RO121076B1

RO121076B1 - Compoziţie edulcorantă şi utilizări

Info

Publication number: RO121076B1
Application number: ROA200001080A
Authority: RO
Inventors: Dumas Guillaume Ribadeau; Catherine Fouache; Pierrick Duflot
Original assignee: Roquette Freres
Priority date: 1998-05-07
Filing date: 1999-05-07
Publication date: 2006-12-29
Also published as: KR19990088083A; DE69909361T2; US6743456B1; KR100559644B1; EP0954982A1; FR2778317A1; HUP0102109A3; JP4137282B2; AR016259A1; WO1999056562A1; AU750251B2; EP0954982B1; JPH11346709A; HUP0102109A2; FR2778317B1; ES2204079T3; DE69909361D1; RU2226911C2; AU2693599A; CA2270794A1

Abstract

Invenţia se referă la o compoziţie edulcorantă şi la utilizări ale acesteia, cu aplicaţii în industria alimentară. Compoziţia alimentară, conform invenţiei, cuprinde cel puţin un compus puţin solubil, ales din grupul constituit din zaharuri şi polioli, singuri sau în amestec, şi cel puţin un agent anticristalizant, care conţine cel puţin o oligozaharidă sau polizaharidă aleasă din grupul alcătuit din hidrolizaţi de amidon şi pirodextrine şi poliglucoze, singure sau în amestec. Compoziţia edulcorantă, conform invenţiei, poate fi utilizată la fabricarea unui drops sau ca suport de aromă. Dropsurile preparate pornind de la compoziţia edulcorantă, conform invenţiei, sunt stabile, fără a fi ambalate individual.

Description

Prezenta invenție se referă la o compoziție edulcorantă și la utilizările acesteia, având aplicații în industria alimentară.

Dropsurile, numite de asemenea în mod curent bomboane dure, sunt produse de cofetărie solide, amorfe. Ele sunt obținute prin deshidratarea avansată a siropurilor de carbohidrați. în general, se ard amestecurile zaharoase pulverulente sau siropurile concentrate de amidon hidrolizat, în proporții comerciale care variază între 40/60 și 65/35 în greutate. Aceste amestecuri conțin apă într-o cantitate suficientă pentru a dizolva ansamblul de cristale zaharoase. Aceste amestecuri sunt apoi fierte până la o temperatură de 130... 150°C, la presiunea mediului înconjurător pentru a se evapora esențialul de apă, apoi fierberea se termină sub vid pentru reducerea conținutului de apă, și a ajunge la o valoare a acestui conținut sub 3%. Masa astfel obținută, care poate fi prelucrată plastic, se răcește până la o temperatură cuprinsă între 125 și 140”Cîn cazul unui procedeu de turnare în forme, sau la o temperatură cuprinsă între 90 și 115°C în cazul unui procedeu de formare pe rulouri sau prin extruziune. în acest stadiu, se adaugă diferite substanțe cum ar fi arome, coloranți, acizi, extracte de plante, vitamine, principii active farmaceutice. După formarea sau turnarea masei arse și revenirea la temperatura ambiantă, se obțin dropsuri care prezintă o structură și un aspect asemănător cu al sticlei.

Pe piață există dropsuri constituite din produse numite de zahăr, preparate pornind de la siropuri de carbohidrați nehidrogenați. Există și dropsuri care sunt în special amorfe, numite fără zahăr sau cu polioli, obținuți în același fel ca mai înainte, dar utilizând siropuri de carbohidrați hidrogenați și prin ardere la o temperatură mai ridicată, pentru deshidratarea masei arse. Aceste siropuri de carbohidrați sunt, în general, siropuri de maltitol sau de palatinoză hidrogenată în soluție.

Dropsurile trebuie să fie stabile în timp, adică să se modifice cât mai puțin din momentul în care sunt fabricate până în momentul în care sunt consumate, aceasta pentru a rămâne produse atractive și plăcute în gură.

Dropsurile nu sunt produse stabile din punct de vedere termodinamic. Evoluția lor depinde în special de compoziția lor după fabricare, dar și de condițiile în care sunt ele păstrate.

în primul rând, dropsurile pot deveni produse lipicioase în timpul stocării. Dacă ele devin cleioase, este dificil, chiar imposibil să se scoată hârtia de ambalaj înainte de a fi consumate. Ele se mai pot și aglomera fără a rămâne individualizate, ceea ce este destul de neplăcut. Această evoluție problematică spre stadiul de lipicios și siropos se explică prin fenomene de suprafață și/sau fenomene de profunzime.

Fenomenele de suprafață își au originea în caracterul higroscopic al dropsurilor. Se știe de fapt că dropsurile, produse aproape anhidre în esență, prezintă totdeauna umidități relative de echilibru foarte scăzute, net inferioare umidităților relative ambiante obținute la stocare. Aceasta explică faptul că înglobarea apei are loc preponderent la suprafața acestor bomboane îndată ce ele sunt sau rămân expuse în aer. Dacă se preia o cantitate importantă de apă, bomboanele tind să se lichefieze și capătă aspectul de sirop, și în particular devin lipicioase. Această evoluție apare mai repede atunci când dropsurile prezintă un conținut scăzut de apă.

Fenomenele de profunzime, care nu se referă doar la suprafață, ci la întreaga masă a boamboanelor, sunt de origine termică. Mai precis, este convenabil ca pentru ca aceste fenomene care au loc, temperatura de stocare să depășească cu puțin temperatura de tranziție vitroasă a dropsului. Această noțiune, la care se face referire aici, este descrisă pe larg în articolul: Tranziția vitroasă: incidențe in tehnologia alimentară de M. Le Mestre și D. Simatos, publicat în I.A.A. în ianuarie/februarie, 1990. Temperatura de tranziție vitroasă este

RO 121076 Β1 temperatura la care, prin încălzire, un drops vitros și solid devine un lichid siropos amorf. 1 Este clar că un drops poate fi deformat, până când curge complet, dacă este păstrat la o temperatură înaltă și temperatura sa de tranziție vitroasă este scăzută. Produsul, care inițial 3 este uscat, devine lipicios. Este de notat că, cu cât dropsul este mai bogat în apă, cu atât există un risc mai mare ca el să evolueze în acest sens. 5 în concluzie, pentru a evita ca dropsurile să devină produse lipicioase în timpul stocării, este evident necesar ca acel conținut de apă să nu fie nici prea scăzut, nici prea bogat. 7 în al doilea rând, dropsurile pot avea tendința de a cristaliza în timpul stocării, într-un mod necontrolat, și, din această cauză, pot pierde aspectul lor vitros atât de atractiv. Crista- 9

Uzarea poate avea loc simultan la suprafața bomboanei, cât și în interiorul bomboanei. Cristalizarea de suprafață necesită o cantitate de apă semnificativă și corespunde unei etape 11 complementare față de cea descrisă mai sus. Mai necesită o concentrație suficientă de molecule care să poată cristaliza, în general de molecule de zaharoză, în stratul periferic lichefiat. 13 Dacă aceste două condiții sunt îndeplinite, se poate observa o cristalizare care are loc de la suprafața bomboanei spre centrul său. Acest fenomen, dacă este necontrolat, este cunos- 15 cut sub numele de turnare. El conduce la bomboane total opace și albe.

Cristalizarea poate avea loc direct în miezul dropsului dacă acesta este foarte bogat 17 în apă sau dacă temperatura de stocare este prea mare. în aceste condiții, dropsul este excesiv de moale și nu poate fi considerat cu adevărat solid. Este vorba mai curând despre 19 un lichid suprasaturat în molecule cristalizabile a cărei evoluție spre starea cristalină este inevitabilă și aproape spontană. Specialiștii numesc acest tip de cristalizare, granulare. 21 în concluzie, pentru ca aceste dropsuri să nu fie instabile și să nu devină în timp produse lipicioase sau chiar produse granulare, este necesar pe de o parte să se controleze 23 conținutul lor de apă, și, pe de altă parte, conținutul de molecule care pot cristaliza, adică conținutul lor în zaharoză. 25

După ce sunt fabricate, dropsurile obținute sunt fie înfășurate individual înainte de a fi puse în pungi, fie sunt puse direct în pungi sau în cutii cartonate fără ambalaje individuale. 27 în acest ultim caz, dropsurile sunt fără ambalaje individuale.

în prezent există patru soluții pentru a se obține dropsuri suficient de stabile la urne- 29 zeală și la căldură pentru a putea fi comercializate fără ambalaje individuale.

Prima soluție constă în realizarea de bomboane pe bază de siropuri de hidrolizați de 31 amidon hidrogenați și de izomalț. Pentru a fi comercializate fără ambalaje individuale, dropsurile trebuie să conțină, peste 80% în greutate izomalț raportat la greutatea în stare uscată. 33 Aceste bomboane au fost descrise în special de Leatherhead Food R.A. în raportul nr. 652, pagina 11, din iunie 1989 (autori: G.A. Hammond și J.B. Hudson). Asocierea celor două pro- 35 duse a permis în mod cert, limitarea repreluării de apă de către bomboaneleobținute, în special higroscopicitatea scăzută a izomalțului, dar a determinat o creștere importantă a prețului 37 bomboanelor și o pierdere importantă în ceea ce privește puterea de îndulcire. Izomalțul este ca urmare un produs scump, care nu este convenabil ca agent de încărcare pentru produ- 39 sele fabricate în cantități mari. Altfel spus, acest carbohidrat conține 5% apă de cristalizare și, în consecință, necesită temperaturi de ardere mari pentru a permite deshidratarea sufici- 41 entă a siropului în vederea obținerii unui drops de calitate. în plus, dropsurile pe bază de izomalț au tendință de granulare în timp. 43

A doua soluție constă în realizarea bomboanelor pe bază de sorbitol. Acest poliol permite realizarea dropsurilor care devin stabile într-un mediu umed datorită unei microcrista- 45 Uzări a poliolului atât în masă, cât și la suprafață. Această microcristalizare nu este vizibilă cu ochiul liber și dropsul este translucid imediat după fabricarea sa. în decursul timpului, 47 dropsul are tendința de a se albi la suprafață, ceea ce diminuează atractivitatea sa.

RO 121076 Β1

A treia soluție constă în jivrarea dropsurilor. Jivrarea constă în aplicarea pe suprafața dropsului a unui sirop care cristralizează, cel mai adesea zaharoză. Cristalizarea zaharozei pe suprafața dropsului crează astfel o barieră pentru schimbul de apă. în același timp, această metodă îndepărtează aspectul de transluciditate a dropsului astfel tratat.

A patra soluție constă în fabricarea dropsurilor cu un mare conținut de zaharoză (peste 70% în greutate raportat la greutatea în stare uscată). Principalul dezavantaj al acestor bomboane este albirea foarte rapidă la suprafață. Aceste bomboane devin opace.

O posibilitate de înlăturare a acestor dezavantaje ar fi realizarea unei compoziții particulare de carbohidrați care să permită obținerea unor dropsuri fără zahăr, stabile la umezeală și la căldură, și care să nu aibă tendința, în timp, să devină opace sau albe la suprafață sau în interior. Au fost propuse astfel mai multe compoziții.

De exemplu, publicația WO-A-95/26645 descrie o compoziție edulcorantă care conține în special lactitol, polidextrină și un edulcorant puternic. Dacă se utilizează o astfel de compoziție pentru fabricarea dropsurilor fără zahăr, acestea nu sunt stabile fără ambalaje individuale. Această compoziție nu poate fi deci convenabilă pentru fabricarea dropsurilor fără ambalaje individuale.

în US-A-5236719 o dextrină ai cărei compuși cu greutate moleculară mică au fost eliminați prin cromatografie și este comercializată sub marca FIBERSOL G, este utilizată prin asociere cu xilitol, sorbitol sau maltitol, la fabricarea dropsurilor. Poliolii asociați cu dextrină fiind foarte solubili, nu cristalizează la suprafața dropsurilor. Din contră, îndată ce aceste dropsuri pe baza acestei compoziții sunt în contact cu atmosfera, au tendința de a îngloba apă și devin lipicioase. în consecință, dropsurile obținute pornind de la acesta compoziție trebuie neapărat să fie ambalate individual, pentru a limita această înglobare de apă.

Documentul FR2502495 descrie folosirea unei compoziții pe bază de hidrolizat de amidon hidrogenat în combinație cu o zaharoză pentru inhibarea sau prevenirea apariției cariilor.

Problema tehnică pe care o rezolvă prezenta invenție este de a remedia aceste inconveniente din stadiul cunoscut al tehnicii și de a propune o compoziție edulcorantă, utilizabilă în special pentru dropsuri sau ca suport de aromă, care corespunde mult mai bine decât compozițiile deja existente la cerințele cofetarilor și la diferitele exigențe ale practicii, având o stabilitate mult mai bună la stocare.

Dropsul obținut pornind de la compoziția edulcorantă pe care o propune invenția poate fi apreciat ca fiind stabil în măsura în care, în timp și fără ambalaj individual, el nu are tendința:

- nici să devină lipicios;

- nici să se granuleze, nici să se schimbe devenind alb la suprafața sau în interior;

- nici să se deformeze la temperaturi estivale obișnuite climatului temperat.

Invenția se referă la o compoziție edulcorantă care cuprinde:

(a) cel puțin un compus puțin solubil având o solubilitate în apă mai mică de 60 g /100 g soluție la 20°C, ales din grupul alcătuit din zaharuri și polioli, singuri sau în amestec; și (b) cel puțin un agent anticristalizant care conține o fracțiune din cel puțin o oligozaharidă sau polizaharidă aleasă din grupul alcătuit din hidrolizați de amidon având o greutate moleculară cuprinsă între 500 și 8000 daltoni și prezentând o temperatură de tranziție vitroasă mai mică de 140°C la un conținut de 0% apă și pirodextrine și poliglucoze cu greutate moleculară cuprinsă între 1000 și 8000 daltoni, singure sau în amestec.

Compoziția edulcorantă conform invenției poate fi utilizată la fabricarea unui drops sau ca suport de aromă.

Avantajele prezentei invenții sunt acelea că dropsurile preparate pornind de la compoziția edulcorantă conform invenției sunt stabile, fără a fi ambalate individual.

RO 121076 Β1

Pentru obținerea unui drops stabil, este convenabil să se utilizeze o compoziție ce 1 conține un compus puțin solubil ales dintre zaharuri și polioli, și cel puțin un agent anticristalizant pentru acel compus. 3

Invenția are ca obiect o compoziție edulcorantă care cuprinde:

(a) cel puțin un compus puțin solubil având o solubilitate în apă mai mică de 60 g /100 g solu- 5 ție la 20°C, ales din grupul alcătuit din zaharuri și polioli, singuri sau în amestec; și (b) cel puțin un agent anticristalizant care conține o fracțiune din cel puțin ooligozaharidă sau 7 polizaharidă aleasă din grupul alcătuit din hidrolizați de amidon având o greutate moleculară cuprinsă între 500 și 8000 daltoni și prezentând o temperatură de tranziție vitroasă (Tg) mai 9 mică de 140°C, respectiva Tg fiind măsurată la un conținut de 0% apă și pirodextrine și poliglucoze cu greutate moleculară cuprinsă între 1000 și 8000 daltoni, singure sau în amestec. 11

Compusul cu solubilitate redusă din compoziția conform invenției, adică zahărul sau poliolul cristalizează rapid la suprafața dropsului, limitând astfel transferul de apă din atmos- 13 feră spre drops. Datorită acestui strat microcristalin superficial, dropsul este deci stabilizat față de atmosfera umedă. Agentul anticristalizant produce stabilitate față de temperatură și 15 în ceea ce privește transluciditatea. Selecționat cu precizie în ceea ce privește greutatea sa moleculară, acesta permite modificarea temperaturii de tranziție vitroasă a compoziției con- 17 form invenției la una mai mare decât temperatura mediului ambiant, și în special la o temperatură de tranziție vitroasă mai mare de 30°C pentru conținutul său efectiv de apă. Având o 19 astfel de temperatură de tranziție vitroasă, dropsurile obținute prin utilizarea compoziției conform invenției nu se deformează. în această invenție, prin combinarea unui compus puțin 21 solubil cu un agent anticristalizant pentru acest compus, se pot prepara dropsuri stabile fără ambalaje individuale. 23 în prezenta invenție, printr-o fracțiune din cel puțin o oligozaharidă sau polizaharidă se înțelege un compus având o greutate moleculară specifică sau un anumit interval de 25 greutăți moleculare.

Oligozaharida și/sau polizaharida poate fi aleasă dintre hidrolizați de amidon având 27 o greutate moleculară cuprinsă între 500 și 8000 daltoni. în conformitate cu prezenta invenție, termenul de hidrolizat de amidon desemnează orice produs sau orice amestec de produși 29 rezultați de la hidroliza amidonului de orice natură, pe cale chimică sau enzimatică, în cazul în care este îndeplinită o dublă condiție de a avea o greutate moleculară cuprinsă între 500 31 și 8000 daltoni și o temperatură de tranziție vitroasă (Tg) mai mică sau egală cu 140°C, respectiva Tg fiind măsurată pentru un conținut de 0% apă, ceea ce exclude, de exemplu, 33 maltodextrinele.

Această fracțiune mai poate fi aleasă dintre pirodextrine sau poliglucoze cu o greutate 35 moleculară cuprinsă între 1000 și 8000 daltoni (ceea ce exclude de exemplu polidextroza, produs comercializat de firma Pfizer). în mod avantajos, polidextrinele sau poliglucozele utili- 37 zate conform invenției au o greutate moleculară cuprinsă între 1000 și 6000, de preferință cuprinsă între 2000 și 5000, în special cuprinsă între 4000 și 5000 daltoni. 39 în sensul prezentei invenții, termenul de poliglucoză desemnează produși majoritatea compuși cu legături 1-6, obținuți prin condensare sau rearanjare pornind de la glucoza, sub 41 acțiunea căldurii și a acizilor într-un mediu aproape lipsit de apă, sub rezerva că acești compuși îndeplinesc condiția de a avea o greutate moleculară cuprinsă în intervalele menționate 43 mai sus.

în sensul prezentei invenții, prin pirodextrine se înțeleg produși obținuți prin încălzirea 45 amidonului adus la un grad scăzut de umiditate, în prezența, în general, a catalizatorilor acizi sau bazici, sub rezerva ca ei să îndeplinească condiția de a avea o greutate moleculară 47 cuprinsă în plaja de valori menționată anterior. Această prăjire la sec a amidonului, cel mai

RO 121076 Β1 adesea în prezența unui acid, produce o depolimerizare a amidonului și o rearanjare a fragmentelor de amidon obținute, conducând la molecule foarte ramificate.

Fracțiunile de amidon hidrolizate, de pirodextrine sau de glucoze pot fi utilizate, în compoziția conform invenției, singure sau în amestec.

în mod avantajos, agentul anticristalizant este hidrogenat și/sau oxidat. Rezultate excelente s-au obținut astfel având drept fracțiune de amidon hidrolizat hidrogenat, maltitoluI, sau ca fracțiune de pirodextrină hidrogenată, o dextrină cu greutate moleculară de aproximativ 4500 daltoni, în asociere cu un compus puțin solubil ales din grupul constituit din trehaloză, lactoză, manoză, maltoză, eritritol, manitol, glucopiranozido-1,6-manitol și lactitol.

într-o variantă de realizare a invenției, raportul în greutate agent anticristalizat/compus puțin solubil este cuprins între 10/90 și 90/10, de preferință cuprins între 20/80 și 80/20. Rezultate excelente au fost astfel obținute pornind de la compoziții conform invenției care conțin:

- de la 25 la 35% în greutate manitol raportat la greutatea în stare uscată și de la 65 la 75% în greutate raportat la greutatea în stare uscată dintr-o fracțiune de dextrine hidrogenate,

- de la 65 la 75% în greutate lactitol raportat la greutatea în stare uscată și de la 25 la 35% în greutate raportat la greutatea în stare uscată dintr-o fracțiune de dextrine hidrogenate,

- de la 40 la 80% în greutate glucopiranozido-1, 6-manitol raportat la greutatea în stare uscată și de la 20 la 60% în greutate maltotriitol raportat la greutatea în stare uscată.

Alte caracteristici și avantaje ale invenției rezultă din exemplele care urmează, relativ la utilizarea compoziției conform invenției, la fabricarea dropsurilor. Aceste exemple sunt ilustrative și nu limitează invenția.

Exemplul 1. Influența naturii compusului puțin solubil în acest exemplu, agentul anticristalizant utilizat este o dextrină hidrogenată cu o greutate moleculară de 4500 daltoni. Ea se utilizează în asociere cu diferiți polioli, conform proporțiilor din tabelul 1.

Tabelul 1

EXPERIENȚA	% POLIOL	% AGENT	% AGENT ANTICRISTALIZANT
1	Manitol	30	70
2	Lactitol	70	30
3	Maltitol	50	50
4	Izomalț (martor)	100	0

Experiențele 1 și 2 sunt în conformitate cu invenția. Experiența 3 este comparativă utilizând un poliol care nu intră în cadrul prezentei invenții. Experiența 4 este o experiență martor utilizând 100% izomalț (amestec echimolecular de glicozido-1,6-manitol și de izomaltitol, obținut prin hidrogenarea palatinozei rezultată prin transformarea enzimatică a zaharozei).

Pornind de la compozițiile din tabelul 1 se realizează soluții de carbohidrați cu 75% substanță uscată prin dizolvare într-o cantitate adecvată de apă.

Siropurile obținute sunt arse la flacără simplă, la o temperatură aleasă, cuprinsă între 140 și 180’C.

RO 121076 Β1

Dropsurile astfel preparate sunt analizate din punct de vedere al conținutului lor de 1 apă și al temperaturii de tranziție vitroasă. Sunt realizate și teste de stabilitate prin plasarea dropsurilor fără ambalaje individuale într-un microclimat cu o umiditate relativă de 66%, la 3 20°C, timp de 10 zile. La sfârșitul acestei perioade, dropsurile sunt observate notându-se deformarea lor, gradul lor de lipire și stadiul lor de cristalizare (granulare). Scara de notare 5 este următoarea:

0: absență 7 +: urme ++: important 9 +++: foarte important

Rezultatele testelor de stabilitate obținute pentru dropsurile fabricate pornind de la 11 compozițiile descrise în tabelul 1 sunt adunate în tabelul 2 care urmează.

Tabelul 2

Experiență	T” de ardere (’C)	Apă inițială (%)	Tg (’C)	Deformare	Lipire	Granulare
1	140	3,0	35,3	0	0	++
2	150	3,3	41,5	0	0	++
3	150	2,4	49,5	+	++	01+
4	180	2,0	49,5	0	0	+++

Dropsurile preparate pornind de la compozițiile conform invenției și, în special cele care conțin 70% dextrine hidrogenate și 30% manitol la 3,0% apă rămasă și cele care conțin 23 30% dextrine hidrogenate și 70% lactitol la 3,0% apă, au o stabilitate comparabilă cu cea dropsurilor preparate cu 100% izomalț. Dropsurile nu sunt niciodată lipicioase și nu se defor- 25 mează. Sunt deci susceptibile de a fi vândute fără ambalaj individual, neînfășurate. Aceste dropsuri formează granule mai puțin repede decât dropsurile pe bază de izomalț. 27

Exemplul 2. Influența greutății moleculare a agentului anticristalizant

Se prepară mai multe dropsuri prin arderea amestecurilor următoare, toate având 29 aproximativ 75% substanță inițială uscată:

- un prim amestec compus din 70% lactitol din substanța uscată și din 30% polidex- 31 troză hidrogenată cu o greutate moleculară de 800 daltoni (produs comercializat de firma Pfizer), 33

- un al doilea amestec, conform invenției, alcătuit din 70% lactitol din substanța uscată și 30% dintr-o dextrină hidrogenată cu o greutate moleculară de 4500 daltoni. 35

Cele două amestecuri sunt arse la foc simplu, la o temperatură de 155°C pentru obținerea de dropsuri conținând 3,5% apă rămasă. 37

Dropsurile astfel preparate sunt analizate din punct de vedere al conținutului de apă și al temperaturii lor de tranziție vitroasă. Altfel, testele de stabilitate sunt realizate prin pune- 39 rea dropsurilor fără ambalaje individuale într-un microclimat cu o umiditate relativă de 66%, la 20°C, timp de 10 zile. La sfârșitul acestei perioade, dropsurile sunt observate notându-se 41 deformarea lor, gradul lor de lipire și stadiul lor de cristalizare (granulare). Scara de notare este următoarea: 43

0: absență +: urme 45

RO 121076 Β1 ++: important +++: foarte important

Rezultatele testelor de stabilitate obținute sunt prezentate în tabelul 3 care urmează.

Tabelul 3

	Conținut de apă	TgfC)	Deformare	Lipire	Granulare
Amestec	3,6	49,4	0	0	+++
Amestec 2	3,0	45	0	0	++

Dropsurile preparate pornind de la al doilea amestec conform prezentei invenții nu sunt niciodată lipicioase și nu se deformează. Sunt deci susceptibile de a fi vândute fără ambalaj individual, neînfășurate.

Aceste dropsuri formează mai puțin repede granule decât dropsurile pe bază de lactitol și polidextroză.

Exemplul 3. Se prepară mai multe dropsuri prin arderea amestecurilor următoare, toate având aproximativ 75% substanță inițială uscată:

- un prim amestec, conform invenției, compus din 30% maltotriitol din substanța uscată și 70% glucopiranosido-1,6-manitol (GPM),

-un al doilea amestec, conform invenției, alcătuit din 50% maltotriitol din substanța uscată și 50% GPM,

-un al treilea amestec (martor), alcătuit din 100% izomalț, din substanța uscată.

Cele trei amestecuri sunt arse la foc simplu, la o temperatură de 180°C pentru obținerea de dropsuri.

Dropsurile astfel preparate sunt analizate din punct de vedere al conținutului de apă și al temperaturii lor de tranziție vitroasă. Altfel, testele de stabilitate sunt realizate prin punerea dropsurilor fără ambalaje individuale într-un microclimat cu o umiditate relativă de 6 %, la 20°C, timp de 10 zile. La sfârșitul acestei perioade, dropsurile sunt observate, notându-se deformarea lor, gradul lor de lipire și stadiul lor de cristalizare (granulare). Scara de notare este următoarea:

0: absență +: urme ++: important +++: foarte important

Rezultatele testelor de stabilitate obținute sunt prezentate în tabelul 4 care urmează.

Tabelul 4

	Conținut de apă	Tg CC)	Deformare	Lipire	Granulare
Amestec 1	2,1	53,8	0	0	+
Amestec 2	2,3	52,9	0	0	+
Amestec 3	2,0	49,0	0	0	++

Dropsurile preparate pornind de la o compoziție conform invenției, cuprinzând de la 30 la 50% maltotriitol raportat la greutatea în stare uscată și de la 70 la 50% glucopiranozido1, 6-manitol au un aspect asemănător dropsurilor pe bază de izomalț: nici o lipire și nici o deformare.

Claims

Revendicări

1. Compoziție edulcorantă, caracterizată prin aceea că cuprinde:

(a) cel puțin un compus puțin solubil având o solubilitate în apă mai mică de

60 g/100 g soluție la 20“C, ales din grupul alcătuit din zaharuri și polioli, singuri sau în 5 amestec; și (b) cel puțin un agent anticristalizant care conține o fracțiune din cel puțin o oligoza- 7 haridă sau polizaharidă aleasă din grupul alcătuit din hidrolizați de amidon având o greutate moleculară cuprinsă între 500 și 8000 daltoni și prezentând o temperatură de tranziție 9 vitroasă mai mică de 140°C la un conținut de 0% apă și pirodextrine și poliglucoze cu greutate moleculară cuprinsă între 1000 și 8000 daltoni, singure sau în amestec. 11
2. Compoziție conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că pirodextrinele sau poliglucozele au o greutate moleculară cuprinsă între 1000 și 6000, de preferință cuprinsă 13 între 2000 și 5000, în special cuprinsă între 4000 și 5000 daltoni.
3. Compoziție conform revendicării 1 sau 2, caracterizată prin aceea că agentul 15 anticristalizant este hidrogenat și/sau oxidat.
4. Compoziție conform oricăreia dintre revendicările de la 1 la 3, caracterizată prin 17 aceea că, compusul puțin solubil este ales din grupul alcătuit din trehaloză, lactoză, manoză, maltoză, eritritol, manitol, glucopiranozido-1, 6-manitol și lactitol. 19
5. Compoziție conform oricăreia dintre revendicările de la 1 la 4, caracterizată prin aceea că raportul în greutate agent anticristalizant/compus puțin solubil este cuprins între 21 10/90 și 90/10, de preferință cuprins între 20/80 și 80/20.
6. Compoziție conform oricăreia dintre revendicările de la 1 la 5, caracterizată prin 23 aceea că, cuprinde de la 25 la 35% în greutate manitol raportat la greutatea înstare uscată și de la 65 la 75% în greutate dintr-o fracțiune de dextrine hidrogenate raportat la greutatea 25 în stare uscată.
7. Compoziție conform oricăreia dintre revendicările de la 1 la 5, caracterizată prin 27 aceea că, cuprinde de la 65 la 75% în geutate lactitol raportat la greutatea în stare uscată și de la 25 la 35% în greutate dintr-o fracțiune de dextrine hidrogenate raportat la greutatea 29 în stare uscată.
8. Compoziție conform oricăreia dintre revendicările de la 1 la 5, caracterizată prin 31 aceea că, cuprinde de la 40 la 80% în greutate glucopiranozido-1,6-manitol raportat la greutatea în stare uscată, și de la 20 la 60% maltotriitol raportat la greutatea în stare uscată. 33
9. Utilizare a unei compoziții conform oricăreia dintre revendicările de la 1 la 8 la fabricarea unui drops. 35
10. Utilizare a unei compoziții conform uneia dintre revendicările de la 1 la 8 ca suport de aromă. 37