RO119242B1 - Zidărie realizată cu element de legătură - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la o zidărie realizată cu element de legătură, constituită din elemente de zidărie individuale (1), având o suprafaţă superioară şi o suprafaţă inferioară, practic paralele una faţă de alta, fiecare element de zidărie (1) având cel puţin un orificiu (10 şi 11), pornind de la suprafaţa superioară şi ajungând la suprafaţa inferioară, elementele de zidărie (1) putând fi poziţionate unul peste altul, şi unde un element de legătură (30) poate fi dispus în fiecare orificiu (10 şi 11), astfel încât un prim element de zidărie (1), care aparţine elementului de legătură (30), poate fi presat de un al doilea element de zidărie (1), situat imediat dedesubtul primului element de zidărie (1), şi care element de legătură (30) este fixabil la elementul de legătură (30) aparţinând celui de-al doilea element de zidărie (1) şi acţionează asupra suprafeţei superioare a acestui prim element de zidărie (1), şi între suprafaţa inferioară a primului element de zidărie şi elementul de legătură (30) al celui de-al doilea element de zidărie (1) se aplică un element de deformare (35), care este deformat cu o primă forţă predeterminată, inducând astfel o solicitare în elementul de legătură (30) al primului element de zidărie (1) şi fiecare prim element de zidărie (1) este presat cu o a doua forţă predeterminată pe un al doilea element de construcţie (1). ŕ

Description

Invenția se referă la o zidărie realizată cu element de legătură pentru elementele de zidărie individuale, fiecare element de zidărie având o suprafață superioară și o surpafață inferioară, practic paralele una cu cealaltă. în fiecare element de zidărie este practicat cel puțin un canal circular vertical, pornind de la suprafața superioară și ajungând la suprafața inferioară, elementele putând fi poziționate unul peste altul, astfel încât canalele diferitelor elemente de zidărie să fie aliniate unele cu altele. în fiecare canal se amplasează un element de legătură prin intermediul căruia un prim element de zidărie, în care acesta este introdus, poate fi presat pe un al doilea element de zidărie situat imediat dedesubtul său. Elementul de legătură al fiecărui element de zidărie superior acționează supra suprafeței superioare a acestuia și este conectat la elementul de legătură aparținând elementului de zidărie inferior.

în tipurile de zidărie cunoscute, elementele de zidărie sunt poziționate unul peste altul, ele putând fi conectate unele de altele în diferite feluri. în tipul de zidărie tradițional, se folosește ciment ca liant pentru legarea a două elemente de zidărie așezate unul peste altul sau unul lângă altul. în alte zidării, denumite uzual zidării cu sisteme rapide de construcție, se folosesc cleiuri sub formă de lichid sau pastă pentru legarea elementelor de zidărie unele de altele. în aceste cazuri, pot fi utilizate și elementele de zidărie descrise în preambulul acestei lucrări, canalele circulare verticale fiind făcute fie pentru reducerea masei elementelor de construcție și pentru îmbunătățirea proprietăților izolatoare, fie pentru a amplasa fire sau alte asemenea elemente de instalații sau pentru a crește suprafața activă pentru clei sau ciment.

Procedeele de construcție a zidăriilor cunoscute prezintă toate dezavantajul că nu pot fi realizate de persoane necalificate. în timpul așezării elementelor de zidărie și al legării acestora unele de altele, elementele de zidărie trebuie poziționate precis unele față de altele și în același timp trebuie ancorate unele de altele. Aceasta necesită instalarea și poziționarea preliminară a unor profile de aliniere, între care se întinde un fir de nivelment, de-a lungul căruia se poziționează și se leagă următorul rând de elemente de zidărie.

Legarea elementelor de zidărie necesită prezența unui liant ca, de exemplu, un ciment sau un clei. Manevrarea acestora nu este totdeauna ușoară pentru o persoană necalificată, pentru că trebuie îndeplinite anumite cerințe privind proprietățile fizice ale acestuia în timpul aplicării, în mod special în legătură cu viscozitatea acestuia. Toate acestea au condus la situația în care clădirea sau pereții nu sunt executați de către o persoană necalificată, ci se apelează de regulă la ajutorul unei persoane calificate pentru îndeplinirea acestei sarcini, în plus, realizarea zidăriilor tradiționale, ca rezultat al folosirii lianților de legare, prezită dezavantajul că înălțimea construcției unui perete pe unitate de timă este limitată, întrucât liantul utilizat are nevoie de un anumit timp pentru a se întări și pentru a căpăta rezistența necesară înainte de adăugare unor rânduri de zidărie suplimentare. Atunci când, după un timp, o clădire realizată cu elemente de zidărie tradiționale trebuie demolată, reutilizarea elementelor de zidărie este, în general, imposibilă sau necesită o mare cantitate de manoperă și, din aceste motive, nu este foarte eficientă. Cimentul sau cleiul sunt considerate ca deșeuri având în vedere faptul că elementele de zidărie pot fi utilizate la o nouă zidărie numai în parte și numai cu mari eforturi. în cele mai multe cazuri, o bună parte trebuie considerată inutilizabilă.

în documentul FR-A-2473590 se descrie realizarea unei zidării similară celei descrise în preambulul revendicării 1. în acest exemplu cunoscut, fiecare element de zidărie este prevăzut cu niște șanțuri dispuse în jurul elementului de zidărie. Atunci când două elemente de zidărie sunt așezate unul peste altul, cu șanțul de pe suprafața inferioară a elementului de dedesubt, se poate prevedea un prim element de legătură sub formă de platbandă, având un canal superior și un canal inferior al primului element de legătură și în canalul

RO 119242 Β1 superior al unui element de legătură inferior, în acest mod difeitele elemente de construcție 50 sunt presate unul în altul. Elementele de legătură secundare sunt poziționate în porțiunea de șanț de pe pereții laterali ai elementului de construcție.

Această zidărie cunoscută prezintă dezavantajul că legătura dintre diferitele rânduri ale zidăriei este făcută prin așa-zisele elemente în formă de dinte de ferăstrău (dinte de clichet), care permit numai poziționarea foarte discretă a elementelor de legătură și legat de 55 aceasta, o distribuție neuniformă a presiunii între diferitele straturi de elemente de construcție. Ca rezultat, este oarecum dificil de prevăzut dacă două elemente de construcție au fost presate unul în altul cu presiunea necesară, pentru a avea suficientă stabilitate în peretele construit.

în documentul FR-A-1487332 se descrie, de asemenea, o zidărie similară celei la 60 care se face referire în preambulul revendicării principale. în acest caz, elementul de legătură este realizat sub forma unui bolț având unul din capete filetat, celălalt fiind realizat ca o piuliță, cu secțiune transversală mai mare. Deschiderile verticale din elementul de zidărie au forma unor găuri, iar între bolț și peretele găurii este dispus un material elastic deformabil.

La înșurubarea unui bolț peste altul deja poziționat în interiorul unei găuri cu mate- 65 rialul elastic în jurul său, acest material elastic este deformat și presat contra peretelui găurii, în acest mod, elementele de legătură sau bolțurile sunt unite cu elementele de zidărie, iar acest lucru permite diferitelor elemente de zidărie de deasupra lor să fie presate împreună.

Fixarea unui element de legătură în fiecare element izolat de zidărie va genera forțe laterale importante în materialul elementelor, pe o direcție perpendiculară pe legătură. 70 întrucât aceste forțe laterale generează presiuni interne în materialul elementului de zidărie, este foarte probabil ca acesta să se fisureze, în acest mod pierzându-și fixarea în anasamblu. Acesta este în mod special cazul materialelor de construcție ca, de exemplu, cimentul, care are în mod normal o foarte scăzută rezistență la tensiuni interne în material.

Problema tehnică a prezentei invenții o constituie realizarea unei zidării conform celor 75 arătate în preambul, în care să fie evitate dezavantajele amintite anterior.

Acest deziderat este realizat prin aceea că, între capătul inferior al elementului de legătură aflat pe suprafața inferioară a primului element de zidărie și capătul superior al elementului de legătură aflat pe suprafața superioară elementului de zidărie de dedesubt, se introduce un element de deformare, element care este deformat cu o primă forță pre- 80 determinată, care introduce astfel o solicitare în elementul de legătură al primului element de zidărie, superior. Fiecare element de zidărie superior este presat și cu o a doua forță predeterminată peste un al doilea element de zidărie din rândul de dedesubt.

Alte caracteristici și avantaje ale invenției vor apărea cu claritate din descrierea care urmează, cu referire la fig.1 ...10, în care: 85

- fig.1, este o vedere de sus a unui element de construcție care poate fi folosit într-un sistem de construcție conform invenției:

- fig.2, este o secțiune transversală după planul II - II din fig.1;

- fig.3, este o reprezentare schematică în secțiune transversală a unui număr de elemente de zidărie suprapuse care sunt legate unele de altele prin intermediul unui element 90 de legătură conform prezentei invenții;

- fig.4, este o secțiune transversală, la scară mărită, a piesei de legătură dintre două elemente de zidărie între care legătura se face conform invenției;

- fig.5, este o secțiune transversală corespondentă secțiunii trasversale din fig.3, a unui al doilea exemplu de realizare a zidăriei conform invenției; 95

- fig.6, este o secțiune transversală corespondentă secțiunii transversale din fig.4, a celui de-al doilea exemplu de realizare a zidăriei conform invenției;

RO 119242 Β1

- fig.7, este o vedere de sus a unui element de zidărie conform invenției, modificatI față de exemplul de realizare din fig.1;|

- fig.8, este o secțiune transversală după planul VIII-VIII din fig.7;|

- fig.9, este o vedere corespondentă vederii din fig.6, a unui al treilea exemplu de realizare a unui element de legătură pentru legarea unui element de zidărie, conform inven-i ției, reprezentat în starea de dinaintea legării efective, și

- fig.10, este o vedere corespunzătoare vederii din fig.9, după legarea celor două elemente de zidărie între ele.

în fig.1 și 2, este reprezentat un element de zidărie 1, care poate fi folosit pentru realizarea zidăriei conform invenției. în exemplul de realizare reprezentat, elementul de zidărie 1 are forma unui bloc paralelipipedic, având o suprafață superioară 2 și o suprafață i inferioară 3, doi pereți laterali scurți 4 și 5, și doi pereți laterali lungi 6 și 7. Acest element de I zidărie 1 poate fi realizat din mai multe materiale ca, de exemplu, materiale naturale, de tipul j celor folosite în elementele de zidărie tipizate, tradiționale, cum ar fi cărămizile sau materialele termoplastice sau pe bază de rășini. De preferință, elementul de construcție este realizat din nisip-piatră de var sau beton, întrucât aceste materiale prezintă combinația corectă necesară între dimensiuni, preț de cost scăzut și proprietăți termice, mecanice și acustice adecvate.

Pentru a se putea lega elementele de zidărie 1, unul de altul, astfel încât să se obțină o zidărie, fiecare element de construcție 1 este prevăzut cu cel puțin un orificiu care pornește de la suprafața superioară 2 și ajunge la suprafața inferioară 3. în descriere și totodată în desene, este folosit termenul de orificiu, iar în descrierea care urmează, acest orificiu are forma unui canal cu secțiune circulară. în toate cazurile, trebuie menționat faptul că invenția nu se limitează la orificii circulare, ci, în practică, poate fi folosit orice orificiu care este situat între cele două suprafețe amintite și care are orice formă a secțiunii transversale. în exemplul de realizare ilustrat, au fost prevăzute două asemenea orificii 10 și 11, degajările 12 și 13 fiind concentrice cu orificiile 10 și 11. în același mod și în apropierea suprafeței inferioare, orificiile 10 și 11 sunt prevăzute cu niște degajări 14 și 15 care, în exemplul de realizare reprezentat, au aceeași formă ca și degajările 12 și 13. în principiu, ele pot avea o formă diferită și, în anumite circumstanțe, pot fi eliminate total. în acest mod, porțiunile de capăt ale orificiilor 10 și 11 sunt prevăzute cu niște umeri 16,17,18 și 19.

Pentru legarea a două elemente de zidărie 1, unul de altul, două asemenea elemente 1A și 1B sunt puse în contact unul peste altul, unul dintre orificiile 10 sau 11 ale unui element 1A fiind poziționat coaxial cu unul dintre orificiile 0 sau 11, ale celuilalt element 1B, suprafața inferioară a elementului 1A rămânând pe suprafața superioară a celuilalt element 1B, după cum este reprezentat în fig.3 și 4.

Pentru legarea a două elemente de zidărie 1A și 1B, care sunt așezate în contact unul cu altul, se întrebuințează un element de legătură 30, după cum este reprezentat în fig.3. în exemplul de realizare reprezentat, elementul de legătură 30 cuprinde o tijă 31, având un capăt prevăzut cu o porțiune evazată 32, prin intermediul căreia elementul de legătură se poate sprijini pe unul dintre umerii 16,17,18 sau 19, ai orificiului. Porțiunea mai mare 32 poate face parte integrantă din tijă 31, dar ar putea în același timp să fie o piesă separată, care, în timpul zidirii peretelui, să fie montată de fiecare dată la capătul tijei 31. Porțiunea lărgită 32 este prevăzută, pentru introducerea capătului inferior al unei alte tije 31, astfel încât cele două tije aflate în prelungire să fie fixe una față de alta. în exemplul de realizare reprezentat, porțiunea lărgită 32, văzută pe direcția axială a tijei, este prevăzută cu o gaură filetată 33, iar tija 31, sau cel puțin porțiunea de capăt inferior a acesteia, este prevăzută cu un filet având același pas, diametrul filetului găurii 33 corespunzând celui al filetului tijei 31.

RO 119242 Β1

Suprafața exterioară a porțiunii lărgite 32 poate avea forma unei piulițe hexagonale, astfel încât să se potrivească sculelor cu ajutorul cărora este înșurubată tija 31. Lungimea elementului de legătură 30 este în principiu egală cu înălțimea elementului de construcție plus lungimea porțiunilor filetate care pătrund în porțiunea mai mare 31 a următorului element de legătură. Diametrul tijei este puțin mai mic decât diametrul orificiilor 10 sau 11, astfel încât 150 tija poate fi introdusă în orificiile 10 sau 11 cu o oarecare toleranță.

Pentru legarea a două elemente de zidărie care sunt așezate unul peste altul, după cum s-a descris mai sus, prin orificiul 10 sau 11 poziționat coaxial cu orificiul 10 sau 11 al elementului de zidărie poziționat dedesubtul primului element amintit este introdusă o tijă 31, astfel încât porțiunea lărgită 32 să iasă în exteriorul suprafeței superioare a elementului. 155 Presupunând că în orificiul elementului de zidărie de dedesubt a fost deja dispus un asemenea element de legătură 30, tija introdusă acum poate fi înșurubată în filetul elementului de legătură inferior. Prin alegerea dimensiunilor corecte ale elementului de zidărie și ale elementului de legătură 30, tija poate fi înșurubată în măsura în care ultimul element de zidărie poziționat, cel de deasupra, să fie presat între porțiunea lărgită 32 a propriului său element 160 de legătură 30 și suprafața superioară 2 a elementului de zidărie inferior, 2B. Prin utilizarea unei scule adecvate, forța acestei presări poate fi reglată la o valoare determinată, de exemplu la o forță de 3000 N, astfel încât materialul elementului să primească forța de pretensionare necesară pe direcția perpendiculară pe suprafața de contact și o forță de frecare dea lungul suprafeței de contact, încât să poată prelua (în afară de presiunea care rezultă din 165 greutatea elementelor suprapuse unele peste altele) toate aceste solicitări transversale, la încovoiere și solicitările locale, după cum a fost prevăzut.

în fig.3, într-un prim exemplu de realizare, este reprezentat schematic modul în care un număr de elemente de zidărie sunt legale unele cu altele prin intemediul elementelor de legătură 30. în această figură este redat cu claritate modul în care poate fi obținut un perete 170 în care toate elementele sunt presate unele cu altele cu aceeași forță. Măsurătorile au arătat că, în principiu, forța de 1000 N este suficientă pentru a conferi peretelui o rezistență suficientă la solicitări laterale. în mod uzual, în toate cazurile se folosesc forțe de compresiune mai mari între elementele de zidărie, de exemplu cu o mărime de 3000 N. în acest mod poate fi obținut un perete rezistent și sigur. în ceea ce privește modul de ancorare a ele- 175 mentelor, trebuie remarcat faptul că rândul de elemente de zidărie aflat în poziția cea mai de jos poate fi fixat pe o fundație tot prin intermediul elementelor de legătură 30, fundația fiind deja executată înainte de înălțarea peretelui și fiind prevăzută cu elemente tubulare filetate în interior, în care pătrund capetele inferioare ale tijelor 31. Dacă este necesar, tijele

31, din rândul situat în poziția cea mai de jos, pot fi mai lungi decât lungimea standard a tijei. 180 în cazul în care înălțimea porțiunii lărgite 32 este mai mică decât înălțimea degajărilor 12 sau 13, porțiunea lărgită 32 intră complet în interiorul degajărilor 12 sau 13, iar degajările 14 și 15, de la suprafața inferioară a elementelor de zidărie, pot fi eliminate. în oricare din cazuri, în scopul poziționării elementului de zidărie următor, este preferabil ca porțiunea lărgită 32 să depășească nivelul suprafeței superioare 2, a elementului de zidărie inferior. 185 în exemplul de realizare descris mai sus, pot apărea probleme atunci când se rupe una dintre tijele 31, caz în care dispare forța de tensionare pe înălțimea peretelui de deasupra tijei rupte. Acest lucru poate fi remediat prin ancorarea, cel puțin parțială a fiecărui element de zidărie de elementul sau elementele de zidărie situate deasupra sa. Modul în care se poate realiza acest lucru este descris în continuare, cu referire la fig. 5 și 6. 190

Sistemul reprezentat în fig. 5 și 6 este practic identic cu sistemul reprezentat în fig.

și 4, cu excepția prezenței unui element de deformare 35, care a fost poziționat între porțiunea lărgită 32 și umărul 19 al degajării 15. în exemplul de realizare ilustrat în fig.3 și 4,

RO 119242 Β1 elementul de deformare 35 este un inel de formă tronconică. Dimensiunile și materialul elementului de deformare 35 sunt alese astfel încât, ca rezultat al unei forțe predeterminate, de exemplu de 1000 N, elementul să se deformeze în mod plastic, ireversibil. Este evident că invenția nu se restrânge la exemplul de realizare a elementului de deformare reprezentat, fiind posibilă utilizarea și a altor tipuri de elemente de deformare. în esență, modul de lucru al elementului de deformare 35 trebuie să fie astfel încât, ca rezultat al aplicării unei forțe predeterminate, care este mult mai mică decât forța cu care trebuie presate unul de altul elementele de construcție suprapuse, să aibă loc o deformație ireversibilă.

Dimensiunile elementului de deformare 35 sunt alese astfel, încât acesta să ocupe complet, (în plan orizontal) degajările 14 și 15. Dimensiunea verticală a elementului de deformare 35, în stare nedeformată, trebuie să fie astfel determinată, încât suma înălțimii porțiunii lărgite 32 și a înălțimii elementului de deformare 35 să fie mai mare decât suma dintre înălțimile degajărilor lărgite 12 și 14 sau 13 și 15. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, se obține efectul urmărit.

Se presupune că zidăria este deja alcătuită dintr-un număr de rânduri (asize). înainte de poziționarea unui nou element de construcție cu orificiile 10 și 11, aliniate cu orificiile 10 și 11 ale elementului de zidărie situat imediat dedesubtul primului element, se așează pe fiecare porțiune lărgită 32 un element de deformare 35, care va fi folosit pentru legarea acestui nou element de zidărie. După poziționarea elementului de zidărie, prin deschiderile 10 și 11, aflate în dreptul elementelor de deformare deja disponibile 35, sunt introduse elementele de legătură 30 până la capătul superior al găurilor 33 filetate din porțiunile lărgite 32. După ce elementul de legătură 30 a fost înfiletat în interiorul găurii 33 filetate, porțiunea lărgită 32 a acestui element de legătură 30 este adusă în cotact cu umărul 16 sau 17. începând din acest moment, înfiletarea suplimentară a elementului de legătură 30 va produce presarea elementului de construcție în direcția elementului de construcție inferior. Ținând cont de dimensiunile prezentate mai sus, acest lucru semnifică în primul rând că se realizează contactul între elementul de deformare 35 și umărul 18 sau 19. De îndată ce presiunea a atins o valoare determinată, de exemplu 1000 N, elementul de deformare începe să se deformeze până când suprafața inferioară a elementului zidăriei din rândul superior intră în contact cu suprafața superioară a elementului de zidărie inferior. înfiletarea suplimentară a elementului de legătură 30 va determina presarea celor două suprafețe una de cealaltă, până la atingerea forței de presiune dorite, de exemplu de 3000 N. începând din acest moment, elementul de deformare 35 este deformat și presat între umerii 18 sau 19 pe de o parte și porțiunea lărgită 32 a elementului de legătură 30, din rândul inferior de elemente de zidărie, pe de altă parte. în acest mod, elementul de deformare presează umărul 18 sau 19 cu o forță de 1000 N.

în acest mod se creează posibilitatea ca fiecare element de legătură 30 să fie ancorat independent la capetele sale, iar forța transmisă pe înălțimea unui număr de elemente de zidărie suprapuse să nu fie transferată complet elementului de legătură inferior. în cazul în care, în această situație, pentru un motiv oarecare, unul dintre elementele de legătură 30 se rupe, sau nu mai poate transfera solicitarea înspre rândurile inferioare, forța de solicitare necesară din mai multe rânduri de elemente de zidărie este suficientă pentru a garanta ancorarea necesară a elementului. Ținând cont de numărul mare de elemente de legătură care, de exemplu, sunt prezente într-un perete executat prin intermediul sistemului de construcție conform invenției, consecințele, în cazul unei astfel de întreruperi, în unul dintre elementele de legătură verticale, sunt restrânse la cele ale unui fenomen local, care nu se poate extinde la întreaga înălțime a peretelui.

RO 119242 Β1 în anumite situații, poate fi necesară creșterea rezistenței laterale a unui perete executat prin sistemul de zidărie conform invenției. Acesta poate fi cazul pereților înalți sau cazul legării pereților interiori intersectați cu pereții exteriori dintr-o construcție, având un perete cu gol de ușă. în aceste situații, se poate utiliza elementul de zidărie reprezentat în fig.7 și 8. 245

Elementul de zidărie 39, conform unui al doilea exemplu de realizare fig.7 și 8, este practic identic cu elementul de zidărie conform fig.1, cu excepția faptului că suprafața superioară și cea inferioară a fost prevăzută cu șanțuri având o secțiune transversală semicirculară sau în formă de U. Șanțurile 40,41,43,44 și 45 sunt dispuse între muchiile suprafeței superioare 2 și pereții laterali 4,5,6 și 7 ai elementului ajungând la degajările 12 și 13 250 din suprafața superioară 2. Este necesar ca perechile de șanțuri 40 și 41, 42 și 44 și 43 și 45 să fie unele în prelungirea celorlalte, respectiv să se deschidă unele în altele. în același mod, suprafața inferioară 3 este prevăzută cu niște șanțuri 50,51,52,53,54 și 55 care sunt dispuse de la degajările 12 și 13 până la muchiile dintre suprafața inferioară 3 și pereții laterali 4,5,6 și 7. în exemplul de realizare ilustrat, fiecare șanț 40-45 și 50-55 este prevăzut 255 cu un filet. Poziția șanțurilor 40-45 și 50-55 este astfel aleasă, încât atunci când două elemente de zidărie 39 sunt plasate unul peste altul cu orificiile aliniate, cel puțin un șanț de pe suprafața inferioară a elementului de construcție superior corespunde direct unui șanț de pe suprafața superioară a elementului de construcție inferior, astfel încât pare că s-a executat o gaură filetată. Elementele de zidărie învecinate pot fi prevăzute cu goluri de același fel, 260 corespunzătoare, coaxiale cu aceste goluri.

Modul în care lucrează ancorarea laterală este următorul. în timpul executării peretelui, două elemente de zidărie 39 sunt poziționate unul lângă altul, suprafața lor superioară fiind situată la aceeași înălțime, iar șanțul 41 este aliniat cu șanțul 40 al elementului de construcție învecinat. în acest mod, pe suprafața superioară comună a celor două elemente 265 de construcție este format un șanț comun. în acest șanț poate fi dispusă o tijă prevăzută cu filet, astfel încât se cooperează cu filetul din șanțurile 41 și respectiv 40. Poziționarea următorului rând de elemente de zidărie 39, este realizată astfel, încât cel puțin în unul dintre șanțurile 50 sau 51 se fixează o tijă filetată care este dispusă, în așa fel ca să fie complet înglobată și să formeze o ancorare laterală între cele două elemente de zidărie și totodată să se 270 afle în contact direct unele cu altele. Este posibil ca doi pereți care formează împreună un gol de ușă sau de fereastră să fie fixați lateral unul de altul. Aceasta dă libertatea adaptării numărului de ancorări laterale pe înălțime, în funcție de situație, de exemplu prin prevederea de ancorări laterale la fiecare rând, la nivelele critice și numai în anumite rânduri la nivelele mai puțin critice. 275 în plus, este posibilă utilizarea și a altor ancorări laterale față de sistemul cu tije filetate descris mai sus. Astfel, este posibilă utilizarea șanțurilor 40-45 și respectiv 50-55, în care au fost realizate niște degajări cu o dimensiune mai mare decât secțiunea transversală a șanțurilor, la o distanță determinată față de muchiile formate de suprafața superioară 2 și de suprafața inferioară 3, respectiv cu pereții laterali 4, 5, 6 și 7. Ancorarea poate avea loc 280 prin intermediul unor tije prevăzute la ambele capete cu porțiuni evazate cu formă corespunzătoare. în cel mai simplu exemplu de realizare, acest lucru poate fi realizat prin prevederea în fiecare șanț, la o distanță determinată față de pereții laterali, a unei găuri transversale sau a unei găuri evazate perpediculare pe suprafața superioară 2 sau pe cea inferioară 3.

Elementul de ancorare poate cuprinde o tijă având două porțiuni de capăt îndoite cu un 285 unghi de 90°C. în cazul alegerii unui astfel de exemplu de realizare, poate fi suficientă prevederea unei singure degajări în suprafața superioară 2 sau în suprafața inferioară 3. în același mod, gaura filetată formată de cele două șanțuri filetate, executate simetric în suprafața

RO 119242 Β1 superioară și inferioară a elementului de zidărie, poate fi formată prin realizarea unor găuri asimetrice în formă de șanț. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul unor șanțuri cu secțiunea în formă de U, în care este complet încorporată și fixată o tijă filetată, închisă de către suprafața perfect plană a celuilalt element de zidărie superior. O tijă filetată, poate să fie instalată și îndepărtată fără dezasamblarea elementelor de zidărie prin contrast cu o tijă de distanțare (confecționată din sârmă de oțel îndoită).

în fig.9 și 10 este reprezentat un al treilea exemplu de realizare a unei zidării, conform invenției. Acest exemplu de realizare diferă, față de exemplele de realizare descrise mai sus, prin aceea că elementul de legătură este realizat din mai multe piese componente și prin forma elementului de deformare. în același timp, a fost adaptată forma orificiilor din elementele de zidărie.

Degajările 115 și 112 din elementele de construcție 101A și 101B reprezentate în fig.9 și 10 corespund degajărilor 15 și 12 ale elementelor de construcție 1A și 1B din fig.3 și 4. Degajarea 115 constă dintr-o porțiune exterioară tronconică 160, o porțiune intermediară cilindrică 161 și o porțiune superioară de formă tronconică 119 corespunzătoare umărului 19 din fig.2. în același mod, degajarea 112 este alcătuită dintr-o porțiune superioară 170, o porțiune intermediară 171 și o porțiune inferioară 116.

Elementul de legătură este realizat dintr-o tijă 131 care cel puțin în vecinătatea capetelor sale este prevăzută cu filet. Lungimea tijei corespunde practic înălțimii elementului de zidărie 101. Elementul de zidărie mai cuprinde o piuliță 180 având o înălțime puțin mai mică decât suma adâncimilor degajărilor 112 și 115. Filetele inferioare ale piuliței 180 sunt prevăzute la jumătate cu un opritor sau alt element similar, prin care se împiedică capătul filetului tijei 131 să se înfileteze mai departe în interiorul piuliței 180. Elementul de deformare 181 constă dintr-un inel cu un orificiu central cu un diametru corespunzător diametrului exterior al tijei 131. în jurul deschiderii este realizat un guler întors vertical 182, astfel încât inelul să poată aluneca peste capătul filetat al tijei cu oarecare forță de frecare. Diametrul exterior maxim al inelului 181 este practic egal cu diametrul porțiunilor intermediare 161 și 171 ale degajărilor 115 și respectiv 112. Se mai folosește, de asemenea, un inel de închidere 184 cu formă tronconică care se potrivește bine pe forma conică a porțiunii de fund 119 și respectiv 116.

Pentru a descrie ordinea operațiilor acestui exemplu de realizare, punctul de pornire este situația reprezentată în fig.9, în care se consideră că elementul de zidărie 101B este presat pe elementul de zidărie situat dedesubtul său prin tija 131, piulița 180 și inelul 184. Pentru poziționarea următoarelor elemente de zidărie, tijele 131 sunt introduse în deschiderile 110 și 111 ale acestora, și în același timp peste capătul inferior al tijelor 131 se așază un inel 181, iar la capătul superior se înfiletează incomplet un inel 184 și piulița 180. în acest mod elementele de legătură rămân în poziție în timpul manipulării elementului de zidărie. Dacă este cazul, elementul de zidărie poate fi deja pregătit și echipat în acest mod în timpul fabricării elementelor de zidărie, și poate fi furnizat în acest mod. Elementul de zidărie 101A se așază peste elementul de zidărie 101B, astfel încât capătul inferior al tijei 131 poate fi înfiletat în piulița 180 aparținând elementului de zidărie 101B. Datorită unei montări adecvate a piuliței 180, înfiletată pe tija 131 a elementului de zidărie 101 A, piulița 180 înfiletată inițial se înfiletează în continuare pe capătul superior, până când atinge opritorul intern, după care tija 131 începe să se rotească împreună cu piulița. Continuând înfiletarea suplimentară, inelul 184 va intra în contact cu porțiunea de fund 116. în acest mod, tija 131 este centrată în deschiderea 110. în timpul înfiletării ulterioare a piuliței 180 și tijei 131, capătul superior al piuliței 180 va presa pe elementul de deformare 181. După atingerea unei forțe de presare determinate, de exemplu de 1000 N, elementul 181 se va deforma, astfel încât în final este

RO 119242 Β1 comprimat între piulița 180 și porțiunea de fund 119. în același timp, elementul de zidărie 101A este presat de elementul de zidărie 101B până când forța de presare a atins o valoare de exemplu 3000 N. înfiletarea suplimentară a piuliței 180 și a tijei 131 este oprită. Fig.10 arată modul în care combinația dintre inel, piuliță și elementul de deformare sunt poziționate 340 după ce înfiletarea piuliței și tijei a luat sfârșit.

Este evident că în acest mod s-a obținut o ancorare a elementelor de zidărie, care corespunde în practică unei zidării descrise în legătură cu fig.5 și 6. Avantajul celui de-al treilea exemplu de realizare este acela că elementul de legătură este alcătuit în întregime din piese care sunt în mod normal disponibile pe piață și, din acest motiv, nu trebuie 345 fabricate în mod special. Aceasta poate avea ca efect obținerea unor economii importante în prețul de cost.

Este evident că invenția nu se restrânge la exemplele de realizare descrise și reprezentate în figuri și că se pot aduce numeroase modificări în cadrul întinderii protecției conceptului inventiv pus în evidență în revendicări. 350

Claims (9)

1. Revendicări

   1. Zidărie realizată cu element de legătură constituită din elemente de zidărie individuale (1) având o suprafață superioară și o suprafață inferioară, practic paralele una față de 355 alta, fiecare element de zidărie (1) având cel puțin un orificiu (10,11) pornind de la suprafața superioară și ajungând la suprafața inferioară, elementele de zidărie (1) putând fi poziționate unul peste altul astfel, încât orificiile (10,11) diferitelor elemente să fie aliniate unul față de altul și unde un element de legătură (30) poate fi dispus în fiecare orificiu (10,11), astfel încât un prim element de zidărie (1) care aparține elementului de legătură (30), poate fi pre- 360 sat de un al doilea element de zidărie (1), situat imediat dedesubtul primului element de zidărie (1), element de legătură (30) care este fixabil la elementul de legătură (30) aparținând celui de-al doilea element de zidărie (1) caracterizată prin aceea că elementul de legătură (30) al fiecărui element de zidărie (1) acționează asupra suprafeței superioare a acestui prim element de zidărie (1) și între suprafața inferioară a primului element de zidărie 365 și elementul de legătură (30) a celui de-al doilea element de zidărie (1) se aplică un element de deformare (35) care este deformat cu o primă forță predeterminată, inducând astfel o solicitare în elementul de legătură (30) al primului element de zidărie (1) și fiecare prim element de zidărie (1) este presat cu o a doua forță predeterminată pe un al doilea element de construcție (1). 370
2. 2. Zidărie conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că elementul de legătură (30) cuprinde o tijă (31) care poate fi fixată cu un capăt, capătul inferior, la o tijă (31) corespondentă a elementului de zidărie (1) imediat inferior, celălalt capăt al tijei (31), capătul superior, fiind prevăzut cu o porțiune lărgită (32) care presează pe suprafața superioară a elementului de zidărie. 375
3. 3. Zidărie conform revendicării 2, caracterizată prin aceea că cel puțin capătul inferior al tijei (31) este prevăzut cu filet.
4. 4. Zidărie conform revendicării 3, caracterizată prin aceea că capătul superior al fiecărei tije (31) este prevăzut cu o porțiune lărgită (32) având o gaură filetată (33), în care poate intra capătul inferior al tijei filetate (31) a unui element de zidărie (1) suprapus. 380
5. 5. Zidărie conform revendicării 4, caracterizată prin aceea că fiecare orificiu (10,

   11) din elementul de zidărie (1) este prevăzut în apropierea suprafeței superioare și/sau inferioare cu o degajare (12,13) pentru a primi porțiunea lărgită (32) a capătului superior al tijei (31) .

   RO 119242 Β1

   385

   390

   395
6. 6. Zidărie conform revendicării 5, caracterizată prin aceea că poziția degajării (12, 13) în suprafața superioară și/sau inferioară este definită cu o astfel de precizie, încât, prin porțiunea lărgită (32) se poate obține o corectă poziționare a elementelor de zidărie (1), unul față de celălalt.
7. 7. Zidărie conform revendicărilor 2...6, caracterizată prin aceea că porțiunea lărgită (32) și elementul de legătură (30) formează un tot.
8. 8. Zidărie conform revendicărilor 1...7, caracterizată prin aceea că elementul de deformare (35) este un inel având un corp tronconic.
9. 9. Zidărie conform revendicărilor 1...8, caracterizată prin aceea că pe suprafața superioară și/sau inferioară sunt prevăzute niște canale (40, 41, 42, 43, 44, 45) care se termină în pereții laterali, canalele (40, 41, 42, 43, 44, 45) fiind prevăzute cu filet, și în canalele (40,41,42,43,44,45) corespunzătoare elementelor de zidărie (1) învecinate pot fi poziționate niște tije filetate pentru formarea unei legături laterale.