RO106907B1 - Îmbinare cu elemente de ancorare - Google Patents

Description

Invenția se referă la o îmbinare cu elemente de ancorare a două muchii ale unor elemente plate, care sunt, în esență, paralele între ele cel puțin în lungul unui segment comun și este utilizată pentru fixarea prin strângere a unor elemente de formă tubulară pe o zonă periferică corespunzătoare a unei piese fasonate, de formă cilindrică, ca, de exemplu, un arbore sau un alt tub, pentru care se folosesc, într-un mod cunoscut, așa-numitele coliere de strângere.

Folosirea de coliere de strângere cu așa-nuniiții ochi, care reprezintă o practică ce și-a dovedit de fapt valabilitatea, nu este, în anumite cazuri, indicată. De exemplu, îndeosebi atunci când condițiile locale nu permit prevederea unor ochi proeminenți.

In aceste cazuri, s-au dovedit a fi corespunzătoare așa-numitele inele de strângere sau inele de presare, care, pentru realizarea fixării prin strângere, fie că sunt aplicate prin contracție, sau prin presare din exterior pe îmbinare, fie că presează cele două tuburi unul de celălalt, prin întinderea piesei fasonate de formă cilindrică.

Acest fel de inele de strângere sunt confecționate prin debitarea cu ferăstrăul, din niște tuburi de diametru corespunzător, a unor segmente de formă inelară. Acest mod de confecționare s-a dovedit a fi dezavantajos, și anume, din cauza faptului că:

a) țevile trebuie să fie debavurate în sensul longitudinal al inelelor, ceea ce necesită o fază de lucru suplimentară;

b) pot fi folosite doar materiale inoxidabile și nu tuburi, de exemplu, zincate, deoarece suprafața acestora este deteriorată prin debavurare, precum și

c) dintr-un tub cu un anumit diametru pot fi obținute inele de o singură dimensiune.

O altă posibilitate constă în răsfrânge rea marginilor unor șaibe. Pentru obținerea acestora, trebuie să fie aplicate forțe mari și, în afară de aceasta, în elementul inelelor rămân mari tensiuni interioare.

în afară de aceasta, din șaibe cu anumite dimensiuni nu pot fi realizate decât inele într-o plajă restrânsă.

O altă posibilitate ar mai putea consta în confecționarea unui inel dintr-o piesă corespunzătoare în formă de bandă, care este obținută prin tăiere dintr-o bandă fără fine, și anume, prin îndoirea piesei pentru obținerea unui inel. S-a dovedit însă că îmbinarea celor două porțiuni de capăt ale benzii constituie un punct slab și că această îmbinare nu rezistă îndeosebi la solicitări de întindere și de refulare.

Sunt cunoscute îmbinări cu elemente de ancorare ca cea prezentată în descrierea brevetului RO nr. 95037, unde colierul este realizat dintr-o fâșie de tablă, care are capetele cu plinuri și goluri ce se îmbină după roluire.

Dezavantajul acestor îmbinări constă în aceea că nu pot rezista la forțe mari de tracțiune.

Problema tehnică pe care o rezolvă invenția constă în realizarea unei îmbinări care să aibă golurile și plinurile dispuse de o manieră care să contracareze tendința de deplasare laterală, perpendicular pe direcția de solicitare, a părților marginale ale îmbinării.

îmbinarea cu elemente de ancorare folosită pentru asamblarea a două elemente plate în lungul a două muchii ale acestora, care sunt, în esență, paralele între ele cel puțin în lungul unui segment comun al celor două muchii, conform invenției, înlătură dezavantajele soluțiilor tehnice cunoscute, prin aceea că are cel puțin un element de ancorare, care este proeminent de la una din muchiile unuia din elemente în direcție spre și peste muchia celuilalt element, element de ancorare care pătrunde într-o degajare a celuilalt element, prinderea facându-se numai prin forma a cel puțin unei proeminențe în sensul muchiilor, precum și cel puțin un umăr pe celălalt element, care este, de asemenea proeminent în direcția spre și peste muchia celuilalt element și este decalat lateral în raport cu elementul de ancorare în sensul prinderii și care este în contact numai prin formă cu celălalt element, și anume, lateral orientat spre degajare, pentru ca la o solicitare la tracțiune a celuilalt element, în baza prinderii elementului de ancorare în degajare, să se contrapună componentei forței care acționează în sensul muchiei, pentru a împiedica o deplasare în sens lateral a segmentului din celălalt element, care este amplasat între degajare, respectiv elementul de ancorare dispus în aceasta și umărul care este proeminent în celălalt element.

A îmbinarea poate avea elementul de ancorare prins în degajare de ambele părți în sensul muchiilor și poate fi prevăzut cu cel puțin doi umeri, câte un umăr decalat lateral pe fiecare parte a elementului de ancorare.

în mod preferențial, elementul de ancorare, ca și degajarea sunt dispuse la mijlocul muchiilor, iar umerii sunt amplasați în zonele laterale ale elementului.

Invenția prezintă următoarele avantaje:

- construcție simplă în realizare și montaj;

- suportă forțe mari de tracțiune.

în cele ce urmează, invenția va fi explicată mai în detaliu în baza unor exemple cu referire, la figurile 1 ... 7, care reprezintă:

- fig. 1, o îmbinare, conform invenției, a două elemente plate, cu un element de ancorare;

- fig. 2, o altă variantă de execuție a unei îmbinări, conform invenției;

- fig. 3, încă o variantă de execuție a unei îmbinări conform invenției;

- fig. 4, o îmbinare, conform invenției, a două elemente plate de dimensiuni mari, în lungul unei muchii comune, cu două elemente de ancorare;

- fig. 5, o îmbinare, conform invenției, prevăzută cu niște locuri de stemuire;

- fig. 6, un colier de strângere cu o îmbinare conform invenției, în stare deschisă, neîmbinată;

- fig. 7, îmbinarea unui arbore cu un tub în formă de burduf, cu folosirea unui colier, care are o îmbinare conform invenției.

Fig. 1 ... 3 prezintă diferite variante de execuție posibile pentru o îmbinare conform invenției. îmbinările sunt reprezentate, privite de sus, pe elemente plate, respectiv vertical de sus, pe muchiile de închidere care urmează a fi îmbinate.

Două elemente 1 și 5 de tip placă sunt reunite între ele în lungul a două muchii comune 3, 7. La aceste elemente de tip placă 1 și 5 poate fi vorba de plăci, elemente în formă de bandă, bare cu pereți relativ subțiri etc. Pe muchia 3 este prevăzut un element de ancorare 9, care are niște proeminențe 10, 11 în formă de eclise, laterale. în conformitate cu fig. 1 și 2, elementul de ancorare 9 prezintă două astfel de proeminențe 10 și 11, pe când în fig. 3 este prevăzută doar o proeminență

11. Elementele de ancorare 9 pătrund în niște degajări 13, prevăzute în elementul 5 și sunt congruente cu acestea. Elementul de ancorare 9 se prinde prin intermediul celor două eclise 10 și 11 în degajarea 13, în sensul muchiilor 3, 7, în lungul a două porțiuni 14 și 15.

Dacă îmbinarea, conform fig. 1 și 2, este solicitată la întindere sau la refulare, există tendința ca zonele elementului plat 5, care se găsesc în spatele porțiunilor 14 și 15, să se deplaseze în sensul îndepărtării laterale de elementul de ancorare 9, astfel încât aceasta ar putea fi extrasă sau împinsă din degajarea 13. Pentru a contracara această tendință de deplasare a acestor două zone, sunt prevăzuți doi umeri 17 și 19 pe mu106907 s

chia 3. Acești doi umeri 17 și 19 sunt în contact cu două suprafețe 18 și 20 ale elementului plat 5 și contracarează astfel o deplasare laterală a celor două zone din spatele suprafețelor 18 și 20, respectiv din spatele porțiunilor 14 și 15. Prin această dispunere a celor doi umeri 17, 19, se întărește în mod eficient îmbinarea celor două elemente plate 1 și 5 în lungul muchiilor 3 și 7 contra întinderii sau refulării. Cei doi umeri 17 și 19 pot fi prevăzuți în acest caz fie la extremitatea muchiei 3, fie între elementul de ancorare 9 și extremitatea muchiei 3.

în fig. 3, elementul de ancorare 9 prezintă doar o singură proeminență 11, care se prinde în mod corespunzător în degajarea prevăzută în lungul porțiunii

14. In această variantă de execuție, este rațional să fie prevăzut un singur umăr 19, care să fie în contact cu elementul 5 cel puțin în lungul suprafeței 20. Umărul 19 servește și aici contracarării tendinței de deplasare a zonei din elementul 5, care se găsește în spatele porțiunii 14, respectiv a suprafeței 20.

Fig. 4 arată, la rândul ei, o îmbinare a două plăci 1 și 5 în lungul unor muchii comune 3, 7, extinsă în sens longitudinal, pe muchia 3 fiind prevăzute de data aceasta două elemente de ancorare 29, care pătrund în niște degajări corespunzătoare 23. în varianta de execuție reprezentată în fig. 4, pentru o îmbinare conform invenției între cele două elemente de ancorare 29 nu este cazul să fie prevăzute niște proeminențe, deoarece cete două elemente de ancorare 29 contracarează reciproc tendința de deplasare laterală a zonei elementului 5, care se găsește între ele. în schimb, la extremitatea muchiei 3 este prevăzut câte un umăr 17 și 19, care este în contact cu suprafețele 18, respectiv 20, ale elementului 5, asamblarea făcându-se exclusiv prin formă.

Pentru fixarea unei îmbinări descrise mai înainte, a două elemente plate 1 și 5, se propune prevederea unor așa-numite locuri de ștemuire. în fig. 5 este reprezentată, în principiu, varianta de execuție conform fig. 1, însă în lungul elementului de ancorare 9 sunt prevăzute două locuri de ștemuire 24, iar în lungul muchiei 3 alte două locuri de ștemuire 25. Prin realizarea acestei ștemuiri, cele două elemente 1 și 5 ale benzii sunt strâns legate între ele, nemai fiind amovibile.

Ștemuirea din locurile 24 și 25 poate fi înlocuită cu lipirea sau sudarea, aceasta însă, de preferință, doar atunci când elementele plate 1 și 5 sunt constituite dintr-un material inoxidabil.

Fig. 6 arată, la rândul ei, un colier de strângere cu o îmbinare conform invenției, constituit dintr-o bandă de strângere cu cele două capete 31 și 35. Colierul de strângere este reprezentat în stare deschisă, neîmbinată. Banda de strângere poate fi constituită din una sau din mai multe părți, în mod corespunzător cu una sau cu mai multe îmbinări.

Cele două muchii de închidere 33 și 37 de pe capetele 31 și 35 sunt prevăzute, analog cu varianta de execuție conform fig. 1, cu niște elemente de îmbinare. Pe muchia 3 este prevăzut un element de ancorare 39 cu niște proeminențe 40 și 41, de ambele părți, și doi umeri 47 și 49. în mod corespunzător, pe muchia 37 este prevăzută o degajare 43, precum și niște suprafețe 48 și 50, în, respectiv înspre, care trebuie introduse, respectiv aduse, în mod corespunzător, elementele muchiei 33.

în funcție de diametrul dorit al colierului de strângere, se poate obține un segment corespunzător de bandă prin tăiere dintr-o bandă fără fine. Pe porțiunile de la cele două capete 31 și 35 ale acestui segment în formă de bandă se realizează în mod corespunzător, prin stanțare sau prin decupare, elementele pentru ancorare în lungul muchiilor 33 și 37. Prin aducerea în con tact a celor doua muchii 33 și 37 cu elementele de îmbinare, alcătuite în mod corespunzător pe acestea și prin îndoirea segmentului de bandă, se realizează colierul de strângere. Pentru fixarea îmbinării pot fi prevăzute, după cum se arată în fig. 5, de asemenea, și niște locuri de ștemuire sau de lipire.

în fig. 7 este reprezentat un colier conform invenției, în stare închisă, cu referire la o folosire practică.

Un arbore 80, ce are un capăt 82, cu un diametru mai mare decât cel al arborelui 80, este îmbinat cu un tub 84, având forma unui burduf, care, la rândul lui, are un capăt 86. O astfel de îmbinare poate fi necesară, de exemplu, la construcția automobilelor, unde osiile roților, arborii de acționare sau arborii cotiți sunt protejați prin burdufuri prinse cu coliere, în aceste cazuri, burduful sau manșonul de protecție din cauciuc este fixat pe o contrapiesă, de exemplu, pe un arbore.

După ce tubul 84 a fost împins cu capătul său 86 peste capătul 82 al arborelui 80, colierul de strângere este, de asemenea, împins peste capătul 86. Un element de ancorare 109 pătrunde într-o degajare corespunzătoare 113, iar niște umeri laterali 117 și 119 sunt în contact cu niște suprafețe 118 și 120 ale extremității unei benzi 105. Pentru ca cele două extremități să fie strânse între ele, îmbinarea poate prevedea locuri de ștemuire 24 și 25 sau de lipire, după cum se arată în fig. 5.

După împingerea colierului de strângere peste capătul 86, care, la rândul lui, fusese împins peste capătul 82, se fixează niște scule corespunzătoare, ca, de exemplu, niște fălci de strângere, nereprezentate, în jurul colierului de strângere și, prin acționarea acestor fălci una în raport cu cealaltă, se realizează strângerea colierului pe capătul 86. Prin aceasta se micșorează diametrul colierului de strângere și se formează niște cute de presare 91 pe colierul de strângere. în acest moment, tubul 84 este îmbinat strâns cu arborele 80.

îmbinarea poate avea loc însă și prin aceea că, în loc ca strângerea să aibă loc din exterior înspre interior, capătul 82 să fie deformat în sens radial înspre exterior, fapt prin care, în final, colierul strânge din exterior capătul 86 al tubului 84, adus peste capătul 82 al arborelui 80. în acest caz, capătul 82 trebuie să fie constituit, de preferință, dintr-un material deformabil, cum ar fi, tablă sau un metal cu pereți subțiri.

îmbinarea prezentată în fig. 7 poate fi folosită evident pentru asamblarea unui număr nelimitat de repere.

îmbinările explicate în exemple a unor elemente plate și a unor capete de bandă ale unor coliere de strângere pot fi modificate într-un număr nelimitat de moduri. Astfel, de exemplu, este posibil ca forma proeminențelor 10, 11, 40, 41 ale elementelor de ancorare 9, 29, 39, 109, care se prind de degajările corespunzătoare, să aibă orice fel de geometrie. Aceste proeminențe 10, 11, 40, 41 pot fi, de exemplu, de formă elicoidală, pot prezenta mai multe eclise etc. Și umerii pot fi alcătuiți în orice mod dorit, ei pot fi, de exemplu, de formă triunghiulară, pot fi alcătuiți din niște limbi rotunde etc. De asemenea și folosirea îmbinărilor este multiplă, esențial pentru invenție este faptul că cel puțin pe una din părți în raport cu elementul de ancorare este prevăzut un umăr, și anume, de partea pe care elementul de ancorare se prinde de degajarea corespunzătoare.

Revendicări

Claims (5)

1. îmbinare cu elemente de ancorare, folosită pentru asamblarea a două elemente plate în lungul a două muchii ale acestora, care sunt, în esență, paralele între ele cel puțin în lungul unui segment comun al celor două muchii, caracterizată prin aceea că are cel puțin un element de ancorare (9), care este proeminent de la una din muchiile (3) unuia din elemente (1), în direcția spre și peste muchia (7) celuilalt element (5), element de ancorare (9) care pătrunde într-o degajare (13) a celuilalt element (5), prinderea făcându-se numai prin cel puțin o proeminență (10, 11), în sensul muchiilor (3, 7), precum și cel puțin un umăr (17, 19) pe celălalt element (1), care este, de asemenea, proeminent în direcția spre și peste muchia (7) celuilalt element (5) și este decalat lateral în raport cu elementul de ancorare (9) în sensul prinderii și care este în contact numai prin formă cu celălalt element, și anume, lateral orientat înspre degajare (13), pentru ca la o solicitare la tracțiune a celuilalt element (5) în baza prinderii elementului de ancorare (9) în degajare (13) să se contrapună componentei forței care acționează în sensul muchiei (3, 7), pentru o deplasare în sensul lateral a segmentului din celălalt element (5), care este amplasat între degajare (13), respectiv elementul de ancorare (9), amplasat în aceasta și umărul (17, 19), care este proeminent în celălalt element (1).

A

2. îmbinare, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că elementul de ancorare (9) se prinde în degajare (13) de ambele părți în sensul muchiilor (3, 7) și că este prevăzut cu cel puțin doi umeri io (17, 19), câte un umăr decalat lateral pe fiecare parte a elementului de ancorare (9).

3. îmbinare, conform revendicărilor 1 și 2, caracterizată prin aceea că elementul de ancorare (9), ca și degajarea (13) sunt prelucrate la mijlocul muchiilor (3, 7) și că umerii (17, 19) sunt amplasați în zonele laterale ale elementului (1).

4. îmbinare, conform revendicării 1, pentru asamblarea a două elemente în formă de placă, cu un segment comun extins în sens longitudinal, caracterizată prin aceea că are cel puțin două elemente de ancorare (29) pe una din cele două muchii (3), prevăzute câte unul în fiecare jumătate a segmentului comun, care se prind în degajări (23), conjugate din cealaltă muchie (7), asamblarea făcându-se numai prin formă în sensul muchiilor (3, 7), precum și prin cel puțin câte un umăr (17, 19) pe fiecare jumătate a celeilalte muchii (7), lateral în raport cu respectivul element de ancorare (29) înspre capătul segmentului comun, care este în contact cu elementul (5) ce prezintă degajările (23), în esență, înspre marginea extremă în sensul muchiei, asamblarea făcându-se numai prin formă.

5. îmbinare, conform cel puțin uneia din revendicările 1 la 4, caracterizată prin aceea că are cel puțin un loc de ștemuire, lipire și/sau de sudare prin puncte (24, 25) în lungul segmentului comun al muchiilor (3, 7) ale elementului de ancorare (9) și/sau ale umerilor (17, 19).