MD1084Z

MD1084Z - Metodă de tratament al scoliozei la copii

Info

Publication number: MD1084Z
Application number: MDS20160057A
Authority: MD
Inventors: Николай ШАВГА
Original assignee: Николай ШАВГА
Priority date: 2016-04-19
Filing date: 2016-04-19
Publication date: 2017-05-31
Also published as: MD1084Y

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la traumatologie şi ortopedie şi poate fi utilizată pentru tratamentul miniinvaziv al scoliozei la copii.Esenţa invenţiei constă în aceea că se determină proiecţia curburii deformaţiei coloanei vertebrale, se efectuează anestezie generală, se determină punctele pentru introducerea unor şuruburi transpediculare. În regiunea lombară punctele sunt situate în partea cea mai proeminentă a apofizelor articulare laterale, şi anume la intersecţia liniei care trece prin mijlocul bazei apofizei articulare cu linia care trece de-a lungul marginii laterale a apofizei articulare, mai medial de locul de unire a apofizelor transversale şi articulare. În regiunea toracică punctele se află la intersecţia liniei care trece prin mijlocul apofizei articulare cu linia care trece pe marginea superioară a apofizei transversale, după aceasta în punctele menţionate transdermal se introduc broşe de ghidare în plan frontal sub un unghi de 45° în direcţie cefalică, care trec prin pedicul, rădăcina arcului vertebrei, placa de închidere a vertebrei, prin discul cu nucleul pulpos, apoi prin placa de închidere a vertebrei superioare şi ţesutul spongios cu exteriorizarea vârfului broşelor la 1…2 cm pe suprafaţa frontală a corpului vertebrei, apoi se introduc pe traiectul broşelor şuruburile transpediculare, executate cu un canal longitudinal străpuns sau fără canal.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la traumatologie şi ortopedie şi poate fi utilizată pentru tratamentul miniinvaziv al scoliozei la copii.

Este cunoscută metoda de tratament al scoliozei la copii, care include incizia ţesuturilor moi de-a lungul apofizelor spinoase până la arcul vertebrelor pe partea convexă a deformării. La vârf, mai jos şi mai sus de arcul deformării coloanei vertebrale se scheletează apofizele transversale ale vertebrelor neutre, apoi un capăt al unei benzi elastice se fixează de apofiza transversală a vertebrei neutre superioare din partea convexă a deformării, se trece banda elastică de-a lungul apofizelor transversale din partea convexă a deformării până la vârful deformării, după care printre apofizele spinoase pe partea concavă, pe partea menţionată se trece de-a lungul apofizelor spinoase ale vârfului deformării, apoi printr-o porţiune din apofizele spinoase ale părţii convexe a deformării, după care banda se întinde şi se fixează cu capătul de apofiza transversală a vertebrei neutre inferioare [1].

Este cunoscută, de asemenea, metoda de tratament al scoliozei, care constă în aceea că se efectuează incizia pielii deasupra apofizelor spinoase ale vertebrelor, care fac parte din arcul deformării din partea concavă, proximal până la vertebra superioară de hotar a deformării, iar distal până la vertebra inferioară de hotar a deformării. Apoi incizia se prelungeşte de-a lungul crestei sacrale mediale până la orificiul dorsal al sacrumului. Se scheletează regiunile de sprijin ale vertebrelor. Se instalează un distractor metalic. Se instalează un capăt de sprijin superior sub apofiza articulară a vertebrei superioare de hotar din partea concavă a deformării coloanei vertebrale. Capătul de sprijin inferior al distractorului se instalează în primul sau al doilea orificiu dorsal al sacrumului, apoi în orificiile capetelor instalate se introduce tija distractorului. Se suturează plăgile pe straturi şi se imobilizează coloana vertebrală cu ghips [2].

Dezavantajele metodelor cunoscute constau în aceea că sunt traumatizante, ceea ce poate duce la apariţia complicaţiilor postoperatorii, totodată durata de spitalizare este îndelungată.

Problema pe care o rezolvă invenţia constă în elaborarea unei metode miniinvazive de tratament eficient al scoliozei, scopul fiind blocarea zonelor de creştere, fără efectuarea discectomiei, fără imobilizare îndelungată cu reducerea semnificativă a duratei de spitalizare.

Esenţa invenţiei constă în aceea că se determină proiecţia curburii deformaţiei coloanei vertebrale, se efectuează anestezie generală, se determină punctele pentru introducerea unor şuruburi transpediculare. În regiunea lombară punctele sunt situate în partea cea mai proeminentă a apofizelor articulare laterale, şi anume la intersecţia liniei care trece prin mijlocul bazei apofizei articulare cu linia care trece de-a lungul marginii laterale a apofizei articulare, mai medial de locul de unire a apofizelor transversale şi articulare. În regiunea toracică punctele se află la intersecţia liniei care trece prin mijlocul apofizei articulare cu linia care trece pe marginea superioară a apofizei transversale, după aceasta în punctele menţionate transdermal se introduc broşe de ghidare în plan frontal sub un unghi de 45° în direcţie cefalică, care trec prin pedicul, rădăcina arcului vertebrei, placa de închidere a vertebrei, prin discul cu nucleul pulpos, apoi prin placa de închidere a vertebrei superioare şi ţesutul spongios cu exteriorizarea vârfului broşelor la 1…2 cm pe suprafaţa frontală a corpului vertebrei, apoi se introduc pe traiectul broşelor şuruburile transpediculare, executate cu un canal longitudinal străpuns sau fără canal.

Rezultatul invenţiei constă în aceea că metoda elaborată este miniinvazivă, durata intervenţiei chirurgicale este redusă, cu complicaţii intraoperatorii şi postoperatorii minime, ceea ce reduce perioada de spitalizare. Metoda propusă permite fixarea efectivă şi stabilă a carcasei cutiei toracice în gradele iniţiale ale scoliozei, ce previne progresarea deformaţiei scoliotice şi dezvoltarea complicaţiilor cardiorespiratorii.

Avantajele metodei constau în aceea că:

- este o metodă miniinvazivă, prin blocarea centrelor de creştere;

- nu se efectuează discectomia prin abord transabdominal sau transtoracic printr-o intervenţie traumatizantă;

- fără imobilizare îndelungată;

- se reduce durata de spitalizare.

Scolioza este una dintre cele mai dificile probleme ale ortopediei moderne. Această boală se caracterizează printr-un complex de schimbări tipice funcţionale, morfologice şi radiologice ale coloanei vertebrale, cavităţii toracice, pelvisului, precum şi a poziţiei organelor interne. În conformitate cu datele din literatura de specialitate prevalenţa scoliozei în rândul copiilor este de 5…9%.

Datele unor cercetători sugerează că media de viaţă a pacienţilor netrataţi cu scolioză severă este de 35…40 ani.

Scolioza este boala creşterii. Curbura scoliotică a coloanei vertebrale se dezvoltă ca urmare a unor dereglări ale elementelor de creştere ale vertebrelor. Odată cu finalizarea creşterii scheletului încetează progresarea scoliozei. Tipic pentru scolioză este deformarea vertebrelor şi a discurilor (deformarea corpurilor vertebrelor, deformare de arcuri şi apofize, torsiune), inclusiv o deplasare a nucleului pulpos în partea convexă a arcului curburii, care este un fenomen secundar.

Studierea roengenologică a materialelor morfologice şi dinamice în procesul de formare şi progresare a scoliozei structurale de diversă etiologie a convins cercetătorii că, indiferent de etiologia scoliozei, modificările structurale ale vertebrelor sunt identice. Diferenţa se observă numai în gradul de deformare a coloanei vertebrale, dar nu şi în natura ei. Şi mai mult decât atât, succesiunea modificărilor morfologice ale vertebrelor în procesul de progresare sunt identice pentru diferite forme etiologice de scolioză structurală.

Cele menţionate servesc ca temei pentru studierea etapelor de formare a curburii scoliotice a coloanei vertebrale, indiferent de formele etiologice; acest lucru ia în considerare numai faptul că adevărata scolioză structurală se formează exclusiv în perioada de creştere scheletică.

Cea mai mare progresare a scoliozei are loc în perioada de creştere intensivă a scheletului, ceea ce corespunde vârstei de 10…15 ani.

De aceea, în practica mondială la moment este în general acceptat faptul că tratamentul chirurgical al scoliozei infantile şi juvenile este necesar de a începe la vârsta de 8…12 ani, în timp ce operaţia ar trebui să includă intervenţia de disectomie pe partea convexă a coloanei vertebrale la vârful curburii, şi anume (îndepărtarea nucleului pulpos şi a plăcilor de închidere) şi corecţia dorsală fără efectuarea spondilodezei posterioare. Scopul este de a bloca creşterea discului pe partea convexă pentru stoparea progresării deformaţiei. Corecţia finală a deformării şi spondilodeza posterioară se realizează la sfârşitul creşterii coloanei vertebrale.

Metoda (epifiziodeza): percutan se introduc şuruburile prin pediculul vertebrei, disc, nucleul pulpos (în scolioză este pe porţiunea convexă a discului), prin plăcile de închidere ale vertebrelor adiacente cu introducerea în stratul spongios.

Tehnica intervenţiei chirurgicale. Pacientul se investighează clinic şi paraclinic, şi anume roengenologic se determină proiecţia curburii deformaţiei coloanei vertebrale, se efectuează anestezie generală, se determină punctele pentru introducerea unor şuruburi transpediculare. În regiunea lombară punctele sunt situate în partea cea mai proeminentă a apofizelor articulare laterale, şi anume la intersecţia liniei care trece prin mijlocul bazei apofizei articulare cu linia care trece de-a lungul marginii laterale a apofizei articulare, mai medial de locul de unire a apofizelor transversale şi articulare. În regiunea toracică punctele se află la intersecţia liniei care trece prin mijlocul apofizei articulare cu linia care trece pe marginea superioară a apofizei transversale, după aceasta în punctele menţionate transdermal se introduc broşe de ghidare în plan frontal sub un unghi de 45° în direcţie cefalică, care trec prin pedicul, rădăcina arcului vertebrei, placa de închidere a vertebrei, prin discul cu nucleul pulpos, apoi prin placa de închidere a vertebrei superioare şi ţesutul spongios cu exteriorizarea vârfului broşelor la 1…2 cm pe suprafaţa frontală a corpului vertebrei, apoi se introduc pe traiectul broşelor şuruburile transpediculare, executate cu un canal longitudinal străpuns sau fără canal.

Intervenţii chirurgicale conform invenţiei revendicate au fost efectuate la 4 pacienţi.

Exemplu

Pacienta N., 10 ani, a fost internată cu acuze la dureri şi oboseală periodică în regiunea toracică a coloanei vertebrale. Prima dată acuzele au apărut 8 luni în urmă. Apoi durerile au devenit mai frecvente şi asociate cu senzaţia de oboseală în regiunea toracică a coloanei vertebrale care se accentuau în poziţia ortostatică îndelungată şi la eforturi fizice.

La examinare se observă o asimetrie uşoară a triunghiurilor taliei, umărul drept puţin mai înalt şi omoplatul drept mai înalt cu 2 cm şi mai proeminent, unghiul inferior al scapulei drepte se află mai lateral de linia mediană cu 2 cm. Linia apofizelor spinoase în regiunea toracică este deviată spre dreapta. Tratamentul a fost efectuat după metoda revendicată. Perioada postoperatorie a decurs fără complicaţii. Pacienta a fost externată din spital peste 3 zile, nu s-a folosit imobilizarea pentru coloana vertebrală. Acuze nu prezintă, durerile şi oboseala au dispărut. Asimetria triunghiurilor taliei şi umerilor s-a micşorat.

1. SU1748803 A1 1992.07.23

2. SU 1685418 A1 1991.10.23

Claims

Metodă de tratament al scoliozei la copii, care constă în aceea că se determină proiecţia curburii deformaţiei coloanei vertebrale, se efectuează anestezie generală, se determină punctele pentru introducerea unor şuruburi transpediculare; în regiunea lombară punctele sunt situate în partea cea mai proeminentă a apofizelor articulare laterale, şi anume la intersecţia liniei care trece prin mijlocul bazei apofizei articulare cu linia care trece de-a lungul marginii laterale a apofizei articulare, mai medial de locul de unire a apofizelor transversale şi articulare, iar în regiunea toracică punctele se află la intersecţia liniei care trece prin mijlocul apofizei articulare cu linia care trece pe marginea superioară a apofizei transversale, după aceasta în punctele menţionate transdermal se introduc broşe de ghidare în plan frontal sub un unghi de 45° în direcţie cefalică, care trec prin pedicul, rădăcina arcului vertebrei, placa de închidere a vertebrei, prin discul cu nucleul pulpos, apoi prin placa de închidere a vertebrei superioare şi ţesutul spongios cu exteriorizarea vârfului broşelor la 1…2 cm pe suprafaţa frontală a corpului vertebrei, apoi se introduc pe traiectul broşelor şuruburile transpediculare, executate cu un canal longitudinal străpuns sau fără canal.