RO109935B1

RO109935B1 - Compozitie cu continut de compusi de bariu si procedeu de obtinere a acesteia

Info

Publication number: RO109935B1
Application number: RO146518A
Authority: RO
Inventors: Porta Jacopo
Original assignee: Kali Chemie Ag
Priority date: 1989-12-21
Filing date: 1990-12-10
Publication date: 1995-07-28
Also published as: KR910011687A; TR26213A; EP0433886A1; CZ282626B6; US5207997A; DE3942242A1; BR9006295A; JPH0492850A; KR0146368B1; ES2049903T3; CS647490A3; JP2994045B2; EP0433886B1; DE59004782D1

Description

Invenția de față se referă la o compoziție cu conținut de compuși de bariu și la un procedeu de obținere a acesteia.

Se știe că tratarea cu leșie a sulfurii de bariu, este o treaptă în procedeul de obținere a compușilor de bariu. Materia primă folosită este barita naturală. Barita conține între 92 și 98% în greutate sulfat de bariu și, în plus, cantități variabile de săruri de calciu și fier, precum și silicați. Pentru obținerea sulfurii de bariu, barita măcinată se amestecă cu cărbune fin divizat, și se reduce la 1200°C. Topitura răcită, solidificată, conținând sulfură de bariu, este tratată cu apă fierbinte, pentru extragerea sulfurii de bariu sub formă de leșie. Respectiva leșie de sulfură de bariu, poate să fie prelucrată în continuare, pentru obținerea, de exemplu, a carbonatului de bariu, destinat industriei sticlei. In instalația de leșiere a sulfurii de bariu rămâne un reziduu. Acest reziduu, care se prezintă sub formă de nămol, ce conține pe lângă săruri de bariu, săruri de calciu, mici cantități de cărbune și desigur apă. Respectivele săruri se prezintă sub formă de carbonați compuși de sulf și silicați. Asemenea reziduuri, în mod curent se depozitează, ceea ce nu este indicat din punct de vedere ecologic, cât și datorită nevalorificării unor materii prime valoroase, potențiale.

Este cunoscută obținerea carbonaților de bariu, prin carbonatarea soluțiilor ce conțin săruri de bariu solubile în apă, folosind ca agenți de carbonatare de regulă carbonați alcalini. Respectivele procedee nu rezolvă însă problema prelucrării și carbonatării unor produse complexe, cum sunt reziduurile de la leșierea sulfurii de bariu, la care s-a făcut referire mai sus.

Compoziția cu conținut de compuși de bariu, conform invențeiei, este lipsită de cloruri și conține în raport cu masa uscată, 15...90% compuși de bariu, exprimat în carbonat, sub 3%, de preferință 0,1 la 2,5%, compuși reducători determinabili iodometric și mai ales compuși cu sulf și respectiv 0 la 50% apă.

Procedeul de obținere a compoziției cu conținut de compuși de bariu, conform invenției, prevede tratarea cu dioxid de carbon sau carbonați alcalini, reziduurile provenite de le leșierea sulfurii de bariu, sub formă de suspensie, rezultând din proces compoziția cu conținut de compuși de bariu, care se separă uzual de apele mumă cu conținut de hidrogen sulfurat sau sulfuri alcaline, se spală de câteva ori cu apă, se usucă și eventual se amestecă cu carbonat de bariu sau carbonat de calciu, până la atingerea în compoziția finită a conținututlui prestabilit de carbonat de bariu.

Invenția de față prezintă următoarele avantaje:

- se valorifică eficient în condiții industriale, reziduurile de la leșierea sulfurii de bariu;

- compoziția, conform invențeiei, ce rezultă din proces, este un produs destinat reducerii efluorescenței, în fabricația ceramicelor.

In cele ce urmează invenția va fi expusă în detaliu.

Conform invenției, reziduurile de la leșierea sulfurii de bariu, se prelucrează pentru obținerea unei compoziții cu conținut de compuși de bariu, destinată ca ados in fabricația articolelor ceramice arse. Conform invențeiei, reziduurile de la leșierea sulfurii de bariu se aduc în reacție cu dioxid de carbon, cu un amestec de gaze conținând dioxid de carbon, carbonat de acid de metal alcalin sau carbonat de metal alcalin, rezultând un amestec de reacție apos, cuprinzând o soluție cu conținut de hidrogen sulfurat sau sulfură alcalină și compoziția solidă cu conținut de compuși de bariu, exprimați în carbonat, care se separă de amestecul de reacție. După cum sa precizat, ca agent de carbonatare, se poate folosi dioxidul de carbon sau amestecul de gaze ce conțin dioxidul de carbon, ca de exemplu gazele de ardere. De asemenea, se poate folosi carbonatul alcalin, ca agent de carbonatare, variantă în care se obține compoziția solidă pe bază de carbonați, și soluția apoasă de sulfură alcalină, conținută în amestecul de reacție. In continuare, invenția va fi descrisă mai ales în această variantă de realizare.

Reziduurile de la leșierea sulfurii de bariu, se pot introduce în reacție în stare uscată sau sub forma unui nămol cu un conținut de apă de 50% sau mai mare, în greutate. Deoarece reziduurile de la instalația de leșiere se obțin cu un anumit conținut de apă, și reacția reziduurilor cu carbonatul alcalin, se realizează în soluție apoasă, nu este necesară uscarea reziduurilor de la leșierea sulfiirii de bariu care, de preferință, șe folosesc ca atare în forma umedă. Conținutul de apă al acestor reziduuri, poate să variaze într-un interval larg și este, de obicei, cuprins între 30 și 50% în greutate, față de greutatea totală a reziduurilor umede.

Prin carbonat alcalin se înțelege carbonații metalelor din prima grupă principală a sistemului periodic a elementele și carbonatul de amoniu. Același lucru și în cazul carbonaților acizi alcalini. De preferință, se folosesc carbonații alcalini și dintre aceștia carbonatul de sodiu. Carbonatul alcalin se poate introduce în reacția solid și, de preferință, în soluție apoasă. Este posibilă obținerea carbonatului alcalin in situ, prin trecerea sau introducerea dioxidului de carbon sau a gazelor cu conținut de dioxid de carbon, deasupra sau respectiv în amestecul de reziduuri de la leșiere a sulfiirii de bariu și de leșie alcalină. Din punct de vedere tehnic, este mai ușor să se pornească de la carbonat alcalin.

Componentele de reacție, se pot introduce în amestecul de reacție în diferite feluri, de exemplu, se pot amesteca componentele în stare uscată, cu cantitate necesară de apă. O parte din cantitatea necesară de apă, se poate introduce și prin reziduul de la leșierea sulfiirii de bariu, având un anumit conținut de apă. Este posibilă, de asemenea, suspendarea reziduurilor respective uscate sau deja cu un anumit conținut de apă, în apă și introduerea în acest fel a unei părți sau a întregii cantități de apă, în amestecul de reacție. In fine, se mai poate folosi și o soluție apoasă de carbonat alcalin, și în aceasta să se introducă o parte sau întreaga cantitate de apă prestabilită, în amestecul de reacție.

Intr-o formă de realizare preferată a invenției, se folosesc ca materie primă, reziduurile de la leșiere, cu conținut de apă, așa cum ele rezultă din proces, obținându-se o suspensie apoasă cu aceste reziduuri, în care se introduce carbonatul alcalin, sub formă de soluție apoasă. Cantitatea necesară de apă, pentru obținerea suspensiei și/sau pentru obținerea soluțeiei de carbonat alcalin, se poate înlocui în mod adecvat, în totalitate sau parțial pin filtrate sau soluții de spălare, care provin din reacții anterioare și conțin sulfură alcalină. Conținutul în sulfură alcalină a unor asemenea soluții, trebuie să fie sub 15% în greutate. Prin recircularea soluției de sulfură alcalină, rezul tată din proces și/sau a apei de spălare, se reduce în mod considerabil consumul de apă, în cadrul procedeului conform invenției. Un mod preferat de realizare a procedeului, conform invenției, prevede că, conținutul de apă a suspensiei de reziduuri supuse tratării, poate să varieze într-un domeniu larg, respectiv între 30 și 90% în greutate apă, față de greutatea totală a suspensiei. Se știe că sunt ușor manipulabile suspensiile a căror conținut în apă este cuprins între 30 și 80% în greutate și, de preferință, între 40 și 60% în greutate. Pentru carbonatare, de preferință se utilizează o soluție de carbonat alcalin și mai ales o soluție apoasă de carbonat de sodiu. Concentrația carbonatului de sodiu, poate să varieze într-un interval larg, de exemplu de la circa 2% în greutate până la limita de saturație. Sunt adecvate soluțiile apoase care conțin carbonat alcalin, în concentrație de 5 la 15% în greutate. Reacția reziduurilor de la leșierea sulfiirii de bariu, cu carbonatul alcalin, se realizează în prezența apei. Conținutul de apă din amestecul de reacție, incluzând cel conținut în reziduurile supuse tratării și în soluția de carbonat alcalin, poate să varieze într-un domeniu larg, care, în mod adecvat este cuprins între 25 și 90% în greutate, față de greutatea totală a amestecului de reacție. Desigur, se poate opera cu conținuturi mai reduse de apă. Acest lucru este însă mai puțin adecvat la scară industrială, de asemenea, este mai puțin indicat din punct de vedere tehnic, să se lucreze cu conținuturi de apă mai mari de 90% în greutate, deși acest lucru este posibil în sine. Se obțin rezultate bune, când conținutul de apă este între circa 50 și 70% în greutate, față de greutatea totală a amestecului de reacție. Invenția va fi detaliată în continuare, folosindu-se ca agent de carbonatare, carbonatul de sodiu. Carbonatul de sodiu, se poate introduce în reacție în cantitate în exces, în cantitate stoichiometrică sau mai mică față de cea necesară pentru trecerea compușilor de bariu și calciu, conținuți în reziduul de leșiere, în carbonați și a dioxidului de siliciu sau a silicaților prezenți, în silicat de sodiu. De preferință, se folosește carbonatul de sodiu într-o cantitate care să corespundă unei cantități de 0,5 la 1,5 ori mai mare, față de cantitatea stoichiometric necesară pentru trecerea sulfurii de bariu, a tiosulfatului de bariu și a silicatului de bariu, precum și a hidroxidului de calciu în carbonații corespunzători. Este preferată folosirea carbonatului alcalin în cantitate aproape de cea stoichiometrică. Reacția se desfășoară în intervalul de temperaturi cuprins între 15 și 100°C.

Durata reacției trebuie să fie suficientă, încât în compoziția pe bază de carbonați ce se obține, conținutul substanțelor reduse determinabile iodometric, mai ales a compușilor de sulf reductibili să fie mai mic de 3% în greutate și, de preferință, între 0,1 și 2,5% în greutate.

Pentru determinare, se pot preleva în mod regulat probe și se poate realiza o determinare corespunzătoare. In cadrul reacției, se transformă compușii solubili de bariu și calciu, mai ales compușii de bariu cu conținut de sulf, în carbonat de bariu, insolubil în apă. Soluția apoasă existentă pe lângă substanța solidă, conține sulfură de sodiu și silicat de sodiu. După terminarea reacției se separă compoziția solidă de soluție în condiții cunoscute, prin filtrare, centrifugare sau decantare. Soluția separată, conține, așa cum sa precizat, sulfura de sodiu și se poate concentra, pentru recuperarea acesteia. Conform unei forme de realizare preferate, a procedeului conform invenției, se prevede posibilitatea folosirii soluției de sulfură alcalină, după diluare, sau concentrare, în totalitate sau parțial, la obținerea suspensiei de reziduuri supuse carbonatării sau pentru obținerea soluției de carbonat alcalin.

Compoziția cu conținut de săruri de bariu ce se separă, se poate folosi ca ados pentru obținerea produselor ceramice arse și în fabricația cimentului. Respectiva compoziție se poate utiliza în stare umedă sau uscată. In mod avantajos, compoziția, conform invenției, înainte de folosire ca adaos, se spală de câteva ori cu apă lipsită de sulfură și se usucă. Soluțiile de spălare, se pot recircula în proces, în totalitate sau parțial pentru obținerea suspensiilor apoase a reziduurilor supuse tratării sau a soluției de carbonat alcalin.

In ceea ce privește articolele arse, de exemplu cărămizi, o problemă cunoscută constă în faptul că, măsura în care componenții necesari pentru obținere, cum sunt argila și/sau substanțele auxiliare, de exemplu apa de preparare, conțin sulfat, se poate ajunge la efluorescență nedorită și la colorarea argilei arse. Se cunoaște deja, că adaosul unei cantități mici de carbonat de bariu, previne formarea unor astfel de efluorescențe. In acest scop, se folosește carbonatul de bariu tehnic, 95% puritate, sau mai ridicată, și care se amestecă cu argila în stare uscată sau umedă, nearsă. Obținerea carbonatului de bariu cu acest grad de puritate este însă costisitoare.

Compoziția cu conținut de compuși de bariu, conform invenției, este indicată ca material de adaos pentru obținerea articolelor ceramice arse. Respectiva compoziție, este lipsită de cloruri și prezintă un conținut de impurități reducătoare, mai ales compuși de sulf, ce se pot determina iodometric, mai puțin de circa 3% în greutate și , de preferință, sub circa 2,5% în greutate, de exemplu între 0,1 și 2,5% în greutate, față de masa uscată. Conținutul în compuși de bariu exprimat în carbonat de bariu, care sunt solubili în acid clorhidric, este cuprins între 15 și 90% în greutate, de preferință între 35 și 70% în greutate, și optim între aproximativ 40 și 50% în greutate.

Acești compuși de bariu solubili în acid clorhidric, cuprind carbonatul de bariu și silicatul de bariu.

Este cunoscut faptul, că substanțele reducătoare conținute în materialele de adaos ale argilei, fac ca o parte din carbonatul de bariu existent, să fie ineficient în ceea ce privește prevenirea efluorescenței. Se precizează că pentru 1% în greutate substanțe reducătoare, conținute în adaosurile menționate, circa 6% carbonat de bariu prezent în șarjă, devine ineficient. De exemplu, dacă adaosurile la argilă conțin 2% în greutate, substanțe reducătoare și 45% carbonat de bariu, eficient este considerat numai 33% carbonat de bariu. Este avantajos, ca în cazul substanței de adaos, respectiv compoziția, conform invenției, aceasta să conțină o proporție adecvată de compuși de bariu, exprimați, în carbonat de bariu, solubili în acid clorhidric, încât ținând seama de conținutul de compuși reducători, conținutul în compuși de bariu eficienți, să fie mai mare de 20% în greutate, de preferință mai mare de 30% în greutate, față de masă uscată, a agentului de adaos la argilă. In măsura în care se dorește un agent de adaos, care să prezinte un anumit conținut de carbonat de bariu, este posibil ca acest conținut să se regleze prin adăugare de carbonat de bariu, în compoziția cu conținut de compuși de bariu, conform invenției, având un conținut de carbonat de bariu mai redus, sau prin adaosuri adecvate, de exemplu de argilă sau carbonat de calciu, se poate reduce proporția de carbonat de bariu, în respectiva compoziție.

O substanță de adaos cu carcteristici deosebite, se obține în condițiile conform invenției, prin tratarea reziduurilor de le leșierea sulfurii de bariu, cu cantitatea prestabilită de carbonat de sodiu, care să corespundă practic cantității stoichiometrice necesare pentru transformarea sulfurii de bariu, triosulfatului de bariu, silicatului de bariu și hidroxidului de calciu existenți în respectivul reziduu, în carbonații corespunzători. Compoziția obținută în aceste condiții, prezintă după spălare și uscare, caracteristici superioare.

Activitatea sa de prevenire a efluorescențelor la aderarea argilei este foarte bună, compoziția are proprietăți de curgere, se poate doza și depozita adecvat și respectiv transporta ușor. Compușii inerți conținuți în această compoziție, pe lângă carbonatul de bariu, corespund ca adaosuri pentru argilă. Deoarece compoziția, conform invenției, este lipsită de cloruri, ea este necorozivă.

Compozițiile ce rezultă prin procedeul conform invenției, se deosebesc din punctul de vedere al conținutului de bariu, foarte puțin de reziduurile inițiale, din care respectivele compoziții se obțin. Reziduurile netratate sunt însă complet neadecvate ca agenți de adaos la argile și numai tratate în condițiile conform invenției, se transformă în produse valoroase.

Compoziția, conform invenției, se poate folosi, deci, ca adaos la șarja de obținere a articolelor ceramice arse. Ea este foarte indicată în cazul argilelor ce conțin sulfat și se adaugă la argilele umede sau uscate, în cantitate de 0,1 la 10% în greutate față de masa uscată a argilei. Această cantitate de adaos necesar, se poate determina prin încercări preliminare uzuale, obținerea articolelor de argilă arsă având loc în mod cunoscut. In principiu, se amestecă argilele prestabilite, cu conținut de sulfat, în stare umedă sau uscată cu agentual de adaos umed, de preferință uscat. Se pot adăuga, de asemenea, și alte adaosuri, de exemplu degresanți, cum este nisipul, alumina sau argila arsă, apa, agenți de fluidizare, cum este feldșpanul sau oxizii de fier, sau agenți de colorare. Amestecul de argilă obținut, se usucă și se arde în mod obișnuit, de regulă între 900 și 2000°C. In intervalul inferior se obțin produse din lut, între care se numără cărămizile, iar în intervalul superior, se obțin produse sinterizate, respectiv obiectele ceramice, între care se numără cărămizi, olane, lespezi sau ghivece pentru flori ș.a.

în cele ce urmează se prezintă patru exemple de realizare a invenției.

Exemplul 1. S-a folosit un reziduu de la leșierea sulfurii de bariu, având compoziția precizată în tabelul 1, în coloana reziduu de leșiere. Acest reziduu de leșiere nu s-a uscat, ci s-a folosit cu conținutul de apă pe care îl avea. Greutatea totală a reziduului folosit a fost de 1538 kg, 538 kg, fiind apă. Acest reziduu umed, sub forma unui nămol, a fost suspendat în 766 kg soluție apoasă de sulfură de sodiu. Această soluție având un conținut de NajS de circa 3,6% în greutate, provine din soluțiile de spălare și filtrare ale fazelor de prelucrare, în condițiile conform invenției, a șarjelor precedente.

Suspensia astfel obținută a fost tratată cu 6,13 kg soluție apoasă de carbonat de sodiu, 13,9% concentrație în greutate. Pentru obți- nerea acestei soluții de carbonat de sodiu, s-a folosit, de asemenea, o parte din soluțiile de spălare și filtrare provenite din treptele anterioare de proces. Amestecul de reacție constituit din reziduuri de leșiere, apă și carbonat de sodiu, s-a menținut sub agitare timp de o oră, la o temperatură de circa 45°C. Apoi, produsul solid s-a separat prin filtrare de soluția existentă, deasupra solidului menționat s-a spălat de două ori cu câte 765 kg apă, lipsită de sulfuri și s-a filtrat, de fiecare dată. Apoi, produsul solid a fost uscat. Cantitatea obținută a fost 1000 kg. Filtratele și soluțiile de spălare obținute, s-au unificat, și s-au recirculat parțial pentru obținerea suspensiei reziduului de leșiere a sulfurii de bariu și a soluției de carbonat de sodiu, pentru carbonatarea urmă- toarelor șarje, iar partea rămasă de filtrate unificate a fost adusă la sec, pentru recuperarea sulfurii de sodiu conținute, care se poate valorifica în tăbăcărie.

volumetrică de 0,59 g/cm³. Alte date care au rezultat din analiza respectivei substanțe, sunt prezentate în tabelul 1, în coloana agent de adaos conform invenției.

Substanța uscată, obținută după spălare de două ori și uscare, se prezintă sub formă de pulbere care curge liber și este în mare parte lipsită de cloruri. Greutatea specifică a acestei substanțe a fost de 3,33 g/cm³ și greutatea

Tabelul 1

Datele obținute la analiza reziduurilor de leșiere, utilizate în proces și compoziției, conform invențeiei rezultate

Caracteristica	Metoda de analiză	Reziduul de la leșiere	Compoziția - agentul de adaos, conform invenției¹’
Bariu solubil în apă	gravimetrică	10	5
Bariu solubil în HCI²’	gravimetrică	43	45
Substanțe reducătoare solubile și insolubile în apă	iodometrică	5	2
H₂S și SO₂ format	adsorbție în iod	2	0,6
Substanțe inerte³⁾ = restul până la 100%

Indicația în % în greutate, față de greutatea totală a masei uscate ²⁾ Exprimat ca BaCO₃ ³) SiO₂, CaCO₃, BaSO₄, C, apă.

Exemplul 2. In acest exemplu se 3 0 ilustrează posibilitatea utilizării compozițeiei, conform invențeiei, obținute în condițiile prezentate în exemplul 1, ca agent de adaos în argilele folosite la fabricarea produselor ceramice arse. 35

Condițiile generale ale încercării:

S-a folosit o argilă obișnuită din comerț (sursa: Cotto Toscano, San Quirico, Dorcia, Siena, IT) cu un conținut de apă de 12,6% în greutate. Această argilă mai conținea 40 0,75% în greutate sulf total, din care 0,25% în greutate (calculat în SO₃) reprezentat sulfat solubil și 0,49% în greutate (calculat în SO₃), reprezenta sulf din pirită. Argila având umiditatea pământului, a fost uscată, timp de 45 24 h, la 110°C, apoi măcinată și sitată. S-a folosit fracțiunea cu diametrul particulelor mai mic de 0,5 mm. Câte 100 g din această fracțiune de argilă uscată, a fost amestecată cu diferite cantități de compoziție, conform 50 invenției, obținută în condițiile din exemplul 1. După omogenizare s-au adăugat 20 g apă, sub agitare (această cantitate este prescrisă de fabricanții de cărămizi).

Din acest acest amestec umectat, a fost fasonat un cub de circa 100 g, care după formare, a fost uscat timp de 24 h, la 80°C. Cuburile uscate, au fost arse în următoarele condiții:

Temperatura cuburilor a fost adusă încet și uniform de la 30°C, pe parcursul a 17 h, la 1050°C. La atingerea acestei temperaturi, cuburile au fost menținute o oră, după care temperatura a fost redusă lent și uniform, în 15 h, de la 1050 la 150°C. Apoi, cuburile s-au extras din cuptorul de ardere și s-au făcut aprecieri în ceea ce privește eflorescența ce s-a putut observa. Produsul ce prezenta cea mai puternică eflorescență care s-a putut observa a fost apreciat cu XXXXXX, produsele cu efluorescență mai redusă cu XXXXX, XXXX etc. Produsele la care nu s-a putut constata optic nici-o eflorescență au fost apreciate cu 0. In încercările 2.1. până 2.6. sa adăugat argilelor uscate, agentul cuprinzând compoziția, conform invențeiei, obținută în condițiile din exemplul 1, în cantități variabile, încercarea 2.7 este o încercare de comparație, în care argila a fost tratată fără adăugarea și aprecierea eflorescenței observate. In acest tabel este trecut și rezultatul încercării de comparative 2.7.

respectivului agent, dar în aceleași condiții ca și în cazul încercărilor 2.1 Ia 2.6. In tabelul 2 sunt prezentate cantitățile folosite de agenți de adaos în încercările 2.1 la 2.6, precum

Tabelul 2

Cantitățile de agenți de adaos folosite și eflorescenta observată la argilele arse din încercările 2.1. la 2.6., precum și în cazul încercării de comparație 2.7.

încercarea nr.	Cantitatea folosită de agent de adaos¹’	Aprecierea eflorescenței
2.1	0,5	XXXX
2.2	0,75	XXX
2.3	1,00	XX
2.4	1,25	X
2.5	1,50	X
2.6	1,75	0
2.7	-	XXXXX

¹¹ în grame per 100 g masă uscată de argilă

Din tabelul 2 rezultă că de la o 20 cantitate de 1,75 g agent de adaos, per 100 g masă uscată de argilă, nu se mai constată nici o eflorescență.

Exemplul 3. In acest exemplu se ilustrează folosirea compozițeiei, conform 25 invențeiei, ca agent de adaos, în argilă având umiditatea pământului, utilizată la obținerea articolelor ceramice arse.

Pentru aceasta s-a folosit compoziția, conform invenției, obținută în condițiile din 30 exemplul 1, și argila descrisă în exemplul 2. De această dată însă, argila nu a fost uscată, ci a fost amestecată cu respectivul agent în stare umedă, respectiv cu un conținut de 12,6% apă în greutate. In continuare, procesul s-a desfășurat în aceleași condiții ca în exemplul

2. S-au efectuat două încercări 3.1 și 3.2 cu cantități diferite de agent de adaos. Cantitățile folosite și aprecierea eflorescenței cuburilor sunt prezentate în tabelul 3. In acest tabel mai este prezentat rezultatul unei încercări de comparație 3.3, care a fost realizată cu aceeași argilă și cu umiditatea identică, dar fără adaos de compoziție, conform invenției.

Tabelul 3

Cantități de agent - adaos folosit și efluorescența observată a argilelor arse în încercările 3.1 și 3.2,precum și rezultatul încercării de comparație 3.3

încercarea nr.	Cantitatea folosită de agent de adaos	Aprecierea eflorescenței
3.1	1,00	0
3.2	2,00	0
3.3	-	xxxxxx

Din tabelul 3 rezultă că la folosirea 45 unei argile, având umiditatea pământului, folosirea ca agent de adaos a compozițeiei, conform invențeiei, este foarte vizibilă.

Exemplul 4. S-a repetat încercarea din exemplul 1. De această dată, partea din 50 filtratul și din soluțiile de spălare rezultate din proces, care nu a fost folosită pentru obținerea suspensiei reziduului de la leșiere și a soluției de carbonat de sodiu, a fost concentrată, pentru obținerea soluției de sulfură de sodiu

60%, concentrație în greutate.

Claims

Revendicări

1. Compoziție cu conținut de compuși de bariu, caracterizată prin aceea că este lipsită de cloruri și conține, în raport cu masa 5 uscată, 15...90%, de preferință 40...50%, compuși de bariu, exprimați în carbonat, sub 3%, de preferință 0,1 la 2,5%, compuși reducători determinabili iodometric și mai ales, compuși cu sulf și respectiv 0 la 50% apă. -10
2. Compoziție, confor revendicării 1, caracterizată prin aceea că se folosește ca adaos, pentru reducerea eflorescenței, în fabricația articolelor ceramice arse.
3. Compoziție, conform revendicărilor 15 1 și 2, caracterizată prin aceea că se introduce ca adaos, în proporție de 0,1 la 10% în greutate, în raport cu masa uscată a argilei nearse, în șarjele de argilă cu conținut de sulfat. 2 0
4. Procedeu de obținere a compozițeiei cu conținut de compuși de bariu, cu caracteristicile precizate în revendicările 1 la 3, prin aducerea în contact a purtătorilor de bariu, în mediu apos, cu dioxid de carbon, ca atare, 25 sub formă de amestecuri de gaze sau carbonați, respectiv carbonați acizi alcalini, caracterizat prin aceea că se supun tratării cu dioxid de carbon sau carbonați alcalini rezidurile provenite de la leșierea sulfurii de bariu, sub 30 formă de suspensie, rezultând din proces compoziția cu conținut de compuși de bariu, care se separă uzual de apele mume cu conținut de hidrogen sulfurat sau sulfuri alcaline, se spală de câteva ori cu apă, se usucă, și eventual, se amestecă cu carbonat de bariu sau carbonat de calciu, până la atingerea în compoziția finită a conținutului prestabilit de carbonat de bariu.
5. Procedeu, conform revendicării 4, caracterizat prin aceea că se introduce în reacție, carbonatul alcalin sub formă de soluție apoasă, de concentrație 5... 15%, în cantitate de 0,5 până la 1,5 ori, față de cantitatea stoichiometrică necesară pentru transformarea în carbonat de bariu și carbonat de calciu, a sulfurii de bariu, tiosulfatului de bariu și hidroxidului de calciu, conținute în reziduurile supuse tratării.
6. Procedeu, conform revendicărilor 4 și 5, caracterizat prin aceea că se folosește, de preferință, pentru tratare, carbonatul de sodiu.
7. Procedeu, conform revendicării 4, caracterizat prin aceea că apele mume cu conținut de sulfuri alcaline, rezultate din proces și/sau apele de spălare, provenite de la spălarea compoziției solide separate de respectivele ape mume, se recirculă în totalitate sau parțial, pentru obținerea suspensiei apoase de reziduuri de leșiere și/sau pentru obținerea soluției apoase de carbonat alcalin, care se introduc în reacție.