RO111190B1

RO111190B1 - Derivati 1,2,3,4-oxatriazol-5-imino-3-substituiti si procedee de preparare a acestora

Info

Publication number: RO111190B1
Application number: RO93-01112A
Authority: RO
Inventors: Gunnar Leo Karup; Herbert Fritz Preinschat; Tim Niss Corell; Bodil Gyllembourg Lissau; Finn Priess Clausen; Soren Bols Petersen; Borge Frisch Ingvar Alhede
Original assignee: Gea Farmaceutisk Fabrik As
Priority date: 1991-02-12
Filing date: 1992-02-11
Publication date: 1996-07-30
Also published as: EP0571485A1; PT100121A; JPH05286950A; IE920436A1; WO1992013847A1; ES2062891T3; ATE111455T1; BR9205624A; BG97988A; DK23891D0; FI933543A0; HU9302323D0; CA2100160A1; DE69200412D1; DE69200412T2; LTIP298A; IE66384B1; DK0571485T3; HUT68643A; LV10617A

Description

Prezenta invenție se referă la derivați 1,2,3,4- oxatriazol- 5 - imino - 3 - substituiți care s-au dovedit a avea efecte biologice și sunt utilizați pentru tratamentul bolilor cardiovasculare, a coagulilor sanguini și pentru tratamentul astmului. Invenția se referă și la procedeul de preparare a acestor compuși

Se cunosc derivați de 3 - arii -

I, 2,3,4 - oxatriazol - 5 - imino și acil derivații acestor compuși, în care gruparea acil este monosubstituită prin metil sau halogen. Cu toate că acești compuși au fost sintetizați în speranța găsirii de noi agenți hipertensivi, nu s-a descris nici un efect biologic al acestor compuși. (K. Masuda et al., Chem. Pharm.Bull. 19(3)pp., 559-563.1971.

Se cunosc derivați de 1,2,3,4 oxatriazol -5-imino-3-substituiți, în care substituentul din poziția 3 poate fi propil, fenil sau ciclohexil fără să se descrie niciun efect biologic al acestor compuși. (C.Christophersen et al ., Acta Chemica Scandinavica 25, p., 625-630.1971).

Alți derivați de 3-ariH ,2,3,4-oxatriazol-5-imino, în care gruparea arii poate fi monosubstituită prin metil sau halogen, fără să se descrie un efect biologic al acestor compuși. (Haley et al ., Journal of the Chemical Society Perkin Trans I ,736-740.1979).

De asemenea, în Journal of the Chemical Society 747-751 (1979) sunt descriși derivații 1,2.3,4-oxatriazol-5imino-3-substituiți și derivații acilați ai acestor săruri, în care substituientul din poziția 3 poate fi arii eventual monosubstituit prin clor sau metil, compuși având activitate vasodepresoare. (Brevet

J. P. No 20904 / 70 și 21102/ 70.

în brevetul G.B. 2015878 se scriu derivați, care prezintă proprietăți pesticide și/sau ovicide pentru dăunători și/sau ierbicide.în brevetul U.S. 4329355 se descriu hidroxizii de 5imino-1,2,3,4-oxatriazoliu având o structură similară cu structura compușilor prezentei invenții, compuși care pot fi utilați în tratamentul cancerului.

De asemenea, în Journal of the

Chemical Society 747-751 (1979), sunt descriși compuși cu structura similară, fără a se menționa efecte biologice.

Invenția se referă la noi derivați

1,2,3,4-oxatriazol-5-imino-3-substituiți, având formula general (I), și la sărurile de adiție acide ale acestor compuși:

în care, R., reprezintă atomi de halogen sau grupări alchil sau alcoxi identice sau diferite având 1 până la 3 atomi de carbon, grupe trifluormetil, nitro, ciano, fenil sau grupări alchilsulfonil, n este 1 până la 5 și R₂ este un atom de hidrogen sau o grupare cu formula (II) :

-X-Y-Q-(Z)_m (II) în care. X este - C (O) -, - C (□) O-, -C (O) NH- , -S (O) ₂ sau o legătură directă, Y este o grupare alchilen având de la 1 la 4 atomi de carbon sau o legătură directă și Q este alchil, cicloalchil, alcoxi sau o grupare fenil, piridil,furanil, tienil sau pirazinil care este eventual substituită prin Z, în care Z este un atom de halogen, o grupare alchil sau alcoxi având de la 1 la 3 atomi de carbon, hidroxi, aciloxi, trifluormetil, nitro, ciano sau alchilsulfonil și m este de la O la 3, și atunci când X este -C(0]- sau -C(O)NH-, Y este o legătură directă și Q este fenil substituit, Z poate reprezenta structura I, în care R₂ are aceleași semnificații cu referire la X, Y, și Q, cu condiția ca R₂să fie diferit de hidrogen, alchil,benzoil, trifluoracetil sau o grupare fenil eventual substituită, atunci când R, este metil sau clor și n este 1 și R₂ este diferit de hidrogen sau o grupare fenil eventual substituită atunci când R, este nitro, alcoxi, fluor sau brom și n este 1.

Conform prezentei invenții, compușii preferații sunt compușii cu formula generală (I), în care n este 2 sau 4.

Derivații de 1,2,3,4,-oxatriazol-5imino-3-substituiți se pot utiliza sub forma de compoziții farmaceutice în asociere cu un vehicol sau cu un diluant acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru tratarea bolilor cardioRO 111190 Bl vasculare.

Procedeul pentru prepararea derivaților de 1 ,2,3,4-oxatriazol-5-imino-

3-substituiți cu formula generală [I] și a sărurilor de adiție acide ale acestor compuși, constă în ciclizarea derivatului de 1-ariltiosemicarbazida cu formula generală (III):

(*()„ Ο») în care, Rt are semnificațiile din formula (I) și R₃ este hidrogen sau o grupare cu formula (IV) :

-X-Y-Q-(Z)_m (IV) în care, X reprezintă o legătură directă și Y și Q-(Z)_m au aceeași semnificație ca mai sus prin tratarea cu nitrit alchilic având de la 1 la 6 atomi de carbon sau cu nitrit de metal alcalin, reacția având loc în alchil alcooli având 1-6 atomi de carbon, în condiții acide la o temperatură de aproximativ O °C până la 10 °C, după care, sarea care rezultă este eventual transformată într-un compus liber și dacă se dorește, este supusă la o acilare.

Invenția prezintă avantaje prin aceea că realizează noi derivați de1,2,

3,4-oxatriazol-5-imino-3-substituiți, compuși care prezintă proprietăți de inhibare a agregării plachetelor sanguine și au efect de relaxare pentru trahee, care se obțin printr-un printr-un procedeu nou cu randament cantitativ înainte de purificare.

Pentru o mai bună lămurire a invenției arătăm următoarele :

în formula generală (II), Q reprezintă, de preferință, gupările alchil și grupările alcoxi având de la 1 la 6 atomi de carbon.

Compușii, conform prezentei invenții, pot forma săruri de adiție acide, cu acizi organici sau cu acizi anorganici. Acizi convenabili sunt, de exemplu, acidul clorhidric, acidul bromhidric, acidul fosforic, acidul azotic, acidul sulfuric, acidul oxalic, acidul lactic, acidul tartric, acidul acetic, acidul salicilic, acidul benzoic, acidul formic, acidul propionic, acidul pivalic, acidul malic,acidul sulfonic, acidul fenil propionic, acidul gluconic, acidul ascorbic, acidul izonicotinic, acidul matansulfonic, acidul para-toluensulfonic, acidul citric sau acidul adipic.

Procedeul care utilizează alchilnil· nitritul având de la 1 la 6 atomi de carbon, este un procedeu nou și se preferă pentru prepararea compușilor, conform prezentei invenții, deoarece astfel se poate obține un randament cantitativ înainte de purificare.

Prin procedeul, conform prezentei invenții, se preferă să se utilizeze nitritul de etil , ca nitrit alchilic având de la 1 la 6 atomi de carbon și nitritul de sodiu ca un nitrit de metal alcalin.

Se cunoaște, în sine, ciclizarea tiosemicarbazidelor 1,4-disubstituie, cu acid nitros (nitrit de sodiu și acid), pentru a se forma 1,2,3,4-ozatriazol-5iminele-3-substitite. Randamentele la această reacție, sunt stabilite a fi cuprinse între 18% și 57%.

Pentru reacția dintre 1 echivalent de derivat de 1 -aril-tiosemi-carbazida cu alchil nitrit având de la 1 la 6 atomi de carbon, se preferă, să se utilizeze 2 până la 2,5 echivalenți de nitrit de alchil într-un solvent corespunzător, cum ar fi, de exemplu, un alchil alcool având de la 1 la 6 atomi de carbon, pentru a se obține sarea de 1,2,3,4-oxatriazol-5imino-3-aril-substituită, cu un randament substanțial cantitativ. După filtrarea sulfului precipitat și evaporarea solventului, produsul este, dacă este necesar, recristalizat, de exemplu, din alchil alcool având de la 1 la 6 atomi de carbon, acetonitril sau nitrometan, obținându-se astfel randamente de produs pur, care de obicei sunt cuprinse între 60 și 90%.

Ca alchil alcooli având de la 1 la 6 atomi de carbon se preferă a se utiliza metanolul sau etanolul.

Prepararea compușilor acilați, conform prezentei invenții, se preferă a se efctua prin dizolvarea clorhidratului de

3-ariH ,2,3,4-oxatriazol-5-imino, într-un sistem de două faze care cuprind apa și

RO 111190 Bl hidrocarbura halogenată, de preferință, clorura de metilen, la care se adaugă la reacție, echivalentul cantitativ de bază, ca, de exemplu, carbonatul acid de sodiu șl un agent de acilare. Produsul care rezultă poate fi obținut prin evaporarea fazei organice și este opțional recristalizat din alchil alcool având de la 1 la 6 atomi de carbon sau din acetonitril. Randamentele sunt de obicei cuprinse între 50 și 95%. Mai mult decât atât, compușii acilați, conform prezentei invenții, pot fi preparați printr-o manieră cunoscută, în sine, prin reacția dintre clorhidratul da 3-ariH ,2,3,4 - oxotriazol - 5 - imina, cu un agent de acilare, în piridină.

Agenții de acilare convenabili sunt, de exemplu, esterii acidului formic halogenat, clorurile acide, anhidrdele, Oalchil și O-aril esterii, alchil și arii izocianații, alchil și arii izotiocianații.

Derivații 5-iminoalchilați de 3 aril-

1,2,3,4-oxatriazol-5-imino, conform prezentei, invenții, sunt preparați, de preferință din -ariM-substituite tiosemicarbazide cu ajutorul procedeului, conform prezentei invenții, utilizându-se ca solvent alcoolul alchilic cu 1-6 atomi de carbon, de preferință, metanol sau etanol. Randamentele acestor compuși, sunt, de obicei, cuprinse între 80 si 90%.

Sărurile de adiție acide rezultate, de obiecei, din sinteza compușilor cu formula (I), în care, R₂ este hidrogen, arii, alchil sau cicloalchil. Compușii liberi pot fi obținuți din sărurile de adiție acide într-o manieră cunoscută, în sine, cum ar fi, de exemplu, prin dizolvarea sau suspendarea în apă, urmând o reacție secundară cu o bază până ce se obține o reacție elcalină, de preferință, la o valoare de pH de 8,0 până ia 9,5 , de exemplu, cu carbonat acid de sodiu, după care produsul este izolat.

Compușii inițiaii necesari, cu formula generală (III), pot fi preparați într-o manieră cunoscută, în sine. Compușii inițiali cu formula (III), în care R₃ este hidrogen, pot fi, de exemplu, preparați prin reacția dintre clorhidratul arilhidrazonă substituit, cu un tiocianat alcalin sau un tiocianat de amoniu într-un sol· vent corespunzător, cum ar fi, de exemplu, alcoolul sau apa, cu refluxare timp de 6 până la 18 h, așa cum este descris, de exemplu, de Houben-Weyl; Methoden Der Organischen Chemie E 4, p.513. Compușii inițiali cu formula generală (III), în care R₃ este alchil sau arii, pot fi preparați în mod asemănător într-o manieră cunoscută, în sine, de exemplu, prin reacția dintre o arii hidrazonă cu un tiocianat de alchil sau arii, într-un solvent corespunzător, cum ar fi, de exemplu, eterul, metanolul, etanolul, benzenul sau toluenul, așa cum este descris de către Houben-Weyl; Methoden Der Organischen Chemie E 4, p.5O6.

Se dau, în continuare, exemple de realizare, a invenției:

Exemplul *1. Prepararea clorhidratului de 3-(3-clor-2-metilfenil}-1 ,P, 3,

4-oxatriazol-5-imină

8,6 g, 40 mmoli, de 1-{3-clor-2metilfenil) tiosemicarbazidă se dizolvă în 100 ml de metanol și 5 ml de acid clorhidric 37%, și se menține sub agitare la temperatura camerei. Amestecul se răcește apoi până la temperatura 0°C, cu ajutorul băii de gheață și apoi se adaugă 6,3 g, 7 ml, de nitrit de etil, în cantități mici o perioadă de peste aproximativ 5 min. Amestecul începe să se închidă la culoare datorită vaporilor nitroși, dar se redeschide la culoare după câteva minute și apare în același timp un precipitat de sulf liber. Amestecul este agitat apoi timp de 10 min. După care se adaugă o cantitate suplimentară de 0.9 g de nitrit de etil, și amestecul de reacție este lăsat apoi timp de 20 de min sub agitare. Sulful se separă prin filtrare și amestecul se evaporă cu un evaporator rotativ, la temperatura băii de 30®C. Dacă este necesar, amestecul se dehidratează prin evaporare la un loc cu un amestec de toluen/etanol.

Apoi, cristalele se agită cu eter dietilic, se separă prin filtrare și se spală apoi cu cantități mici de eter dietilic. Randament 9,2g-S4%.

Punct de topire: 194 - 195°C,

RO 111190 Bl cu descompunere. Analiza în infraroșu:

1700 cm.,. Analiza elementară: C_eH₇CI

N₄0, HO, 1/4 H₂0. Calculat: 038, 19%;

H-3,41%; N -22,28%; CI -28,18%.

Găsit: 038,07%; H-3,19% N-22,30%; 5 CI-28,58%. Analiza de rezonanță magnetică nucleară : 500 MHz ¹H NMR (D₂0) : 7,52 (m , 2H, Ar-H) 2,38 (s, 3H,

CH₃).

Exemplele 2 până la 28

Compușii prezentați în tabelul 1, sunt preparați în același mod care este descris în exemplul 1.

/fjk N --N.HCt jOx.ll JJ, '«» Tebelul 1

Ex. nr.	(R1)n	Randament	P.t. °C	IR(Kbr) (cm-1)	UV=apă /etanol și a/b (nm)
2	2-CF₃	71,8%	162-164	1720 (C-NH-; HCI]; 1320, 1300(CF₃)	282a
3	3-CF₃	81.8%	170-172	1710 (C-NH-;HCI); 1330, 1300 (CF₃)	165b
4	4-CF₃	55,6%	182-184	1700 (C-NH-; HCI); 1330 (CF₃)
7	3-CN	96,2%	199-200d	2220 (CN); 1750, 1700, (C-NH-, HCI)
8	4-CN	59,4%	190-191 d	2220 (CN); 1700 (C-NH-, HCI)
10	4-CH₃S0_a	71,2%	193-195	1700 (C-NH-, HCI); 1290, 1150(S0J
11	2-CH₃, 3-CH₃	59,9%	188-189	1700 (C-NH-, HD)	234a
12	2-CH₃, 6-CH₃	55,8%	173-174	1705 (C-NH-, HCI)	279b
13	2-CH₃, 4-CL	82,2%	206-208b	1745,1700 (C-NH-,HCI); 1450,1350(CH₃)	300a
14	2-CH₃, 5-C I	99,5%	193-194d	1740. 1700 (C-NH-.HCI); 1450.135Ο(0Η₃)	288a
15	4-CH3. 3-a	70,7%	174-176	1700 (C-NH-,HCI); 1450,1350 (CH₃)	292a
16	2-CH3. 3-F	64,1%	187-188	1739. 1700 (C-NH-, Hcl)	290a
17	3-CF₃, 5-CF3.	67,8%	187-188	1710 (C-NH-, HCI); 1330, 1285 (CF₃)
18	3-CF3, 4-CI	89,2%	200-201	1740, 1700 (C-NH-, Hcl); 1320, 1300(CF₃)
19	&cf₃, 2-a	82,9%	195-197	1740, 1700 (C-NH-, Ha); 1320, 1300(CF₃)	278a
20	2-CH_a0,5-a	65,6%	181-182	1710 (C-NH-, HO); 1010 (OCH₃)
21	2-a, 3-CI	47,6%	163-164	1700 (C-NH-, HCI);	290a
22	2-a, 4-CI	70,8%	178-180	1740. 1700 (C-NH-, HCI)	296a
23	2-a, 6-CI	77,3%	122-125	1710 (C-NH-, HCI)	288b
24	3-CI, 4-CI	76,7%	183-184	1710 (C-NH-, Hcl]	291a
25	3-CI, 4-F	93,5%	192-193	1710 (C-NH-, HCI)
26	2-F, 2-F	67,5%	174-175	1710,1690 [C-NH-, HCI)	288a
27	2-F, 3-F, 4-F	93.5%	174-175	1740, 1600 (C-NH-, HCI)
28	2,2,3,4, 6-F	40,1%	142-143	1710 (C-NH-, HCI)

Exemplul 28. Prepararea 3-{3-clor- 30 2-metilfenil) 1,2,3,4,- oxatriazol-5-iminei

1,23 g, 5 mmoli, de clorhidrat de 3[3-clor-2-metilfenil)-1,2,3.4-oxatriazoF5-imina preparat în exemplul 1, se dizolvă într-un sistem de două faze cere constă din 30 ml de 35 apă și 10 ml de diclormetan. Amestecul este apoi răcit pe o baie de gheață până la temperatura de 5^eC și apoi se adaugă suplimentar, cu grijă, în cantități mici 0,84 g, 10 mmoli, de carbonat acid de sodiu. 40 După ce ee termină dezvoltarea de bioxid de carbon, amestecul este agitat viguros timp de 10 min. După care faza organică este separată și evaporată. Randament: 0,8S g, 84,6%. Punct de topire : 54-56°C; analiza 45 elementară: CgH₇CI N₄0; Calculat:

C-45,62%; H-3,35%; N=26,6O%,

0-16,83%. Găsit: C -45,95%; H-3,35%:

N=26,30%; CI-17,27%.

Exemplul 30 Prepararea 3-(3-trifîuormetilfenil) 1,2,3,4-oxatriazof-5-(N-3-trifluormetil benzilcarbonilpminei

2,66 g, 10 mmoli, de clorhidrat de 3-( 3-tr ifi u o r m eti lf e n i IJ-1,2,3,4, -oxatriazol-5imina preparată în exemplul 3, se dizolvă în 45 ml de apă și apoi se adaugă cu grijă, în cantități mici. Ϊ ,68 g, 20 mmoli, de carbonat acid de sodiu. Se adaugă 20 ml de diclormetan, la precipitatul format din baza liberă și care se dizolvă complet, iar amestecul este răcit până la temperatura de 5°C, pe o baie de gheață. La acest amestec menținut sub agitare puternică, se adaugă apoi 2,23 g, 10 mmoli, de clorură acidului 3trifluormetil - benzii carboxilic dizolvată în 10 ml de clorură de metilen. Amestecul este apoi agitat timp de 45 de min. După care

RO 111190 Bl

0=49,04%; H=2,42%; N-13,46%. Găsit : C=48,87%; H= 2,30%; N= 13,59%.

Analiza de rezonanță magnetică nucleară : 500 MHz ¹H NMR [d₆ - DMSO): 8,02 (m, 8H, ar - H); 3,88 [s, 2H, CH_a).

Exemplele 31 până la 45

Compușii prezentați în tabelul 2 sunt preparați așa cum s-a descris în exemplul 30.

faza organică este separată și spălată de două ori cu 30 ml de apă. Clorură de metilen se evaporă cu ajutorul evaporatorului rotativ și substanța rezultată este agitată în întregime cu eter dietilic, după care se separă prin filtrare și se usucă. Randament: 2,98 g, 71,6%. Punct de topire : 106 - 1O8°C. Analiza în infraroșu : 1655 cm*¹ 1620 1590 cm.,, 1350 - 1320 cm*¹. Analiza elementară : C₁₇H₁₀F_eN₄0_s. Calculat:

o Tabelul 2

ZX. ir.	(Rl)n	r₂	Randament	P.t. °C	IR (Kbr) cm*¹	UV etalon nm
31	342F₃	COAHs	79%	58-60D	1710-1630 (C-N-CO) (ester)
32	3-CF₃	COC_eH_n	30%	98-101	2940, 2860 (alif.), 1670, 1580 (C-N-, -CO): 1330-1300 (F₃)
33	3-CF₃	S0_a-C_eH₄^LCH₃	40%	148-149	1680-1610 (C-N,-S0₂); 132O(CF₃)
34	3-CF₃	3-C0-C₅H₄N	40%	197-198	1650-1580 (C-N-. -CO); 1350-1300 (CF₃)
35	4-CF-	co₂-c_sh_s	54,3%	162-165	1690-1620 (C-N-, -CO); (Ester) 1319-1290 (CF₃); 1210, 1175 (ester)
36	2-CH₃,	3-CI COCgHn	91.5%	128-130	1940, 1850 (alif.); 1670. 1590 (C-N-CO)
37	2-CH₃,	3-CI, C0C₆H₄-2-C	73,4%	155-156	1650,1620 (C-N-, -CO)
38	2-CH₃.	3-0.,000^-2- 0C0CH₃	80%	127-128	1770, 1220, 1190 (ester); 1640,1600-1570 (C-N-, C0₂
39	2-CH₃,	3-a, 2-C0-C₄H₃0	85,6%	139-141	1640. 1590 (C-N-, -CO)	272
40	2-CH₃,	3-CI, 2-C0-C₄H₃S	87.6%	148-150	1660, 1600 (C-N-, -CO)	272
41	4-CH₃,	3-CI, CO₂C₂H₅	65,1%	166-168	1710, 1685, 1640 (C-N-CO] Ester 1210 (ester)
42	2-0, 3-CI	coc^-s-NOs	67,2%	172-174	1660, 1590 (C-N-, -CO) 1530, 1310 (N02)
43	2-a, 4431	3-C0-C₅H₄N	53,6%	158-159	1660, 1580 (C-N-, -CO)
44	3-a, 4-F,	CO_aC_sH_s	79,8%	176-178	1980 [alif.]; 1700, 1640, (C-N-, -CO] ester, 1210 (ester)
45	2-F.3-F.4-F	COgCgHg	83%	16O161d	1775, 1710 (C-N-, -CO), ester

mai adaugă apoi 2,1 g. 25 mmoli, de bicarbonat de sodiu, sub agitare. După ce se termină dezvoltarea de bioxid de carbon, se mai adaugă 30 ml de diclormetan, după care substanța precipitată se dizolvă. Se adaugă apoi 2,21 g, 10 mmoli, de ester al acidului

Exemplul 46. Prepararea 3- (3 - 45 clor-metilfenil) 1,2,3,4, - oxatriazol - 5(Ν-2-pirazinail) iminei

2,47 g, 10 mmoli clorhidrat de 3

- (3-clor-metilfenil) 1,2,3,4,-oxatriazo!-5imina în cantitate, preparat în exemplul 50

1, se dizolvă în 30 ml de apă, la care se

J

RO 111190 Bl pirazin - 2 - carboxilic cu N- hidroxisuccinimida. Apoi amestecul se lasă în repaus în timp ce se agită intens timp de 16 h, după care se separă faza de clorură de metilen. Această fază se spală 5 de două ori cu câte 30 ml de apă șl se evaporă. Substanța se agită cu o cantitate mică de eter dietilic șl apoi se separă prin filtrare. Randament : 2,03 g, 64,3%. Punct de topire : 111 - 112 10 °C. Analiza elementară: C₁₃H₃CIN₅0. Calculat: 049,30%; H-2,86%,

N-25,54%; CI-11,19%; Găsit: O 49,10%; H-2,89%; N-26,37%;

□=11,40%. Analiza de rezonanță mag- 15 netică nucleară la 500 MHz ¹H NMR (CDCI₃): Are următoarele valori : 9,26 (d, 1H, J-1,5 Hz, Ar-H); 7,21 (m, 3H. Ar-H); 2,58 (s, 3H, CH₃).

Exemplul 47. Prepararea 3-(2- 20 clorfenil)-1,2,3,4-oxatriazo!-5-(N-fenilcarbonil) iminei

2,31 g, 10 mmoli clorhidrat de 3(2-clor - 3-clorfenil)-1,2,3,4-oxatriazoF5imina, preparat în exemplul 21, se 25 dizolvă în 30 ml de apă, la care se adaugă apoi 0,9 g, 10,7 mmoli, de bicarbonat de sodiu. După ce se termină dezvoltarea de bioxid de carbon, se adaugă 30 ml de diclorometan și 1,20 30 g, 10 mmoli, de fenilizocianat în 5 ml de diclometan. Amestecul este apoi agitat cu putere timp de 30 min. la temperatura camerei, din care produsul se precipită parțial. Se adaugă un volum 35 adițional de 50 ml de diclormetan și 30 ml de apă, după care fazele se seapră. Faza de diclormetan se spală cu 50 ml de apă și apoi se evaporă. Recristalizarea se efectuează în etanol absolut. 40 Randament: 2,10 g. - 60,9%. Punct de topire : 149-151 °C. Analiza elementară; C₁₄H₉CI₂N₅0_a; Calculat: C-48,02%; H-2,59% N-20,01%; 0=20,25%.

Găsit: C-48,06%; H«2,67%; 45

N-19,68%; 0-20,17%. Analiza de rezonantă magantică nucleară la 500 MHz ¹H NMR (CDCI₃) are următoarele valori 6,69 (m, 3H, Ar-H); 7,58 (br s, 1H, NH); 7,19 (m, 5H, Ar- H). 50

Exemplul 47·. Prepararea 3-(3clor-metilfenil)-1,2,3,4, -oxatriazol-5-(N3,4-dimetoxifeniltilcarbonil] iminei

2,47 g, 10 mmoli clorhidrat de 3(3-clor-2-metilfenil)-1,2,3,4,-oxatriazol-5imina preparat în exemplul 1, se dizolvă în 30 ml de apă, la care se adaugă apoi 0,9 g, 10,7 mmoli, de bicarbonat de sodiu. După ce se termină dezvoltaree de bioxid de carbon, se adaugă 30 ml de diclormetan și 2,1g, 10 mmoli, de homoveratrilizocionoat în 5 ml de diclormetan.Amestecul este apoi agitat cu putere timp de 30 min. la temperatura camerei, după care fazele se separă. Faza de clorură de metilen se spală cu apă, se filtrează șl se evaporă. Apoi substanța se spală cu eter dietilic. Randament: 3,60 g - 86,12%. Punct de topire : 148 până la 151°C. Analiza în infraroșu 1660 cm-1 (N-CO-HN); 1260, 1030 CM-1 (0CH₃). Analiza elementară : C_1SH_2OCIN₅O₄; Calculat : C-54,61%; H=4,82%; N-16,76%;

Găsit: C-54,22%; H-46%; N-16,72%.

Exemplul 48. Prepararea 3-(4clor-2-metilfenil}-1,2,3,4-oxatriazol-5-{N-

4-pirazinoil) iminei

0,9 g, 5 mmoli, de clorură a acidului izonicotinic, se adaugă la o suspensie răcită de gheață, formată din 1,24 g, 5 mmoli, de clorhidrat de 3-(4clor-2-metilfenil)-1,2,3,4,-oxatriazol-5imina preparatâîn exemplul 13, în 15 ml de piridină. Amestecul se răcește apoi la temperatura camerei timp de o oră și se adaugă în plus 20 ml de apă, când se dezvoltă căldura. Amestecul se răcește pe gheață șl substanța este separată prin filtrare. Substanța este apoi spălată în întregime cu apă și eter. Randament: 1,35 g - 85,52%. Punct de topire: 180184°C. Analiza elementară ; C₁₄H₁₀CIN₅0₂. Calculat: C=53,36%; H=3,20%; N=22,13%; 0=11,23%;

Găsit: C=53,26%; H-3,19%;

N=22,18%; Cl %. Analiza de rezonanță mangetică nucleară la 500 MHz ¹H NMR (D_b-DMS0) are următoarele valori: 8,77 (dd, 2H, PyrH, J-6 Hz); 7,99 (dd. 2H, PyrH. J+6 Hz, J-1,5 Hz); 7,77 (d, 1H, Ar-H. J=9 Hz); 7,81 (d, 1H, Ar- H, J=2, Hz); 7.71 (dd, 1H, J-9 Hz, J=2 Hz).

Exemplele 49 la 5S

Compușii prezentați în tabelul 3 de mai jos se prepară în modul descris în exemplul 4B.

RO 111190 Bl

14

Tabelul 3

Ex nr.	(Ri)„	r₂	Randament, %	P.t. °C	IR (Kbr) cm-1	UV etanol (nm)
49	3-CFg	COgCHgCgHj	30%	136-137	1710, 1210, (ester); 1630 (C-N-, -CO) 1340-1310 (CF₃)
50	3-CF₃	4COC5H₄N	48%	166-167	1670-1580 (C-N-, -CO); 1350-1300 (CF₃)
51	243H₃,	3-a SO_gCH₃	86%	165-167	1640, 1310, 1150(04X1-, -SO_g)
52	2-CH₃,	3-a soai-lch₃	86,1%	172-173	1670, 1630, 1320, 1170 (C-N-, S0₂)
53	2-CH₃,	3- a C0CeH₄- 4- OCH₃	98,3%	122-123	1660, 1600(044-, -CO) 1250, 1010 (0CH₃)	273
54	2-CH₃,	3-a 3-00CsH.N	89%	82-84	1660, 1580, (044-, -CO)
55	2-CH₃	C^N-	92%	149-150	1670-1580(044-, -CO)
56	2-CH₃,	3-01 4-C0-5-Br C5H₄n	69,7%	122 -123	1660-1590 (C-N-, -CC)
57	4-CH₃,	3-a 3-CO- CgH.N	36,3%	142-144	1650,1610, 1585 (C-N, 430)	279
58	2-CH₃0,	5-0 4-00- CsH.N	50,2%	157-158	1655, 1590 (C-N-, -CO) 1010 (0CH3)	269
59	2-CH₃O,	50 200- CFLOH.S	46,9%	89-91d	1675, 1630 (C-N-, -CO)

Exemplul 60. Prepararea clor- 25 hidratului de 3- (3-clDr-2-metilfenil) 1,2,

3,4 - oxatriazoTS/N-l-metilpropil) imina

1,5 g, 20 mmoli, de nitrat de etil se adaugă sub forma de picături la un amestec răcit pe gheață, din 2,1g, 8 mmoli, de 1-{3-clor-2metiÎfenil)-4-{2-metiL propil) tiosemicarbazidă și 2 ml de acid clorhidric de 37% în 80 ml etanol o perioadă de peste 5 min. La scurt timp după 8ceea, sulful începe să precipite. 35 Amestecul se agită apoi, o oră, după care sulful se filtrează șl amestecul se evaporă. Se adaugă aproximativ 50 ml eter șl substanța începe să cristalizeze încet. Cristalele sunt separate prin fii- 40 trare și uscare. Randament : 2,0 g -

93,73%. Punct de topire : 151-153 °C. Analiza elementară: C12H15CLN40. HCI. 1/4 H20; Calculat ; C= 47,54%; H=5,32%, N=18,48%; Cl=23,48%;

Găsit: C=46,91%; H=5,34%;

Cl=23,45%; Analiza de rezonanță magnetică nucleară la 500 MHz ¹H NMR (d6DMSO);

ARE URMĂTOARELE VALORI : 7,84 (m. 3H, ăR-h); 3,77 (m, 1H, CH); 1,69 (M, 2H, CH2); 1,33 (D, 3H, CH3); 0,96 (T, 3H, CH3).

Exemplele 62 și 63.

Compușii prezentați în tabelul 4 de mai jos sunt preparați în modul descris în exemplul 60.

Tabelul 4

Ex. nr.	(RJ n	r₂	Randament. %	P.t.,°C	IR (Kbr) (cm-1)
62	CH₃, 3ΌΙ	C_eH₄-4-CH₃,HCI.	84,3%	150-160	1680 (C-N-, -CO); 1460, 1380 (Alif.)
63	CH₃, 3OI	C_BH_1VHCI	57%	164-166	3000-2700 (alif.); 1695 (C-N--C, Hcl)

I

RO 111190 Bl

Exemplul 84. Prepararea clorhidratului de 3-{3-clar-2-metilfenH] -1,2,

3,4-oxatriazol -5 - [N-3-metilpropil]imina

1,15 g, 4 mmoli, de 1-{3-clor-2metilfenil)-4-(3-metoxipropil)-tiosemicarbazida se suspendă în 40 ml de etanol și 1 ml de acid clorhidric concentrat. Amestecul se răcește pe gheață, apoi se adaugă o soluție de 0,55 g, 8 mmoli, de nrtrit de sodiu în 2 ml de apă sub formă de picături, având ca rezultat dizolvarea suspensiei și apoi începe să aibă loc precipitarea sulfului. Amestecul este agitat din nou o oră și apoi este filtrat clar. Amestecul este evaporat la o temperatură maximă de 30°C și apoi se adaugă la substanța aceasta 10 ml de etanol și de asemenea, 50 ml de eter având ca efect precipitarea substanței. Produsul care rezultă este separat prin filtrare și apoi este uscat. Randament: 1,0 g - 78%. Punct de topire : 133, 1-133, 3°C. Analize în infraroșu : (Kbr) (cm’¹) :

3000 - 2700 (alifatic); (C-N- -C, HCI); 1085 (0CH₃).

Exemplul 85. Prepararea clorhidratului de 3-{4-metilsulfonitfenil}-1,2, 3,4,-oxatriazol-5-imina □ soluție formată din 4,66 g, 25 mmoli, de 4-metilsulfonilfenil hidrazină în 100 ml de tetrahidrofuran uscat, se adaugă la 0°C, la o soluție formată din

1,32 g, 12,5 mmoli, de bromcian în 10 ml de eter. Amestecul este agitat la rece timp de o oră și apoi este separat prin filtrare și se spală cu eter uscat. Filtratul este răcit până la o temperatură cuprinsă între - 20 și -40°C, după care se adaugă oxid de azot timp de aproximativ 45 de min.

Un surplus de etanol/acid clorhidric este apoi adăugat la amestecul care este ulterior agitat la temperatura de 5°C, timp de 4 h. Cristalele care rezultă sunt apoi separate prin filtrare, după recristalizare din etanol. Randamentul; 1,20 g - 35%. Punctul de topire: 193-195°C. Rezultatele analizelor în infraroșu și ultra violete sunt aceleași cu cele obținute prin produsul preparat în exemplul 10.

Exemplul 66. Prepararea 1,2 bis-(3-clor-2-metilfenil) - 1,2,3,4 - oxatriazol-5-carbamoil) benzenului

4,94 g. 20 mmoli clorhidrat de 3(3-clor-2-metilfenil)-1,2,3,4-oxatriazol-5iminaîn cantitate, preparat în exemplul 1 se dizolvă în 60 ml de apă, după care se adaugă 3,78 g, 45 mmoli, de bicarbonat de sodiu, în timp ce amestecul este agitat. După ce dezvoltarea bioxidului de carbon este terminată, se adaugă 60 ml de diclormetan având ca rezultat precipitarea substanței prin dizolvarea a 2,13 g, 10 mmoli, de ftalilclorură care se adaugă apoi la amestec. Amestecul este apoi lăsat în repaus în timp ce se agită timp de 45 de min la temperatura camerei, după care faza de clorură de metilen este separată. Această fază este apoi spălată de două ori cu câte 60 ml de apă și este evaporată. Substanța este agitată cu o cantitate mică de eter dietilic și apoi este separată prin filtrare. Randament: 3,53 g - 64,1%. Punct de topire: 176-178’C. Analiza în infraroșu: 1685 cm'¹ larg (C-N-CO). Analiza elementară : C₂₄H₁₆ CI₂N₂0₄: Calculat: C = 52,28%; H = 2,93%: N - 20,32%; Cl = 12,86%: Găsit: C - 51687%;

H = 3,17%; N = 20,02%; Cl = 12,55%.

Exemplul 67. Prepararea 1,4 bis-(3-[3-clor-2-metilfenil}-1,2,3,4, -oxatriazol-5-carbomoilamino) benzenului

3,40 g, 13,4 mmoli clorhidrat de 3-(3-clor-2-metilf enil)-1,2,3,4 ,-oxatriazol-

5-imina, preparat în exemplul 1, se dizolvă în 50 ml de apă, la care se mai adaugă ulterior 2,25 g, 26,8 mmoli, de bicarbonat de sodiu în timp ce amestecul se menține sub agitare. După ce dezvoltarea de bioxid de carbon se termină, se adaugă 50 ml de diclormetan, care are ca rezultat presolvarea substanței precipitate,iar ulterior se mai adaugă

1,1 g, 6,9 mmoli, de 1,4 -fenilendiizocianatîn 20 ml de clorură de metilen. Amestecul este lăsat apoi în repaos timp de 60 min. în timp ce se agită la temperatura camerei, după care, clorura de metilen este separată ca fază. Această fază este apoi spălată de două ori cu

RO 111190 Bl câte 50 ml de epă și apoi este evaporată. Substanța este agitată cu o cantitate mică de eter dietilic și se separă prin filtrare. Randament 3,02 g 78,5%. Punct de topire : 200-201 °C, cu descompunere. Analiza în infraroșu: 1660 cm’¹ (N-CO-NH). Analiza elementară : 02₄Η_1θ0Ι_εΝ_1ο0₄: Calculat: C = 49,53%; H - 3,12%; N = 24,10%; CI = 12,20%; Găsit: C - 49,52%; H = 3,10%; N « 23,33%; CI = 12,50%.

Exemplul 68. Prepararea clorhidratului de 3-{3-c!or-2-metilfenil}- 1,2,

3.4 - oxatriazol-5-[N-1-adamantil] imina

5.1 g, 14,6 mmoli 1-£3-clor-2metilfenil)-4-(1-adamantil)-tiosemicarbazida, se dizolvă în 1,5 ml de metanol și

1.5 ml de acid clorhidric concentrat. Amestecul este răcit pe gheață și apoi se mai adaugă 1,26 ml, 30 mmoli, de nitril de etil, după care amestecul este egitat din nou timp de 2 h la temperatura camerei. Soluția tulbure este ulterior separată prin filtrare și evaporată. Substanța cristalizează după câteva ore în prezență de eter dietilic în amestec cu o cantitate mică de etanol. Substanța este filtrată și spălată cu eter. Randament : 2,9 g - 52,1%. Punct de topire : 204,3 până la 204,8’C. Analiza elementară : C₁₀H_ai CIN₄0.HCI; Calculat: C - 56,79%; H - 5,82 %; N = 14,69%; Găsit: C « 55,18 %; H-5,80%; N = 14,17%. Analiza în infraroșu 2910 cm'¹, alifatic : 1695 cm'¹ (C-N42. HCI).

Exemplul 68. Prepararea 3-{3cloi^2-metitfenil}-1,2,3,4,- oxatriazo!-5-{N3-hidroxifenilcarbonil) imineî

2,47 g, 10 mmoli clorhidrat de 3(3-clor-2metilfenil)-1,2,3,4- oxatriazol-5imina preparat în exemplul 1, se dizolvă în 30 ml de apă, la care se adaugă ulterior sub agitare, 0,9 g, 10,7 mmoli, de bicarbonat de sodiu. După ce se termină dezvoltarea de bioxid de carbon, se adaugă 3-hidroxi-fenilizocianat în 30 ml de toluen, în timp ce amestecul este agitat intens. Amestecul este apoi agitat în continuare încă 30 min. având ca rezultat precipitarea unei substanțe galbene. Substanța este separată prin filtrare șl spălată de 2 ori cu etanol șl odată cu eter dietilic. Randament: 1,1 g -31,8%. Punct de topire: 164 la 165°C. Analiza elementară: C₁₅H₁₂Ci N_s0₃ Calculat: C = 52,11%; H = 3,50%; N = 20,26°%; Găsit: C = 51,37%; H = 3,42%; N = 19,36%; analiza în infraroșu 1630 cm’¹ (N - CO - NH), 1320 cm’¹, 1210 cm’¹ (Ar-OH).

Se arată mai jos prepararea materiilor prime:

A. Prepararea 1-[3-clor-2-metil· fenil] Ciosemicarbazidei

19,3 g, 0,1 moli clorhidrat de 3(3-clor-2-2metilfenilhidrazină, se dizolvă în 200 ml de etanol absolut, iar la această soluție se adaugă apoi 11,64 g, 0,12 mmoli, de tiocianat de potasiu și amestecul se încălzește până la temperatura de reflux timp de 16 h. Amestecul este apoi răcit, și din acesta produsul este parțial precipitat și amestecul este apoi evaporat până la sicitate cu ajutorul unui evaporator rotativ. Produsul este apoi recristalizat din 200 ml de apă și 250 ml de metanol, după care se separă prin filtrare și se spală complet cu apă. Randament: 17,8 g 82,5%. Punct de topire: 192-193°C. Analiza elementară: C_eH₁₀CI N₃S: Calculat: C - 44,54%; H - 4,67%; N = 19,48%; S = 14,85%; Găsit : C = 44,22%; H = 4,58%; N = 19,60%; S = 14,67; analiza de rezonanță magnetică nucleară : 500 MHz ¹H NMR (d_B-DMSO);

9,33 (br s, 1H, NH); 7,80 (br s, 1H, NH); 7,72 (br s, 1H, NH); 7,52 (br s, 1H. NH); 6,80 (m, 3H, Ar-H); 2,18 (s, 3H, CH₃).

B. Prepararea 1-(3-clor2-metilfenil}-4-(1-metîlpropil}-t:iosemicerbazidei 1,44 g, 10 mmoli de izotiocianat de secbutil, se adaugă la 1,56 g, 10 mmoli, de 3-clor-2-metilfenil hidrazină dizolvată în 120 ml de toluen șl amestecul este refluxat timp de 2 h și apoi este evaporat. Reziduul este agitat apoi cu o cantitate mică de hexan, după care se separă prin filtrare și se usucă. Randament : 2,3 g - 96,6%. Punct de topire: 145-146°C. Analiza elementară

RO 111190 Bl

Calculat: C-53,O2%; H=6,67%;

N=15,46%; S-11,79%; CI-13,04%;

Găsit: C=53,22%, H=6,33%;

N-15,52%; S-11,84%; 0=13,02%; Analiză de rezonanță magnetică nucleară : 500 MHz ¹H NMR (CDCL₃): 7,48 (s, 1H, NH); 6,94 (m. 3H. An-H); 6,90 [br s, 1H, NH); 5,92 (s, 1H, NH); 4,40 (m, 1H, CH); 2,60 (s, 3H, CH₃); 1,54 [m, 2H, CH_S); 1,18 (d, 3H, CH₃); 0,88 [t, 3H, CH₃).

în continuare se dau teste farmacologice:

1. Inhibiția agregării plateletelor sanguine

Compușii, conform prezentei invenții, s-au testat pentru activitatea lor de Inhibare a agregării aglomerării la un loc a coagulilor, a plateletelor sanguine, trombocitelor, care este prima fază de formare, a chiagurilor sanguini, trombi. O astfel de inhibiție poate preveni formarea chiagurilor sanguine și astfel se inhibă dezvoltarea de noi trombi după un trombus diagnosticat.

Metoda pentru demonstrarea acestui efect este așa numita măsurare agregometrică, care a fost mai întâi descrisă de către Born [Nature, Lond. 194, 927-929, 1962). Se utilizează citratul stabilizat sub formă de citrat de sodiu 38% concentrația finală, și se introduce în sângele venos de la pacienți sănătoși testați, care n-au utilizat medicamente de ce! puțin 8 zile. Are loc o concentrare printr-ο centrifugare ușoară, 160 x g timp de 10 min., când rezultă PRP, plasma sanguină bogată în platelete, care se pipetează, PRP, plasma sanguină săracă în platelete, se obține printr-o centrifugare intensă, 3000 x g timp de 10 min., a restului de sânge. Transmisia luminoasă măsurată cu ajutorul unui agregometru (CHRONOLOG). PRP nu permite aproape deloc transmisia de lumină, în timp ce

PRP permite transmisiunea completă a luminii. PRP se plasează în agregometru la temperatura de 37°C, în timp ce se agită cu ajutorul unui magnet. Adiția de substanță de pro-agregare produce agregarea gradată a PRP și are loc în același timp o creștere a transmisiunii de lumină. La o agregare completă, se obține o tranmisiune pentru lumină, corespunzătoare PRP. Adenozin difosfatul ADP se utilizează ca o substanță de pro-agregare, această substanță reprezentând un mecanism biochimic de bază pentru agregarea plateletelor sanguine. Substanțele de testare sunt incubate timp de 3 min. în PRP care se plasează în agrometru la temperatura de 37°C, în timp ce are loc o agitare cu ajutorul unui agitator magnetic. Se adaugă apoi o doză de agregare pozitiv predeterminată de adenozin difosfat ADP, 2 la 4 μΜ. Cel puțin 3 concentrații diferite din substanțele de testat, sunt testate pentru a demonstra inhibarea dependent de doza agregării. Valoarea sa numită IC₅₀, (această concentație inhibă agregarea prin 50% referitoare la controlul de agregare), este calculBtă pentru fiecare substanță de testat, prin analiza de regresie lineară, concentația lagoritmică μΜ este o constantă pe abscisă și inhibația procentuală este o variabilă pe ordonanță. Următoarele substanțe de referință care au fost utilizate, sunt: nitroglicerina GTN, nitroprusiatul de sodiu NNP și metabolitul activ al molaidominei SIB-1.

Rezultatele pentru 8 compuși, conform invenției, și 3 substanțe de referință sunt date în tabelul 5.

Din tabelul 5 reiese că, compușii, conform prezentei invenții, sunt substanțial superiori celor mai bune substanțe de referință. Nitroglicerina este inactivă în acest test.

RO 111190 Bl

Tabelul 5

Inhibiția agregării platelelor sanguine

NNP SIN-1 Ex.nr.		R,	TDO 2,7 3 9 IC 5ΟμΜ
7	3-ciano	H,	Hcl	0,10
1	2 - metil, 3 - clor	H,	HCI	0,32
13	2 - metil, 4 - clor	H,	HCI	0,20
18	3-trifluormetil, 4-clor	H,	HCI	0,54
20	2-metoxi, 5-clor	H,	HCI	0,18
34	3-trifluormetil	nicotinoil	0,19
50	4-trifluormetil	izonicotinoil	0,20
38	2-metil, 3-clor	acetilsalicil	0,20

Tabelul 5a

Date adiționale cu referire la inhibarea

Ex.nr.	IV50pM	Ex.nr.	Ι050μΜ
4	0,32	41	3,40
10	0,43	42	0,45
11	0,43	43	0,26
14	0,70	44	2,84
15	0,71	45	0,39
16	0,85	46	4,30
17	1,15	47	34,40
19	2,28	48	0,25
21	4,10	49	8,70
22	5,30	51	0,51
25	2,84	52	0,74
26	1,60	55	1,80
27	3,80	56	0,33
28	0,54	57	0,38
30	1,31	58	0,88
31	1,02	60	2,80
32	0,64	62	9,50
33	2,67	64	1,40
25	3,80	66	1,00
37	2,90	67	2,90
39	0,94	68	3,20
40	0,76	69	6,10

sanguine

2. Inhibarea activatorului inhibitor 45 de plasmogenen [PAI} din plateletele sanguine, activitate fibrinolitică

Compușii, conform prezentei invenții, sunt testați pentru inhibarea ior cu activatorul inhibitor de plasminogen 50 PAI. Un trombus stabilit cuprinde plateletele agregata legate de fibrină. Organismul are un sistem fibrinolitic pentru menținerea condițiilor fiziologice normale. Plasminogenul endogen este activat la plasmină (fibrinolizină care este o enzimă proteolitică care descompune fibrină), cu ajutorul unui țesut activator plasminogen, t-PA. Plateletele includ enzima PAI-1 care inhibă activitatea de transformare a plasminogenuluiTn plasmină și astfel se produce descomRO 111190 Bl punerea fibrinei. O stimulare generală a sistemului poate cauza efecte secundare hemostatice serioase, hemoragii. O inhibare specifică a PAH. induce o fibrinoliză crescută în suprafețele cu multe 5 platelete, care este exact cazul formării trombilcr. Rezultatul constă în obținerea unui efect trombolitic.

Metoda de demonstrare a inhibiției PAI-1 este descrisă de către 10 Lidbury et al., Brit.J.Pharmacol. 101, 527 - 530, 1990. PRP uman preparat printr-o centrifugare slabă așa cum s-a menționat mai sus, este utilizat doar la o temperatură scăzută, 4°C. Prin ino- 15 cularea PRP, 1 ml într-un tub de material plastic, cu o ușoară agitare la temperatura de 37°C, activitatea PAI-1 este eliberată, această activitate a PAI-1 fiind măsurată spectrofotometric cu ajutorul unui procedeu în două faze, utilizându-se chituri comerciale, Spectroliza TM/kit de fibrină de la BIOPOOL Suedia.

Activitatea PAI-1 pentru controlul PRP și PRP incubat cu fiecare dintre cei 6 compuși, conform prezentei invenții, și substanța de referință, nitrcprusiatul de sodiu (NNP), (50 μΜ ia fiecare 60 de min) este prezentată în tabelul 6. Același tabel arată așadar procentajul de inhibiție a activității PAI-1 în comparație cu incubațiile de control.

Din tabelul 6 se observă că, compușii, conform prezentei invenții, sunt în totalitate inhibitori efectivi ai eliberării PAI-1 din platelete. Potența este comparabilă cu potența nitroprusiatului de sodiu, NNP.

Tabelul 6

Inhibarea activității PAI-1

Substanța (50 μΜ)	Activitatea PAI-1 (U/10⁸ platelete)	Procente de inhibiție
Control	3,24	39
Nitroprusiat de sodiu	1,99	44
Ex.nr. 8	1,83	34
24	2,14	34
20	2,09	35
12	2,04	37
18	1,93	40
1/29 bază	1,97	39

3. Stimularea guanilat ciclazei din 35 plateletele sanguine

Compușii, conform prezentei invenții, s-au testat pentru activitatea lor de stimulare a guanilat ciclazei. Efectul biologic al oxidului nitric NO într-o plura- 40 litate de celule, ca, de exemplu, plateletele și leucocitele nuclear polimorfe, este exercitat prin stimularea enzimei solubile, guanilat cicleza. Ca un rezultat, se formează monofosfatul guanizin ciclic, 45 c-GMP. Compușii, conform prezentei invenții, sunt în întregime ne-donori. 0 creștere a monofosfatului guanozin ciclic, c-GMP, în platelete are ca rezultat între altele, abilitatea unei agregări reduse și 50 abilitatea de a reduce aderarea la pereții vaselor sanguine. Metoda de demons trare a stimulării guanilat ciclazei este descrisă de către Axelsson and Andersson, European J. Pharmacol. 88, 71-79, 1983. Plateletele umane sunt omogenizate și centrifugate într-un mediu răcit pe gheață. Activitatea guanilat ciclazei în supernatant după incubație cu șl fără substanță de testat, timp de 15 min, la temperatura de 37°C, este măsurată cu ajutorul tehnicii de analiză radioimunologică, RIA, Principiul este ca trifosfatul de guanozină, GTP, adăugat într-o cantitate constantă cu ajutorul guanilat ciclazei, este transformată în monofosfatul de guanizină ciclic, c-GMP. care este determinat prin radioimunoliză.

Conform prezentei invenții, 11

RO 111190 Bl compuși, și substanțele de referință nitroprusiat de sodiu, NNP și SIN-1 au fost testate în condițiile de : 0,01 pM, 0,1 μΜ, 1,0 pM și 10 pM. Stimularea dependent de doză 8 activității guanilat ciclazei este arătată pentru toți compușii.

Tabelul 7 arată stimularea după 0,01 pM și 10 pM. Compușii, conform prezentei invenții, stimulează activitatea guanilat ciclazei deja într-o concentrație 5 foarte slabă care nu este cazul referitor la nitroprusiatul de sodiu, NNP și SIN-1.

Tabelul 7

Stimularea ciclazei în

Substanța	Activitatea guanilat ciclazei, mmoli x 15 min.	c-GMP/mg prot.
Concentația	0,01 pM	10 pM
Nitroprusiatul de Na NNP	0	3399
SIN-1	0	59733
Ex.nr. 2	411	37920
8	897	64192
24	2374	59716
20	2225	47298
3	2499	47529
23	383	76915
1/29 bază	4407	61900
54	8139	18693
38	1024	82100
13	7642	48126
63	1761	72730

4. Efectul de relaxare asupra tra- 30 heei.

Compușii, conform prezentei invenții, sunt testați în ceea ce privește abilitatea de relaxare a traheei pre-contractate. O contractare a căilor respi- 35 ratorii în combinație cu o inflamație a mucoasei membranei acestei trahei reprezintă un factor vital în condițiile astmatice. Relaxarea sau dilatarea căilor respiratorii contractate, vor îmbunătăți 40 condițiile astmatice.

Metoda de demonstrare a relaxării traheei pre-contractate este descrisă de către Emmerspon & Mackay, J. Pharm. Pharmacol. 31, 798, 1979. O 45 trahee izolată de la animalul de experiență este utilizată în acest test. După prepararea unei benzi care menține musculatura circulară, organul este divizat în două părți egale ca dimensiune. 50 Cele două benzi traheale sunt suspendate în baia organului respectiv și sunt conectate la un traductor care înregistrează concentrația și relaxarea organului, cu ajutorul unui aparat de înregistrare. Cele două benzi traheale sunt menținute continuu într-o baie în soluție tampon Krebs la temperatura de 37°C, în care se barbotează constant carbogen, 95% 0₂ șl 5% C0₂. După un timp de echilibrare de aproximativ 3 h, organele sunt testate pentru sensibilitatea, contractilitatea lor, față de carbamilcclină, bolusul fiind adăugat direct la baie, 0,3 μΜ. Dacă concentrația este satisfăcătoare, organele sunt transferate în soluția tampon Krebs conținând aceeași concentrație de carbamilcolină. Organele sunt acum expuse constant la carbamilcolină șl se dezvoltă încet o contracție permanentă, astma. Substanțele de testare sunt sub formă de bolus, adăugate direct la baia de organ. După ce apare maximum de efect, relaxare, substanțele se îndepărtează

RO 111190 Bl prin spălare și benzile traheale sunt reversibile Is starea lor permanentă de contracție, Cel puțin 3 concentrații diferite de substanțe de testat sunt testate pentru demonstrarea relaxării 5 dependent de doza organului. Valoarea ECgQ, (care este concentrația de relaxare a organului la 50% relativ la relaxarea maximă], este claculată pentru fiecare substanță de testat, cu ajutorul analizei 10 de regresie lineară, (concentrația logaritimică μΜ] ca o constantă pe abscisa și % de relaxare ca o variabilă pe ordonată. Nitroprusiatul de sodiu, NNP, șl SIN-1 se utilizează ca substanțe de 15 referință.

Rezultatele pentru cei 8 compuși conform, prezentei invenții, și pentru cele 2 substanțe de referință, sunt prezentate în tabelul 8.

Din tabelul 8 se vede că, compușii conform prezentei invenții, sunt echipotenți nitroprusiatului de sodiu, NNP, în relaxarea benzilor traheale pre-contractate șl mult mai potenți decât SIN-1. Se subliniază, de asemeni, că compușii, conform prezentei invenții au un efect de durată mult mai mare decât substanțele de referință, comparativ.

Tabelul 8

Relaxarea traheei

Substanța	EC₅₀ μΜ
Nitroprusiatul de sodiu (NNP]	275
SIN-1	18,3
Ex.nr. 53	0.7
20	2,7
12	4,9
1/29 bază	0,8
54	0,6
38	3.2
13	1,1
47a	5,2

Tabelul 8a

Datele adiționale cu referire la relaxarea traheei

Compusul Ex.nr.	EC ₅₀ μΜ
14	0,8
21	18,6
45	13,6
46	1.6
52	1.7
56	0.4
66	41
67	85
68	13,9
69	21

5. Inhibiția funcției leucocitare

Compușii conform prezentei invenții sunt testați pentru abilitarea lor de a crește conținutul de monofosfat de guanozină ciclică, c-GMP, de a inhiba sinteza de leocotreină B4, LTB4, și de a inhiba mișcarea chemotactică a leuco citelor nucleare polimorfe,PMN. Leucocitele nucleare polimorfe constituie o parte vitală în partea celulară a procesului de inflație. La boli cum ar fi, de exemplu, astma, mucoasa membranelor căilor respirate este inflamata, ca rezultat al inflamării printr-o înfiletare

RO 111190 Bl ί, semnificativă cu leucocite nuclear polimorfe, PMN, în special.

Substanțele cu un efect special pentru tratamentul astmei, sunt acele substanțe care în afară de relaxarea 5 musculaturii căilor respiratorii au și un efect anti-inflamator în faza celulară a procesului inflamator, ceea ce reprezintă inhibiția funcției leucocitare.

Metodele de demonstrare a inhi- 10 biției funcției leucocitare sunt descrise de către Meilanen et. Abstracta, 2nd, Internațioanal Symposium on Endothelium Derivated Vasoastive Factors, Basel, 1992. Leucocitele nucle- 15 are polimorfe umane izolate, sunt incubate la temperatura de 37°C, timp de 10 min după care este măsurat, conținutul de monofosfat de guanozină ciclică c-GMO. 20 în continuare, sinteza de LTB 4 este determinată după stimularea cu ionofor Ca, A23187, și apoi este determinetă chemotaxia, (mișcarea controlată) față de FMLP (o substanță care 25 atrage leucocitele nucleare polimorfe, PMN).

Trei compuși, conform prezentei invenții, au fost testați împreună cu sub stanța de referință SIN-1 privind abilitatea acestora de a stimula conținutul de monofosfat de guanozidă ciclică, c-GMP, Tabelul 9 prezintă creșterea conținutului de monofosfat de guanozidă ciclică, cGMP, dependent de doză. Compușii, conform prezentei invenții, sunt în totalitate mult mai potenți decât SIN-1.

Compușii, conform prezentei jnvenții, inhibă mult mai mult sinteza de leucotreină B4 în PMN și chemotaxia PMN față de FMLP. SIN-1 este așa dar capabil să înhibe funcțiile acestor leucocite, dar numai când se utilizează în concentrații ridicate.

în ceea ce privește desenele prezentei invenții, fig. 1 ilustrează inhibarea de către doi compuși, conform prezentei invenții, a chemotaxiei. Fig. 2 ilustrează inhibarea sintezei de leucotreină B4 comparativ cu creșterea conținutului de c-GMP în lecucocitele nucleare polimorfe, PMN, pentru un compus, conform prezentei invenții.

Se observă că poate fi trasă o paralelă între creșterea monofosfatului de guanozină ciclică, c-GMP, și descreșterea în LTB, sinteză și mișcarea chemotactică a PMN.

Tabelul 9 Stimularea c · GMP În PMN.

Substanța	Concentrația pM	c-GMP (fmoli */10® celule)
SIN-1	0	14
	1	32
	10	220
Ex.nr.24	0	13
	1	391
	10	965
	100	1078
Ex.nr.2O	0	13
	1	175
	10	492
	100	866
Ex.nr. 1/29 bază	0	14
	1	209
	10	859
	100	1044

f - 1O·¹⁵

RO 111190 Bl în continuare se dau teste de toxicitate :

Se efectuează două teste de toxicitate pe șobolani masculi și anume, se determină “doza tolerabilă maximă, 5 MTD, și testul de utilizare a dozelor multiple, per oral, sa efectuează intravenos pe șoarece, testul doze letală, DL50.

1. Determinarea dozei tolerabile IO maxime în testul dozei tolerabile maxime, MTD, la 10 animale li se administrează o doză de substanță odată pe zi timp de o săptămână, perioadă în care se 15 înregistrează parametrii clinici și hema tologici. Când nu apare nici un efect secundar, doza este crescută în următoarele săptămâni, până la apariția efectelor secundare. Parametrii hematologici se măsoară după cum urmează : numărul de celule roșii și albe din sânge, numărul de platelete sanguine, procentajul de hemoglobină, hematocritul și pentru celulele roșii din sânge, media volumului celular, conținutul mediu al hemoglobinei celulare și media concentrației hemoglobinei celulare. Mai mult decât atât, se efectuează un calcul diferențial pentru celulele albe sanguine.

Rezultatul testului sunt prezentate în tabelul 10.

Tabelul 10

zX.	Doza	Observații	Parametrii	Creșterea în
nr.	Mg/kg	clinice*	hematologici	greutate *
		btaoiui intra peritoneal ai aozei tolerabile max
1	10	N.R.	N.R.	N:R.
	20	efectul	CHS crescut neutrofilic	redus
			granulocite cu granulare
			toxică
		Stadiul per os al dozei tolerabile maxime
1	10	N.R.	N.R.	N.R.
	20	N.R.	N.R.	N.R.
	40	N.R.	RBC 1 redus HBG 2 redus WBC 3 crescut	N.R.
în oara *) eva	uare relativă față de grupul de control

N.R. nimic remarcabil celule roșii sanguine procentajul de hemoglobină celule albe sanguine

Compusul preparat prin procedeul 40 din exemplul 1, administrat intraperitoneal la șobolani, este tolerat numai cu efecte sucundare minore la doze de peste 20 mg/kg aproximativ doza tolerabilă maximă. Cele mai semnificative 45 efecte secundare la 20 mg/kg au constituit un efect trecător al CNS, la care animalele, la câteva minute după administrare se manifestă nervos și hiperactive și la care semnele de reacție 50 toxică sunt prezentate în tabelul pentru globulele albe sanguine, (numărul crescut de granulocite neutrofile și granularea toxică la unele globule).

Valoarea corespunzătoare pentru doza tolerabilă maximă, MTD, utilizânduse același compus cu administrarea per orală este de 40 mg/kg. După administrarea acestei doze, semnele de anemie și conținutul crescut de globule albe sanguine, apar după o săptămână.

2. Administrarea de doze mul· tipie, per oral.

în cadrul acestui test, substanțele sunt administrate per oral, într-o doză de 20 mg/kg, sub formă de soluții sau sub formă de suspensii, odată pe zi timp de 5 zile la grupe de 5 animale. Observațiile clinice au fost realizate în fiecare zi și

RO 111190 Bl parametrii hematologici de mai sus au fost mâsurați în cea de a treia zi de testare. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 11:

Tabelul 11

Ex. nr.	Doza mg/kg	Observații clinice *	Parametrii hematologici *	Creșterea în greutate *
		Administrare per orală în cea de a 5-a zi
21	20	N.R	N.R.	N.R.
26	20	N.R.	N.R.	N.R.
43	20	N.R.	N.R.	N.R.
38	20	N.R.	N.R.	N.R.
50	20	N.R.	N.R.	N.R.

în care * ] evaluarea relativă față de grupul de control

La o doză de 20 mg/kg, compușii preparați în exemplele 21,26, 43, șl 50 nu produc nici un efect secundar la șobolani după administrare timp de 5 zile.

3. Testul DLșq. Conform Litchfield and Wilcoxon, J, Pharmacol. Exp.

Therapy. 96, 99-113, 1949

Valoarea DL^ este determinată intravenos după o singură injecție cu diferite doze din compusul preparat în exemplul 4.

Rezultatele sunt prezentate în tabelul 12 :

Tabelul 12

	DLgo mg/kg cu	Limite de confidență la 95%
nr.	șoareci masculi	din șoarecii femele
4	89 (82 -97)	81 (75 - 88)

4. Concluzie farmacologică 30

Compușii, conform prezentei invenții, au proprietăți farmacologice care le conferă utilizarea în tratamentul trombozei și astmului.

Inhibarea agregării plateletelor 35 sanguine la un loc cu inhibarea PAI și stimularea c-GMP în aceste platelete, fac ca acești compuși să fie interesanți pentru prevenirea trombozei, ca și pentru dizolvarea cheagurilor deja for- 40 mate.

Relaxarea căilor respiratorii la un loc cu inhibarea funcției leucocitare, fac ca, acești compuși să fie interesanți pentru tratamentul astmului. în cadrul 45 ultimei proprietăți, va fi inhibată inflamarea mucoasei membranei căilor respiratorii. în afară de proprietățile farmacologice ale compușilor, conform prezentei invenții, menționate mai sus, 50 aceștia au, de asemenea, un efect de relaxare asupra celulelor musculaturii netede, de exemplul, în artere, vene și țesutul cavernos. Astfel, acești compuși scad tensiunea sanguină la șobolani.

Prezenta invenție a fost descrisă cu referire la formulările preferate. Multe modificări pot totuși să fie efectuate fără a se devia de la scopul prezentei invenții.

Revendicări

Claims

1. Derivați de 1,2,3,4, - oxatriazol-5-imino-3-substituiți cu formula generală (I) și sărurile de adiție acide ale acestor compuși, ^-N C-N-R₂ o

(l> caracterizați prin aceea că, în formula

RO 111190 Bl generală (I), R, reprezintă grupări alchil sau alcoxi identice sau diferite având de la 1 la 3 atomi de carbon, atomi de halogen, grupe trifluormetil, nitro, cian, fenil sau grupări alchilsulfonil, n este 1 la 5 5 șl R_a este hidrogen sau o grupare cu formula (II);

-X-Y-Q-(Z)_m (II) în care, X este -C(O)-, -C(O)O-, -C(O)NH-, -S[D)_s sau o legătură directă, Y este o 10 grupare alchilen având de la 1 la 4 atomi de carbon sau o legătură directă șl Q este alchil, cicloalchil, alcoxi sau fenil, piridil, furanil, tienil sau o grupare pirazinil fiind substituită eventual prin Z, 15 în care Z este o grupă alchil sau alcoxi având de la 1 la 3 atomi de carbon, atomi de halogen, grupe hidroxi, aciloxi, trifluormetil, nitro, ciano sau alchilsulfonil și m este □ până la 3, șl atunci când X 20 este -C(Q) - sau -C(O)NH-, Y este o legătură directă și Q este fenil substituit, Z poate reprezenta structura (I), în care R_a are aceleași semrficații cu referire la X, Y șl Q, cu condiția ca R_a să fie diferit 25 de hidrogen, alchil, benzoil, trifluoracetil sau o grupare fenil eventual substituită atunci când R₅ este metil seu clor și π este 1, șl R_a este diferit de hidrogen sau o grupare fenil opțional substituită, atunci 30 când R, este nitro, alcoxi, fluor sau brom și n este 1.

2. Derivați de 1,2,3,4 - oxatriazol-

5-imina -3- substituiți, conform revendicării 1, caracterizați prin aceea că, în 35 formula generală (I) n este 2 până la 4.

3. Derivați de 1,2,3,4 - oxatriazol-

5-imino-3-substituiți conform revendicării 1, caracterizați prin aceea că, se pot utiliza sub formă de compoziții farmaceutice în asociere cu un vehicol sau un diluant acceptabil din punct de vedere farmaceutic pentru tratarea bolilor cardiovasculare.

4. Procedeu de preparare a derivaților de 1,2,3,4,-oxatriazol-5-imina3-substituiți cu formula generală (I) și sărurilor de adiție acide ale acestor compiuși, caracterizat prin aceea că se ciclizează derivatul de 1-ariltiosemicarbazidă cu formula generală (III);

β

II NHNH--c---NHRj (l»>

în care, Rt are semnificația de mai sus șl R₃ este hidrogen sau o grupare cu formula (IV):

-X-Y-Q-(Z)_m (IV) în care, X este o legătură directă și Y și Q- [Z)_m au aceeași semnificație ca mai sus, prin tratare cu alchil nitrit având la 1-6 atomi de carbon sau nitrit de metal alcalin, reacția având loc în alchilalcoxi având 1-6 atomi de carbon, în condiții acide la o temperatură de aproximativ 0-10°C, după care, sarea care rezultă este transformată opțional în compusul liber și dacă se dorește, este acilat, în mod cunoscut.