RO106124B1 - Cuva pentru topirea sticlei - Google Patents

Description

Invenția se referă la o cuvă pentru topirea sticlei, cu încălzire electrică.

Pentru topirea sticlei sunt bine cunoscute ciive cuprinzând o cameră de topire, în care materialul solid de șarjă este încălzit pentru a se produce sticlă topită înainte de a intra într-o cameră dc rafinare în care sticla topită se găsește la o temperatură suficient de mare ca să aibă loc rafinarea și astfel să se reducă defectele datorate impurităților sau a bășicilor în sticlă. în mod obișnuit, sticla trece dintr-o cameră de rafinare printr-o zonă de condiționare, în care condiționarea termica se face prin răcire controlată înainte ca sticla să părăsească cnva printr-o zonă de ieșire la nn proces de formare. Astfel de cuve se pot folosi pentru producerea continuă de sticlă topită și se pot utiliza, in special, pentru producerea de sticlă de calitate superioară utilizată în obținerea sticlei plane.

Dacă se folosește numai încălzire electrică într-o cameră de topire a unei astfel dc cuve este normal ca sticla topită in camera de topire să se acopere printr-un strat rece de material de șarjă solid care este topit in mod progresiv prin căldura furnizată de niște electrozi cufundați în sticlă in camera de topire. Dr umul de curgere a sticlei topite din camera de topire la o cameră de rafinare, atunci când se folosește topirea electrică, poate fi un canal îngust situat adiacent cu baza camerei de topire pentru a micșora probabilitatea materialului de șarjă netopit de a fi luat o dată cu sticla topită în zona de rafinare. Este obișnuit ca în cuptoarele cu ardere cu flacără sticla topită într-o cameră dc rafinare să fie la o adâncime corespunzătoare permiterii recirculării sticlei topite în curente convective astfel ca straturile superioare de sticlă în zona de rafinare să curgă către un capăt inferior al zonei cu un curent dc revenire in regiunea mai joasă a camerei de rafinare.

Se cunoaște amplasarea unei camere după camera de topire in care se încălzește in continuare masa de sticlă. Pot apărea însă probleme serioase de coroziune nedorită a pereților refractari ai acestei camere prin sticla ce curge în sus, în special dacă aici există o creștere a temperaturii sticlei topite la o temperatură de rafinare adecvată masei de sticlă care intră din camera de topire, așa cum se întîmplă în obținerea sticlei plane de mare calitate.

Este cunoscută, de asemenea, folosirea de electrozi într-o cameră cu temperatură mai ridicată, efcctuându-se o cameră de condiționare amplasată după un canal care comunică cu o cameră de topire (Brevet US nr. 4900337). Condiționarea termică constă însă într-o răcire controlată dacă pentm controlarea ratei de pierdere a temperaturii sticlei topite se folosesc electrozi și, nu într-o ridicare a temperaturii peste temperatura sticlei care părăsește camera de topire. Dacă temperatura nu este ridicată după trecerea prin canal într-o coloană montantă, problemele de coroziune în această coloană sunt mai puțiD serioase, datorită temperaturilor mai scăzute folosite. Aceste aranjamente, atunci când temperatura sticlei nu crește după părăsirea camerei de topire, sunt mai potrivite pentru producerea de sticlă pentru conteinere sau pentru fibre de sticlă, dar pot să nu determine nevoia de rafinare pentru producerea de sticlă plană de buna calitate într-o tehnologie de obținere a unei sticle plane.

Un obiectiv al invenției de față constă în realizarea unei cuve îmbunătățite de topire a sticlei în care se reduce coroziunea într-o cameră aferentă cuvei, în care temperatura sticlei crește după părăsirea unei camere de topire. Aceste variante de cuve se pot folosi pentru producerea de sticlă plană de bună calitate. Pentru formarea de sticlă topită in cuva de topire se încălzește șarja de materii prime intr-o cameră de topire, după care se rafinează sticla topită într-o zonă de rafinare, iar, în final, se condiționează termic sticla înainte ca masa de sticlă să curgă continuu printr-o zonă de evacuare din cu vă. Este prevăzută, de asemenea, curgerea sticlei topite printr-o cameră amplasată între cameTa de topire și camera de rafinare, sticla intrând în această cameră printr-un canal situat la partea inferioară și fiind evacuată printr-o zonă amplasată la partea sa superioară. Sticla este încălzită în camera amplasată între camera de topire și camera de rafinare, într-o zonă centrală distanțată de pereții acestei camere. Datorită acestui fapt în masa de sticlă din această cameră are loc o distribuție de temperatură neomogenă, sticla topită fiind determinată să curgă în sus în această zonă centrală, odată cu un curent de sticlă descendent, adiacent cu pereții acestei camere. Căldura care pătrunde în masa de sticlă în camera sus-menționată determină ridicarea temperaturii sticlei în această cameră și menținerea unei temperaturi adecvate a sticlei adiacentă cu baza camerei opusă a canalului menționat, temperatură care este superioară temperaturii sticlei ce intră în această cameră prin canal. De preferință, curentul de sticlă prin camera situată între camera de topire și cea de rafinare este toroidal cu curentul ascendent din centru] camerei toroidale și cu curentul descendent din jurul părții exterioare a toroidului.

De preferință, se efectuează detectarea temperaturii sticlei în acest canal și detectarea temperaturii sticlei adiacentă bazei camerei cu temperatură mai ridicată opusă acestui canal.

De preferința, este prevăzută și răcirea pereților cu curenți ascendenți și descendenți prin camera cu temperatură mai ridicată.

De preferință, în această cameră cu temperatură mai ridicată, sticlei i se aplica căldură printr-o pluralitate de electrozi, proiectându-se în sus de la baza acestei camere.

De preferință, adâncimea sticlei topite din această cameră cu temperatura mai ridicată este cel puțin de două ori înălțimea electrozilor din această cameră.

Cuva pentru topirea sticlei-în vederea alimentării continue cu sticlă topită printr-o zonă de evacuare la capătul inferior al cuvei, cuprinde o cameră de topire la capătul superior al cuvei, o cameră de rafinare, o cameră cu temperatură mai ridicată amplasată între camerele de topire și rafinare. Camera de topire menționată are dispozitive de încălzire pentru topirea materialului de șarjă în vederea producerii de sticlă topită și o zonă de evacuare sticlă topită adiacentă cu baza camerei de topire la capătul inferior camerei, un canal legând această zonă de evacuare de o zona de intrare la baza camerei cu temperatură mai ridicată, în care sedimentează sticla topită din camera de topire. Această cameră cu temperatură mai ridicată este prevăzută cu o zonă de evacuare la capătul său superior, care comunică cil camera de rafinare, în care se rafinează sticla topită. Camera cu temperatură mai ridicată menționată este prevăzută cu mijloace dc încălzire pentru ridicarea temperaturii sticlei topite și a pereților camerei cuprinzând un perete de ascendență adiacent cu intrarea din canal și un perete descendent adiacent cu ieșirea către camera de rafinare. De asemenea, cuprinde dispozitive pentru răcirea pereților ascendent și descendent și încălzirea electrozilor ce se proiectează în sus de la baza camerei cu temperatură mai ridicată pentru pătrunderea în sticla topită în această cameră. Acești electrozi sunt dispuși într-o zonă centrală de la baza camerei cu temperatură mai ridicată și sunt distanțați de pereții camerei respective. Datorită acestui fapt sticla din camera cu temperatură mai ridicata prezintă o distribuție neomogenă a temperaturii și sticla topită fiind determinată să curgă în sus în zona centrală din camera cu temperatură mai ridicată o dată cu curgerea în jos a sticlei adiacente cu pereții acestei camere, înconjurând acest curent ascendent de sticlă, mijloacele de încălzire în camera cu temperatură mai ridicată fiind astfel dispuse încât să ridice temperatura sticlei în camera cu temperatura mai ridicată și să mențină temperatura sticlei adiacentă cu baza acestei camere opusă canalului menționat. Temperatura este deasupra temperaturii sticlei care intră în camera amplasată între camera de topire și camera de rafinare.

De preferință, această cameră are pereții ascendenți și descendenți, distanțați, respectiv de camera de topire și de camera de rafinare, determinând prin aceasta locuri cu aer acționând ca mijloace de răcire pentru acești pereți ascendenți și descendenți.

De preferință, un prim detector de temperatură este dispus adiacent cu capătul inferior al camerei cu temperatură mai ridicată pentru detectarea temperaturii sticlei topite ce se găsește la baza acestei camere.

De preferință, un al doilea detector de temperatură este dispus in canalul menționat pentru detectarea temperaturii si ici ei topite ce trece prin canal.

Dc preferință, electrozii din camera mai ridicată au o înălțime ce nu depășește jumătate din înălțimea sticlei în camera cu temperatura mai ridicată.

Cuva descrisă mai sus este, în mod special, aplicabilă alimentării cu sticlă topită în vederea producerii de sticlă de bună calitate, cuprinzând, de pildă, sticlă finisată.

Se dă, în continuare, un exemplu de realizare a invenției în legătură și cu fig.1...5, care reprezintă:

- fig.l, vedere în plan a cuvei de topire a sticlei;

- fig.2, secțiune verticală prin cuva de topire a sticlei prezentată în fig.l;

- fig.3, vedere similară cu cea din fig.2 a unei variante de execuție diferită a invenției;

- fig.4, vedere similară cu cea din fig.2 a unei alte forme de execuție a invenției;

- fig.5, o diagramă pentru variația de temperatură a unei sticle ce înaintează de-a lungul lungimii cuvei prezentată în fig.l și 2.

Cuva pentru topirea sticlei cuprinde o cameră de topire 11, o cameră de rafinare 12 și o cameră de condiționare 13. O cameră cu temperatură mai ridicată 14 este dispusă între camera dc topire 11 și camera de rafinare 12. Cuva este adecvată utilizării în tehnologia de obținere a sticlei plane de bună calitate ca sticlă finisată.

Șarja de materii prime solidă pentru obținerea sticlei este adusă printr-un sistem amplasat la partea superioară a camerei de topire 11. Astfel, un strat de material de șarjă solidă 15 se găsește la partea superioară a sticlei topite 16 în masa de topire. în masa de sticlă topită 16 se aduce căldură printr-o serie de electrozi 17 care sunt montați la baza 18 a camerei de topire și sunt îndreptați vertical în sus, astfel că pătrund în sticla topită 16. Dc electrod este legat un dispozitiv electric de alimentare 19 și este controlat de o unitate de control 20. Sticla topită curge afară din camera de topire 11 printr-ο zonă de evacuare dispusă central 21 în baza 18 a camerei de topire, adiacentă cu un perete descendent 22 al camerei de topire 11. Zona de evacuare 21 duce la un canal 23 pătrunzând central în partea inferioară a camerei cu temperat ură mai ridicată 14. La baza canalului 23 este dispus un termocuplu 24 care detectează temperatura sticlei topite în canalul 23. Termocuplul 24 este conectat la unitatea de control

20.

Camera cu temperatură mai ridicată 14 este prevăzută cu o serie de electrozi 25, care sunt dispuși la baza 26 a camerei cu temperatură mai ridicată și se întind vertical în sus, astfel că se găsesc cufundați in sticla topită din această cameră. Electrozii 25 sunt astfel amplasați încât să mărească temperatura sticlei ce curge înainte, în așa fel încât la părăsi106124 rea camerei cu temperatura mai ridicată 14, sticla ce înaintează se găsește la o temperatură de rafinare potrivită mai mare decât temperatura sticlei ce intră prin canalul 23. Electrozii 25 sunt dispuși într-o zona centrală a camerei cu temperatură mai ridicată 14 și sunt depărtați de toți cei patru pereți (perete ascendent 28, perete descendent 29 și pereții laterali opuși 30 și 31 ai camerei cu temperatură mai ridicată). în acest fel nu se aduce căldură la sticla topită din camera cu temperatură mai ridicată îd regiunea pereților camerei. Electrozii 25 sunt conect ați la alimentarea cu energie, 19 și, la fel ca electrozii 17, sunt necesari încălzirii sticlei topiie prin efect Joule. Un termocuplu 32 este montat la baza 26 a camerei cu temperatură mai ridicată aflată lînga peretele descendent 29 și opusă canalului 23 astfel, încât să poată detecta temperatura sticlei topite de la partea inferioară a camerei cu temperatură mai ridicală in regiunea de la peretele desecendenl 29. TcrmocupluJ 32 este cuplat cn unitatea dc control 20 astfel, încât să poată controla energia adusă la electrozii 25 în funcție de temperatura detectată de termocuplele 24 și 32. Unitatea dc control 20 determină controlul energiei adusă la electrodul 25 in camera cu temperatură mai ridicată 14, independent de controlul energiei adusă la electrodul 17 in zona masei de topire 16. Pereții din fiecare cameră în cuva de topire sunt formați din material refractar astfel, încât aceștia să reziste sticlei topite în cuvă. Aranjamentul camerei cu temperatură mai ridicată 14 este însă astfel prevăzut încât să minimalizeze efectele dc coroziune din partea sticlei ce trece prin camera cu temperatură mai ridicată din masa de topire 16 la camera de rafinare

21. Peretele ascendent 28 al camerei cu temperatură mai ridicată este depărtat de peretele 22 al camerei dc topire 11 astfel, încât să existe un spațiu de aer 35 care să acționeze ca un mijloc de răcire pentru peretele asecendent 28 al came8 rei cu temperatură mai ridicată. în mod similar, peretele ascendent 29 al camerei cu temperatură mai ridicată este separat printr-un spațiu de aer 36 de 5 peretele ascendent 37 al camerei de rafinare 12. Acest spațiu de aer 36 acționează ca un mijloc de răcire pentru răcirea peretelui descendent 29 al camerei cu temperatură mai ridicată.

Cei doi pereți laterali 30 și 31 ai camerei cu temperatură mai ridicată nu stau in fața camerelor încălzite de topire și rafinare și permit astfel răcirea suficientă a părților camerei cu temperatură mai ridicată. Prin dispunerea spațiilor de aer 35 și 36 astfel, încât să se răcească pereții ascendenți și descendenți ai camerei cu temperatură mai ridicată și prin dispunerea electrozilor 25 20 astfel, încât pătrunderea de căldură în camera cu temperatură mai ridicată să fie limitată la o regiune centrală distanțată de pereții laterali ai acestei camere, în sticla ce trece prin această 25 cameră cu temperatură mai ridicată, așa cum reiese din fig. 2, se formează curenți convcctivi. Rezultatul este o imagine de curgere toroidală, in care sticla din regiunea centrală a camerei cu tem30 peratură mai ridicată este determinată să curgă în sus, sticla fiind înconjurată de o formă inelară de topitură care curge in jos adiacent cu pereții camerei cu temperatură mai ridicată. în acest mod, sti35 cla ce intră in camera cu temperatură mai ridicată prin canalul 23 poale să se ridice în curentul central împreună cu sticla recirculată care a coborât de-a lungul pereților acestei camere și apoi 40 se ridică în partea centrală de curgere în sus. Sticla care se ridică în regiunea centrală se împarte apoi în așa fel încât o parte trece peste un prag 39 care comunică cu camera de rafinare 12, în 45 timp ce restul este recirculat în camera cu temperatură mai ridicată, în fonnă toroidală. Prin folosirea acestui sistem, sticla care curge înainte peste pragul 39 în camera de rafinare 12 se ridică prin 50 camera cu temperatură mai ridicată, îndepărtându-se de contactul cu pereții refractari ai camerei și de aceea prezintă o probabilitate mult redusă de contaminare, respectiv de coroziune, cu pereții laterali. Sticla care curge în jos față de pereții laterali este răcită datorită efectului de răcire a spațiilor de aer 35 și 36, reducându-se prin aceasta probabilitatea coroziunii cu pereții laterali, precum și orice fel de contaminare în cazul în care sticla se ridică din nou în curentul central mai fierbinte când acesta este recirculat în sus prin camera cu temperatură mai ridicată. Termocuplele 24 și 32 sunt făcute să acționeze pentru controlul căldurii din partea electrodului 25 astfel, încât să se asigure că nu se formează sticlă rece la partea inferioară a camerei cu temperatură mai ridicată (sticlă care se formează mai ales adiacent cu peretele descendent 29). Orice fel de formare de sticlă mai rece poate să îngusteze treptat canalul 23 făcând ca sticla care curge înainte să prezinte o viteză mai mare la intrarea în camera cu temperatura mai ridicată și să mărească astfel probabilitatea de coroziune la piciorul peretelui la intrarea în camera cu temperatură mai ridicală. Pentru minimalizarea coroziunii in camera cu temperatură mai ridicată este important să se evite ca sticla care intră din canalul 23 sa se ridice imediat adiacent cu peretele 28. Datorită direcției de curgere prin cuva de topire de sticlă ca un întreg, probabilitatea de coroziune în camera cu temperatură mai ridicată este cea mai marc pe pereții ascendent și descendent 28 și 29, dar acest risc este redus prin forma de curgere toroidală. Controlul efectuat dc termocuphil 32 este efectuat în scopul asigurării că temperatura sticlei topite aproape de baza camerei cu temperatură mai ridicată 14, adiacentă cu peretele descendent 29 și opusă canalului 23, trebuie să fie întotdeauna mai mare decât temperatura sticlei atinse dc termocuplul 24 în canalul 23. Pentru realizarea distribuției corecte de temperatură în camera cu temperatură mai ridicată 14, electrozii 25 sunt dispuși să lase să intre căldură în partea inferioară a camerei cu temperatură mai ridicată 14. înălțimea electrozilor 25 este 25...50%, de preferință, 30...40% din înălțimea sticlei topite în camera cu temperatură mai ridicată 14. Aceasta face ca să fie suficientă intrarea de căldură la partea inferioară a camerei cu temperatură mai ridicată 14 pentru a se evita formarea de sticlă rece la partea inferioară a acestei camere 14. într-o formă dc execuție preferată, electrozii 25 sunt depărtați de pereții camerei 14 cu o distanță cel puțin la fel de mare ca și înălțimea electrozilor 25. Distanța laterală dintre o pereche de electrozi 25 poate să fie egală cu suma lățimii canalului 23 și a înălțimii electrozilor 25. Distanța de înaintare dintre rândurile de electrozi 25 poate să fie între 0,8 și 1,4 ori înălțimea electrozilor 25. Raportul volumului V al sticlei in camera 14 față de cantitatea dc sticlă L care trece prin cuvă este, de preferință, cuprins în intervalul 1,25...2,5 m'/h.t. Energia electrică necesară în camera 14 este in mod tipic ^uprinsă in intervalul de 40...60 kw/ro’. Densitatea de energie pentru electrozii de molibden 25 este în rao^ tipic în intervalul de 20...40 kw/dm' electrozi de molibden cufundați.

După trecerea peste pragul 39 în camera de rafinare 12 sticla topită este încălzită mai departe astfel, încât să se reducă contaminarea cu impurități. Sticla se poate recircula așa cum arată săgețile in camera 12, în așa fel încât sticla ce curge înainte să se găsească în partea superioară a camerei de rafinare 12 împreună cu un curent mai rece dc revenire la fundul camerei. Cu ajutorul unor arzătoare de gaz acționând prin deschideri 40 și 41 deasupra sticlei topite în camera 14 și camera de rafinare 12 se aplică căldură suplimentară.

Cuva topită dc sticlă este prevăzută cu o gâtuire 43 adiacentă cu joncțiunea dintre camera de rafinare 12 și camera de condiționare 13. Un baraj sub forma unui tub transversal 44 răcit cu apă se întinde prin gîtuirea 43 și este cufundat în drumul superior de curgere înainte a sticlei topite. Tubul este răcit cu apă astfel ca să se reducă temperatura ce intră în zona de condiționare termică 13, reducându-se debitul de curgere a sticlei fierbinți din camera de rafinare 12, asigurându-se prin aceasta menținerea suficientă a sticlei în camera de rafinare 12 pentru ca să aibă loc o rafinare satisfăcătoare. Efectul tubului cu apă 44 face ca să se producă curgerea în jos de cuva sticlă, în acest punct întâlnind un curent de întoarcere la baza camerei de rafinare 12. Un sistem de agitatoare 45 care pot să fie răcite cu apă este dispus adiacent cu tubul cu apă 44 pe partea descendentă a tubului 44. Tubul 44 și agitatoarele 45 pot îmbunătăți temperatura și omogenitatea sticlei care intră în zona de condiționare 13. Zona 13 nu este încălzită în mod normal și temperatura sticlei este redusă treptat la curgerea prin zona de condiționare 13 către o zonă de evacuare 48 spre un proces de formare de sticlă. Zona de evacuare 48 este amplasată în partea superioară a peretelui descendent 49 a zonei de condiționare 13, astfel ca numai sticla ce curge înainte în partea superioară a zonei de condiționare 13, iese prin această zonă 48. Nivelele mai scăzute în zona de condiționare pot fi recirculate ca un curent de întoarcere la partea inferioară a zonei de condiționare 13 și trec înapoi prin zona de rafinare pentru rafinare mai departe înaintea părăsirii prin zona 48. După cum s-a menționat mai sus, camera 14 în acest exemplu este necesară ridicării temperaturii sticlei ce curge înainte și nu este necesară unei răciri controlate. In fig.5 este dată o diagramă ce arată imaginea de temperatură a sticlei ce curge înaiDte trecând priti cuva de topire. Temeperatura Tj a sticlei ce părăsește camera de topire 23 poate scădea puțin la trecerea sticlei prÎD canalul 23, intrarea sticlei in camera 14 efectuându-se la o temperatură T2 insuficientă pentru o rafinare efectivă. Intrarea de căldură în camera 14 depășește efectul de răcire astfel, încât temperatura T3 a sticlei ce părăsește camera 14 5 peste pragul 39 este adecvată unei temperaturi de rafinare, potrivit mai mare decât T2. Trecând prin camera de rafinare 12 sticla ce curge înainte se răcește la temperatura T4, dar este întotdeauna 10 mai mare decît T2 și suficientă să efectueze rafinarea. Trecând prin gâtuirea 43, temperatura coboară la Ts, având loc o răcire controlată la o temperatură de ieșire Te la trecerea prin camera de 15 condiționare 13.

1d mod special, zonele de rafinare și de condiționare ale cuvei de topire pot să funcționeze în diverse regimuri de curgere în sticla topită.

în fig.3 și 4 sunt prezentate alternative de execuție a cuvei de topire. Fig.3 arată că zona de condiționare descendentă 50 este mult mai puțin adâncă decît zona dc rafinare 12. Aceasta deter25 mină o situație, în care după gâtuirea 43 are loc numai o curgere înainte îd sticlă, în acest mod se poate face o folosire mai eficientă a suprafeței disponibilă pentru condiționare, de pildă, pentru a fi rcali30 zată o cantitate mai mare de sticlă. Zona de rafinare mai adâncă 12 continuă să funcționeze cu curcnl de întoarcere in sticla produsă de efectele de răcire ale barajului 44 răcit cu apă și ale agitatoa35 relor 45 în gâtuirea 43, ale peretelui final de rafinare. Cantitatea de curent de întoarcere este redusă în comparație cu adâncimea completă de rafinare și de condiționare și aceasta determină o efi40 ciență termică mai mare.

Fig.4 arata că zona de rafinare 51, gâtuirea 43 și zona de condiționare 50 sunt toate de o adâncime similară mai mică față de cea ilustrată de fig.3. în 45 aceste condiții, după zona 14 în sticlă există numai un curent de înaintare. . Aceasta reduce necesarul de energie prin faptul că nu trebuie să se reîncălzească curenții de întoarcere.

Secțiunea de gâtuitură 43 face ca un tub de apă mai puțin îngust 44 să împiedice curentul de suprafață să părăsească zona de rafinare SI. Zona de rafinare 51 poate fi încălzită fie cu ajutorul unor arzătoare 41 deasupra sticlei sau prin încălzire electrică sub sticlă sau prin combinarea acestor două moduri de încălzire. Sticla topită poate fi adusă la camera 14 printr-o pluralitate de canale, de pildă, dc la o pluralitate de camere de topire. Aceste canale pot trece prin diferiți pereți ai camerei 14 care nu trebuie să fie dc formă rectangulară și pot să cuprindă un număr de pereți diferiți de patru. Se poate realiza o pluralitate de camere 14, fiecare alimentată printrnn canal respectiv. De asemenea, se pot folosi o pluralitate de camere 14 și se pot conecta la o cameră de condiționare uzuală.

Claims (12)

Revendicări

1. Cuvâ pentru topirea sticlei conținând o camera de topire prevăzută cu mijloace de încălzire, caracterizată prin aceea că este prevăzută cu o cameră de ridicare a temperaturii sticlei (14) amplasată între o cameră de topire (11) și o cameră de rafinare (12), care comunică cu o cameră de condiționare termică a sticlei (13), camera de topire (11) având un spațiu central de evacuare (21) la o bază (18), care printr-un canal (23), comunică cu camera de ridicare a temperaturii sticlei (14), care are un perete ascendent (18) adiacent canalului (23) și un perete descendent (29) adiacent unui spațiu dc evacuare (39) la camera de rafinare (12), niște mijloace de răcire (35 și 36) pentru răcirea ambilor pereți, ascendent și descendent (28 și 29), precum și niște mijloace de încălzire (25) orientate în sus față dc o bază (26) a camerei de ridicare a temperaturii sticlei (14) pentru imersare în sticla topită din camera de ridicare a temperaturii sticlei (14), mijloacele de încălzire (25) fiind amplasate într-o zonă centrală a bazei (26) a camerei de ridicare a tem peraturii sticlei (14), efectuându-se o distribuție neomogenă de temperatură în sticlă de-a lungul camerei de ridicare a temperaturii (14), sticla topită fiind 5 determinată să curgă în sus în zona centrală a camerei de ridicare a temperaturii sticlei (14) și în jos față dc pereții (28 și 29) ai respectivei camere (14), înconjurând curentul de sticlă din partea su10 perioară, mijloacele dc încălzire (25) din camera de ridicare a temperaturii sticlei (14) fiind astfel orientate pentru a ridica temperatura sticlei în camera de ridicare a temperaturii sticlei (14) și 15 pentru a menține gradul de temperatură a sticlei la baza (26) a respectivei camere (14) opusă canalului (23), temperatură care este mai mare decât temperatura de intrare a sticlei în came20 ra de ridicare a temperaturii sticlei (14) prin canalul (23).

2. Cuvă pentru topirea sticlei, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, mijloacele de răcire (35 și 36)

25 conțin spații (35 și 36) amplasate între pereții ascendent și respectiv descendent (28 și 29) și camera de topire (11) și respectiv, camera de rafinare (12).

3. Cuvă pentru topirea sticlei, con30 form revendicărilor 1 și 2, caracterizată prin aceea că, in camera de ridicare a temperaturii sticlei (14) este inclus un prim detector de temperatură (32) adiacent bazei (26) a respectivei

35 camere de ridicare a temperaturii sticlei (14).

4. Cuvă pentru topirea sticlei, conform revendicărilor 1...3, caracterizată prin aceea că, respectivul canal (23)

40 este prevăzut cu un al doilea detector de temperatură (24) pentru detectarea temperaturii sticlei care trece prin canalul (23)·

5. Cuvă pentru topirea sticlei, con45 form revendicărilor 1 ...4, caracterizată prin aceea că, mijloacele de încălzire (25) din camera de ridicare a temperaturii sticlei (14) sunt cuplate la un dispozitiv de control (20) conectat Ja cele două 50 detectoare de temperatură (24 și 32).

6. Cuvă pentru topirea sticlei, conform revendicărilor 1...5, caracterizată prin aceea că mijloacele de încălzire (25) din camera de ridicare a temperaturii (14) conțin o multitudine de electrozi (25) direcționați în sus față de baza (26) a camerei de ridicare a temperaturii sticlei (14) pe o înălțime care nu depășește jumătate din grosimea sticlei topite.

7. Cuvă pentru topirea sticlei, conform revendicărilor 1...6, caracterizată prin aceea că, electrozii (25) sunt distanțați de pereții (28 și 29) ai camerei de ridicare a temperaturii sticlei (14) printr-o distanță cel puțin egală cu înălțimea electrozilor (25).

8. Cuvăpentru topirea sticlei, conform revendicărilor 1...7, caracterizată prin aceea că, electrozii (25) din camera de ridicare a temperaturii sticlei (14) sunt dispuși într-un aranjament în care minimum doi electrozi (25) sunt distanțați lateral în camera de ridicare a temperaturii sticlei (14) și minimum alți doi electrozi (25) sunt distanțați longitudinal de-a lungul camerei dc ridicare a temperaturii sticlei (14).

9. Cuvă pentru topirea sticlei, conform revendicărilor 1...8, caracterizată prin aceea că, comunicarea între camera dc rafinare (12) șj camera de condiționare termică a sticlei (13) se realizează înainte de trecerea sticlei printr-un spațiu dc evacuare (48).

10. Cuvă pentru topirea sticlei, conform revendicărilor 1...9, caracterizată prin aceea că topitura de sticlă intră în camera de condiționare termică a sticlei (13) printr-un canal 43, iar transversal în partea superioară a curentului dc sticlă topită sunt prevăzute niște mijloace de răcire (44).

11. Cuvă pentru topirea sticlei, conform revendicărilor 1...10, caracterizată prin aceea că mijloacele de răcire (44) sunt prevăzute cu o țeava (44) răcită cu apă.

12. Cuvă pentru topirea sticlei, conform revendicărilor 1...11, caracterizată prin aceea că, niște mijloace de agitare (45) sunt amplasate in cursul curentului de sticlă adiacent camerei de condiționare (13).