, necesitatea limitării înălțimii de la care se toarnă betonul sau a vitezei de turnare a acestuia în vederea reducerii acestor presiuni.

GB-A-2136033 indică faptul că spațierea dintre elementele transversale ale unui panou compozit dublu trebuie să fie, de preferință, egală cu spațierea dintre plăcile exterioare ale panoului. De asemenea, că spațierea dintre elementele transversale poate fi de cel mult patru ori mai mare decât distanța dintre plăcile exterioare, dar este în mod avantajos mai mică decât dublul acestei distanțe. Nici una dintre publicațiile GBrAr2136032 și GB-A-2258669 nu indică spațierile de dorit din intervalele amintite.

Problema, pe care o rezolvă prezenta invenție, este aceea de a realiza panouri compozite care să fie livrate la locul de amplasare ca structuri complete și care să fie astfel dimensionate, încât să aibă o rigiditate suficientă pentru a-și păstra forma în timpul manipulării.

Panoul compozit dublu prefabricat cuprinzând două plăci exterioare din oțel care, în utilizarea panoului, sunt fiecare poziționate pe câte o latură a unui strat din material pe bază de ciment fiind prinse de acesta prin intermediul unor elemente transversale care sunt în general, dispuse perpendicular pe plăcile exterioare, fiind atașate de acestea pentru a defini un panou compozit dublu din oțel și material pe bază de ciment, rezolvă problema propusă și înlătură dezavantajele panourilor cunoscute din stadiul tehnicii, prin aceea că, grosimea fiecărei plăci exterioare este,

RO 116825 Bl de 2...32 mm, distanța dintre elementele transversale învecinate este cuprinsă,de între 15 și 50 de ori grosimea plăcilor exterioare, iar distanța de separare între plăcile exterioare este, de între 100...800 mm.

într-o variantă de realizare preferata, elementele transversale sunt fiecare 5o prinse de ambele plăci exterioare. Elementele transversale pot avea forma unor bare, tuburi, nervuri sau alte asemenea elemente.

De preferință, lățimea panoului este, de 1...3,5 m, iar lungimea panoului este.de 2...18 m.

Grosimea fiecărei plăci exterioare poate fi, de 3...20 mm. Ca o variantă, 55 această grosime poate fi, de 6...20 mm. Ca o alternativă, spațierea între acestea poate fi, de 150...800 mm.

într-unul dintre modurile de realizare, spațierea dintre elementele transversale învecinate este cuprinsă, între de 20 și 40 de ori grosimea plăcilor exterioare. Structurile compozite duble sunt asamblate din mai multe panouri individuale, fiecare 6o panou fiind sudat de cel sau de cele învecinate.

De preferință, capetele fiecărui element transversal sunt sudate de plăcile exterioare. Ca o variantă, legătura dintre unele sau toate elementele transversale poate lua forma unui știft și a unui locaș în care poate pătrunde acesta, caz în care, într-unul din modurile de reelizare, capetele elementului transversal sunt fiecare 65 prevăzute cu câte un știft sau cu un locaș deformabil, un locaș corespunzător sau un știft, după cum este cazul, fiind asigurate față de suprafața interioară a plăcilor din metal ale panoului.

Locașul poate fi prevăzut cu o gaură adecvată sau cu o cavitate realizată în placa exterioară. Știftul are de preferință o secțiune transversală descrescătoare și 70 definește un ajusta] cu frecare în interiorul deschiderii sau cavității.

Ca variantă, fiecare element transversal poate fi sudat la unul din capetele sale față de suprafața interioară a uneia dintre plăcile exterioare și poate fi realizat, astfel, încât să fie prevăzut la celălalt capăt al său cu un știft sau cu un locaș, știftul sau locașul cooperând, respectiv cu un locaș asigurat, față de suprafața interioară a 75 celeilalte plăci din metal a structurii.

Din motive de asamblare, fiecare placă exterioară poate avea asigurată pe suprafața sa interioară o placă realizată cu o secțiune în general, plată sau profilată și cu un capăt cu secțiune transversală înclinată, secțiunea de capăt înclinată comportându-se ca un ghidaj pentru alinierea panoului față de panoul compozit dublu 8 o adiacent de care trebuie sudat.

într-un mod de realizare preferat, placa ia forma unei plăci de rezistență care este asigurată de-a lungul și este orientată către exterior față de o latură a fiecărui panou, plăcile fiind asigurate față de fețele interioare ale panoului respectiv și, fiecare cuprinzând o primă secțiune cu o astfel de lungime, încât să se suprapună pe 85 interstițiul dintre panourile învecinate și o porțiune de capăt care este înclinată către interior înspre centrul panoului.

Elementele transversale pot fi bare din oțel cu o secțiune în mod substanțial uniformă pe întreaga lor lungime. Ca o variantă, barele pot avea secțiunea transversală în formă de I sau T.

Avantajele invenției sunt prezentate pe larg în continuare.

RO 116825 Bl

Panourile compozite duble, conform prezentei invenții, sunt destinate a fi realizate în unități de producție specializate,urmând să fie livrate la locul de asamblare ca structuri complete, cuprinzând plăcile exterioare asigurate una față de alta, prin intermediul unor elemente transversale de legătură. Plăcile pot fi plane sau curbe.

Dimensiunile panourilor, conform prezentei invenții, sunt astfel realizate, încât să aibă o rigiditate suficientă pentru a-și păstra forma în timpul manipulării, pentru a permite asamblarea rapidă și precisă a unor structuri de mari dimensiuni. Dimensiunile panourilor individuale, de până la 3,5 m lățime și până la 18 m lungime pot fi realizabile, minimizând timpul de realizare a construcției pe teren. Interstițiile relativ mici între elementele transversale de legătură permit turnarea betonului fără modificarea formei structurale a panoului și fără necesitatea unei armături interioare sau a unei susțineri exterioare.

Panourile, conform prezentei invenții, permit realizarea unor structuri compozite duble cu grosimi care ar fi fost nepractice până în prezent.

încercările și experimentările efectuate au demonstrat că, pentru cea mai mare parte a panourilor compozite duble de un potențial interes comercial, există limite ale grosimii plăcilor exterioare, ale distanței dintre plăci și a spațierii elementelor transversale, atunci când se urmărește o rezistență și manevrabilitate dorită. S-a demonstrat, de asemenea, că fiecare element transversal trebuie asigurat față de ambele plăci exterioare, de preferință, prin sudare cu axa longitudinală dispusă în mod substanțial perpendicular pe plăcile exterioare, în general, paralele. Aceste încercări au permis, de asemenea, stabilirea faptului că, panourile având prevăzute elemente transversale de legătură pe fiecare placă exterioară, pot avea o rezistență mai mare decât structurile convenționale prevăzute cu pene de fixare suprapuse.

Astfel, s-a stabilit faptul că, în cazul panourilor cu o lățime, de între 1 și 3,5 m și o lungime cuprinsă, între 2 și 18 m, spațierea dintre elementele transversale învecinate este importantă, inter alia, pentru a se împiedica încovoierea plăcilor în afara materialului de umplutură (în mod normal beton). Dacă această spațiere este prea mare, există o mare posibilitate să se producă încovoierea. S-a stabilit de asemenea, faptul că, există o relație între grosimea plăcii și spațierea dintre elementele transversale, relație care ar trebui respectată pentru obținerea caracteristicilor dorite de manevrabilitate și de rezistență. De asemenea, s-a stabilit un interval al grosimii plăcilor din oțel care conduce la realizarea caracteristicilor de rezistență dorite, fără creșterea peste limită a greutății și manevrabilității panourilor.

în continuare, invenția este descrisă prin intermediul unor exemple cu referire la figurile anexate, în care:

- fig.1, reprezentare în perspectivă a unui panou compozit dublu, conform prezentei invenții;

- fig.2, vedere laterală la o scară mărită a panoului reprezentat în fig. 1;

- fig.3 și 4, vederi laterale ale unor variante de elemente transversale, care pot fi utilizate în cazul panourilor reprezentate în fig. 1 și 2;

- fig.5, schema unui ansamblu a unei structuri compozite duble alcătuită din mai multe panouri compozite duble, conform fig. 1-4;

- fig. 6, o vedere de sus a două panouri compozite duble învecinate pregătite pentru a fi sudate unul de altul;

- fig.7, secțiune prin două panouri învecinate în timpul operației de sudare;

RO 116825 Bl

- fig.8, vedere a unui distanțator care poate fi utilizat, conform invenției;

- fig.9-12, vederi laterale ale unor variante de elemente transversale ale unor panouri, conform prezentei invenții. uo

Prezenta invenție explică realizarea unor panouri compozite duble având caracteristicile discutate anterior.

Prin expresia “panou compozit dublu” se înțelege un panou care, cuprinde două plăci exterioare, în general, paralele unite una de alta prin intermediul mai multor elemente transversale dispuse în mai multe rânduri distanțate unul de altul și aliniate, în 145 general, după direcție perpendiculară pe plăcile exterioare, interiorul panoului fiind umplut ulterior cu un material de umplutura, de exemplu, un material pe bază de ciment, ca, de exemplu, beton.

Panoul compozit dublu, reprezentat în fig.1 și 2, cuprinde mai multe elemente transversale din oțel distanțate unul de altul 1, fiecare dintre acestea fiind sudat la 150 fiecare dintre capetele sale la suprafețele interioare ale plăcilor exterioare din oțel 2 și 3. Elementele transversale 1 sunt poziționate normal la plăcile exterioare și pot fi constituite din bare, tuburi sau nervuri. în scopul simplității, elementele transversale vor fi citate în continuare ca fiind bare. Pentru completarea structurii, golul dintre plăci este umplut cu un material pe bază de ciment, de exemplu, beton normal sau cu 155 greutate redusă 5. Procedând astfel, barele ajung să fie îmbrăcate în beton.

După cum s-a reprezentat în figuri, barele 1 sunt sudate între niște plăci plane. Uneori, totuși, este necesară sudarea barelor între plăci având o curbură.

în utilizare, panourile, conform prezentei invenții, sunt supuse acțiunii cu diferite forțe și solicitări care pot, în afara de cazul în care sunt compensate, conduce la îeo deteriorarea panourilor în timpul utilizării. Deteriorările panourilor cuprinse într-un larg interval de dimensiuni pot fi evitate sau cel puțin minimalizate, în cazul în care se asigură ca grosimea plăcilor exterioare, distanța dintre plăci și spațierea dintre bare, să fie cuprinse în intervalele specificate mai jos.

Astfel s-a stabilit că în cazul panourilor de o mărime cuprinsă, între 1 m x 2m 165 și 3,5m x 18m, grosimea plăcilor exterioare din oțel trebuie să fie cuprinsă, în intervalul 2 la 32 mm. De asemenea, distanța dintre plăcile exterioare 2 și 3 trebuie să fie cuprinsă .între 100 și 800 mm, iar centrul fiecărei bare trebuie spațiat-fgță de centrul barelor învecinate cu o distanță cuprinsă, între de 15 și 50 de ori grosimea plăcilor exterioare. Intervalele de spațiere preferate sunt, între 10...20 și 50 de ori 17o sau 20 și 40 de ori grosimea plăcilor exterioare. După cum s-a prezentat, elementele transversale 1 sunt sudate de plăcile 2 și 3, în centre formând un anumit tipar. Elementele transversale nu trebuie, oricum, să formeze un anumit tipar.

Barele 1, reprezentate în fig. 1 și 2, sunt în general, cilindrice. Pot fi totuși cazuri când sunt preferate bare având secțiune transversală în formă de I sau T. O 175 asemenea bară este reprezentată în fig.3.

Elementul de legătură în formă de I reprezentat în fig.3 cuprinde o nervură 6 și niște tălpi 7 (dintre care este reprezentată numai una). Elementul este asigurat față de fiecare placă exterioară din oțel 2 și 3, prin intermediul unor suduri 9, iar interfața fiecărei nervuri și tălpi este prevăzută cu o rază 10. iso

Betonul introdus între plăcile exterioare și în jurul elementelor de legătură generează forțe de compresie care acționează în general, în direcția săgeții C către

RO 116825 Bl

X unghiul dintre elementele de legătură. Cea mai mare parte a componentei verticale a acestei forțe de compresie, așa cum este reprezentat în fig.3, este orientată direct înspre tălpile 7, împingându-le astfel în contactul dorit cu plăcile exterioare.

Forțele de încovoiere și de întindere sunt totuși generate la intersecția dintre nervurile 6 și tălpile 7, dar acestea nu acționează în locurile în care sunt poziționate sudurile 9. Raza 10 reduce puternic factorii concentratori de tensiuni.

în exemplul reprezentat, sudurile 9 sunt solicitate la forfecare cu o parte limitată a solicitării directe. Astfel, poate fi folosită o sudură mult mai redusă și/sau de calitate inferioară. De asemenea, pentru bare, lungimea sudurii este mărită în mod semnificativ cu reducerea suplimentară a solicitărilor, la care este supusă sudura.

în exemplul ilustrat în fig.4, fiecare talpă 7 este prevăzută la capete cu niște brațe laterale 12 și cu o cavitate centrală 11, contactul acesteia cu placa exterioară învecinată, fiind limitat la zonele brațelor laterale 12. O asemenea construcție de element de legătură poate fi utilizată în mod judicios, în cazul în care elementul are forma unei bare care trebuie sudată de plăcile exterioare învecinate, prin intermediul unei tehnici de sudare prin rezistență sau prin frecare.

într-un alt exemplu, din acest motiv, s-a prevăzut un panou compozit dublu prefabricat, care cuprinde două plăci exterioare din oțel, poziționate câte una, pe fiecare latură a unui strat din material pe bază de ciment și care, sunt legate unele de altele prin mai multe elemente transversale, fiecare placă exterioară având asigurată de suprafața sa interioară o placă de rezistență realizată cu o porțiune în general, plată sau profilată și cu o porțiune de capăt înclinată, porțiunea de capăt înclinată comportându-se ca ghidaj la alinierea panoului, față de un panou compozit dublu alăturat, de care acesta trebuie sudat.

în timpul operației de sudare a panourilor alăturate, fiecare placă de rezistență poate coopera cu un sabot care se poate deplasa peste muchiile alăturate ale fețelor exterioare ale panourilor învecinate pentru a defini împreună cu placa o formă pentru reținerea metalului lichid, produs în timpul operației de sudare.

După cum se poate vedea din fig.5, panourile, conform invenției, descrise mai sus cu referire la fig.1 și 2, sunt asamblate împreună pentru realizarea unei structuri compozite duble, folosind, de exemplu, o macara 14. Pe măsură ce un panou este așezat în poziție de către macaraua 14, acesta este sudat de panoul învecinat acestuia sau de panourile învecinate, pentru realizarea unei structuri compozite duble, având forma și dimensiunile necesare.

După cum se va vedea în fig.6, de fiecare dintre suprafețele interioare ale celor două plăci exterioare 2 și 3, se află asigurată o placă de rezistență 15. Placa 15 poate fi asigurată, de exemplu, prin sudare sau prin lipire. Placa de rezistență este realizată, de exemplu, din oțel. Fiecare placă de rezistență 15 cuprinde o porțiune în general, plană sau profilată în mod corespunzător 16, care se suprapune peste interstițiul necesar 17, dintre panourile învecinate. Plăcile de rezistență 15 cuprind de asemenea, niște porțiuni înclinate către interior 18, care se comportă, astfel, încât să faciliteze alinierea panourilor învecinate, în timpul asamblării structurii. Astfel, porțiunile înclinate către interior 18, pătrund în interior și formează niște ghidaje pentru a permite plăcilor de rezistență 15, ale unui panou, să pătrundă în latura adiacentă a panoului învecinat, în mod corespunzător pentru alinirea panourilor, unul față de altul.

RO 116825 Bl

Porțiunile înclinate 18 pot fi prevăzute cu găuri pentru a permite curgerea cimentului dintr-o parte a plăcii de rezistență către cealaltă, în timpul operației de umplere.

Conform unui alt exemplu este prevăzută o placă de rezistență care cuprinde o porțiune în general, plată sau profilată și o porțiune de capăt înclinată, porțiunea în general plată sau profilată fiind capabilă, în utilizare, să definească un perete al unui rezervor de metal rezultat din sudare, iar porțiunea de capăt înclinată, acționând ca un ghidaj, pentru aducerea panourilor adiacente ale unui panou compozit dublu împreună.

După cum se vede din fig.7, în timpul sudării, porțiunea în general, plană 16, a fiecărei plăci de rezistență, definește o latură a unui rezervor pentru reținerea metalului topit rezultat din operația de sudare,prin încălzirea cu rezistență electrică a materialelor de adaos la sudare. Cealaltă latură a respectivului rezervor este definită printrun sabot răcit cu apă 19, care este deplasat către în sus peste fețele exterioare ale laturilor panoului într-un mod convențional. în mod normal, sudarea este efectuată printr-o tehnică cu material de adaos.

După cum este ilustrat în fig.8, în interiorul interstițiului dintre panourile învecinate poate fi poziționat inițial un distanțator pentru o bună aliniere și pentru asigurarea unei lățimi minime de sudare. Aceste distanțatoare 20 pot fi îndepărtate sau consumate în timpul procesului de sudare.

în fig.9 la 12 sunt ilustrate diverse alte forme pentru elemente transversale.

Elementul transversal ilustrat în fig.9 are forma unei bare de legătură 21 sudată la unul din capete de placa exterioară 2 și, fiind prevăzut la celălalt capăt cu un locaș 22. Un știft din oțel 23 este sudat la placa exterioară 3 și este dimensionat, astfel, încât să definească un ajustaj cu frecare în interiorul locașului 22. După cum se vede din acesta figură, știftul prezintă o conicitate către interior pornind de la bază, pentru a se ușura poziționarea inițială a locașului peste știft, ulterior fiind aplicată o forță de până la valoarea forței de compresiune a știftului uneia sau ambelor plăci de oțel, pentru a împinge știftul peste locaș, realizându-se un ajustaj cu frecare între aceste două elemente. Astfel, pe măsură ce știftul pătrunde în locaș, acesta din urmă se dilată pe direcție radială, pentru a crea forțe mari radiale și a mări frecarea. în mod obișnuit, știftul și locașul sunt realizate prin uzinare sau printr-un procedeu de forjare la rece.

Revenind la exemplul ilustrat în fig. 10, conectorul, din acest caz, cuprinde un element transversal sub forma unei bare de legătură, tubulară (sau parțial tubulară) 24, ale cărei capete deschise sunt situate peste și sunt deformate de către niște știfturi 25, asigurate de fiecare placă exterioară 2 și 3.

în fig. 11, elementul transversal reprezentat cuprinde o bară de legătură 26 ale cărei capete definesc niște știfturi 27 care se situează în interior, deformând locașurile 28, asigurate față de fiecare placă exterioară. Numai un capăt al barei 26 poate defini un știft, celălalt cuprinzând un locaș, sau fiind pur și simplu sudat de cealaltă placă exterioară.

în fig. 12, un știft din oțel este dimensionat, astfel, încât să definească un ajustaj cu fricțiune în interiorul unui locaș 30. în acest mod de realizare, locașul cuprinde o deschidere profilată, practicată în placa exterioară 2.

230

235

240

245

250

255

260

265

270

RO 116825 Bl

Secțiunea transversală a știftului 29 se îngustează către capăt pentru a sprijini poziționarea știftului în interiorul deschiderii și pentru a asigura un ajustaj cu frecare, corespunzător între știft și placa exterioară 2. Știftul din oțel 29 poate fi realizat, având prevăzut cu un guler interior 31 (reprezentat cu linie întreruptă), care se sprijină pe fața interioară a plăcii din oțel 2. Știftul poate fi poziționat înspre fața exterioară a plăcii 2 sau poate fi dispus interior,față de această suprafață, pentru a defini o cavitate pentru a putea permite pătrunderea capului de sudare.

într-un alt mod de realizare, știftul trece prin deschidere și poartă niște filete exterioare pentru a primi o piuliță filetată interior care, în esență, înlocuiește locașurile descrise anterior.

Forța de blocare dintre știfturi și locașuri poate fi mărită prin utilizarea unui adeziv ca, de exemplu, o rășină epoxi cu întărire lenta, care are avantajul suplimentar de a acționa ca lubrifiant în timpul operației de asamblare. Adezivul folosit nu trebuie în mod necesar să se solidifice rapid imediat, deoarece, între știfturi și locașuri există o interblocare suficient de mare, astfel, încât panourile vor putea fi manevrate imediat.

Ca variantă, sau în mod adițional, poate fi folosită o rășină epoxi încărcată cu particule foarte fine (de exemplu, sub un micron), dintr-o substanță foarte dură ca, de exemplu, carbură de siliciu sau de aluminiu. După cum s-a explicat mai sus, în timpul operației de asamblare, rășina epoxi acționează ca un lubrifiant, cantitatea de adeziv în exces, fiind îndepărtată de la locul legăturii de către forțele radiale mari, generate în timpul asamblării. Particulele discrete sunt încorporate în interfețele de oțel ale conectorilor știftului și locașului pe măsură ce forța radială este transmisă spre a fi suportată prin intermediul particulelor, înainte de solidificarea rășinii epoxi. Aplicarea ulterioară a unei forțe de tracțiune care acționează în sensul de a scoate știftul din locaș mobilizează o interacțiune de tipul “pământ”, întrucât forța de forfecare a interfeței este transferata de la o particulă îmbrăcată la alta. Adițional sau ca variantă, pe fața exterioară a știfturilor și/sau pe fețele interioare ale locașului, poate fi aplicat un compus conținând un metal de lipit pulbere sau pulbere de alămire. Asemenea compuși acționează ca lubrifianți în timpul asamblării, iar, apoi, atunci când sunt supuși încălzirii, pulberea de lipit sau de alămire se topește și se solidifică sub acțiunea unei încălziri ulterioare, pentru a forma o asamblare lipită de mare capacitate.

în plus, sau ca o variantă, pe suprafețele știftului și locașului poate fi aplicat un agent anti-lubrifiere, care să acționeze împotriva păstrării stratului de oxid superficial de metale. Aducând alături suprafețele conjugate, aceasta conduce la un contact intim, metal pe metal, și la o serie de suduri prin presiune la rece și blocări mecanice, ceea ce are ca rezultat realizarea unui conector cu o rezistență apropiată de cea a unui metal.

Revendicări

Claims (19)

1. Panou compozit dublu prefabricat cuprinzând două plăci exterioare din oțel (2 și 3) care, în utilizarea panoului, sunt fiecare poziționate pe câte o latură a unui strat din material pe bază de ciment, fiind prinse de acesta prin intermediul unor elemente transversale (1), care sunt, în general, dispuse perpendicular pe plăcile exterioare, fiind atașate de acestea pentru a defini un panou compozit dublu din oțel și !

RO 116825 Bl material pe bază de ciment, caracterizat prin aceea că grosimea fiecărei plăci 320 exterioare (2 și 3) este de 2...32 mm, distanța dintre elementele transversale învecinate (1) este cuprinsă, între de 15 și 50 de ori grosimea plăcilor exterioare, iar distanța de separare între plăcile exterioare (2 și 3) este de, între 100...800 mm.

2. Panou, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, fiecare element transversal (1) este prins la capetele sale la ambele plăci exterioare (2 și 3). 325

3. Panou, conform revendicărilor 1 și 2, caracterizat prin aceea că elementele transversale (1) sunt realizate din oțel.

4. Panou, conform oricăreia din revendicările 1-3, caracterizat prin aceea că, grosimea fiecărei plăci exterioare (2 și 3) este de 3...20 mm.

5. Panou, conform revendicărilor 1-4, caracterizat prin aceea că, grosimea 330 fiecărei plăci exterioare (2 și 3] este de 6...20 mm.

6. Panou, conform revendicărilor 1-5, caracterizat prin aceea că, distanța de separare între plăcile exterioare (2 și 3] este de 150...800 mm.

7. Panou, conform revendicărilor 1-6, caracterizat prin aceea că are o lățime de 1...3,5 m și o lungime de 2...18 m. 33 e

8. Panou,conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, distanța dintre elementele transversale învecinate (1) este cuprinsă, între de 20 și 40 de ori grosimea plăcilor exterioare (2 și 3).

9. Panou, conform revendicărilor 1-8, caracterizat prin aceea că elementele transversale (1) sunt sudate de plăcile exterioare (2 și 3). 34:

10. Panou, conform oricăreia dintre revendicările 1-8, caracterizat prin aceea că, fiecare element transversal (1) este prins de una sau ambele plăci exterioare (2 și 3), prin intermediul unei legături știft-locaș [22 și 23).

11. Panou, conform oricăreia dintre revendicările precedente, caracterizat prin aceea că, fiecare placă exterioară (2 și 3) este prevăzută pe suprafața sa inte- 342 rioară cu o placă de rezistență (15), asigurată pe una sau mai multe laturi ale sale, având o secțiune în general, plană sau profilată (16) și o secțiune înclinată (18), capabilă să acționeze ca ghidaj în timpul operațiilor de asamblare a panoului față de panoul învecinat.

12. Panou, conform revendicării 11, caracterizat prin aceea că placa de 350 rezistență (15) este asigurată de-a lungul și iese în exterior față de o latură a fiecărei fețe interioare a fiecărui panou, placa de rezistență (15) fiind asigurată față de fețele interioare ale panoului respectiv și fiecare cuprinzând o primă porțiune (16), cu o lungime care depășește capătul panoului și cu o porțiune de capăt (18), care este înclinată către interior înspre centrul panoului. 355

13. Panou, conform revendicărilor 1 ...12,caracterizat prin aceea că, fiecare element transversal (1) cuprinde o bară de oțel.

14. Panou, conform revendicării 13, caracterizat prin aceea că, fiecare bară de oțel are o secțiune transversală, în mod substanțial uniformă pe întreaga sa lungime. 360

15. Panou, conform revendicării 13, caracterizat prin aceea că, fiecare bară de oțel are o secțiune I sau T.

RO 116825 Bl

365

370

375

16. Panou compozit dublu prefabricat, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că elementele transversale (1) sunt prinse de plăcile exterioare prin intermediul unor legături care, cuprind un știft sau locaș (22 și 23] sudat de suprafața interioară a uneia sau ambelor plăci exterioare (2 și 3] și un locaș sau știft suplimentar (22 și 23) susținute de către unul sau ambele capete ale elementelor transversale (1) și dimensionate, astfel, încât să primească știftul sau să poată pătrunde în locașul plăcii exterioare adiacente.

17. Panou, conform revendicării 16, caracterizat prin aceea că știftul (23) și/sau locașul (22) sunt deformabile în timpul asamblării.

18. Panou, conform oricăreia dintre revendicările precedente, caracterizat prin aceea că plăcile exterioare (2 și 3) sunt, în general, plane.

19. Panou, conform oricăreia dintre revendicările 1 la 17,caracterizat prin aceea că plăcile exterioare (2 și 3) sunt, în general, curbilinii.