RO112580B1 - Metoda pentru profilaxia si/sau tratamentul bolii asociate cu un nivel nedorit al factorului de necrozare tumorala (tnf) - Google Patents

Metoda pentru profilaxia si/sau tratamentul bolii asociate cu un nivel nedorit al factorului de necrozare tumorala (tnf) Download PDF

Info

Publication number
RO112580B1
RO112580B1 RO95-00041A RO9500041A RO112580B1 RO 112580 B1 RO112580 B1 RO 112580B1 RO 9500041 A RO9500041 A RO 9500041A RO 112580 B1 RO112580 B1 RO 112580B1
Authority
RO
Romania
Prior art keywords
lysozyme
tnf
disease
dimer
necrosis factor
Prior art date
Application number
RO95-00041A
Other languages
English (en)
Inventor
Witold Kiczka
Original Assignee
Nika Health Products Ltd
Priority date (The priority date is an assumption and is not a legal conclusion. Google has not performed a legal analysis and makes no representation as to the accuracy of the date listed.)
Filing date
Publication date
Application filed by Nika Health Products Ltd filed Critical Nika Health Products Ltd
Publication of RO112580B1 publication Critical patent/RO112580B1/ro

Links

Classifications

    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61KPREPARATIONS FOR MEDICAL, DENTAL OR TOILETRY PURPOSES
    • A61K38/00Medicinal preparations containing peptides
    • A61K38/16Peptides having more than 20 amino acids; Gastrins; Somatostatins; Melanotropins; Derivatives thereof
    • A61K38/43Enzymes; Proenzymes; Derivatives thereof
    • A61K38/46Hydrolases (3)
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61LMETHODS OR APPARATUS FOR STERILISING MATERIALS OR OBJECTS IN GENERAL; DISINFECTION, STERILISATION OR DEODORISATION OF AIR; CHEMICAL ASPECTS OF BANDAGES, DRESSINGS, ABSORBENT PADS OR SURGICAL ARTICLES; MATERIALS FOR BANDAGES, DRESSINGS, ABSORBENT PADS OR SURGICAL ARTICLES
    • A61L15/00Chemical aspects of, or use of materials for, bandages, dressings or absorbent pads
    • A61L15/16Bandages, dressings or absorbent pads for physiological fluids such as urine or blood, e.g. sanitary towels, tampons
    • A61L15/22Bandages, dressings or absorbent pads for physiological fluids such as urine or blood, e.g. sanitary towels, tampons containing macromolecular materials
    • A61L15/32Proteins, polypeptides; Degradation products or derivatives thereof, e.g. albumin, collagen, fibrin, gelatin
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61KPREPARATIONS FOR MEDICAL, DENTAL OR TOILETRY PURPOSES
    • A61K38/00Medicinal preparations containing peptides
    • A61K38/16Peptides having more than 20 amino acids; Gastrins; Somatostatins; Melanotropins; Derivatives thereof
    • A61K38/43Enzymes; Proenzymes; Derivatives thereof
    • A61K38/46Hydrolases (3)
    • A61K38/47Hydrolases (3) acting on glycosyl compounds (3.2), e.g. cellulases, lactases
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P29/00Non-central analgesic, antipyretic or antiinflammatory agents, e.g. antirheumatic agents; Non-steroidal antiinflammatory drugs [NSAID]
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P31/00Antiinfectives, i.e. antibiotics, antiseptics, chemotherapeutics
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P31/00Antiinfectives, i.e. antibiotics, antiseptics, chemotherapeutics
    • A61P31/04Antibacterial agents
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P31/00Antiinfectives, i.e. antibiotics, antiseptics, chemotherapeutics
    • A61P31/12Antivirals
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P31/00Antiinfectives, i.e. antibiotics, antiseptics, chemotherapeutics
    • A61P31/12Antivirals
    • A61P31/14Antivirals for RNA viruses
    • A61P31/18Antivirals for RNA viruses for HIV
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P37/00Drugs for immunological or allergic disorders
    • A61P37/02Immunomodulators
    • A61P37/04Immunostimulants
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P43/00Drugs for specific purposes, not provided for in groups A61P1/00-A61P41/00
    • AHUMAN NECESSITIES
    • A61MEDICAL OR VETERINARY SCIENCE; HYGIENE
    • A61PSPECIFIC THERAPEUTIC ACTIVITY OF CHEMICAL COMPOUNDS OR MEDICINAL PREPARATIONS
    • A61P9/00Drugs for disorders of the cardiovascular system
    • CCHEMISTRY; METALLURGY
    • C12BIOCHEMISTRY; BEER; SPIRITS; WINE; VINEGAR; MICROBIOLOGY; ENZYMOLOGY; MUTATION OR GENETIC ENGINEERING
    • C12NMICROORGANISMS OR ENZYMES; COMPOSITIONS THEREOF; PROPAGATING, PRESERVING, OR MAINTAINING MICROORGANISMS; MUTATION OR GENETIC ENGINEERING; CULTURE MEDIA
    • C12N9/00Enzymes; Proenzymes; Compositions thereof; Processes for preparing, activating, inhibiting, separating or purifying enzymes
    • C12N9/14Hydrolases (3)
    • C12N9/24Hydrolases (3) acting on glycosyl compounds (3.2)
    • C12N9/2402Hydrolases (3) acting on glycosyl compounds (3.2) hydrolysing O- and S- glycosyl compounds (3.2.1)
    • C12N9/2462Lysozyme (3.2.1.17)

Landscapes

  • Health & Medical Sciences (AREA)
  • Life Sciences & Earth Sciences (AREA)
  • Chemical & Material Sciences (AREA)
  • General Health & Medical Sciences (AREA)
  • Veterinary Medicine (AREA)
  • Public Health (AREA)
  • Animal Behavior & Ethology (AREA)
  • Medicinal Chemistry (AREA)
  • Pharmacology & Pharmacy (AREA)
  • Organic Chemistry (AREA)
  • Engineering & Computer Science (AREA)
  • Nuclear Medicine, Radiotherapy & Molecular Imaging (AREA)
  • General Chemical & Material Sciences (AREA)
  • Chemical Kinetics & Catalysis (AREA)
  • Bioinformatics & Cheminformatics (AREA)
  • Immunology (AREA)
  • Epidemiology (AREA)
  • Communicable Diseases (AREA)
  • Oncology (AREA)
  • Gastroenterology & Hepatology (AREA)
  • Virology (AREA)
  • Proteomics, Peptides & Aminoacids (AREA)
  • Zoology (AREA)
  • Molecular Biology (AREA)
  • Wood Science & Technology (AREA)
  • Genetics & Genomics (AREA)
  • Hematology (AREA)
  • Materials Engineering (AREA)
  • Biotechnology (AREA)
  • Biochemistry (AREA)
  • Rheumatology (AREA)
  • Biomedical Technology (AREA)
  • AIDS & HIV (AREA)
  • Pain & Pain Management (AREA)
  • Microbiology (AREA)
  • Heart & Thoracic Surgery (AREA)
  • Tropical Medicine & Parasitology (AREA)
  • Cardiology (AREA)
  • General Engineering & Computer Science (AREA)
  • Medicines That Contain Protein Lipid Enzymes And Other Medicines (AREA)

Description

Prezenta invenție se referă la la o metodă pentru profilaxia și/sau tratament al bolii asociate cu un nivel nedorit al factorului de necrozare tumorală, tratând anumite disfuncții ale mecanismului de apărare, natural.
Este cunoscut că lizozima, fiind un compus enzimatic, a fost supusă la cercetări intensive și s-au obținut efecte terapeutice diferite. Printre altele se menționează proprietățile antivirale, antibacteriene, antiinflamatorii și antihistamice ale acesteia. Cu toate acestea, utilizarea terapeutică a lizozimei a fost întrucâtva limitată datorită efectelor adverse negative ale formei monomerice. Această limitare a utilizării practice a lizozimei, și alte anzime terapeutice active, a fost depășită în ultimul timp când s-a descoperit că formele dimerizate izolate ale enzimelor (în timp ce sunt reținute toate proprietățile benefice ale formelor monomerice cunoscute] nu prezintă efecte adverse negative, atunci când se utilizează doze terapeutice. Compozițiile antivirale și compozițiile antibacteriene care cuprind ca ingrediente active dimerii lizozimei sau alte enzime dimerizate, au fost descrise în literatura de specialitate. în această specificație se menționează că prin testele cu dimeri ai lizozimei care au fost efectuate in vitro se inhibă proliferarea unui număr de specii bacteriene cultivate de probe prelevate de la pacienți, în concentrații de 5-20 mg/ml cultură. Se menționează, de asemenea, că dimerul este efectiv în tratamentul canin cu infecții de parvovirus (CPV) atunci când se administrrează oral de două ori pe zi, în doze de 1-2 mg/kg greutate corporală. Deoarece lucrările de cercetare au fost continuate, s-au descoperit și alte caracteristici care prezintă interes ale dimerilor lizozimei, și astfel s-au dezvoltat noi utilizări terapeutice ale medicamentului.
în cadrul testelor clinice efectuate, în vederea confirmării eficacității antibacteriene și antivirale ale dimerului lizozimei, s-a descoperit în mod surprinzător că acest dimer este neașteptat de potent în tratamentul formelor acute ale maladiilor tractului digestiv și tractului respirator. Ca urmare, au fost efectuate noi investigații în vederea determinării efectului dimerului lizozimei în acele faze ale diferitelor maladii, în care slăbesc mecanismele naturale de apărare. Se cunoaște că toxinele bacteriene constituie o grupă de mulți factori virulenți, prin care bacteriile cauzează aceste maladii.Unele informații recente, se referă la interacțiunea acestora cu sistemul imunitar al organismelor gazdă. Această interacțiune are ca rezultat în primul rând imunomodularea și în al doilea rând eliberarea citocinelor și a altor mediatori, care sunt răspunzători de multe tulburări fiziologice provocate de toxine. Cel de al doilea efect a fost studiat în special în legătură cu acțiunea endotoxinei, care joacă un rol important în patogeneza septicemiei gram-negative. Așadar, se cunoaște de mult timp rolul endotoxinelor în infecțiile cauzate de Staphylococcus aureus și Streptococcus pyrogenes, ca o recunoaștere a sindromului șocului stafilococic care conduce la un interes crescut pentru endotoxinele produse de către aceste organisme.
Șocul toxic este o maladie severă care este caracterizată prin febră ridicată, hipotensiune, capilaritate superficială, eritrodermă difuză, tulburări renale, hipocalcemie, hipoalbuminemie și descuamarea pielii cu erupție și de culoare roșie. Multe cazuri de sindrom cu șoc toxic au fost asociate cu utilizarea tampoanelor vaginale în timpul menstruație!, dar sindromul este descris din ce în ce mai mult după procedeele chirurgicale, atunci când materialele de bandajare sunt lăsate în diferite locuri (de exemplu materiale nazale după rinoplastie sau după epistaxis sever). S-a dovedit că speciile de stafolococ izolate din vaginul pacientelor cu sindrom de șoc toxic (TSS) determină producerea toxinei I (TSST-l), dar sursa de microorganism care produce toxina-l (TSST-l) poate fi așadar o infecție inaparentă. Bacteremia inițială poate fi inaparentă, dar după perioade de săptămâni sau luni, aceasta poate conduce la infecții localizate. Concomitent cu prezentarea unor astfel de infecții, se poate pune în evidența
RO 112580 Bl sindromului septicemiei sau șocul septic. □ bacteremie mai rară, dar mult mai dramatică, se poate produce în absența oricărei porți de intrare sau a infecțiilor localizate asociate și în aceste situții pot apărea proeminent situații de șoc, endocardite, coagulopatie intravasculară diseminată și insuficiența multor organe.
Observații similare sunt cunoscute așadar pentru a cuprinde alte bacterii gram-negative și gram-pozitive. De exemplu, infecția cu Streptococcus pyrogenes este asociată cu șocul și are un grad de mortalitate de 30 %. Streptococcus pneumoniae este cauza pneumoniei și a fost descoperit ca fiind de un înalt nivel de rezistență la penicilină și care tinde să dezvolte sindromul de șoc toxic. Mai mult decât atât, pacienții cu SIDA au o incidență ridicată la infecțiile cu pneumococi decât cealaltă populație. Infecțiile cu bacterii gram-negative pot avea, așadar, ca rezultat septicemia și șocul septic. Bacilii gramnegativi și vibrionii sunt sursa celor mai importante enterotoxine. Enterotoxina este o componentă lipopolizaharidică [LPS] a membranei externe din pereții celulari ai bacteriei gram-negative. Enterotoxinele afectează în primul rând tractul intestinal și cauzează de obicei diareea. Cele mai frecvente infecții cu bacterii gram-negative, printre animale și oameni, sunt infecțiile cu Escherichia coli. Deshidratarea considerabilă care însoțește astfel de infecții, are ca rezultat moartea individului infectat. Se știe că diareea acută provoacă moartea la aproximativ 3,2 milioane de copii în țările dezvoltate, în fiecare an. Aproximativ 30 % din toate cazurile de septicemii sunt provocate de bacterii gram-negative.
Septicemia datorată infecțiilor cu bacterii gram-pozitive și cu bacterii gramnegative este întotdeauna o condiție comună și severă în toate țările. Există aproximativ 400.000 cazuri pe an, cum ar fi de exemplu în Statele Unite, cu un grad de mortalitate de aproximativ 50 %.
în ultimii ani, septicemia și șocul septic, au fost subiectul multor publicații. S-a observat că în patofiziologia șocului septic, endotoxina și alți mediatori ai intoxicației bacteriene, joacă un rol major.
Aceștia includ factorul de necrozare tumorală (TNF), interleucina-1 (IL-1), interferonul (IFN), factorul de activitate a plateletelor și eicosanoizii (derivați ai acidului arahidonic); dintre aceștia cel mai important este factorul de necroză tumorală TNF care are efect asupra metabolismului, cât și asupra sistemelor imunitare și a sistemului fagocitic. S-a demonstrat că cei care nu supraviețuiesc șocului septic, au concentrații mai ridicate de factor de necrozare tumorală TNF și interleucină-1. Mulți oameni de specialitate au arătat existența unor nivele ridicate de TNF-alfa în plasmă, la pacienții cu șoc septic precum și în sângele acestora. Se subliniează, așadar, că efectul toxic al TNFalfa nu poate depinde așa de mult de concentrațiile de TNF ca și persistența lor în organism.
Mulți autori au investigat posibilitatea modulării cascadei de citocine în septicemie și în șocul septic. Propunerile efectuate cu succes deplin, cuprin utilizarea anticorpilor monoclonali anti-TNF și neutralizarea lipopolizaharidelor cu antilipolizaharide. Cu toate acestea, anticorpii nu măresc însă purificarea bacteriană. Parțial, efectele benefice au fost observate atunci când agenți, cum ar fi dexametazona și pentoxifilina, blochează producerea factorului de necrozare tumorală TNF, utilizând macrofage. Se cunoaște, așadar, că alte citocine contribuie la șocul septic. în această situație, tratamentele care modulează cascada de citocine în șocul septic au un potențial de interferență cu conținutul infecției deoarece apărarea organismului gazdă este dependentă de aceleași citocine inflamatorii. Descoperirea mijloacelor de prevenire a șocului septic este topul priorității datorită beneficiului potențial la un număr mare de pacienți. Controlul nivelului de necrozare tumorală TNF, pare a fi esențial pentru aceste scopuri.
în mod similar, este știut rolul TNF într-un alt mecanism de apărare, și anume febra care este răspunsul fiziologic la infecția tipică, virtual la toate animalele superioare și la oameni. Cele cinci citocine pirogenice (interleucina-1, factorul de necro
RO 112580 Bl zare tumorală TNF, interferonul, interleucina-2, interleucina-6) sunt recunoscute în mod curent ca mediatori endrogeni principali ai răspunsului febril, inhibând neuronii preoptici sensibili la cald, care în mod normal facilizează pierderea de căldură și producerea suprimării căldurii la organismul uman. Febra și mediatorii acesteia, au capacitatea de a dăuna atât organismului care invadează cât și organismul gazdă. în ultimii ani, s-au acumulat date importante care demonstrează că interleucina-1, factorul de necrozare tumorală TNF și interleucina-6, mediază anomaliile patofiziologice ale infecțiilor. Deoarece pirogenii androgeni contribuie la procesul patologic al diferitelor infecții, atât mediatorii cât și răspunsul febril sunt dăunători potențiali pentru organismul gazdă. în acest sens, evidența convingătoare apare din studiile septicemiei gramnegative. Există, așadar, evidența ca pirogenii androgeni mediază sistemic și local manifestările septicemiei datorate bacteriilor gram-pozitive, SIDA, infecțiile cu spirocheți, meningite, sindromul tulburărilor respiratorii la adulți, artrita supurativă și micobacterioza. Așadar, datele citate mai sus sunt în contrast cu observația că, răspunsul febril el însăși intensifică rezistența la infecție la animale de experimentare, cu toate acestea prezervarea speciilor mai mult decât supraviețuirea individuală, este esența procesului de evoluție. Se presupune că, efectele sistemice dăunătoare ale citocinelor pirogenice, ca rezultat al infecțiilor imense (de exemplu septicemia gram-negativă) sunt adaptate ca efecte locale benefice ale febrei în infecțiile mai puțin fulminante. De aceea, prin accelerarea decesului indivizilor infectați, fără speranță, natura omoară indivizii care sunt periculoși pentru speciile lor. într-un astfel de caz, speciile, ca un întreg ar putea fi protejate de maladiile epidemice.
Un concept fundamental al patogenilor febrei, este că pirogenii exogeni, fără a se ține seama de originea sau structura lor, produc febră prin inducerea celulelor organismului gazdă (în primul rând celulelor macrofage), pentru a produce pirogeni andogeni. în acet caz metodele terapeutice bazate pe utilizarea anticorpilor pirogeni antiendrogeni și antagoniști receptori pirogeni endrogeni, pot fi efective. Una dintre posibilități este blocarea sintezei factorului de necrozare tumorală TNF. Studiile pe animale arată că factorul de necrozare tumorală TNF ar putea fi produs înainte de interleucina IL-1 și alte citocine, în cascada răspunsului la infecție. în acord cu mulți oameni de știință, inhibarea biosintezei factorului de necrozare tumorală TNF, înseamnă stoparea biosintezei interleucinei IL-1. Inhibarea biosintezei factorului de necrozare tumorală TNF înseamnă, așadar, stoparea efectelor dăunătoare a unor infecții fulminante și fără speranță.
Factor de necrozare tumorală TNF este așadar cunoscut a fi unul dintre mediatorii procesului de inflamație. Inflamația, în multe cazuri este prima fază a maladiei în cursul natural în care se dezvoltă șocul septic. în situația în care continuitatea țesuturilor este întreruptă, cum ar fi în cazul rănilor susceptibile de infectare, a rănilor asemănătoare celor de luptă, în special în cazul rănilor abdominale (peritonite), maladii ale tractului gastrointestinal cum ar fi de exemplu infecțiile acute care însoțesc apendicita, infecțiile acute bacteriene și virale, ca și cele cxare sunt prezente în pneumonia post-influența, maladiile neoplasmice în special în faza de descompunere a tumorii și altele, inflamația este o primă simptomă a creșterii producției de factor de creștere de necrozare tumorală TNF. De aceea, controlând nivelul factorului de creștere tumorală TNF se ajunge la tratamentul dorit al acestor infecții.
Cu mai mult înțeles este rolul factorului de necrozare tumorală TNF, chiar în cazul SIDA. Boala SIDA este caracterizată printr-o profundă imunodeficiență. Semnul distinctiv al bolii SIDA este scăderea numărului de limfocite CD4+. Numărul de celule infectate cu HIV, agentul etiologic SIDA, este relativ mic (< 1 în 1DO1000] chiar în celulele mononucleare ale sângelui periferic (PBMC) la pacienții cu SIDA. Deoarece limfocitele CD4+ sunt
RO 112580 Bl preferențial infectate, aceste celule nu sunt exclusiv ținta infecției cu HIV. O evidență recentă a arătat că spectrul celulelor țintă HIV poate fi destul de larg. Au fost observate diferențe clare în rezultatele infecției cu HIV monocite/macrofage, față de limfocitele T. Deoarece limfocitele T tind să fie distruse, monocitele/macrofagele permit o infecție persistentă. HIV poate fi așadar menținut ca rezervă prin monocite/macrofage ca tip de răspuns la infecția cu HIV care ar putea fi responsabilă pentru o latență stabilită în organismul gazdă; acest răspuns poate fi așadar cauza scheletelor patogenice rezultate din factorii solubili produși de către celulele infectate. S-a demonstrat de către mulți oameni de știință, că liniile T-celulare, infectate cu HTLV-1 sunt mult mai susceptibile de infecția cu HIV, demonstrând efectul citopatic dramatic în asociere cu replicația crescută pentru HIV. în plus, celulele infectate cu HIV sunt susceptibile de vătămare prin supernatantul acestor celule. Analiza titrului viral după tratamentul cu acest supernatant, dovedește că factorul produs de celulele T (MT-2) crește replicația HIV. Acest factor este identificat ca TNF-beta, și această descoperire este consecventă cu rezultatele prin care celulele T (MT-2) produc TNF-beta. Același efect este observat când se utilizează TNF-alfa. Deci, TNF-alfa și TNF-beta omoară selectiv celulele infectate cu HIV și cresc replicația HIV. Se arată de asemenea că liniile celulare T infectate cu HIV și izolate proaspăt PBMC de la indivizii infectați HIV, răspund la factorul de necrozare tumorală TNF rezultând în nivele ridicate. Aceasta sugerează că aceeași creștere în exprimarea HIV este produsă în mod asemănător in vivo. De fapt, activitatea de creștere a TNF ar putea fi neutralizată prin anticorpii anti-TNF. Creșterea replicației HIV după tratamentul cu TNF-alfa și TNF-beta este de circa 10 ori.
S-a confirmat așadar că, diferitele citocine pot să afecteze producerea de HIV. Prin utilizarea fagocitelor mononucleare purificate din sângele periferic normal, ambele inducții de IL-6 și TNF-alfa au fost observate la timp de câteva ore după expunerea la virusul HIV. Această inducție de citocine a fost așadar observată utilizând HIV inactivat la cald. Pe baza mai multor observații s-a ajuns la concluzia că SIDA reprezintă o citocină sau o maladie TNF. în cazul legăturii citocinei cu SIDA, TNF-alfa și TNF-beta par a fi molecule cruciale care măresc replicația HIV ca și inducerea exprimării acestora și ca alte citocine. TNF-alfa așa cum s-a demonstrat, stimulează eliberarea altor citocine în diferite tipuri de celule și de aceea, aceasta trebuie să fie cheia citocinei în cascada de citocine în primul mecanism de apărare. S-a sugerat că, multe dintre simptomele asociate cu SIDA pot fi explicate prin eliberarea citocinelor diferitelor funcții biologice. Producția crescută de IL-1 și TNF-alfa, cele două pirogene binecunoscute, ar putea explica febra văzută la pacienții cu SIDA. TNF-alfa poate fi implicat în asocierea SIDA-cașecsie. Atât TNF-alfa cât și TNF-beta lucrează ca imunomodulatori și ca molecule efectoare în citotoxicitatea mediată de monocite. Mai mult decât atât, TNF este responsabil de activarea răspunsului imunitar și poate omorî direct celulele infectate cu HIV, crescând astfel replicarea HIV. Așadar, a fost propus un mecanism imunologic pentru a explica depleția celulelor CD4+ -T în SIDA. Se arată, așadar, că sarcomul Kaposi legat de SIDA este indus de TNFalfa; TNF-alfa poate fi produs de keratinocite prin stimuli fiziologici cum ar fi de exemplu lumina ultravioletă, care ar putea contribui la inducerea de IL-6 în piele și la dezvoltarea sarcomului lui Kaposi la bolnavii de SIDA. în testele efectuate in vitro TNF-alfa poate vătăma mielina și oligodendrocitele; așadar, unele linii celulare derivate de la gliome au fost arătate ca fiind susceptibile la efectul antiproliferativ al TNF-alfa. Aceasta poate conduce la concluzia că, disfuncția sistemului nervos central la pacienții cu SIDA este rezultatul implicației TNF-alfa. Diferitele rezultate au arătat că nivelele serice cu TNF-alfa și IL-1 sunt substanțial ridicate și cu dezvoltare mare în SIDA și Arc (complex legat de SIDA) deoarece
RO 112580 Bl acestea scad la valorile de control a sănătății în testele cu ser ca suport asimptomatic pentru HIV. Conform celor cunoscute în domeniul de specialitate, SIDA este cu atât mai mult o maladie a TNF, pe cât este o maladie HIV. Se arată că, prin creșterea controlului asupra inducției TNF, se ajunge la stabilirea efectivă a terapiei pentru pacienții cu SIDA.
în cele ce se vor arăta în cadrul prezentei invenții, se arată că se permite rezolvarea problemelor descrise mai sus și găsirea de noi utilizări terapeutice ale unor dimeri de substanțe cunoscute, în condițiile patologice descrise mai sus.
Este cunoscută o metodă de tratare a infecțiilor bacteriene și virale cu preparate farmaceutice ce conțin lizozimă dimerizată.
Se cunoaște, de asemenea, și utilizarea derivaților de pirolidinone, ca inhibitor, în tratarea bolilor care au un nivel ridicat de factor de necrozare tumorală TNF.
Metoda, conform invenției, constă în acea că se administrează, la un pacient uman sau animal, lizozimă în formă dimerizată, în doză unică sau repetabilă, de preferință de la aproximativ 0,3 pg la aproximativ 1 mg/ml sânge, corespunzătoare la aproximativ 0,02 până la aproximativ 70 mg/kg corp, în combinație cu cel puțin un compus ales din grupa formată dintr-un antibiotic și AZT, care produce o scădere a nivelului TNF și, eventual o creștere a sintezei interferonului și/sau a activității fagocitice. Nivelul nedorit al TNF este în jurul valorii de 50 pg TNF/ml. Antibioticul respectiv se administrează într-o concentrație redusă cu aproximativ 33 % până la 50 %, față de concentrația sa uzuală atunci când este administrat singur. Respectiva boală are o etiologie bacteriană sau virală și este alesă din grupul format din boli ale tractului respirator, boli ale tractului digestiv, endocardită, endotoxemie, infecții spirochetice, meningite, artrite, microbacterioze, septicemii, șoc septic, cașexie, febră, inflamații, SIDA și infecții asociate SIDA. Boala respectivă poate avea și etiologie care nu este bacteriană sau virală, și care este aleasă din grupul constând din boala tractului respirator, boala tractului digestiv, boala histaminică, hipotensiunea, lacurile capilare, eritodermia difuză, eritemul mucoasei, ramolismentul renal, hipocalcemia, hipoalbuminemia, descuamarea tegumentelor înroșite de exema, coagulopatia, insuficiența poli-organică, cașexia, endotoxemia, endocardita, meningita și artrita, și boala respectivă este aleasă din sindromul de oprire respiratorie, pneumonie și coagulopatie intra vasculară diseminată. Lizozimă dimerizată se administrează sub formă de soluție injectabilă care conține o cantitate de aproximativ 0,01-10 mg/ml, este apirogenă și conține cel puțin un component ales dintre un solvent acceptabil fiziologic și un conservant acceptabil farmaceutic și în care forma dimerizată a lizozimei este prezentată într-o configurație de 0,1-1,0 mg/ml. Forma farmaceutică de administrare poate fi aleasă din gel, pomadă, pansament antiseptic sau tampon impregnat.
Avantajul prezentei invenții este că utilizarea dimerului lizozimei, împreună cu un antibiotic sau AZT, conduce la obținerea unui efect sinergie. Dimerul lizozimei inhibă sinteza factorului de necrozare tumorală TNF, stimulează sinteza de TNF-alfa și crește activitatea fagocitară.
Se dau, în continuare, 9 exemple de realizare a invenției, în legătură cu figura care ilustrează suprimarea in vitro a eliberării de TNF, în cultura de limfocite în prezența dimerului lizozimei care este în diluții diferite.
Exemplul 1. Efectul dimerului lizozimei asupra activității antibioticelor față de diferite microorganisme, a fost studiat în vederea selectării bacteriilor pentru alte teste, pentru determinarea dozelor de antibiotice mult mai efective pentru microorganismele selectate și pentru găsirea intervalului de concentrații ale dimerului lizozimei în care aceste efecte vor fi observate. în aceste experimente, se utilizează două loturi de dimer al lizozimei purificat și liofilizat, și se utilizează antibiotice convenabile care sunt cunoscute pe piață, cum ar fi de exemplu penicilina, neomicina, eritromicina, cefalosporine
RO 112580 Bl (SEFRIL). Antibioticele care trebuie testate sunt suspendate într-o soluție tamponată de clorură de sodiu (PBS-Biomed) sau în ser de bovine. Se adaugă apoi, la suspensie dimerul lizozimei în așa fel ca toate probele testate să aibă concentrația dimerului tot timpul, de 5 pg/ml. Concentrația antibioticelor care sunt testate diferă la fiecare test, datorită sensibilității variate a microorganismelor utilizate. Efectul antibioticelor ca atare sau în combinație cu dimerul lizozimei este testat în suspensie de ser de bovine sau PBS in vitro pe Escherichia coli, Salmonella enteritidis, Staphylococcus aureus și Streptococcus uberis izolate de la animale bolnave. în aceste experimente au fost, așadar, izolate specii de laborator de Sarcina Iuțea 3941 ATCC și Staphylococcus aureus 2O9P. Datorită caracterelor preliminare ale testului, fiecare antibiotic a fost testat față de diferitele feluri de bacterii 1,2 sau 3, după cum urmează:
1. Prepararea plăcilor.
O porțiune de 0,5 ml dintr-o suspensie de 18 ore de cultură de specii bacteriene care trebuie testate, se adaugă la o probă de 14 ml de agar îmbunătățit (Biomed). Amestecul este agitat și apoi este turnat pe o placă de 10 mm diametru. După răcirea și solidificarea agarului, se plasează pe acestă placă, cilindri sterili care sunt umpluți cu soluție de antibiotic pentru testare.
2. Prepararea soluțiilor cu antibiotic. 0 probă de 10 mg din antibioticul care trebuie testat este dizolvată, inițial, în PBS; volumul necesar de soluție este apoi adăugat la un volum predeterminat de ser de bovine sau de PBS, astfel ca să se obțină o concentrație de antibiotice cât mai apropiată posibil de MIC (concentrația inhibitorie minimală). Se preparăîntotdeuna soluții cu trei concentrații diferite.
3. Prepararea soluției dimerului de lizozimă.
Se dizolvă inițial 10 mg de dimer de lizozimă liofilizat, în 10 ml de PBS. Diluțiile următoare sunt preparate fie cu PBS, fie cu ser de bovine, și se adaugă apoi la soluțiile de antibiotic care s-au preparat așa cum s-a arătat mai sus. Au fost testate următoarele combinații: antibiotic/PBS; antibiotic/PBS+dimer al lizozimei; antibiotic/ser; antibiotic/ ser+ dimerul lizozimei. Concentrația de antibiotic a fost aceeași în fiecare cilindru; concentrația dimerului lizozimei a fost de 5 pg/ml. După ce s-au umplut cilindrii cu soluție, plăcile au fost menținute la temperatura camerei timp de două ore, apoi culturile au fost incubate la temperatura de 37°C.
4. Citirea rezultatelor și evaluarea activității.
Plăcile sunt aduse din încălzitor după 18 ore de incubare și este măsurat diametrul zonei de inhibiție a dezvoltării bacteriei (absența coloniilor) în jurul cilindrilor. Nu s-a remarcat nici o diferență în diametrul zonelor de inhibiție a dezvoltării bacteriei în jurul cilindrilor umpluți cu suspensiile de antibiotic în PBS cu sau fără adiție de dimer al lizozomei, în concentrație de 5 pg/ml. Mărimea zonei de inhibiție, totuși scade în jurul cilindrilor umpluți cu suspensie de antibiotic+demerul lizozimei, în ser de bovine. Zonele au fost mai mari decât cele observate în jurul cilindrilor umpluți cu suspensii de PBS, și de asemenea au fost mai mari decât cele din jurul cilindrilor umpluți cu suspensiile de ser numai cu antibiotice, deci fără dimerul lizozimei. Fenomenul produs în testele cu penicilina este utilizat față de Sarcina Iuțea. Ampicilina dovedește un sinergism în combinație cu dimerul lizozimei, în inhibarea in vitro a dezvoltării Escherichiei coli, Salmonellei enteritidis și Staphylococcus epidermidis. Se menționează că există o creștere a activității eritromicinei în prezența dimerului lizozimei față de Staphylococcus aureus 209 P și Streptococcus uberis, de asemenea ca și față de Staphylococcus aureus 209 P în cazul SEFRIL, Escherichiei coli și Salmonellei enteritidis sunt rezistente la acest antibiotic. Creșterea activității antibacteriene a antibioticelor testate, a fost observată numai când serul de bovine s-a utilizat ca solvent. De regulă, creșterea a fost în medie de 50 %, dar în anumite cazuri, prezența dimerului lizozimei a avut
RO 112580 Bl ca rezultat o creștere de 1OO %, în activitatea antibioticelor.
Concluzii:
Dimerul lizozimei (fără să aibă vreun conservant) în concentrațiile de 5 pg/ml prezintă in vitro un sinergism cu unele antibiotice utilizate în MIC (concentrație inhibitorie minimală], în prezența serului de bovine, în inhibarea dezvoltării bacteriilor.
Exemplul 2. Simergismul cu AZT în tratarea pacienților cu SIDA.
Este cunoscut, recent că TNF-alfa poate antagoniza activitatea anti-HIV a AZT. Pacienții cu SIDA în fază avansată, suferă de multe infecții ocazionale. Unii agenți ai infecției pot induce elevarea TNF-alfa, IL-6 și a altor citocine care pot fi, fie imunosupresive sau care pot promova replicarea HIV. în acest sens, tratamentul numai cu AZT nu este suficient de efectiv, în vederea creșterii activității anti-HIV a AZT, se propune astfel combinarea tratamentului cu AZT, cu administrarea dimerului lizozimei pentru inhibarea sintezei TNF ca factor de antagonizare în activitatea anti-HIV a AZT.
Exemplul 3. în vederea determinării imunoactivității dimerului lizozimei, s-a utilizat analiza limfocitelor sanguine periferice umane, cu efectuarea analizei FACS. Stimularea mitogenică în limfocitele periferice umane este o metodă bine stabilită pentru testarea reactivității celor mai importante celule ale sistemului imunitar. Pentru testarea influențelor substanțelor terapeutice asupra activării și proliferării limfocitelor de la donatorii de sânge care sunt sănătoși, mitogenul a fost adăugat într-o doză suboptimală, și răspunsul limfocitului este măsurat în final, cantitativ folosind parametrii imunorelevanți. Rezultatele sunt comparate cu valoarea de control măsurată, fără medicație. Pentru stimularea limfocitelor se utilizează ConA în concentrație de 20 pm/ml de mediu. Concentrația celulară inițială a fost de 106 celule/ml. Culturile pe termen scurt în incubator cu bioxid de carbon, au fost realizate timp de o zi (receptorii IL-2 pe limfocite și HLA-Dr) sau timp de două zile (toate celelalte teste).
Următorii parametrii au fost măsurați ca un criteriu de activare celulară: neopterin (marker pentru imunoactivare); beta-2microglobulină (de asemenea marker de activare); interleucina-2 (limfocitul T-helper cu autocrina și paracrina, ca substanțe derivate); interleucina-6 (hormon de diferențiere celulară]; factorul de necrozare tumorală TNF (vasoactiv, interleucină multipotentă); interferon-alfa (factor special de diferențiere pentru beta-limfocite); timidin chinaza (enzimă adaptată superior în celulele de proliferare); receptorul limfocit interleucina-2 (molecula acceptor pentru autocrina și paracrina IL-2); limfocitul KI-67 (antigen exprimat în celule activate și de proliferare); limfocitul HLA-Dr (antigen de histocompatibilitate clasa IL, cu adapara superioară în reacția imunitară).
S-au făcut următoarele observații privind produsele celulare în cultura supernatant;
Neopterina produsă de către limfocitele T în timpul răspunsului imunitar și culturile stimulate în experimentele prezente.
N-a fost evidențiată marcant de dimerul lizozimei prin valoarea de control de mai sus, în celulele stimulate Con A fără dimerul testat. □ concentrație crescută a dimerului testat, valorile de neopterină sunt ușor mai ridicate.
în mod similar, valorile de betamioglobulină în toate concentrațiile de dimeri ai lizozimei, fluctuează în jurul valorii de control.
Receptorii IL-2 fiind răspândiți de la suprafața limfocitului în timpul culturii și dând informații despre transferul total al receptorilor IL-2, au fost de un nivel comparabil cu receptorii de pe suprafața limfocitului (așa cum se menționează mai jos) și au arătat o suprimare clară la concentrația cea mai mare a dimerului testat.
Interleucina-6, a arătat o tendință clară la valori mai ridicate dependent de doză, în concentrații mai mari. Această moleculă este foarte importantă în hematopoieză, în diferențierea celulară și în reacția imunitară. în acest test, primele
RO 112580 Bl trei valori trebuie extrapolate, deoarece cel mai înalt standard este numai de 2OOD pg/ml.
Rezultatele privind moleculele care au rămas, sunt prezentate în tabelul 1, care urmează. Spre deosebire de interleucina-6, TNF-alfa este în mod neașteptat prezentă în culturile de supernatantîn concentrații foarte reduse, exceptând ultimele două faze de diluție, care se dovedesc a fi inefective în suprimarea concentrației de TNF.
Timidin kinaza este măsurată în citoplasmă limfocitului după congelare și decongelarea paletelor celulare. Timidin kinaza este ordonată în celulele de diviziune prin care aceasta devine un bun marker pentru proliferarea celulară. Datele din tabelul 1, arată o depresie prin concentrațiile cele mai ridicate ale dimerului lizozimei testate; în alte faze de diluție, nu se poate vedea nici o tendință clară. Interferonul-alfa în schimb, în aceleași condiții arată valorile de mai sus, ca o valoare de control pentru ConA, numai la concentrații mai ridicate. 0 creștere vizibilă se produce de la a doua valoare, până la cea de a treia diluție.
Markerii limfocitului:
HLA-Dr/CD3, fiind un marker de histocompatibilitate, se exprimă ca limfocite T activate în timpul reacției imunitare. Rezultatele obținute arată un anumit procentaj de celule T activate, în cultura de control; cu diferitele concentrații de dimer al lizozimei în culturi, valorile variază în jurul valorii de control.
Receptorii IL-2 pe limfocite: interleucina-2 este o citocină produsă de limfocitele T-helper după activare prin IL-1. IL-2 este autocrina și paracrina. Limfocitele T-helper nu produc numai IL-2, dar sunt de asemenea și stimulate pentru proliferarea prin această moleculă.
Receptorii pentru IL-2 la supradața limfocitelor T-helper sunt rearanjate după activare. Tabelul 1, arată că concentrația cea mai ridicată de demeri ai lizozimei, determină o suprimare marcată a receptorilor IL-2 privind limfocitele, în timp ce valorile care au rămas, nu diferă mult de cele din lărgimea bandei biologice. Tabelul 1 conține, așadar, date referitoare la KÎ-67/CD8 și KÎ-67/CD4. HI-67 este o moleculă de proliferare care apare în celule în timpul mitozei. Ki-67 este un parametru important pentru a evalua celulele stimulate și pentru diagnoza tumorilor. în rezultatele menționate se observă o ușoară inhibiție a proliferării celulare în celulele supresoare Ki-67(CD8), cu cele două doze, cele mai ridicate de dimer al lizozimei helper (CD4), cu doza cea mai ridicată, se pare că există o creștere substanțială a celulelor pozitive, ca procentaj. Cu dozele mai mici, procentajul de celule exprimând KÎ-67/CD4 este ușor mai ridicat decât valoarea de control.
Atenuarea marcată a factorului de necrozare tumorală TNF, este arătată în figura 1.
Parametrii imunologici menționați mai sus, și aleși după importanța lor potențială în răspunsul imunitar, sunt analizați cu ajutorul metodei bazate pe măsurarea influenței subtanței testate asupra ConA suboptimal în limfocitele periferice umane stimulate, bine stabilite, sensitive și care permit evaluarea multor paarmetri diferiți. La aceleași concentrații ale dimerului lizozimei, există diferențe marcate ale rezultatelor testelor, în comparație cu valorile limfocitellor stimulate numai cu ConA, în timp ce de exemplu, în ceea ce privește TNF și IFNalfa, efectele observate sunt clare în cadrul tuturor diluțiilor testate.
RO 112580 Bl
Tabelul 1
Influența dimerului lizozimei asupra limfocitelor sângelui periferic uman
Nr Proba HLA-Dr/CD3 IL-2 Rec. KÎ-67/CD8 KÎ-67/CD4
Control 3,3 8,9 6,0 2,7
1 1 mg/ml 2,2 2,6 4,8 5,3
2 0,2 mg/ml 1,9 6,3 4,1 3,0
3 0,1 mg/ml 3,0 6,1 6,5 (6,9)
4 33 ug/ml 3,0 5,9 6,3 3,0
5 10 ug/ml 3,4 6,0 7,7 3,7
6 3,3 ug/ml 2,4 5,0 7,5 3,7
7 1 ug/ml 2,5 4,9 7,0 4,1
8 0,3 ug/ml 3,3 5,8 7,5 3,9
9 0,1 ug/ml 2,8 4,0 7,9 3,8
10 33 ng/ml 3,1 4,6 8,0 4,1
Influența dimerului lizozimei asupra limfocitelor sângelui periferic uman
Nr Proba TNF Tim-Kinaza IFN-alfa
Control 205,11 9242 4,97
1 1 mg/ml 38,07 923 8,81
2 0,2 mg/ml 17,19 10914 9,44
3 0,1 mg/ml 13,75 7254 17,96
4 33 ug/ml 36,11 9525 3,67
5 10 ug/ml 22,22 5492 7,54
6 3,3 ug/ml 54,91 5198 6,26
7 1 ug/ml 18,47 5840 33,91
8 0,3 ug/ml 14,47 6839 10,07
9 0,1 ug/ml 94,16 3672 4,97
10 33 ng/ml 172,46 7312 10,07
RO 112580 Bl
Exemplul 4. Testele de laborator au fost realizate pentru determinarea efectului dimerului lizozimei asupra activității fagocitice in vitro a celulelor sanguine și lactice. Mai înainte s-au 5 efectuat determinări pentru teste standard in vitro prin care dimerul lizozimei nu inhibă proliferarea microorganismelor izolate din glandele mamare infectate la vaci. Deoarece utilizarea clinică a dimerului io lizozimei. administrat intravenos simultan și la nivelul ugerului, elimină efectiv infecția glandelor mamare la vaci, este clar că mecanismul antibacterial principal în glandele mamare la vaci este fagocitoza. 15 în acest sens, laptele și sângele, atât la vaci sănătoase cât și la vaci infectate se utilizează, în testele in vitro care au ca scop determinarea efectului dimerului lizozimei asupra fagocitozei. Pentru comparație, 20 experimentele au fost efectuate cu aceeași concentrație de substanță testată și cu același timp de incubație, utilizând celulele izolate de la vaci sănătoase și infectate, sau chiar dintr-o secțiune infectată și o 25 secțiune sănătoasă din glanda mamară de la aceași vacă, în vederea eliminării diferențelor de răspuns individual.
în testele realizate, atât forma dimerică purificată cât și un amestec de dimer și mici fracțiuni de trimeri și oligomeri superiori ai lizozimei, sunt adăugați la sângele sau laptele de la vaci sănătoase și infectate, în concentrații de 25-0,25 ug/ml, și amestecul este apoi incubat la temperatura de 37°C, timp de 0,5-24 ore. Procentajul de celule fagocitizante și procentajul de granulocite NTB-pozitive, au fost determinate pentru fiecare probă. Dimerul lizozimei cuprinde activitatea fagocitară a leucocitelor, crescând în testele efectuate in vitro. Efectele sunt dependente de doză și de timpul de incubație. Concentrațiile mai mari de dimer al lizozimei sunt necesare pentru activarea leucocitelor din lapte, în raport cu leucocitele din sânge. Concentrațiile de dimer excesiv de ridicate, reduc activitatea de fagocitoză in vitro. Rezultatele selectate, în special cele care arată câ atât timp cât amestecul de reacție de post-polimerizare nu conține nici o formă monomerică citotoxică a dimerului, ca rezultate comparabile, sunt obținute pentru lizozima dimerizată cu un grad de puritate mai ridicat sau mai scăzut, așa cum se arată în tabelele 2 și 3 care urmează, și în care de “dimeril de lizozimă” este utilizat pentru indicarea compoziției care conține o mică fracțiune de trimeri și oligomeri superiori ai lizozimei, așa cum s-a menționat mai înainte.
Tabelul 2
Efectul dimerului lizozimei asupra activității fagocitice a leucocitelor din lapte la vacile sănătoase (concentrația dimerului este de 20 ug/ml, iar timpul de incubație de 3 h)
Indicator Leucocite din lapte de vacă sănătoasă
Preparare Vaca nr. 477 Vaca nr. 463
% fagocitoză control 77,8 80,0
lizozimă dimer+ 100 100
lizozimă dimer 92,6 100
indice de fagocitoză control 2,7 4,1
lizozimă dimer+ 4,4 6,4
lizozimă dimer 4,8 8,4
% reducere NTB control 3,4 2,5
lizozimă dimer+ 5,7 3,8
lizozimă dimer 3,4 6,8
RO 112580 Bl
Tabelul 3
Efectul dimerului lizozimei asupra activității fagocitice a leucocitelor din lapte de la vacile (concentrația dimerului este de 20 ug/ml, iar timpul de incubație de 30 min)
Indicator Leucocite din lapte de vacă infectată (nr. 490)
Preparare Secțiune infectată* Secțiune sănătoasă -
% fagocitoză control 98 58
lizozimă dimer+ 98 90
lizozimă dimer 100 100
indice de fagocitoză control 10,9 2,7
lizozimă dimer+ 8,7 14,9
lizozimă dimer 10,9 8,9
% reducere NTB control 4,2 4,2
lizozimă dimer+ 5,9 8,4
lizozimă dimer 5,5 7,0
+ = apariția inflamației; vacă netratată
Este clar că, gradul de purificare 20 al dimerului lizozimei nu are nici un efect marcat asupra activității fagocitice observate asupra leucocitelor din lapte. Se pare, însă, în continuare ca celulele efectoare pot fi granulocite. 25 în exemplele care urmează, sunt prezentate rezultatele studiilor in vitro. Pentru testele clinice este utilizată o formulă farmaceutică care conține 2 mg/ml de dimer de lizozimă în 10 ml PBS. Acest 30 preparat se refră la KLP-602.
Exemplul 5. Se arată că prin administrarea intravenoasă a KLP-602 se stimulează activitatea fagocitică a granulocitelor sanguine la vacile sănătoase și 35 bolnave, la mânji sănătoși, în laptele de vacă după aplicare în uger. Efectul se manifestă prin creșterea numărului de neutrofile și prin creșterea abilității de absorbție a stafilococului și prin reducerea 40 de TNF. Acest fenomen de produce în primul rând în timpul primelor 12-24 ore de la injectarea preparatului. Efectul KLP602 asupra activității fagocitice în uger este dependent de doză și de forma 45 medicamentului, precum și de răspunsul animalului individual.
Exemplul 6. Dimerul lizozimei este utilizat în terapia maladiilor infecțioase la vite, porci, cai și câini. în diferite doze și la diferite intervale de timp, preparatul este administrat intravenos, intramuscular, subcutanat, intrauterin și în uger. Medicația este adminsitrată la 346 vaci, 274 viței, 110 porci și scroafe, 294 purcei, 709 purcei de lapte, 55 mânji și 107 câini. Tratamentul alternativ este aplicat ca un control. Datorită naturii animalului de testat, niciunul nu a fost lăsat fără tratament, din motive de mortalitate. Cu toate acestea, concluziile ar putea fi trase în comparație cu aspectul clinic al maladiei de tratat și care este cunoscut din literatura veterinară. în grupul tratat cu dimerul lizozimei, după tratamentul cu una sau două injecții HLP-602, 90 % din vițeii suferinzi de gastroenterită și peste 85 % din cazurile de bronhopneumonie acută sunt vindecați. Dispariția promtă a acestor simptome ca febră și diaree, este foarte caracteristică. Tratamentul cu acest medicament nu necesită prevederea unor fluide suplimentare pentru animale. Timpul
RO 112580 Bl și gradul de recuperare este superior grupei de control, tratată cu antibiotice.
Exemplul 7. KLP-6O2 este cel mai efectiv în tratamentul porcilor afectați de boală. Se recuperează 100% sau aproape 100 % din animalele suferinde de următoarele maladii: agalactația post-partum (sindromul MMA), dizenteria, piometrită, influiența și colibaciloza. Aplicarea medicamentului în cazul unor maladii cum este edemul și bronhopneumonia duce la rezultate mai bune, mai puțin proeminente, dar mai semnificative decât cele obținute prin terapii alternative. Astfel, au fost observate recesiunea promtă a diareei (de obicei în primele 24 h) și febra ca și reapariția secreției de lapte de o importanță deosebită în cazurile cu uger post-partum și inflamații uterine (se salvează astfel viața purceilor). Eficacitatea terapiei cu KLP602, în comparație cu tratamentele alternative, este arătată în tabelul nr. 4, care este prezentat în cele ce urmează.
Tabelul 4
Animale tratate cu HLP-602 Nerecuperat Aminale tratate cu alte preparate
Nr. cazuri Durata (zile) Recu perat nr. % nr. % Nr. cazuri Preparat utilizat Durata Recuperare %
I. Colibaciloza la purcei
434 1-2 421 97 13 3 400* antibiotice, glucoza, vitamina B 3-5 75-80*
II. Dizenterie la porci
29 1-2 29 100 - - 219 antibiotice, Stolmed, Ridowet 5-9 75
III. Agalactația Dost-partum
30 1-2 30 100 - - 40* antibiotice, cortizon, sulfamide 3-9 80*
IV. Influiența la purcei
38 1-5 38 100 - - 200* antibiotice (forma latentă) 3-9 60-80*
V. Morbus edamatos
82 1-3 78 95 4 5 120* antibiotice, penicili-nă, tetraciclină, vitamina B, fluide + glucoza 3-6 60*
* = date aproximative
RO 112580 Bl
Exemplul 8. Când se tratează cu HLP-602, 1OO % din mânjii suferinzi de enterită și 83,3 % din mânjii suferinzi de bronhopneumonie sunt recuperați mai repede decât grupa de control, tratată cu preparate cunoscute.
Exemplul 9. KLP-602 este testat în tratamentul anumitor maladii la câini, cum ar fi foliculite (efectiv 100 %), infecția tractului respirator superior și inferior și infecția tractului gastrointestinal care se manifestă ea însăși prin diaree. Prevalentă din această grupă este parvoviroza care este cunoscută a fi practic o maladie incurabilă. Cu toate acestea, un grad de recuperare de aproximativ 75 % este observat în cazurile de parvoviroză. în testele efectuate cu animalele afectate cu maladii produse în mod natural, așa cum s-a descris mai înainte, s-au făcut diferite observații importante, și anume:
a) Terapia dovedită a fi efectivă și foarte simplă în tratamentul maladiilor care au o etiologie multifactor și patogeneză (astfel de maladii sunt prevalente la populația animalieră și sunt greu de suportat în fermele de creștere a vitelor unde răspândirea epidemică a maladiei este foarte ușoară). Aceste descoperiri arată efectul dimerului lizozimei asupra mecanismelor naturale de apărare.
b) . Terapia dovedită a fi efectivă în maladiile care cuprind în desfășurarea lor naturală, prezența șocului endotoxic sau alte tulburări cum ar fi febra ridicată și de lungă durată, afectând starea animalului pe o perioadă lungă de timp după recuperare și care este astfel extrem de dăunătoare pentru animale cum ar fi de exemplu caii (mânjii] crescuți pentru rase și alte sporturi, ca și cei crescuți în special pentru industria alimentară, în care caz costurile de producție au un rezultat critic. Astfel, recuperările rapide vor permite o reducere semnificativă a costurilor pentru tratamentul acestor maladii.
c) . Rezultatele observate in vivo confirmă nivelele scăzute de TNF în diferitele infecții produse în mod natural, tratate cu dimerii lizozimei.
în conformitate cu prezenta invenție, o preocupare este aceea de a prevedea formule farmaceutice utilizate terapeutic în tratamentul maladiilor asociate cu nivele excesive superioare de TNF, așa cum s-a descris mai sus. Formule farmaceutice și produsele de igienă sunt utilizate în terapia și prevenirea maladiilor asociate cu creșterea nivelurilor excesiv de ridicate, de factor de necrozare tumorală TNF. în acest scop se urmărește utilizarea dimerului lizozimei pentru prepararea unui medicament care să inhibe biosinteza TNF, la animale și la oameni; utilizarea dimerului lizozimei pentru obținerea unor preparate farmaceutice utilizate în tratamentul maladiilor asociate cu nivele excesiv de ridicate de TNF; utilizarea dimerului lizozimei pentru prepararea unor forme farmaceutice utilizate în profilaxia maladiilor asociate cu nivele excesiv de ridicate de TNF; utilizarea dimerului lizozimei pentru prepararea unui medicament utilizat pentru controlul HIV indus prin eliberarea de TNF în formele asimptomatice și la pacienții cu complicații legate de SIDA; utilizarea dimerului lizozimei pentru prepararea compozițiilor farmaceutice pentru tratamentul SIDA; utilizarea dimerului lizozimei pentru prepararea unui preparat farmaceutic utilizat pentru prevenirea și/sau tratamentul septicemiei și a șocului septic; utilizarea dimerului lizozimei pentru prepararea unui preparat farmaceutic pentru prevenirea și/sau tratamentul cașexiei; utilizarea dimerului lizozimei pentru obținerea unui preparat farmaceutic pentru prevenirea și/sau tratamentul febrei; injecții ce conțin dimerul lizozimei într-o cantitate de 0,01-10 mg/ml, de preferință 0,01-1,0 mg/ml dintr-o compoziție sterilă apirogenică și care cuprinde un solvent acceptabil din punct de vedere farmaceutic, precum și un conservant uzual; injecții ca cele arătate mai sus, pentru administrarea intravenoasă în doze unice sau repetate, de 0,02 mg/kg corp; tampoane și pansamente septice impregnate cu unguente sau geluri ce conțin doze efective din dimerul lizozimei, pentru prevenirea septicemiei și șocului septic și pentru tratarea rănilor infectate; tampoane vaginale impregnate cu o doză efectivă din dimerul lizozimei,
RO 112580 Bl pentru utilizare în timpul menstruației.
Ca formă dimerizată de lizozimă, se utilizează de preferință dimerul lizozimei purificat și izolat. Pentru anumite aplicații este posibil să se utilizeze compozițiile care alături de dimerul lizozimei conține mici fracțiuni de trimer și oligomeri superiori ai enzimei.
Injecțiile, conform prezentei invenții, pot fi administrate intramuscular și intradermic. în unele aplicații, este convenabil să se administreze aceeași compoziție lichidă (simultan sau independent) intrauterin și în uger sau local, eventual la un loc cu alte preparate topice.
Compozițiile sterile apirogene preferate, cuprind cel puțin un solvent acceptabil din punct de vedere farmaceutic și/sau cel puțin un conservant acceptabil farmaceutic care constă din apă sterilizată apirogenă sau o soluție apoasă de PBS ca solvent și tiomersal cu rol de conservant pentru preparatele farmaceutice care conțin proteine.
Forma dimerizată a lizozimei se poate obține printr-un procedeu de polimerizare controlată a monomerului enzimei, după care urmează purificarea cu atenție, în special îndepărtarea formei monomerice care are efecte adverse, și a trimerilor și fracțiunilor oligomerice superioare din amestecul de reacție. Se poate utiliza orice metodă cunoscută de polimerizare, pentru obținerea formei dimerice a enzimei.
Testele preclinice precedente ale dimerului lizozimei nu dovedesc efecte mutagenice și nici efecte tetratogenice, fără a avea efecte de toleranță foarte slabe.
Toxicitatea dozei unice la aplicarea orală și dermală LD5O este nemăsurabilă (>2OOO mg/kg), la aplicarea intravenoasă LD5O este > de 1OOO mg/kg. Noile aplicații ale dimerului lizozimei se dovedesc a avea un suport solid în testele efectuate in vitro întrucât s-au efectuat studii comparative.
Se crede că efectul de inhibare a eliberării de TNF dovedește a fi efectiv datorită spectrului larg de activitate al dimerului lizozimei, în special abilitatea de a induce eliberarea de IFIN și efectul crescut asupra fagocitozei. Cele două proprietăți menționate mai sus, sunt factori importanți în mecanismele naturale, de apărare. în acest sens, efectele terapeutice și efectele profilactice ale utilizărilor recent identificate pentru dimerul lizozimei sunt susținute prin mecanisme naturale de apărare, confirmate simultan prin acest dimer.

Claims (9)

1. Metodă pentru profilaxia și/sau tratament a bolii asociate cu un nivel nedorit al factorului de necrozare tumorală (TNF), prin administrarea la un pacient uman sau animal a unei cantități eficiente dintr-un agent de scădere a nivelului TNF, caracterizată prin aceea că se administrează la respectivul pacient, lizozimă în formă dimerizată, în doză unică sau repetabilă, de preferință de la aproximativ 0,3 pg la aproximativ 1 mg/ml sânge, corespunzătoare la aproximativ 0,02 până la aproximativ 70 mg/kg corp, în combinație cu cel puțin un compus ales din grupa formată dintr-un antibiotic și AZT, care produce o scădere a nivelului TNF și, opțional o creștere a sintezei interferonului și/sau a activității fagocitice.
2. Metodă conformă revendicării
1, caracterizată prin aceea că respectivul nivel nedorit de TNF este în jurul valorii de 50 pg TNF/ml.
3. Metodă conformă revendicării
1, caracterizată prin aceea că respectivul antibiotic se administrează întro concentrație redusă cu aproximativ 33 % până la 50 %, față de concentrația sa uzuală atunci când este administrat singur.
4. Metodă conformă revendicării
1, caracterizată prin aceea că respectiva boală are o etiologie bacteriană sau virală și este alesă din grupul format din bolile tractului respirator și tractului digestiv, endocardită, endotoxemie, infecții spirochetice, meningite, artrite, microbacterioze, septicemii, șoc septic, cașexie, febră, inflamații, SIDA și infecții asociate SIDA.
5. Metodă conformă revendicării
1, caracterizată prin aceea că respectiva boală are o etiologie care nu este bacte
RO 112580 Bl riană sau virală, și care este aleasă din grupul format din boala tractului respirator, boala tractului digestiv, boala histaminică, hipotensiunea, lacurile capilare, eritodermia difuză, eritemul mucoasei, ramolismentul 5 renal, hipocalcemia, hipoalbuminemia, descuamarea tegumentelor înroșite cu eczemă, coagulopatia, insuficiența poliorganică, cașexia, endotoxemia, endocardita, meningita și artrita. io
6. Metodă conformă revendicării
5, caracterizată prin aceea că respectiva boală este aleasă dintre sindromul de oprire respiratorie, pneumonie și coagulopatie intra vasculară diseminată. 15
7. Metodă conformă revendicării
1, caracterizată prin aceea că respectiva formă dimerizată a lizozimei se administrează sub formă de soluție injectabilă conținând forma dimerizată a lizozimei întro cantitate de aproximativ 0,01 ...10 mg/ml.
8. Metodă conformă revendicării
7, caracterizată prin aceea că soluția injectabilă este sub formă de compoziție sterilă-apirogenă conținând cel puțin un component ales dintre un solvent acceptabil fiziologic și un conservant acceptabil farmaceutic și în care forma dimerizată a lizozimei este prezentată într-o entitate de 0,1 ...1 ,□ mg/ml.
9. Metodă conformă revendicării
1, caracterizată prin aceea că respectiva formă dimerizată a lizozimei se administrează ca o compoziție sub formă de gel, pomadă, pansament antiseptic sau tampon impregnat.
RO95-00041A 1992-07-13 1993-07-13 Metoda pentru profilaxia si/sau tratamentul bolii asociate cu un nivel nedorit al factorului de necrozare tumorala (tnf) RO112580B1 (ro)

Applications Claiming Priority (2)

Application Number Priority Date Filing Date Title
PL92295273A PL173978B1 (pl) 1992-07-13 1992-07-13 Sposób oddziaływania na wydzielanie cytokin w hodowli limfocytów krwi obwodowej
PCT/EP1993/001841 WO1994001127A1 (en) 1992-07-13 1993-07-13 Lysozyme dimer and compositions containing the same

Publications (1)

Publication Number Publication Date
RO112580B1 true RO112580B1 (ro) 1997-11-28

Family

ID=20058087

Family Applications (1)

Application Number Title Priority Date Filing Date
RO95-00041A RO112580B1 (ro) 1992-07-13 1993-07-13 Metoda pentru profilaxia si/sau tratamentul bolii asociate cu un nivel nedorit al factorului de necrozare tumorala (tnf)

Country Status (31)

Country Link
US (1) US6132715A (ro)
EP (1) EP0651654B1 (ro)
JP (1) JPH07508744A (ro)
KR (1) KR100289841B1 (ro)
CN (1) CN1057937C (ro)
AT (1) ATE252392T1 (ro)
AU (1) AU677786B2 (ro)
BG (1) BG63331B1 (ro)
BR (1) BR9306722A (ro)
CA (1) CA2140140A1 (ro)
CZ (1) CZ286725B6 (ro)
DE (2) DE651654T1 (ro)
DK (1) DK0651654T3 (ro)
ES (1) ES2074037T3 (ro)
FI (1) FI950144A (ro)
GE (1) GEP20012466B (ro)
GR (1) GR950300039T1 (ro)
HU (1) HU218151B (ro)
MX (1) MX9304197A (ro)
NZ (2) NZ254135A (ro)
OA (1) OA10125A (ro)
PL (1) PL173978B1 (ro)
PT (1) PT651654E (ro)
RO (1) RO112580B1 (ro)
RU (1) RU2145875C1 (ro)
SG (1) SG52727A1 (ro)
SK (1) SK282377B6 (ro)
TW (1) TW259710B (ro)
UA (1) UA49789C2 (ro)
WO (1) WO1994001127A1 (ro)
ZA (1) ZA935046B (ro)

Families Citing this family (10)

* Cited by examiner, † Cited by third party
Publication number Priority date Publication date Assignee Title
US6183742B1 (en) 1992-07-13 2001-02-06 Nika Health Products, Limited Applications of lysozyme dimer
DZ1964A1 (fr) * 1995-01-13 2002-10-15 Nika Health Products Ltd Nouvelle applications d'un dimère de lysozyme.
WO1996038115A1 (en) * 1995-05-30 1996-12-05 Lectin Biopharma, Inc. Method of using lectins for agglutination and collection of menstrual flow
US6123937A (en) * 1997-03-14 2000-09-26 Nika Health Products, Limited Applications of lysozyme dimer
ITMI981148A1 (it) 1998-05-22 1999-11-22 Therapicon Srl Utilizzo di lisozima c modificato per preparare composizioni medicinali per il trattamento di alcune gravi malattie
EP1174147A1 (en) * 2000-06-27 2002-01-23 Nika Health Products Limited Reversal of antibiotic resistance with lysozyme dimer
US20050244402A1 (en) * 2004-04-30 2005-11-03 Villanueva Julie M Absorption of pain-causing agents
RU2472467C2 (ru) * 2011-04-13 2013-01-20 Государственное научное учреждение Краснодарский научно-исследовательский ветеринарный институт (ГНУ КНИВИ) Способ профилактики и лечения гастроэнтеритов, обусловленных бактериозами, у телят
RU2546911C2 (ru) * 2013-04-11 2015-04-10 Федеральное государственное бюджетное образовательное учреждение высшего профессионального образования "Донской государственный аграрный университет" Способ хранения свинины в охлажденном состоянии
CN105106626A (zh) * 2015-09-30 2015-12-02 成都倍加特生物科技有限公司 一种治疗月经期感染的汤剂药物及其制备方法

Family Cites Families (18)

* Cited by examiner, † Cited by third party
Publication number Priority date Publication date Assignee Title
FR4020M (ro) * 1965-01-29 1966-03-21
FR2215201A1 (en) * 1973-01-24 1974-08-23 Theranol Lab Broad-spectrum antibiotic compsns. - contg. antibiotic resistant lactic bacilli and enzyme diffusing-agent
JPS5533409A (en) * 1978-08-30 1980-03-08 Eisai Co Ltd Carcinostatic agent
JPS5533408A (en) * 1978-08-30 1980-03-08 Eisai Co Ltd Immunity-increasing agent
JPS5543040A (en) * 1978-09-25 1980-03-26 Eisai Co Ltd Immunity raising agent
US4221794A (en) * 1979-06-21 1980-09-09 Newport Pharmaceuticals International, Inc. Method of imparting immunomodulating and antiviral activity
US4457919A (en) * 1980-03-14 1984-07-03 Newport Pharmaceutical International, Inc. Method of imparting immunomodulating, antiviral or antitumor activity
US4510144A (en) * 1981-08-26 1985-04-09 Newport Pharmaceuticals International Methods of imparting immunomodulating activity with dihydrothiazolo purine derivatives
US4739046A (en) * 1985-08-19 1988-04-19 Luzio Nicholas R Di Soluble phosphorylated glucan
US4744984A (en) * 1985-10-08 1988-05-17 Vetrepharm Research, Inc. Antiviral immunotherapeutic agent and preparation thereof
DE3782958D1 (de) * 1986-02-19 1993-01-21 Imreg Inc Verfahren und mittel zum pruefen eines immunsystems.
US5200182A (en) * 1988-05-26 1993-04-06 Nika Health Products, Ltd. Antiviral or antibacterial composition and method of use
DE3817955A1 (de) * 1988-05-27 1989-11-30 Hoechst Ag Tnf-inhibitor enthaltendes arzneimittel
DE68927733T2 (de) * 1988-05-31 1997-06-12 Napp Systems Inc Vorrichtung und verfahren zur behandlung von druckplatten
KR920702621A (ko) * 1989-06-13 1992-10-06 스튜어트 알. 슈터 단핵세포 및/또는 마크로파지에 의한 인터루킨-1 또는 종양회사인자 생성의 억제
DK0509984T3 (da) * 1990-01-08 1999-03-22 Nika Health Products Ltd Fremgangsmåde til fremstilling af lysozymdimer
US5314816A (en) * 1990-01-08 1994-05-24 Nika Health Products Ltd. Method of preparing lysozyme dimers
ATE161720T1 (de) * 1990-08-03 1998-01-15 Smithkline Beecham Corp Tnf-inhibitoren

Also Published As

Publication number Publication date
BG63331B1 (bg) 2001-10-31
PT651654E (pt) 2004-03-31
PL295273A1 (en) 1994-01-24
ES2074037T1 (es) 1995-09-01
CZ8595A3 (en) 1995-09-13
CA2140140A1 (en) 1994-01-20
FI950144A0 (fi) 1995-01-12
JPH07508744A (ja) 1995-09-28
US6132715A (en) 2000-10-17
KR950702432A (ko) 1995-07-29
EP0651654B1 (en) 2003-10-22
BG99287A (bg) 1995-08-28
NZ254135A (en) 1996-11-26
GR950300039T1 (en) 1995-07-31
OA10125A (en) 1996-12-18
SK4095A3 (en) 1995-09-13
AU677786B2 (en) 1997-05-08
BR9306722A (pt) 1998-12-08
NZ299377A (en) 2001-02-23
DK0651654T3 (da) 2004-02-23
PL173978B1 (pl) 1998-05-29
ES2074037T3 (es) 2004-07-01
SK282377B6 (sk) 2002-01-07
KR100289841B1 (ko) 2001-05-15
UA49789C2 (uk) 2002-10-15
HU9500098D0 (en) 1995-03-28
AU4568693A (en) 1994-01-31
HU218151B (hu) 2000-06-28
SG52727A1 (en) 1998-09-28
MX9304197A (es) 1994-02-28
ATE252392T1 (de) 2003-11-15
ZA935046B (en) 1994-02-07
CN1087278A (zh) 1994-06-01
DE69333258D1 (de) 2003-11-27
RU2145875C1 (ru) 2000-02-27
EP0651654A1 (en) 1995-05-10
WO1994001127A1 (en) 1994-01-20
DE69333258T2 (de) 2004-08-26
DE651654T1 (de) 1996-01-04
FI950144A (fi) 1995-01-12
HUT70973A (en) 1995-11-28
GEP20012466B (en) 2001-06-25
CN1057937C (zh) 2000-11-01
CZ286725B6 (en) 2000-06-14
TW259710B (ro) 1995-10-11

Similar Documents

Publication Publication Date Title
Sordillo et al. Controlling acute Escherichia coli mastitis during the periparturient period with recombinant bovine interferon gamma
Mooney et al. Recombinant human granulocyte colony-stimulating factor and Pseudomonas burn wound sepsis
AU1940888A (en) A composition having as its active ingredient lysozyme or ribonuclease dimer in a pharmaceutically acceptable carrier
Sordillo et al. Modulation of bovine mammary neutrophil function during the periparturient period following in vitro exposure to recombinant bovine interferon gamma
Kawakami et al. NK cells eliminate Cryptococcus neoformans by potentiating the fungicidal activity of macrophages rather than by directly killing them upon stimulation with IL-12 and IL-18
RO112580B1 (ro) Metoda pentru profilaxia si/sau tratamentul bolii asociate cu un nivel nedorit al factorului de necrozare tumorala (tnf)
Kemper et al. Immunomodulatory treatment of Mycobacterium avium complex bacteremia in patients with AIDS by use of recombinant granulocyte-macrophage colony-stimulating factor
JP2004501056A (ja) 抗微生物ヒストンh1組成物、キット及びその使用方法
AU641698B2 (en) Method for the prevention and treatment of bovine mastitis
US5234684A (en) Method for the prevention and treatment of bovine mastitis
US5342612A (en) Compositions for the treatment of mammalian diseases
US5336488A (en) Method of treating or preventing mastitis in animals with involuting mammary glands by administering recombinant cytokines
Silver et al. Interleukin 1β improves survival following cecal ligation and puncture
US20190314460A1 (en) Ovotransferrin treatment for the reproductive tract
US6593457B1 (en) Lymphocyte-derived antimicrobial protein (LDAP) and methods of isolating and producing and using the protein
Maoleekoonpairoj et al. Lack of protection against bacterial infections in patients with advanced cancer treated by biologic response modifiers
PL176407B1 (pl) Kompozycja farmaceutyczna zawierająca dimer lizozymu
CA2288982A1 (en) Methods for preventing and treating the insult-induced metabolic imbalance in humans and other animals
KR19990034654A (ko) 프로폴리스의 추출방법과 면역증강제로서의 용도