RO120575B1

RO120575B1 - Procedeu de hidroconversie

Info

Publication number: RO120575B1
Application number: RO99-00292A
Authority: RO
Inventors: Thomas P. Hickey; Dennis Hearn; Hugh M. Putman
Original assignee: Chemical Research & Licensing Company
Priority date: 1996-09-23
Filing date: 1997-08-28
Publication date: 2006-04-28
Also published as: EP0938531A4; AU4093797A; KR100450536B1; AR008190A1; KR20000048497A; JP2001500561A; EP0938531A1; CN1231685A; CN1079819C; US5961815A; CA2266460C; BR9712097A; AU714130B2; CA2266460A1; WO1998012281A1

Abstract

Invenţia se referă la un procedeu de conversie a unor materiale petroliere grele, pentru obţinerea unor distilate petroliere. Procedeul conform invenţiei constă din alimentarea fluxului petrolier cu punct de fierbere peste 204°C şi a hidrogenului, într-un reactor cu coloană de distilare în care au loc, simultan, distilarea şi contactarea fluxului petrolier cu hidrogen, în prezenţă de catalizator de hidroconversie, urmată de condensarea unei porţiuni din produsul de vârf şi returnarea unei părţi din condensatul de vârf, în reactorul cu coloană de distilare, sub formă de reflux extern.

Description

Invenția se referă la un procedeu de conversie a unor materiale petroliere grele pentru obținerea unor distilate combustibile.

în mod mai deosebit, prezenta invenție se referă la un procedeu de conversie prin hidrocracare, în care un material de alimentare greu este în mod simultan descompus (cracat) în produse cu puncte de fierbere mai scăzute și hidrogenat pentru a preveni formarea unor compuși nesaturați nedoriți. în mod deosebit, prezenta invenție se referă la un procedeu în care hidrocracarea și separarea produselor mai ușoare de materialul necracat mai greu se efectuează simultan într-un reactor cu coloană de distilare.

Sunt cunoscute procedee pentru conversia materialelor hidrocarbonate grele, în mod deosebit cele conținând contaminanți de sulf, azot și metale, pentru a se obține randamente bune de benzină carburant, combustibil pentru turboreactoare (petrol), combustibil Diesel și distilate combustibile. Astfel, sunt cunoscute condițiile de operare privind procedeu de hidroconversie descris în brevetul US 5100855 pentru fluxuri de hidrocarburi grele, cum este reziduul de hidrocarburi petroliere și altele asemenea, care cuprind o presiune parțială a hidrogenului de aproximativ 6895kPa (1000 psia) până la aproximativ 20685kPa (3000 psia) și peste o temperatură medie a stratului de catalizator de aproximativ 371,1’C (700’F) până la aproximativ 454’C (850’F) și un LHSV de 0,1 până la 5 h‘¹ pentru distilate de hidrocarburi o presiune parțială a hidrogenului de aproximativ 1379 kPa (200 psia) până la aproximativ 20685kPa (3000 psia), o temperatură medie a stratului de catalizator de aproximativ 315,6’C (600’F) până la aproximativ 426,7’C (800°F) și un LHSV de 0,4 până la 6h’¹.

Scopul procesului de hidrocracare este de a produce un produs distilat mai valoros, care fierbe în domeniul de la 46,11 °C la 343,3’C (115 la 650°F), și care poate fi separat într-o fracțiune de benzină 46,11°C...204,4’C (115...400’F), o fracțiune de petrol sau carburant pentru turboreactoare 176,7’C...232,2’C (350...450Τ), ofracțiune Diesel 204,4’C...287,8’C (400...550Έ) sau un ulei combustibil ușor 260’C...243,3’0 (500...650’ F).

Avantajele procesului de hidrocracare față de cracarea termică sau cracarea catalitică în strat fluidizat constau în faptul că se obține un produs mai stabil. Petrolul (combustibil pentru turboreactoare) și combustibilul Diesel sunt fracțiunile în mod deosebit avantajate ca urmare a reducerii de compuși nesaturați. Cu toate că este sărac în octani, materialul cu punct de fiebere din domeniul benzinei este în mod deosebit adecvat ca materie primă pentru unități de reformare, datorită unor niveluri scăzute a contaminanților sulf, azot și olefine.

O unitate convențională de hidrocracare reprezintă o serie de straturi într-un reactor vertical, în care alimentarea se deplasează de sus în jos simultan cu fluxul de hidrogen. Reacțiile care au loc sunt exoterme, conducând la o creștere a temperaturii în fiecare strat. Temperatura este controlată prin adăugare de hidrogen rece între straturi.

în brevetul US 4194964, Chen și colab. propun un procedeu care este operat la aproximativ 2068,5 kPa (300 psig) până la aproximativ 20685kPa (3000 psig) și la presiuni parțiale ale hidrogenului ridicate pentru hidroprocesarea și distilarea materialelor petroliere grele. în mod esențial, Chen și colab.. descriu utilizarea simultană a distilării și a hidroprocesării materialelor grele în vederea tratării și hidrocracării la presiune ridicată. Domeniul condițiilor de operare este foarte compatibil cu procedeele din practica curentă. Chen și colab. descriu în mod specific hidrocracarea la presiuni ridicate de 5171kPa și 6895 kPa (750 și 1000 psig) cu rezultate neașteptate relativ la realizarea separării prin distilare la presiuni mai ridicate.

Chen și colab. se referă la o coloană în care au loc procese de reacție și de distilare, dar evită să descrie cum se pot realiza asemenea coloane, utilizând o coloană experimentală cu umplutură pentru reacție, care pare mai curând o singură treaptă de destindere (flash) decît o reală distilare.

RO 120575 Β1

A fost dezvoltată o metodă de realizare a reacțiilor catalitice în care componenții sis- 1 ternului de reacție sunt în mod simultan serparați prin distilare folosind structuri de catalizator sub forma unor structuri de distilare. Asemenea sisteme sunt descrise în mod diferit în 3 brevetele US 4215011; 4232177; 4242530; 4250052; 4302356 și 4307254. Suplimentar, brevetele US 4443559; 5057468; 5262012; 5266546 și 5348710 descriu o multitudine de 5 structuri catalitice pentru această utilizare și sunt încorporate în descriere drept referințe.

Procedeele de hidrocracare cunoscute operează la presiuni de proces ridicate, deși 7 Chen și colab. au realizat procesul de hidrocracare la presiuni mai coborâte decât cele anterioare (aproximativ 13790kPa, respectiv, 2000 psig a fost considerată anterior drept nece- 9 sară pentru procesul de hidrocracare).

Problema tehnică pe care o rezolvă invenția constă în elaborarea unor condiții de pro-11 cedeu care permit operarea la doar o fracțiune din presiunile utilizate în practica anterioară, realizându-se simultan reacția de hidrogenare a materialelor olefinice, separarea reactanților,13 a produșilor de reacție și îndepărtarea compușilor cu sulf și cu azot conținuți în fluxul petrolier greu.15

Procedeul de hidroconversie a materialelor petroliere grele, conform invenției, elimină dezavantajele menționate prin aceea că cuprinde:17 (A) alimentarea unui flux petrolier cu punct de fierbere în principal peste 204'C (400°F) și a hidrogenului într-un reactor cu coloană de distilare;19 (B) simultan în reactorul cu coloană de distilare:

(1) distilarea fluxului petrolier care conduce la produse petroliere în fază de vapori ce 21 se deplasează de jos în sus prin reactorul cu coloană de distilare, la un reflux intern de lichid care curge de sus în jos în reactorul cu coloană de distilare și condensarea produselor petro-23 liere în reactorul cu coloană de distilare, (2) contactarea fluxului petrolier și a hidrogenului în prezența unui catalizator de 25 hidroconversie la o presiune totală mai mică de 2068kPa față de presiunea atmosferică (300 psig) la o presiune parțială a hidrogenului în domeniul de la 6,895 până la 482,6kPa27 presiune absolută (1,0 până la 70 psia) și la o temperatură cuprinsă în domeniul de la 222,2’C (400’F) până la 555,6°C (1000’F), în care o porțiune din fluxul petrolier este cracată 29 în produse mai ușoare cu punct de fierbere sub cel al fluxului petrolier, și (3) distilarea produselor în reactorul cu coloană de distilare pentru a îndepărta un flux 31 de vârf în fază de vapori cuprinzând produse în principal cu puncte de fierbere sub punctul de fierbere al fluxului petrolier și un flux de blaz în fază lichidă, și33 (C) condensarea unei porțiuni din produsul de vârf și returnarea unei părți din condensatul de vârf în reactorul cu coloană de distilare sub forma unui reflux extern.35

Prin aplicarea invenției se obțin următoarele avantaje:

- procedeul utilizează catalizatori de hidrogenare într-o structură care să servească 37 atât drept catalizator cât și ca structură de distilare, reacția efectuându-se simultan cu distilarea;39

- suplimentar față de cracarea materialelor petroliere grele, procedeul poate fi de asemenea operat pentru a îndepărta compușii cu sulf și cu azot conținuți în numitul flux 41 petrolier în urna reacției acestora cu hidrogenul;

- procedeul poate fi realizat într-un singur reactor cu coloană de distilare prin folosirea43 unor straturi de catalizatori cu funcție specifică;

- reacția are loc simultan cu distilarea, iar produsele inițiale de reacție și alți compo- 45 nenți ai fluxului se îndepărtează din zona de reacție rapid pentru reducerea reacțiilor secundare;47

- prin utilizarea coloanei de distilare rezultă o mai bună selectivitate, conservarea căldurii sistemului și o separare eficientă;49

RO 120575 Β1

- refluxul intern asigură un efect de spălare al catalizatorului, reducând în acest fel formarea polimerilor și cocsificarea;

- procedeul prezintă flexibilitate în ceea ce privește modul de utilizare în cazul diferitelor fluxuri petroliere grele datorită modului de amplasare a alimentării în reactorul cu coloana de distilare.

Termenul de hidroconversie este utilizat aici pentru a semnifica procesul catalitic efectuat în prezența hidrogenului în care cel puțin o parte din constituienții grei și precursorii de cocs (măsurați ca reziduu de carbon Conradson) ai produsului hidrocarbonat greu sunt convertiți în produse de hidrocarburi cu puncte de fierbere mai scăzute, reducându-se în mod simultan concentrația de compuși cu azot, compuși cu sulf și contaminanți metalici.

Prin termenul de hidroconversie se înțelege că include asemenea procese de hidrotratare cum sunt: hidrocracarea, hidrodesulfurarea, hidrodenitrogenarea, hidroizomerizarea și altele asemenea. Hidrocracarea este termenul folosit pentru un proces de reducere a greutății moleculare medii (și a ponderii acesteia) a unei fracțiuni petroliere în care se adaugă hidrogen materialului cu greutate moleculară mai mică pentru a-l satura, ceea ce în absența hidrogenului ar însemna apariția unei duble sau triple legături atunci când moleula este descompusă. In general, hidrocracarea este utilizată în cazul unei fracțiuni de motorină grea care are un interval de fierbere peste 243,3’C (650’F). Uneori fracțiunea petrolieră este limitată la o fracțiune care fierbe între aproximativ 243,3’C și 555,6’C (650 și 1000°F), care este o materie primă mai pură.

în continuare se realizează o descriere detaliată a invenției.

în condițiile unei hidroconversii catalitice, au loc și alte reacții cum ar fi desulfurarea, denitrogenarea și demetalizarea.

Prezenta invenție se referă în primul rând la hidrocracare, în decursul căreia, în mod obișnuit, celelalte procese de hidroconversie au loc până la o anumită extindere. Tratarea fluxurilor de hidrocarburi grele, cum sunt reziduurile petroliere, prezintă un număr mare de dificultăți de purificare. De exemplu, catalizatorii având o mare activitate pentru reacțiile de denitrogenare și desulfurare tind de asemenea să se dezactiveze rapid, întrucât acești catalizatori au un diametru al porilor relativ mic (mai mic decât 200 Angstromi), care devin rapid blocați de particule relativ mari, cum ar fi asfaltenele din fluxurile petroliere grele. Pe de altă parte, catalizatorii cu dimensiunea medie a porilor mare, cu toate că sunt excelenți pentru demetalizare, îndepărtând asfaltenele și solidele de filtrare fierbinte Shell, posedă o arie a suprafeței mai mică, ceea ce conduce la o pierdere a activității catalizatorului.

Prin selectarea unor catalizatori adecvați (privitor la suport, aria suprafeței, dimensiunea porilor, componenți activi și altele asemenea), aranjați în mod obișnuit în diferite straturi, multiplele funcțiuni pot fi efectuate într-o singură coloană. Utilizarea catalizatorilor cu o distribuție bimodală a dimensiunii porilor sau a unor sisteme gradate care asigură modificarea graduală a funcțiilor sau capacităților într-o funcție dată poate elimina alte tratamente din aval.

Așezarea într-o anumită ordine sau aranjamentul catalizatorului nu trebuie să fie într-o singură direcție în coloană, întrucât alimentarea în coloană poate fi situată intermediar față de straturile de catalizator și sunt atât fluxuri de vârf cât și de blaz, care pot fi tratate după cerință. Hidrogenul poate fi introdus în orice punct al coloanei sau în puncte multiple din coloană, cu toate că în modul de realizare preferat hidrogenul este introdus dedesubtul alimentării (sau odată cu fluxul de alimentare) sau dedesubtul stratului celui mai de jos al catalizatorului din coloană.

Produsele principale ale hidroconversiei sunt materiale cu punct de fierbere mai scăzut, unele dintre acestea fiind recuperate ca produse de vârf sau ca produse extrase

RO 120575 Β1 lateral de-a lungul coloanei. în unele cazuri de operare produsele de blaz conțin cantități 1 substanțiale de materie primă neconvertită, în timp ce în alte cazuri de operare produsele de blaz conțin produse convertite total sau parțial. Prin selectarea catalizatorilor, produsele 3 pot reprezenta materiale cu conținut scăzut de sulf sau azot.

Catalizatorii conțin drept componenți metale din Grupa V, VIB, VIII al Tabelului Perio- 5 dic al Elementelor sau amestecuri ale acestora. Utilizarea sistemului de distilare reduce dezactivarea și asigură o durată de funcționare mai lungă decât cea din unitățile de hidro- 7 genare cu strat fix de catalizator din practica anterioară. Metalele din Grupa VIII a Tabelului Periodic al Elementelor asigură o activitate medie globală crescută. Cantități relativ mici de 9 cobalt prezente în catalizatorul de hidroconversie asigură o activitate excelentă. Catalizatorii conținând metal din Grupa VIB, cum este molibdenul, și din Grupa VIII, cum este cobaltul 11 sau nichelul sunt preferați.

Catalizatori adecvați pentru reacția de hidroconversie includ cobalt - molibden, nichel 13

- molibden și nichel - wolfram. Metalele sunt în general prezente sub formă de oxizi suportați pe o bază neutră cum este alumina, silica - alumina sau altele asemenea. Metalele pot fi 15 sulfurizate fie în timpul utilizării, fie înainte de utilizare prin expunere la fluxuri conținând compuși cu sulf. 17

Catalizatori site moleculare, utilizați în practica anterioară, pot fi de asemenea utilizați în procedeul de față. 19

Catalizatorii de hidroconversie utilizați în structura de distilare catalitică din prezentul procedeu pot fi preparați prin metode tipic comerciale de impregnare a unui suport oxid anor- 21 ganic sau orice altă metodă cunoscută specialiștilor care activează în domeniu. Distribuția dorită privind volumul porilor poate fi obținută în mod similar. Dimensiuni mici ale porilor (sub 23 200 Angstromi) ar conduce mai ușor la blocări sau înfundări și o distribuție bimodală într-un domeniu de 100 -10.000 Angstromi este preferată. 25

Un oxid refractar poros, de exemplu alumina, poate fi impregnat cu o soluție, de obicei apoasă, conținând un compus al metalului ce urmează a fi depus care se descompune 27 la căldură. Metalele pot fi depuse dintr-o soluție sau din mai multe soluții într-o anumită ordine și supuse uscării și calcinării. Ca o alternativă, suportul anorganic poate fi preparat 29 din geluri cu metalul depus așa cum este descris sau incorporat în gel în timpul fazei de gelifiere. 31

Catalizatorul de hidroconversie sub formă de particule poate fi prezent în structurile de distilare catalitică sub formă de pulbere, particule neregulate, peleți, sfere, polilobi sau 33 extrudate de alte forme și altele asemenea. Forma particulei de material catalitic în structură nu este critică, atâta timp cât se asigură o arie a suprafeței suficientă pentru a asigura o 35 viteză de reacție rezonabilă. Dimensiunea particulelor de catalizator poate fi cel mai bine determinată pentru fiecare material catalitic în parte (întrucât porozitatea sau aria suprafeței 37 interne disponibilă variază pentru diferite materiale și afectează, desigur, activitatea materialului catalitic). 39 într-un mod preferat de realizare a invenției, catalizatorul este conținut într-o structură din sârmă împletită cu ochiuri de o anumită dimensiune așa cum este descris în brevetul 41 US 5266546, menționat anterior. Alte structuri de distilare catalitică, utilizabile în acest scop, sunt descrise în brevetele US 4731229 și 5073236, care sunt încorporate în descriere drept 43 referință.

Pentru hidroconversiile din prezenta invenție, structurile preferate de catalizator 45 pentru straturi de umplutură sunt cele care folosesc structuri mai deschise din plăci permeabile sau grătare din sârmă. 47

RO 120575 Β1

Presiunile parțiale preferate ale hidrogenului sunt mai mici de 482,6kPa (70 psia). Este preferabil ca presiunea parțială a hidrogenului să fie în domeniul de la aproximativ 6,895kPa până la 137,9kPa (1,0 până la 20 psia), și chiar mai preferabil nu mai mare de 103,4kPa presiune absolută (15 psia). Rezultate optime au fost obținute în domeniul de la 6,895kPa până la 137,9kPa (1,0 până la 20 psia) presiune parțială a hidrogenului. Presiuni totale scăzute sunt de asemenea neprobabile. Sistemul de față poate fi operat în bune condiții sub presiunile indicate de practica anterioară ca fiind presiuni inferioare.

Valori ale LHSV utilizate în domeniul de la 1 până la 10 cu un reflux intern în domeniul de la 0,2 până la 20 L / D (greutatea lichidului imediat dedesubtul stratului de catalizator/ greutatea distilatului) conduc la conversii excelente (prin conversie se înțelege procentajul de scădere a produselor cu punct de fierbere peste 204,4 °C (400° F) ca urmare a hidroconversiei). Poate fi utilizat un reflux total în cazul în care toate produsele sunt recuperate ca produse laterale sau produse de blaz.

Se consideră că distilarea cu reacție catalitică din prezenta invenție prezintă un avantaj în primul rând deoarece reacția are loc simultan cu distilarea, produsele inițiale de reacție și alți componenți ai fluxului sunt îndepărtate din zona de reacție cât de repede posibil, reducând astfel probabilitatea unor reacții secundare.

în al doilea rând, deoarece toți componenții sunt la temperatura de fierbere, temperatura de reacție este controlată prin punctul de fierbere al amestecului la presiunea sistemului. Căldura de reacție dezvoltată generează o fierbere mai puternică, dar nu o creștere a temperaturii la o anumită presiune dată.

Drept rezultat, poate fi realizat un control mai bun în ceea ce privește viteza de reacție și distribuția produselor prin reglarea presiunii sistemului. De asemenea, ajustarea cantității de material trecut prin instalație (timpul de staționare = viteza spațială orară a lichidului'¹) conduce la un control suplimentar al distribuției produselor și la un grad de control mai ridicat al reacțiilor secundare, cum ar fi oligomerizarea.

Un alt avantaj pe care această reacție îl poate câștiga din distilarea catalitică este efectul de spălare pe care refluxul intern îl asigură catalizatorului, reducând în acest fel formarea de polimeri și cocsarea.

Aranjamentul alimentărilor în reactorul cu coloana de distilare creează de asemenea o flexibilitate în ceea ce privește modul de utilizare a prezentei invenții în cazul diferitelor fluxuri petroliere grele. De exemplu, într-un mod de realizare, un reziduu greu, bogat în asfaltene, poate fi alimentat în zona de alimentare dintre straturile de material catalitic preparat sub forma unor structuri de distilare.

Materialul catalitic din prima zonă, deasupra zonei de alimentare, ar fi cobalt - molibden depus pe un suport de alumină bimodal cu o distribuție a porilor de 20% între 10 și 100 Angstromi, 60% între 100 și 1000 Angstromi (hidrodemetalizare) și un al doilea strat deasupra de cobalt - molibden depus pe un suport de alumină bimodal cu o distribuție a porilor de 40% între 10 și 100 Angstromi, 40% între 100 și 1000 Angstromi (cracare) și un al treilea strat superior de nichel depus pe alumină cu arie mare a suprafeței (denitrogenare și desulfurare) și dedesubtul zonei de alimentare un strat de alumină cu o dimensiune mare a porilor (peste 200 Angstromi medie) pentru îndepărtarea asfaltenelor și solidelor.

Hidrogenul poate fi alimentat pe toată înălțimea coloanei, dar trebuie să fie alimentat la capătul inferior al coloanei și în refierbător. Presiunea totală în coloană trebuie să fie 68,95kPa până la 689,5kPa (10 până la 100 psig) cu o presiune parțială a hidrogenului în domeniul de la 6,895kPa până la 482,6kPa (1 până la 70 psia) la o valoare a LHSV de 1 până la 10 h¹ și un debit al hidrogenului de 100 până la 5000 SCFB. în aceste condiții, temperatura (determinată de presiune) ar fi în domeniul de la 204,4°C până la 648,9°C (400 până la 1200° F).

RO 120575 Β1 într-un alt mod de realizare a prezentei invenții pot exista talere de distilare conven- 1 ționale deasupra, dedesubtul sau dispersate între straturi în interiorul coloanei. în anumite moduri de realizare pot fi dispuse straturi de catalizator doar deasupra sau dedesubtul zonei 3 de alimentare.

Este evident faptul că pot fi utilizate o multitudine de alte aranjamente și tipuri de 5 catalizatori în coloană pe înălțimea profilului de temperatură al acesteia. într-o coloană de distilare, profilul de temperatură determină ce constituent este prezent într-un punct dat din 7 coloană pe baza punctului de fierbere al constituentului. în acest fel, printr-o judicioasă operare a coloanei, produsele de descompunere (cracare) dintr-un strat pot fi direcționate 9 către un alt strat cu un catalizator specializat pentru a trata constituentul în modul cel mai eficient posibil. 11

Debitul de hidrogen către reactor trebuie să fie suficient de mare pentru a menține reacția, dar trebuie totuși menținut sub cel care ar provoca înecarea coloanei, prin care se 13 înțelege a fi cantitatea de hidrogen pentru efectuarea reacției așa cum este el utilizat aici.

Debitele de hidrogen sunt în mod obișnuit calculate ca picior cubic standard per baril 15 de alimentare (SCFB - standard cubic feet per barrel of feed) și sunt în domeniul de la 100 până la 5000 SCFB. 17

Fără a limita scopul prezentei invenții, s-a propus ipoteza că mecanismul care produce eficiența prezentului procedeu este condensarea unei porțiuni de vapori din sistemul 19 de reacție, care să poată îngloba suficient hidrogen în lichidul condensat pentru a se obține contactul intim necesar între hidrogen și constituenții petrolieri în prezența catalizatorului 21 pentru a se realiza conversia acestora.

Claims

23 Revendicări

1. Procedeu pentru hidroconversia unor materiale petroliere grele, caracterizat prin aceea că cuprinde: 27 (A) alimentarea unui flux petrolier cu punct de fierbere în principal peste 204°C (400°F) și a hidrogenului într-un reactor cu coloană de distilare; 29 (B) simultan în reactorul cu coloană de distilare:

(1) distilarea fluxului petrolier care conduce la produse petroliere în fază de vapori ce 31 se deplasează de jos în sus prin reactorul cu coloană de distilare, la un reflux intern de lichid care curge de sus în jos în reactorul cu coloană de distilare și condensarea produselor petro- 33 liere în reactorul cu coloană de distilare, (2) contactarea fluxului petrolier și a hidrogenului în prezența unui catalizator de 35 hidroconversie la o presiune totală mai mică de 2068 kPa, față de presiunea atmosferică (300psig), la o presiune parțială a hidrogenului în domeniul de la 6,895 până la 482,6kPa37 presiune absolută (1 până la 70 psia) și la o temperatură cuprinsă în domeniul de la 222,2°C (400°F) până la 555,6”C (1000°F), în care o porțiune din fluxul petrolier este cracată în 39 produse mai ușoare cu punct de fierbere sub cel al fluxului petrolier, și (3) distilarea produselor în reactorul cu coloană de distilare pentru a îndepărta un flux41 de vârf în fază de vapori cuprinzând produse în principal cu puncte de fierbere sub punctul de fierbere al fluxului petrolier și un flux de blaz în fază lichidă, și43 (C) condensarea unei porțiuni din produsul de vârf și returnarea unei părți din condensatul de vârf în reactorul cu coloană de distilare sub forma unui reflux extern.45
2. Procedeu în conformitate cu revendicarea 1, caracterizat prin aceea că presiunea totală este mai mică de 1999kPa față de presiunea atmosferică (290psig).47

RO 120575 Β1
3. Procedeu în conformitate cu revendicarea 2, caracterizat prin aceea că presiunea totală este mai mică de 1724kPa față de presiunea atmosferică (250psig).
4. Procedeu în conformitate cu revendicarea 3, caracterizat prin aceea că presiunea totală este cuprinsă în domeniul de la 0 la 137,9kPa față de presiunea atmosferică (de la 0 la 200psig).
5. Procedeu în conformitate cu revendicarea 1, caracterizat prin aceea că presiunea parțială a hidrogenului este mai mică de 344,7kPa presiune absolută (50psia).
6. Procedeu în conformitate cu revendicarea 5, caracterizat prin aceea că presiunea parțială a hidrogenului este în domeniul cuprins de la 6,895 până la 137,9kPa presiune absolută (de la 1 la 20 psia).
7. Procedeu în conformitate cu revendicarea 6, caracterizat prin aceea că presiunea parțială a hidrogenului nu este mai mare de 103,4kPa presiune absolută (15psia).
8. Procedeu în conformitate cu revendicarea 4, caracterizat prin aceea că presiunea parțială a hidrogenului este cuprinsă în domeniul de la 6,895 până la 103,4kPa presiune absolută (de la 1 la 15 psia).
9. Procedeu în conformitate cu revendicarea 1, caracterizat prin aceea că, catalizatorul conține componenți metale din Grupa V, VIB, VIII al Tabelului Periodic al Elementelor sau amestecuri ale acestora.
10. Procedeu în conformitate cu revendicarea 9, caracterizat prin aceea că, catalizatorul utilizat cuprinde cobalt - molibden.
11. Procedeu în conformitate cu revendicarea 9, caracterizat prin aceea că, catalizatorul utilizat cuprinde nichel - molibden.
12. Procedeu în conformitate cu revendicarea 9, caracterizat prin aceea că catalizatorul utilizat cuprinde nichel -wolfram.
13. Procedeu în conformitate cu revendicarea 9, caracterizat prin aceea că temperatura de contact este în domeniul cuprins de la 222,2°C (400°F) până la 388,9°C (700’F).
14. Procedeu în conformitate cu revendicarea 1, caracterizat prin aceea că punctul de fierbere al fluxului petrolier este sub 361,1°C (650°F).
15. Procedeu în conformitate cu revendicările 1-14, caracterizat prin aceea că numitul catalizator este preparat sub forma unei structuri de distilare catalitică.