RO111991B1 - Metoda de tratament al hepatitei c si compozitie farmaceutica pentru tratare - Google Patents

Description

Prezenta invenție se referă la o metodă de tratament al hepatitei C și la o compoziție farmaceutică, pentru tratarea hepatitei C, la pacienții umani.

Virusul hepatitei C (HCV), agentul 5 presupus în majoritatea cazurilor de hepatită dobândită post-transfuzională, a fost definit recent printr-o nouă analiză serologică. Cu toată îmbunătățirea înregistrată în ceea ce privește calitatea io fondului donatorilor de sânge și recenta aplicare a analizei sângelui donat, frecvența curentă, estimată, a infectării acute printre persoanele care primesc transfuzii, se situează între 5 și 10%. 15 Hepatita cronică se dezvoltă la cel puțin jumătate din numărul pacienților cu infecție acută HCV, care reprezintă 90% din numărul pacienților cu hepatite non A, non B (NANB), iar ciroza se dezvoltă 20 la cel puțin 20% din acest grup. In acest fel, din aproximativ 3 milioane de persoane care primesc transfuzii, în fiecare an, hepatita acută C se dezvoltă la circa 150.000 oameni. Hepatita cronică C se 25 dezvoltă la cel puțin 75.000 dintre aceștia, iar, la această categorie, ciroza se dezvoltă la pepste 15.000. Intre pacienții cu hepatită post-transfuzie, până la circa 90% sunt pozitivi în ceeace priveș- 30 te anticorpul HCV. Este, de asemenea, foarte probabil ca pacienții cu hepatită sporadică NANB (fără factori de risc specifici) să aibă anticorpul anti-HCV. In timp ce majoritatea pacienților care 35 contractează hepatita C vor avea o boală subclinică sau moderată, aproximativ 50% vor avansa la o stare de boală cronică, caracterizată prin anomalii fluctuante ale transaminazei serului și 40 leziuni inflamatorii, la biopsia ficatului. Potrivit unor estimări, ciroza se dezvoltă la un număr de până la circa 20% din acest grup.

In scopul opririi sau încetinirii 45 avansării bolilor legate de HCV, în ultimii ani au fost evaluate o serie de medicamente. Atât aciclovirul, cât și corticosteroizii [care sunt folositori în hepatita activă cronică, autoimună) sunt neefici- 50 ente.

In prezent α-interferonul (IFA) pare a fi cel mai promițător produs, deși nu în mod necesar și în răspunsul final.

Interferonii sunt proteine gazdă, care sunt produse ca răspuns la infecții virale precum și la alți stimuli antigenici. Ei sunt clasificați prin celula lor de origine precum și prin antigenitate. De menționat că α-interferonul este produs de celulele limfoblastoide, β-interferonul este produs de celulele fibroblaste, iar γ - interferonul este produs de către celulele T. Subtipurile din fiecare grupă se bazează pe caracteristicile antigenice/structurale. Pentru fiecare grupă, s-au realizat forme recombinate, care se găsesc în comerț. Un studiu pilot, utilizează IFA pe zece pacienți cu hepatită NANB post-transfuzie, bine caracterizată și a întocmit date din care rezultă că la opt din zece pacienți s-au ameliorat nivelurile alanin transaminazei serice (ALT) în intervalul unei luni de la începutul terapiei. Terapia IFA a constat din administrarea a 5 milioane de unități zilnice, la șapte dintre pacienți, și 1 milion de unități la trei pacienți. La toți subiecții s-a redus gradat doza până la un milion de unități zilnice și apoi s-a trecut la un regim de tratament la un interval de o zi sau de trei zile. La trei pacienți care au avut biopsii ale ficatului, post-tratament, proba a prezentat o ameliorare evidentă, în ceea ce privește inflamarea parțială și scăderea (pierderea] stării de necroză parenchimal hepatocitică. Efectele secundare au fost cele obișnuite la o doză de 5 milioane de unități pe zi și au fost absente la o doză de 1 milion de unități pe zi.

Efectele unui α-interferon uman, recombinat, au fost studiate recent în cadrul unei analize placebo, controlată de prospectare, dublu-oarbă, aleatoare, pe pacienți cu infecție cronică HCV și cu evoluție bine documentată. Analiza a cuprins 41 de pacienți dintre care s-a constatat, ulterior, că 37 pacienți au anticorp față de HCV. De asemenea, la 21 pacienți, s-a administrat subcutanat a-interferon (2 milioane de unități], de trei ori pe săptămână și timp de șase luni, iar 20 de pacienți au primit place

RO 111991 Bl bo. Alanin transaminaza medie ALT și caracteristicile histologice ale ficatului sau ameliorat semnificativ la pacienții tratați cu interferon, dar nu și la pacienții cu placebo. Zece pacienți tratați 5 cu interferon (48%) au prezentat un răspuns complet, definit ca o descreștere a alanin transaminazei medii a serului până la limite normale în timpul terapiei, iar alți trei pacienți au prezentat io o descreștere e peste 50% a alanin transaminazei medii. Totuși după terminarea tratamentului alanin transminaza serului a revenit la nivelurile de mai înainte de tratament; la un nivel de 6 15 până la 12 luni. După încetarea terapiei cu interferon, numai doi pacienți (10%) mai prezentau valori normale. Autorii au ajuns la concluzia că terapia cu interferon a este benefică la reducerea 20 activității bolii în hepatita cronică C totuși, adesea, răspunsurile benefice sunt tranzitorii și apar efecte secundare.

In cadrul unui alt studiu, mai larg, care cuprinde 166 de pacienți, hepatita 2b cronică C (hepatita NANB) a fost tratată fie cu 3 MU (milioane de unități), fie cu 1 MU de α-interferon uman, recobinat, de tre ori pe săptămână, timp de 24 săptămâni, sau nu a fost tratată. Nivelul 30 alanin transaminazei serului ALT a revenit complet la normal la 22 din 26 pacienți (85%), care au răspuns la tratament cu 3 MU de interferon, iar 9 din 16 pacienți (56%) au răspuns la trata- 35 ment cu 1 MU. Pacienții care au primit 3 MU de interferon au înregistrat o ameliorare histologică datorită regresului inflamației lobulare și periportale. Totuși, în interiorul unui interval de șase Lțo luni de la terminarea tratamentului au apărut recidive la 51% dintre pacienții tratați cu 3MU de interferon și la 44% dintre cei tratați cu 1 MU interferon. S-a ajuns la concluzia că o durată de 24 de 45 săptămâni de tratament a terapiei cu interferon este eficientă în controlul activității bolilor la mulți pacienți cu hepatita C, deși recidiva după încetarea tratamentului este obișnuită. S-a efectuat o 50 probă de control, făcută aleator în mai multe centre a interferonului a (a-IFM) la pacienți cu hepatită cronică NANB. Pacienții au fost clasificați într-o categorie fără tratament sau într-o categorie la care s-a administrat 1 până la 3 MU de a - interferon, de trei ori pe săptămână, timp de 24 săptămâni. Dintre aceștia 45 de pacienți (75%) au fost pozitivi în ceea ce privește anticorpul virusului hepatitei C. In decursul perioadei de tratament de 24 săptămâni, nivelurile medii ale alanin transaminazei serului au scăzut la ambele grupe, însă descreșterea a fost semnificativă din punct de vedere statistic numai la grupul la care s-au administrat 3 milioane de unități (MU). Totuși la 24 săptămâni, proporția pacienților cu nivel normal al alanin transaminazei a fost asemănătoare la grupul 3 MU (39%) și la grupul 1 MU (45%), ambele fiind semnificativ mai ridicate decât la grupul martor (0%). Probe repetate de biopsie a ficatului au pus în evidență o descreștere semnificativă în ceea ce privește severitatea modificărilor histologice la grupul cu doză mai ridicată, dar nu și la grupul cu doză mai scăzută sau cel martor. Totuși, după tratament, nivelurile medii a le alanin transaminazei au crescut la ambele grupe tratate. Proporția pacienților cu nivel normal al alanin transaminazei, la 48 săptămâni, a fost de 28% la grupul cu 3 MU și de 20% la grupul cu 1 MU. Autorii au ajuns la concluzia că o doză de 3 MU a fost superioară față de doza de 1 MU de a - interferon, administrat de trei ori pe săptămână, timp de 24 de săptămâni, în ceea ce privește ameliorarea indusă privind nivelul alanin transaminazei serului (ALT) și analizele histologice ale ficatului. Totuși, când interferonul a fost oprit, s-a înregistrat o recidivă în activitatea bolii, care a apărut la aproximativ jumătate din numărul cazurilor care au răspuns. Răspunsul la a - interferon, nu s-a aflat în corelație cu sursa de infecție ori cu prezența sau absența titrului anticorpului anti-HCV. De aceea este clar că în timp ce interferonul a are un efect benefic asupra tendinței de evoluție a infecției cu virusul hepatitei C, acest efect este, adesea, numai tranzi

RO 111991 Bl toriu. De aceea sunt necesare noi modalități în scopul de a eradica complet efectele virusului hepatitei C asupra pacientului.

S-a constatat că o altă clasă de modificatori de imuno polipeptide care provin din glanda timus (timosinele) împiedică fenomenele de îmbătrânire din limfocite, sporește funcția celulei T și contribuie la reconstituirea defectelor de imunitate.

Fracțiunea V din timus (TF-5) reprezintă un extract, parțial purificat, de timus de bovină care conține cel puțin 40 de componente de peptide dintre care 20 au fost purificare până la o stare de omogenitate sau aproape de omogenitate; acesta conține circa 0,6% Timosin a-1 (THN a -1).

Extractul THN a-1, izolat inițial din TF-5 a fost secvențiat și sintetizat pe cale chimică. Secvența acestuia este foarte asemănătoare la șoareci, viței și oameni. Extractul THN a-1 este o polipeptidă aminoacidă având greutatea moleculară de 3100, care prezintă o activitate similară din punct de vedere calitativ cu cea pe care o prezintă fracțiunea TF-5 la modularea sistemului imun. Extractul THN a-1 are o activitate imunologică potențială care include stimularea producerii de interferon a și β, creșterea producerii de factor inhibitor al migrării macrofage, inducerea exprimării marcatorilor de celule T, inclusiv receptorii II-2, și ameliorarea activității celulei susținătorului celulelor T.

Studii efectuate pe șoareci demonstrează existența unui efect sinergie al extractului THN a-1 și interferonului asupra activității naturale a celulei distructive la un șoarece imunosupresat. Fracțiunea TF-5 și extractul THN a-1 pot influența funcția celulei T imunoregulatoare și pot accelera producerea de interferon a, interferon β și interleukin-2 de către limfocite și pot crește exprimarea receptorului de interleukin-2.

H Analizele clinice ale fracțiunii TF-5 ® L și a extractului THN a-1 ca agenți de m| terapie primară sau conexă, la pacienții

KS cu imunodeficiență sau cancer, arată că aceștia intensifică imuno responsabilitatea și sporesc funcțiunile limfocitelor specifice. încercări clinice asupra fracțiunii TF-5 și extractului THN a-1 au început de mai mulți ani și continuă și în prezent. încercările anterioare efectuate pe pacienți cu stări de cancer sau imunodeficiență au fost încurajatoare deși nu sunt definitive. Folosirea extractului THN a-1 a fost descrisă în cadrul unei probe aleatoare pe pacienți cu cancer de plămân al celulelor mărite. Pacienții au fost tratați cu extract ΤΗΝ a1 într-o doză de 900 μ grame/m², subcutanat, de două ori pe săptămână sau zilnic și timp de două săptămâni, după aterminarea unei perioade de radioterapie. Singurul efect secundar al extractului ΤΗΝ a -1 a constat într-o ușoară congestionare a locului de injectarefla trei pacienți). Acest fapt a fost atribuit locului de medicament și mai poate fi determinat și de natura suportului. Supraviețuirea, fără recidivă, și supraviețuirea generală au fost mai mari la ambele grupe care au beneficiat de tratament extract THN a-1, față de grupul cu placebo. S-a remarcat de asemenea o anumită restabilire a funcției de imunitate suprimată prin radiație. Nu a avut loc o creștere a numărului de celule T asociate cu acesta. încercări recente, dublu-oarbe, aleatoare, cu timosine au fost efectuate pe bărbați vârstnici, în vederea creșterii răspunsului la vaccinul gripei. Pacienților li s-a administrat extract ZHN a-1, subcutanat, de două ori pe săptămână, începând din momentul când a fost administrat vaccinul gripei. La șase săptămâni după vaccin, pacienții la care în mod aleator s-a administrat medicamentul, prezentau nivele mai ridicate de anticorpi la gripă, în raport cu martorii. Această diferență s-a accentuat la persoanele foarte în vârstă (între 77 și 99 ani). Nu s-a observat toxicitate biochimică sau clinică la cei care au fost tratați cu medicament.

Există comunicări preliminare care arată că timosinele pot fi eficiente împotriva infecțiilor provocate de viruși ai hepatitei, alții decțt virusul hepatitei C

RO 111991 Bl (HCV). La un model de animal cu hepatită vitală (marmote infectate cu virusul hepatic al marmotei) extractul THN a1 a suprimat repetarea DNA-ului viral, dar nu a adus ameliorări în ceea ce privește parametri clinici. In cadrul unei încercări clinice ajutătoare pe pacienți cu hepatită cronică activă B provocată de virusul hepatitei B(HBV), tratați timp de un an pu extract ΤΗΝ a - 1 (5 pacienți) sau cu fracțiunea TF-5 (2 pacienți) au prezentat o scădere vizibilă a alanin transaminazei serului; 6 din cei 7 pacienți au prezentat de asemenea nivele scăzute în ser ale HBV DNA, iar 5 din 6 pacienți, inițial pozitivi pentru antigenul de suprafață al hepatitei B a serului (HBsAg).a evacuat succesiv acest antigen. In aceste rezumate nu s-au făcut presupuneri că timosinele ar fi eficiente împotriva oricăror virusuri ai hepatitei.

Este cunoscută o compoziție farmaceutică liofilizată adecvată pentru prepararea formelor de dozare parenterale a timosinului a 1, prin reconstituirea cu un vehicul apos care cuprinde de la 0,1 la 5 mg albumină umană per mg de timosin a_v

Metoda de tratament, conform invenției, constă în aceea că se administrează, la om, o cantitate de potențare a imunosistemului de cel puțin un timosin sau fragmente detimosin, cum ar fi fracțiunea timosin V sau timosin c^, concomitent cu o cantitate eficientă antiviral de cel puțin un interferon, cum ar fi interferon a, de preferință a -2b, interferon β și interferon γ, acești interferoni putând fi produși prin tehnologia de recombinare ADN; după care se monitorizează evoluția infecției cu hepatită C și a răspunsului mamiferului infectat la tratamentul cu timosin/fragmente de timosin și interferon; și se repetă aceste administrări și monitorizări de cel puțin două ori pe săptămână într-o perioadă de tratament ce durează cel puțin până ce transaminaza alanină (ALT) este normalizată. Fracțiunea de timosin V este administrată într-o cantitate de aproximativ 12D0 mg/m² de suprafață a corpului, iar timosinul a₁ este administrat într-o cantitate cuprinsă între 900 și 1700 ug. Interferonul este administrat într-o cantitate cuprinsă între 1 milion și 3 milioane unități pe administrare. Compoziția farmaceutică pentru tratarea hepatitei C conține aproximativ 0,0016 g timosin sau fragmente ale acestuia și între aproximativ 1 milion și 3 milioane unități interferon, la 1 ml de purtător acceptabil farmaceutic, acesta fiind de preferință apa pentru injectare.

Avantajul invenției constă în elaborarea unei noi modalități (metode) de tratare a infecțiilor provocate de virusul hepatitei C la mamifere, administrând doze de potențare a imunosistemulu cu două sau mai multe timosine, singure sau în combinație cu o terapie cu interferon. Se elaborează compoziții și o metodă de tratare a infecțiilor acute sau cronice provocate de virusul hepatitei C la mamifere cuprinzând o terapie de combinație cu unul sau mai multe timosine și unul sau mai mulți interferoni.

Soluția tehnică, conform invenției, stabilește o nouă metodă de tratare a infecțiilor provocate la mamifere de virusul hepatitei C, cuprinzând administrarea uneia sau mai multor timosine în doze care potențețază imunorăspunsul, singure sau în combinație cu doze antivirale de unul sau mai mulți interferoni.

Prin termenul de timosine se înțelege orice polipeptidă sau toate polipeptidele care apar în mod natural în glanda timus sau sunt produse prin mijloace chimice sa recombinate, sau fragmente provenite din oricare din aceste polipepdide. Prin termenul mamifer se înțelege orice subiect mamifer, incluzând pacienții umani și animali, care necesită tratament împotriva infecției hepatită C. Termenii mamifer și subiect se folosesc interschimbabil. Preparatele de timosin convenabile pentru tratarea infecțiilor provocate de virusul hepatitei C includ fracțiunea TF-5, extractul THN a-1 și fragmente ale acestora, de exemplu fragmentele terminale C, 4 ... 28 și 15 .. 28 și fragmentele terminale n, 1 ... 8, 1 ... 14 și 1 ... 20.

RO 111991 Bl

Subiecților, de exemplu pacienților umani și animali, li se poate administra timosin sub formă de injecții subcutanate sau perfuzii, la intervale adecvate de timp și pe perioade adecvate de timp. Ti- 5 mosinul se administrează mamiferelor infectate cu virusul hepatitei C. în cantități care facilitează sau ajută inactivarea în vivo a virusului hepatitei C. O unitate de dozare farmaceutică a unei cantități io de potențare a imunosistemului dintr-un timosin cum ar fi fracțiunea TF-5 poate fi de la circa 9OQ până la circa 1200 mg/m² de suprafață de corp, într-un suport acceptabil din punct de vedere 15 farmaceutic. O unitate de dozare farmaceutică a unei cantități de potențare a imuno sistemului dintr-un timosin cum ar fi fracțiunea TF-5 poate fi de la circa 900 până la circa 1200 mg/m² de suprafață 20 de corp, într-un suport acceptabil din punct de vedere farmaceutic. O unitate de dozare farmaceutică a unei cantități de potențare a imuno sistemului dintr-un timosin cum ar fi extractul THN a-1 sau 25 fragmentele ale acestora care potențează imuno sistemul, poate fi de circa 900 până la circa 1200 ug de suprafață de corp într-un suport acceptabil din punct de vedere farmaceutic. Prepara- 30 tele liofilizate din timosin sau fragmente care conțin manitol sau tampon fosfatic se diluează într-un diluant înainte de preparare. Timosinele care au fost diluate cu acest dilurnt trebuie să rămână sta- 35 bile timp de cel puțin șase luni, când sunt păstrate în frigider. Este convenabil ca soluțiile de timosin să fie distribuite în fiole care conțin o doză de 1 ml. Unii pacienți pot avea nevoie de circa opt fiole 40 pe lună. Pentru un pacient uman reprezentativ este convenabil un regim care prevede administrarea a două injecții pe săptămână (de exemplu luni și joi], subcutanate, de circa 1500 până la 1700 45 ug de extract THN a-1, sau fragmente ale acestuia. Dozele și durata tratamentului pot fi flexibile și pot fi determinate de răspunsul subiectului la timosine. Durata bolii și răspunsul ei la tratamentul 50 medicamentos pot fi urmate de un examen clinic și constatări de laborator.

Deoarece se cunoaște că valori ridicate ale alanin transaminazei (ALT) și aspartat aminotransferazei apar în hepatita C necontrolată și deoarece un răspuns complet la tratament este definit în general ca normalizarea acestor enzime ale serului, în special alanin transaminazei, mersul ascendent al tratamentului cu timosine este urmat, de regulă, de această verificare executată, de exemplu, pe un aparat de analiză multiplă, secvențială.

Un alt mijloc de evaluare a subiecților care au anticorpi față de virusul hepatitei C (nu toți subiecții cu hepatită C prezintă anticorpi detectabili), este acela de a analiza periodic serul subiectului în ceea ce privește titlul acestor anticorpi. Anticorpii anti-HCV pot fi analizați prin proba C 10-3 care este disponibilă curent. De asemenea, se pot folosi orice probe convenabile.

In scopul de a urmări desfășurarea repletării HCV ca răspuns a subiecților, la tratamentul medicamentos, HCV FINA poate fi măsurat în probe de ser prin, de exemplu, analiza reacției în lanț a polimerazei seriale care folosște două seturi de elemente de pornire provenite din regiunile genei nestructurate NS3 și NS4 a genomului HCV. Alte probe de laborator, convenabile pentru urmărirea desfășurării tratamentului, sunt date și în cadrul invenției de față.

Terapia cu timosin poate fi folosită, de asemenea, în combinație cu terapia cu interferon, combinând prin aceasta efectul de potențare exercitat asupra imuno sistemului de timosine cu efectul antiviral al interferonilor. □ viteză de răspuns ameliorată la dozele de interferon folosite curent ar fi benefică mai ales în lumina efectelor secundare limitatoare, la doze mai mari din aceste proteine. □ posibilitate a acestui concept este capacitatea de a atinge o eficacitate comparabilă cu interferon plus timosine, la doze mai scăzute decât ar fi necesare numai cu interferon. In acest regim al terapiei de combinație, unul sau mai mulți interferoni (de exemplu interferon recom

RO 111991 Bl binat a-2b, Intron-A), este (sunt) administrat subcutanat subiecților, de exemplu pacienților umani, la doze care se situează între 1 MU și 3 MU. împreună cu una sau mai multe timosine sau 5 secvențial cu acesta, incluzând preferabil extract THNa-1 la o doză de circa 900 până la circa 1200 μ/m² de suprafață de corp.

* Deși exemplul de mai sus face io referire la interferon a-2b, invenția de față are în vedere posibilitatea de a se folosi în mod avantajos alți interferoni eficienți anti-HCV, cum ar fi interferonul α, β șîy. 15

Acest regim, cu doză de combinație, este flexibil și depinde de starea clinică a subiectului. In acele cazuri în care subiecții sunt refractari la nivelurile de dozare preferate, acestea pot fi 20 crescute între limitele dictate de către efectele secundare nedorite. In mod obișnuit se fac injecții de cinci ori pe săptămână și se continuă până când subiectul obține un răspuns acceptabil. Probele pentru determinarea eficacității terapiei de combinație pot fi cele descrise mai sus pentru tratare numai cu timosin. In plus, un examen histologic al unor probe de biopsie a ficatului se poate folosi ca un al doilea criteriu major de evaluare al cărui Indice de Activitate Histologică (inflamare portală, necroză parțială sau de blocare) asigură o metodă de notare pentru activitatea bolii.

In continuare, se prezintă exemple de realizare, care au rolul numai de a ilustra invenția, fără însă să limiteze în vreun fel scopul invenției așa cum este prezentat în descriere și revendicări.

Exemplul 1. Pentru obținerea unui preparat injectabil, dintr-o compoziție obținută în conformitate cu prezenta invenție, se asociază următoarele componente (unitatea de dozare farmaceutică este de 1 ml):

Ingredient activ	Cantitatea (per ml)
Timosin a-1	0,016 g
Interferon	1 ... 3 milioane unități
Manitol	0,050 g
Fosfat de sodiu dibazic, heptahidrat	0,002 g
Fosfat de sodiu monobazic, monohidrat	0,0005 g
Fosfat de sodiu dibazic	2 mg/ml soluție
Fosfat de sodiu monobazic	0,5 mg/ml soluție
Apă pentru injectare	cât este nevoie

Manitolul, fosfatul de sodiu dibazic 40 heptahidrat, fosfatul de sodiu monobazic monohidrat și apa prezintă caracteristicile în conformitate cu Farmacopeea SUA.

Exemplul 2 Tratament al infec- 45 țiilor de hepatită C la pacienții umani, cu Timosin și Interferoni. Pacienți adulți cu hepatită cronică acută, de tip C (CAHC) sunt repartizați aleator la una din cele patru grupe de studiu, alcătuite din câte 50 de pacienți în grupă. Criteriile de selecție sunt: 1) pacienții sunt adulți în vârstă de cel puțin 18 ani; 2) alanin transaminaza serului este efectuată cu cel puțin șase luni înainte de tratament și prezintă cel puțin o valoare mai mare decât dublul limitei superioare față de normal în laboratorul care execută analiza; 3] analiza pacienților este pozitivă pentru anticorpul virusului hepatitei C, cu două ocazii și la o analiză de confirmare;

RO 111991 Bl și 4) biopsia ficatului efectuată într-un termen de trei luni de la tratament demonstrează o consistență patologică de hepatită cronică activă.

Criteriile de excludere sunt: 1) 5 folosirea recentă a unui alt medicament antiviral sau imunosupresiv; 2) hemofilie, stare de graviditate sau infecție HIV (virusul infecției hepatice) sau altă stare de înribolnăvire gravă care ar putea îm- io piedica terminarea perioadei de tratament; 3) să fie absente alte forme ale bolii de ficat, inclusiv hepatita A sau B, deficiența antitripsinei a-1, boala lui Wilson și hemocromatoză; 4) să fie ab- 15 senți indicii de marcare a autoimunității (ANA, ASIVIA, AMA, anti-LKMI) sau dacă sunt prezenți, titrurile trebuie să fie <1:40; 5) deficiența (lipsă) de leucocite (<3000); 6) numărătoarea de neutrofile 20 să fie mică (<1000); 7) trombocite scăzute (<75OO); 8) Hb scăzut (> 11 g/dl] 9) bilirubină ridicată (> 4 mg/dl) și 10) albumina serului scăzută (3 g/dl).

Prima din cele patru grupe sta- 25 bilite aleator primește interferon, probabil interferon a-2b, la o doză de 3 milioane de unități (MU) prin administrare subcutanată, în zilele de luni, miercuri și vineri, iar placebo se primește marți și 30 sâmbătă. A doua grupă primește aceeași doză, și în aceleași condiții de termen, în plus și un timosin, probabil extractul THN a-1, la o doză de 900 ug/m² tot pe cale subcutanată, în zilele 35 de marți și sâmbătă. Cea de a treia grupă primește aceeași doză/termen de timosin, iar grupa a patra primește tratament cu placebo, inițial, însă ulterior poate fi distribuită aleator la cele trei 40 grupe de tratament. Interferonii și timosinele pot fi recombinate. Pacienții încep tratamentul în cadrul unei spitalizări de circa o săptămână, perioadă de timp în care se supraveghează efectele secun- 45 dare prezentate de pacienți. Urmărirea pacienților externi se face inițial, la intervale de o săptămână, pe o perioadă de timp de două săptămâni apoi la intervale de două săptămâni pe o perioadă de 50 timp de două luni și apoi lunar, în decursul perioadei de timp care mai rămâne.

La fiecare vizită se execută următoarele analize de laborator: CBC, numărarea trombocitelor, diferențial și ESR, ALT, AST, GGT, fosfataza alcalină, bilirubină, bilirubină totală/albumină și anticorp HCV. La intervale lunare se evaluează γglobulină a serului, TSH, ANA și ASMA.

Toxicitatea medicamentelor se supraveghează neîntrerupt, folosind parametri atât clinici cât și de laborator.

In decurs de o lună de la terminarea primelor șase luni de tratament, pacienții sunt supuși unei biopsii a ficatului pentru analiza patologică, în conformitate cu cele cunoscute în domeniu. Acest sistem prevede o notare numerică a activității histologice la pacienții cu CAH simptomatic. In acest moment pacienții martor (control] sunt repartizați în trei grupe pentru a primi una din cele trei modalități de tratament, admițând că ei au încă CAH privind biopsia ficatului în urmărire și că un segment al studiului nu prezintă rezultate negatice sau pozitive semnificativ de ridicate privind analiza de la șase luni.

Pacienții din grupele de tratament sun urmăriți pentru a se aprecia recrudescența bolii așa cum este pusă în evidență de nivelele în creștere ale alanin transaminazei (ALT). Pacienții care au prezentat răspuns, în perioada primelor șase luni de tratament, dar care apoi au o revenire a bolii, sunt supuși unei terapii suplimentare. Dacă este posibil se execută analize suplimentare de țesut sau de ser și anume: evaluarea anticorpilor în raport cu interferonii și tripsinele, amplificarea reacției în lanț de polimerează a segmentelor genomului hepatitei C în probele de biopsie a ficatului și evaluarea cantitativă a titrurilor serului antihepatită C.

Exemplul 3. Procedura de tratament este ca la exemplul 2, cu excepția că interferonul se folosește la un nivel de 2 MU, iar timosinul la un nivel de 1050 ug/m^s.

Exemplul 4. Procedura de tratament este ca la exemplul 3, cu excepția faptului că se folosește 1 MU de interferon și 1200 ug/m² de timosin.

RO 111991 Bl

S-au efectuat și teste de laborator, privind rezultatele obținute în urma aplicării tratamentului, în coformitate cu prezenta invenție. Astfel:

Test A Există două criterii prin- 5 cipale privind răspunsul la terapie: normalizarea alanin transaminazei (ALT) la sfârșitul perioadei de tratament (un răspuns parțial poate fi definit ca o descreștere cu cel puțin 50% a alanin io transaminazei) și ameliorarea histologică așa cum este determinată de Indicele Activității Histologice (HAI). Această analiză asigură o notare grobă în intervalul de la 1 până la 22 per probă. Pot fi 15 analizate date-pereche (conjugate) folosind analiza probelor-pereche. In plus, probele pot fi clasificate ușor, în CAH, moderat sau invers iar ameliorarea poate fi apreciată folosind analiza statistică 20 a pătratelor Chi. Analiza tabloului vieții se folosește pentru a aprecia situația de remisie și recidivă pe baza normalizării nivelurilor alanin transaminazei. Alte variabile continui se analizează folosind pro- 25 be cunoscute. Datele dicotomice sunt supuse unei analize exacte sau analizei pătratelor Chi, după cum este convenabil.

S-a efectuat o analiză de puteri, 30 pentru a se determina numărul de pacienți din fiecare grup de testare, în scopul de a arăta diferențele anticipate. O analiză de puteri aplicată la ANOVA și folosind o putere de 0,8 cu a = 0,05, 35 cuplată cu studii anterioare asupra nivelurilor medii ale alanin transaminazei serului și variantele lor, a estimat că este necesar ca fiecare grupă de testare să cuprindă 21 până la 52 de pa- 40 cienți pentru a arăta o diferență medie de alanin transaminază de 15 U.I/1. Deoarece este de așteptat ca 3 până la 5% din pacienți să fie eliminați și descompunând în factori grupa martor (de 45 control], după șase luni de tratament s-a ajuns la 40 de pacienți per grupă.

Test B Eficacitatea timosimunul a-1 la taratarea hepatitei C a fost pusă în evidență la doi pacienți cu heaptită C, 50 care anterior au răspuns la interferon a. Acești doi pacienți au fost tratați cu timosin a-1 (prin injecții subcutanate) în doze de 1 mg, de două ori pe săptămână și în timpul administrării, de trei ori pe săptămână s-au administrat și câte 2 milioane de unități de a-IFIN. După șase luni de tratament cu timosin a-1, ambii pacienți au prezentat o reducere cu 50% a alanin transaminazei serului (ALT), demonstrând prin aceasta capacitatea medicamentului timosin a-1 de a fi eficace. Alți șase pacienți cu hepatită C tratați ca mai sus au prezentat un răspuns complet la tratament, după șase luni, cu un nivel al alanin transaminazei serului redus la normal. La trei pacienți, suplimentari, cu hepatită C care au fost tratați ca mai sus, nivelul alanin transaminazei (ALT) a scăzut cu 50% după șase luni. Șase pacienți, suplimentari, cu hepatită C care au fost tratați ca mai sus, nu au răspuns în eficiență măsură pentru a atinge pragul de reducere cu 50% a alanin transaminazei serului (ALT), după șase luni de tratament.

Claims (5)

1. Revendicări

   1. Metodă de tratament al hepatitei C, caracterizată prin aceea că se administrează, la om, o cantitate de potențare a imunosistemului de cel puțin un timosin sau fragment de timosin, cum ar fi fracțiunea de timosin V sau timosin concomitent cu o cantitate eficientă antiviral de cel puțin un interferon, cum ar fi interferon a, de preferință a-2b, interferon β și interferon γ , acești interferoni putând fi produși prin tehnologia de recombinare ADN, după care se monitorizează evoluția infecției cu hepatită C și a răspunsului mamiferului infectat la tratamentul cu timosin/fragmente de timosin și interferon și se repetă aceste administrări și monitorizări de cel puțin de două ori pe săptămână într-o perioadă de tratament ce durează cel puțin până ce transaminaza alanină (ALT) este normalizată.
2. 2. Metodă de tratament, conform revendicării 1, caracterizată prin aceRO 111991 Bl ea că fracțiunea de timosin V este administrată într-o cantitate de aproximativ 12OO mg/m² de suprafață a corpului.
3. 3. Metodă de tratament, conform revendicării 1, caracterizată prin ace- 5 ea că timosinul a-1 este administrat într- o cantitate cuprinsă între 900 și 1700 pg-
4. 4. Metodă de tratament, conform revendicării 1, caracterizată prin ace- io ea că interferonul este administrat într-o

   I

   1Θ / cantitate cuprinsă între 1 milion și 3 milioane de unități, pe administrare.
5. 5. Compoziție farmaceutică pentru tratarea hepatitei C, caracterizată prin aceea că aceasta conține aproximativ 0,0016 g timosin sau fragmente ale acesutia și între aproximativ 1 milion și aproximativ 3 milioane unități interferon, la 1 ml purtător acceptabil farmaceutic care este de preferință apă pentru injecție.