RO119147B1 - Aminoacizi biciclici, procedeu pentru prepararea acestora, intermediari şi compoziţie farmaceutică - Google Patents

Abstract

Prezenta invenţie se referă la aminoacizi biciclici cu formula generală I: în care X este (CH$2$)$n$; R#2# este CO$2$R#4#, iar R#3# este hidrogen sau R#2# este hidrogen, iar R#3# este CO$2$R#4#; R#1# şi R#4# sunt, în mod independent, hidrogen, alchil C$1$-C$10$, alchenil C$2$-C$10$, aril sau arilalchil şi n este 1 sau o sare a acestora acceptabilă din punct de vedere farmaceutic, la procedeul pentru prepararea acestora, la intermediari în procedeul de preparare şi la o compoziţie farmaceutică care conţine aminoacizii biciclici, utilizabile pentru tratamentul tulburărilor neurologice şi psihiatrice. ŕ

Description

Prezenta invenție se referă la aminoacizi biciclici, la un procedeu pentru prepararea acestora, la niște intermediari în procedeul de preparare și la o compoziție farmaceutică care conține aminoacizii biciclici, utilizabile pentru tratamentul tulburărilor neurologice și psihiatrice.

în sistemul nervos central (SNC) al mamiferelor, transmisia impulsurilor nervoase este controlată de interacțiunea dintre un neurotransmițător, care este eliberat de către un neuron de expediere și un receptor de suprafață de pe un neuron de primire, provocând excitația acestui neuron de primire.

L-Glutamatul, care este cel mai abundent neurotransmițător în sistemul nervos central, mijlocește parcursul de excitație major la mamifere și este menționat ca fiind un aminoacid de excitație. Receptorii care răspund la glutamat sunt denumiți receptori de aminoacizi de excitație (Watkins și Evans, Ann. Rev. Pharmacol. Toxicol., 21, 165 (1981); Monaghan, Bridges și Cotman, Ann. Rev. Pharmacol. Toxicol., 29, 365 (1989); Watkins, KrogsgaardLarsen și Honore, Trans. Pharm. Sci., 11,25 (1990). Aminoacizii de excitație au o mare importanță fiziologică, jucând un rol într-o varietate de procese fiziologice, cum ar fi potențarea (învățare și memorie) pe termen lung, dezvoltarea plasticității sinaptice, controlul motor, respirația, reglarea cardiovasculară, stările emoționale și percepția senzorială.

Stimularea excesivă sau necorespunzătoare a receptorilor de aminoacizi de excitație conduce la vătămarea sau pierderea celulei neuronice pe calea mecanismului cunoscut sub denumirea de excitotoxicitate. Acest proces a fost considerat că mijlocește degenerarea neuronică într-o varietate de condiții. Consecințele medicale ale unei asemenea degenerări fac ca diminuarea acestor procese neurologice degenerative să constituie un important scop terapeutic.

Aminoacizii receptori de excitație sunt clasificați în două tipuri principale. Receptorii care sunt cuplați direct la spațiul liber al canalelor de cationi din membrana celulară a neuronilor sunt denumiți “ionotropici”. Acest tip de receptor a fost subdivizat în cel puțin trei subtipuri, care sunt definite de acțiunile depolarizante ale agoniștilor selectivi N-metil-D-aspartat (NMDA), acid a/fe-amino-3-hidroxi-5-metilizoxazol-4-propionic (AMPA) și acidul kainic (KA). Cel de al doilea tip principal de receptor este G-proteina sau receptorul aminoacid de excitație “metabotropic” legat ca mesager secund. Acest al doilea tip este cuplat la multiple sisteme de mesager secund, care conduc la hidroliza sporită a fosfoinozitidelor, activarea fosfolipazei D, la creșterea sau descreșterea formării de cAMP și la modificări în funcția canalului ionic (Schoepp și Conn, Trends in Pharmacol. Sci., 14,13 (1993)). Ambele tipuri de receptori se prezintă nu numai pentru a mijloci transmisia sinaptică normală de-a lungul traseului de excitație, ci participă, de asemenea, în modificarea conexiunilor sinaptice pe parcursul dezvoltării și de-a lungul vieții (Schoepp, Bockaert și Sladeczec, Trends in Pharmacol. Sci., 11, 508 (1990); McDonald și Johnson, Brain Research Reviews, 15, 41 (1990)).

Receptorii glutamat metabotropici reprezintă o familie heterogenă de receptori de glutamat care sunt legați la multiple trasee de mesager secund. în general, funcția acestor receptori este de a modula eliberarea presinaptică a glutamatului și sensitivitatea postsinaptică a celulei neuronice la excitația de glutamat. Receptorii glutamat metabotropici (mGluR) au fost împărțiri din punct de vedere farmacologic în două subtipuri. O grupă de receptori este cuplată pozitiv la fosfolipaza C, care provoacă hidroliza fosfoinozitidelor celulare (Pl). Această primă grupă este denumită receptori glutamat metabotropici legați - Pl. Cea de-a doua grupă de receptori este cuplată negativ la adenilciclază, care previne acumularea stimulată de forskolin a monofosfatului adenozin ciclic (cAMP) (Schoepp și Conn, Trends Pharmacol. Sci., 14,13 (1993)). Receptorii din această a doua grupă sunt denumiți receptori glutamat metabotropici legați - cAMP. Agoniștii receptorului glutamat metabotropici legați cAMP ar trebui să fie utilizabili în tratamentul condițiilor neurologice acute și cronice, precum și în tratamentul situațiilor psihiatrice.

RO 119147 Β1

Recent au fost descoperiți compuși care afectează receptorii glutamat metabotropici, dar care nu au efect asupra receptorilor glutamat ionotropici. Acidul (1S,3R)-1-aminociclopentan-1,3-dicarboxilic (1S.3R-ACPD) este un agonist al receptorilor glutamat metabotropici legați - Pl sau legați - cAMP (Schoepp, Johnson, True și Monn, Eur. J. Pharmacol., 207, 351 (1991); Schoepp, Johnson și Monn, J. Neurochem., 58,1184 (1992)). (2S,3S,4)-2-(carboxiciclopropil)glicina (L CCG-I) afost descrisă recent ca agonist receptor de glutamat metabotropic legat-cAMP selectiv; cu toate acestea, la concentrații mai ridicate, acest compus are activitate asupra receptorilor metabotropici legați - Pl (Nakagawa ș.a., Eur. J. Pharmacol., 184, 205 (1990); Hayashi ș.a., Br. J. Pharmacol., 107, 539, (1992); Schoepp ș.a., J. Neurochem., 63, pag. 769-772 (1994)).

Sunt cunoscuți aminoacizi bialiciclici utilizați ca agenți antiinflamatori la animale cu sânge cald (US 3704312).

Se cunosc, de asemenea, derivați de indan aminosubstituiți, folosiți pentru prepararea penicilinelor cu activitate antibiotică (US 3532744).

Invenția lărgește gama derivaților de aminoacizi cu noi compuși care prezintă formula generală I:

M>

^Y-_C02Rl IU

NHj în care X este (CH₂)_n; R² este CO2R⁴, iar R³ este hidrogen sau R² este hidrogen, iar R³ este CO2R⁴; R¹ și R⁴ sunt, în mod independent, hidrogen, alchil θΓθιο> alchenil C₂-C₁₀, arii sau arilalchil și n este 1 sau o sare a acestora, acceptabilă din punct de vedere farmaceutic.

Invenția constă și într-un procedeu pentru prepararea aminoacizilor biciclici definiți mai sus și cuprinde:

a) hidroliza compusului cu formula generală li:

în care X este (CH₂)_n, n este 1, R^2aeste CO2R^4a, iar R^3aeste hidrogen sau R^2a este hidrogen, iar R^este CO2R^4a, iar R⁴³ este o grupare protectoare a grupării carboxi în solvent organic, în mediu bazic, la temperatura camerei sau

b) reacția compusului cu formula generală III:

în care X, R^2a și R^3a mai sus definiți, cu cianură a unui metal alcalin și o sare de amoniu în solvent organic, la o temperatură între 25°C și temperatura de reflux, urmată de hidroliza compusului intermediar rezultat sau

RO 119147 Β1

c) hidroliza compusului cu formula generală IV:

în care R^1a este o grupă protectoare a grupării carboxi, iar X, R^2a și R^3a sunt definiți mai sus, urmate de îndepărtarea opțională a oricărei grupe protectoare a grupării carboxi și esterificarea opțională a uneia sau a ambelor grupări carboxi și separarea opțională a diastereomerilor și/sau descompunerea enantiomerilor, și prepararea opțională a sării acceptabile din punct de vedere farmaceutic, a compusului cu formula I.

Invenția constă și în intermediari pentru prepararea aminoacizilor definiți mai sus, care prezintă formula generală II:

în care X este (CH₂)_n, n este 1, R^2aeste CO2R^4a, iar R^este hidrogen sau R²³ este hidrogen, iar R³³ este CO2R^4a, iar R⁴³ este o grupare protectoare a grupării carboxi.

Invenția constă și într-o compoziție farmaceutică ce cuprinde compusul definit mai sus într-o cantitate de la 1 mg până la 500 mg, preferabil de la 5 mg la 200 mg, în asociere cu una sau mai multe substanțe purtătoare, diluanți sau excipienți acceptabili din punct de vedere farmaceutic.

Invenția prezintă avantaje prin aceea că se obțin compuși noi, cu proprietăți superioare în tratamentul tulburărilor neurologice sau al tulburărilor psihiatrice.

Compușii conform prezentei invenții sunt utilizabili într-o metodă pentru afectarea receptorilor glutamat metabotropici legați - cAMP, precum și ca metode pentru tratamentul tulburărilor neurologice sau a tulburărilor psihiatrice care au fost legate la receptorii aminoacizi de excitație, care cuprind administrarea compusului cu formula I. Exemple de tulburări neurologice care sunt tratate cu compusul cu formula I includ deficiențe cerebrale ca urmare a intervențiilor chirurgicale de by-pass cardiac și grefe, ischemie cerebrală (de exemplu, atac cerebral sau stop cardiac), leziuni ale măduvei spinării, leziuni ale capului, maladia Alzheimer, Coreea Huntington, scleroza laterală amiotrofică, demența indusă de SIDA, spasmul muscular, dureri de cap cu migrene, incontinență urinară, convulsii, hipoxia perinatală, leziuni neuronale hipoglicemice, toleranță la medicamente, sevraj și privarea de anumite medicamente (respectiv a opiaceelor, benzodiazepinelor, nicotinei, cocainei sau alcoolului etilic), încetarea fumatului, leziuni oculare și retinopatie, tulburări cognitive, maladia Parkinson indusă de medicamente sau idiopatică, stări emetice, edem cerebral, dureri cronice, tulburări de somn, sindromul Tourette, scăderea atenției și dischinezie tardivă. Exemple de tulburări psihiatrice care sunt tratate cu compusul cu formula I includ schizofrenia, anxietatea și tulburările înrudite (de exemplu, tulburări legate de stres sau de atacul de panică), depresie, tulburări bipolare, psihoze și tulburări obsesiv compulsive.

în compușii conform invenției, termenul “alchil Ο,-Ο,θ” reprezintă o catenă alchilică lineară, ramificată sau ciclică, având de la 1 până la 10 atomi de carbon. Grupări tipice lineare sau ramificate de alchil C,-C₁₀ includ grupările metil, etil, n-propil, izopropil, n-butil, izobutil, sec-butil, fert-butil, n-pentil, izopentil, neopentil, n-hexil, 2-metilpentil, 3-metilpentil,

RO 119147 Β1

4- metilpentil, 2,2-dimetilbutil, 2,3-dimetilbutil, 3,3-dimetilbutil, heptil, n-octil, 2,2-dimetilhexil,

2,5-dimetilhexil, 2-metilheptil, 4-metilheptil, 2,2,4-trimetilpentil, 2,3,4-trimetilpentil, nonil, 3,5,

5- trimetilhexil, decil, 3,7-dimetiloctil, și altele asemănătoare. Termenul “alchil Ο,-Ο₁₀” include în el și termenii “alchil Ο,-Οθ” și “alchil 0,-0/. Grupe alchil ciclice tipice includ ciclopropil, ciclobutil, ciclopentil, ciclohexil, cicloheptil și altele asemănătoare. Grupările tipice “alchil 0,- 155

C₆” includ metil, etil, n-propil, izopropil, n-butil, izobutil, sec-butil, te/ț-butil, n-pentil, izopentil, neopentil și n-hexil.

Termenul “alchenil C₂-C,₀” reprezintă catene alchilice nesaturate, liniare sau ramificate, având de la 2 până la 10 atomi de carbon și având una sau mai multe duble legături carbon-carbon, cum ar fi dienele și trienele. Această grupă include, de asemenea, atât izo- 160 merul E, cât și izomerul Z. Radicalii reprezentativi pentru această grupă includ vinii, alil, alenil, 1-butenil, 2-butenil, 2-metil-1-propenil, 3-butenil, 2-metil-2-propenil, butadienil, 1-pentenil, 2-pentenil, 2-metil-2-butenil, 4-pentenil, 3-metil-2-butenil, 3-metil-1,2-butadienil, 3-hexenil, 2-hexenil, 4-metil-3-pentenil, 4-hexenil, 5-hexenil, 3-metil-1-penten-3-il, 4-metil-3-pentenil,

6- metil-5-hepten-2-il, 7-octenil, 1 -octen-3-il, 3-nonenil, 2,4-dimetil-2,6-heptadienil, 3,7-dime- 165 til-6-octenil, 5-decenil, 9-decenil, 2,6-dimetil-7-octenil, precum și altele asemănătoare. Termenul “alchenil C₂-C,_o” include în el și termenul “alchenil C₂-C₆”.

“Compus stereoizomerie” reprezintă un izomer optic al compusului având formula I. Compușii stereoizomerici reprezentativi includ izomerul 1S, 2S, 5R, 6S, izomerul 1R, 2R, 5S, 6R, izomerul 1S, 2R, 5R, 6S, izomerul 1R, 2S, 5S, 6R, izomerul 1S, 2S, 5R, 6R, izomerul 170 1R, 2R, 5R, 6S, izomerul 1S, 2R, 5R, 6R, și izomerul 1R, 2S, 5S, 6S.

“Compus diastereoizomeric” reprezintă un amestec de 2 stereoizomeri non-superipozabili ai compusului având formula I. Compușii diastereoizomerici reprezentativi includ amestecul 1SR, 2SR, 5RS, 6SR, amestecul 1SR, 2RS, 5RS, 6SR, amestecul 1SR, 2SR, 5RS, 6RS și amestecul 1SR, 2SR, 5RS, 6RS. Compusul diastereomeric preferat este amestecul 175 1SR, 2SR, 5RS, 6SR. Enantiomerul preferat este 1S, 2S, 5R, 6S.

Termenul “grupare protectoare carboxi”, așa cum este utilizată aici, se referă la unul dintre derivații esteri ai grupării de acid carboxilic utilizați în mod obișnuit pentru a bloca sau proteja gruparea de acid carboxilic în timp ce reacțiile au loc la alte grupări funcționale. Protejarea grupărilor de acid carboxilic este descrisă în general de McOmie, Grupări de protec- 180 ție în Chimia Organică, Plenum Press, New York, 1973; și Greene și Wuts, Grupări protectoare în Sinteza Organică, Ed. a 2-a, John Wiley and Sons, New York, 1991. Exemple de asemenea grupări protectoare includ metil, etil, metoximetil, metiltiometil, trifenilmetil, benzii, 4-nitrobenzil, 4-metoxibenzil, 3,4-dimetoxibenzil, 2,4-dimetoxibenzil, 2,4,6-trimetoxibenzil, 2,4,6-trimetilbenzil, benzhidril, te/ț-butil, te/ț-amil, tritil, trimetilsilil, terț-butildimetil-silil, alil, 1- 185 (trimetilsililmetil)-prop-l -en-3-il și altele asemănătoare. Grupări protectoare carboxi preferate în mod deosebit sunt grupările alchil C,-C₆, cum ar fi metil sau etil. Termenul “carboxi protejat” se referă la o grupare de acid carboxilic având o grupare de protecție pentru carboxi.

Termenul “grupare protectoare a azotului”, așa cum este utilizat aici, se referă la substituenți la grupările amino care sunt în mod obișnuit utilizați pentru a bloca sau a proteja 190 grupa funcțională amino, în timp ce reacțiile se efectuează la alte grupări funcționale. Protecția grupărilor amino este descrisă în general de McOmie, Grupări protectoare în Chimia Organică, Plenum Press, New York, 1991; și Greene și Wuts, Grupări protectoare în Sinteza Organică, Ed. a 2-a, John Wiley and Sons, New York, 1991. Exemple de asemenea grupări protectoare pentru azot includ benzii, te/ț-butil, alil, trifenilmetil, te/ț-butildimetilsiliI, trifenilsilil, 195 formil, tritil, ftalimido, tricloracetil, cloroacetil, ftaloil, 2-nitrofenoxiacetil, benziloxicarbonil, metoxicarbonil, 2-metilbenziloxicarbonil, te/ț-butoxicarbonil, aliloxicarbonil, 2,2,2-tricloroetoxicarbonil, precum și altele asemănătoare. Termenul “amino protejat” se referă la o amină primară sau secundară având o grupare de protecție pentru azot.

RO 119147 Β1

Termenul “alcoxi Ο,-Οθ” reprezintă grupări cum ar fi metoxi, etoxi, n-propoxi, izopropoxi, n-butoxi, sec-butoxi, și tert-butoxi. Termenul “halogen” se referă la fluoro, cloro, bromo și iodo.

Termenul “alcoxicarbonil” înseamnă o grupare carboxil având o grupă alchil Ο,-Ο₆ atașată la atomul de carbon din carbonil printr-un atom de oxigen. Grupări reprezentative includ metoxicarbonil, etoxicarbonil, n-propoxicarbonil, n-butoxicarbonil, Fbutoxicarbonil și altele asemănătoare. Gruparea alcoxicarbonil preferată este metoxicarbonil.

Termenul “fenil substituit”, așa cum este utilizat aici, reprezintă o grupare fenil substituită cu unul sau mai mulți radicali aleși dintr-un grup constând din halogeni, hidroxi, ciano, nitro, alchil Ο,-Cg, alcoxi C _rC ₄ alcoxicarbonil, carboxi protejat, carboximetil, hidroximetil, amino, amino protejat, aminometil sau trifluorometil. Exemple de grupare fenil substituită includ 4-clorofenil, 2,6-diclorofenil, 2,5-diclorofenil, 3,4-diclorofenil, 3-clorofenil, 3-bromofenil, 4-bromofenil, 3,4-dibromofenil, 3-cloro-4-fluorofenil, 2-fluorofenil, 4-hidroxifenil, 3-hidroxifenil,

2.4- dihidroxifenil, 3-nitrofenil, 4-nitrofenil, 4-cianofenil, 4-metilfenil, 4-etilfenil, 4-etoxifenil, 4carboxifenil, 4-hidroximetil-fenil, 4-aminofenil, 4-propilfenil, 4-butilfenil, 4-fe/ț-butil-fenil, 3fluoro-2-metilfenil, 2,3-difluorofenil, 2,6-difluorofenil, 2,6-dimetilfenil, 2-fluoro-5-metil-fenil, 2,4,6-trifluorofenil,2-trifluorometilfenil,2-cloro-5-trifluorometilfenil,2,4-bis(trifluorometil)-fenil,

3.5- bis(trifluorometil)-fenil, 2-metoxifenil, 3-metoxifenil, 3,5-dimetoxifenil, 4-hidroxi-3-metilfenil, 3,5-dimetil-4-hidroxifenil, 4-hidroxi-3-(hidroximetil)fenil, 2-amino-5-metilfenil, 4-amino-3trif luorometilfenil, 3-amino-4-hidroxifenil, 2-metil-4-nitrofenil, 4-metoxi-2-nitrofenil, 2,4-dinitrofenil, 3-ciano-4-nitrofenil, precum și altele asemenea.

Termenul “arii” reprezintă grupări ca fenil, fenil substituit și naftil. Termenul “arilalchil” reprezintă o grupare alchil 0,-0₄ purtând una sau mai multe grupări arii. Grupări reprezentative includ benzii, 2-nitrobenzil, 4-nitrobenzil, 1 -feniletil, 2-feniletil, 3-fenilpropil, 4-fenilbutil, 2-metil-2-fenilpropil, (4-clorofenil)metil, (2,6-diclorofenil)-metil, bis(2,6-diclorofenil)metil, (4-hidroxifenil)-metil, (2,4-dinitrofenil)metil, trifenilmetil, (4-metoxifenil)difenilmetil, bis(4-metoxifenil)metil, alfa-naftildifenilmetil, bis-(2-nitrofenil)metil, și alții asemănători.

Termenul “afectare” se referă la compusul din formula I, acționând ca un agonist la un receptor amino acid de excitație. Termenul “receptor de aminoacid de excitație” se referă la un receptor glutamat metabotropic, un receptor care este cuplat la efectorii celulari prin intermediul proteinelor de legare - GTP. Termenul “receptor de glutamat metabotropic legat cAMP” se referă la un receptor metabotropic care este cuplat pentru inhibarea activității adenilat ciclazei.

Termenul “tulburare neurologică” se referă la condiții neurodegenerative acute și cronice, incluzând deficiențe cerebrale ca urmare a intervențiilor chirurgicale de by-pass cardiac și grefe, ischemie cerebrală, (de exemplu atac cerebral rezultând din stop cardiac), leziuni ale măduvei spinării, leziuni ale capului, maladia Alzheimer, Coreea Huntington, scleroză laterală amiotrofică, demență indusă de SIDA, hipoxia perinatală, leziuni neuronale hipoglicemice, leziuni oculare și retinopatie, tulburări cognitive, maladia Parkinson indusă de medicamente sau idiopatică. Acest termen include, de asemenea, alte condiții neurologice care sunt provocate de disfuncția glutamatului, incluzând spasmele musculare, durerile de cap cu migrenă, incontinență urinară, toleranță la medicamente, sevraj și privarea de anumite medicamente (de exemplu, opiacee, benzodiazepine, nicotină, cocaină sau alcool etilic), încetarea fumatului, stări emetice, edem cerebral, dureri cronice, tulburări de somn, convulsii, sindromul Tourette, scăderea atenției, precum și dischinezie tardivă.

Termenul “tulburări psihiatrice” se referă atât la condiții psihiatrice acute, cât și la cele cronice, incluzând schizofrenia, anxietatea și tulburările corelate (de exemplu, tulburările cardiovasculare legate de stres și de atac de panică), depresie, tulburări bipolare, psihoze, precum și tulburări obsesiv compulsive.

R0119147 Β1

Prezenta invenție include săruri ale compușilor având formula I, acceptabile din punct de vedere farmaceutic. Aceste săruri pot exista în conjuncție cu porțiunea acidă sau bazică 250 a moleculei și pot exista ca adiție acidă, săruri primare, secundare, terțiare sau cuaternare de amoniu, metale alcaline sau de metale alcalino-pământoase. în general, sărurile de adiție la acizi se prepară prin reacția dintre un acid și un compus având formula I. Sărurile metalelor alcaline și alcalino-pământoase se prepară în general prin reacția dintre forma de hidroxid a sării metalului dorit cu un compus având formula I, în care R¹ și/sau R⁴ este hidrogen. 255 Acizii utilizați în mod obișnuit pentru a forma asemenea săruri includ acizi anorganici cum ar fi acidul clorhidric, acidul bromhidric, acidul iodhidric, acidul sulfuric, acidul fosforic, precum și acizi organici cum sunt acidul p-toluensulfonic, metansulfonic, acidul oxalic, acidul p-bromfenilsulfonic, acidul carbonic, acidul succinic, acidul citric, acidul benzoic și acidul acetic, precum și acizi anorganici și acizi organici înrudiți. Asemenea săruri acceptabile din 260 punct de vedere farmaceutic includ astfel sulfat, pirosulfat, bisulfat, sulfit, bisulfit, fosfat, amoniu, fosfat monoacid, fosfat diacid, metafosfat, pirofosfat, clorură, bromură, iodură, acetat, propionat, decanoat, caprilat, acrilat, formiat, izobutirat, caprat, heptanoat, propiolat, oxalat, malonat, succinat, suberat, sebacat, fumarat, hipurat, maleat, butin-1,4-dioat, hexin-1,6dioat, benzoat, clorobenzoat, metilbenzoat, dinitrobenzoat, hidroxibenzoat, metoxibenzoat, 265 ftalat, sulfonat, xilensulfonat, fenilacetat, fenilpropionat, fenilbutirat, citrat, lactat, a/fa-hidroxibutirat, glicolat, maleat, tartrat, metansulfonat, propansulfonat, naftalen-1-sulfonat, naftalen2-sulfonat, mandelat, magneziu, tetrametilamoniu, potasiu, trimetilamoniu, sodiu, metilamoniu, calciu, precum și alte săruri asemănătoare.

Compușii având formula I din prezenta invenție posedă 4 atomi de carbon asimetrici. 270 Centrii asimetrici sunt atomul de carbon substituit care poartă grupările amino și carboxil, atomul de carbon de care sunt atașați radicalii R² și R³ și cei doi atomi de carbon care includ inelul. Carbonii asimetrici sunt la pozițiile 2,6,1 și respectiv 5. Ca urmare, compușii din prezenta invenție pot exista ca izomeri esențial optic puri, un amestec de doi enantiomeri (incluzând modificările racemice), precum și ca un amestec de doi diastereomeri. Atunci când R² 275 este CO2R⁴, iar R¹, R³ și R⁴ sunt hidrogen, stereoizomerul cel mai preferat și activ din punct de vedere biologic, determinat prin încercări de legare a receptorului, are o rotație optică pozitivă (aD). Structura cristalului singular al acestui cel mai preferat enantiomer a fost rezolvată cu ajutorul razelor X, prezentând o configurație stereochimică relativă așa cum este arătat în cele ce urmează mai jos: 280

285

Configurația stereochimică absolută a acestui enantiomer cel mai preferat a fost determinată ca fiind 1S, 2S, 5R, 6S. Prezenta invenție include, prin urmare, compușii stereoizomerici cu formula I, compușii având aceeași configurație stereochimică preferată, amestecuri de enantiomeri conținând această configurație stereochimică preferată (incluzând racemații), 290 precum și amestecuri de diastereoizomeri conținând această configurație stereochimică preferată.

Cu toate că toți compușii cu formula I din prezenta invenție se consideră că afectează în mod selectiv receptorii glutamat metabotropici legați - cAMP, cuplați - negativ, anumiți compuși din prezenta invenție sunt preferați în vederea unei asemenea utilizări. Este 295 preferabil ca, R² să fie CO₂R⁴, R³ să fie hidrogen, iar R¹ și R⁴ să fie în mod independent hidrogen, alchil CrC₆, arii sau arilalchil. Compușii reprezentativi din această grupă preferată

RO 119147 Β1 având formula I includ: acid 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6- dicarboxilic, dimetil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat, dietil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat, dibutil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat, dihexil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat, difenil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat și dibenzil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat. Acești compuși din prezenta invenție sunt mai preferabili pentru a fi utilizați în afectarea receptorilor glutamat metabotropici legați-cAMP. Preferabil, R¹ și R⁴ sunt în mod independent hidrogen,alchil Ο,-Οθ, arii sau arilalchil. Compușii reprezentativi din această grupă mai preferată de compuși includ acid 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic, dimetil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat, dietil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-

2,6-dicarboxilat, dibutil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat, difenil 2-aminobiciclo [3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat și dibenzil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat.

Anumiți compuși sunt preferați pentru a fi utilizați în afectarea receptorilor glutamat metabotropici legați - cAMP. Este preferabil ca R¹ și R⁴ să fie în mod independent hidrogen sau alchil G-Q,. Compușii reprezentativi din această grupă preferată de compuși includ acid 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic, dimetil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat, dietil 2-aminobiciclo[3,1,0]hexan-2,6-dicarboxilat, dibutil 2-aminobiciclo[3.1,0]hexan-2,6dicarboxilat precum și dipropil 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat.

Este preferabil ca compusul având formula I să fie acid (+)-2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-acid dicarboxilic, alchil C^G», arii sau arilalchil al acestuia sau o sare acceptabilă din punct de vedere farmaceutic al acestui acid dicarboxilic.

Cu toate că toți compușii având formula X din prezenta invenție se consideră a fi utilizabili pentru sinteza compușilor având formula I, anumiți compuși sunt preferați. Este preferabil ca R²³ să fie CO₂R*’ și R³³ să fie hidrogen. Mai preferabil, R⁴³ este hidrogen sau o grupă alchil Ci-Ce, de exemplu o grupă etil.

Compușii cu formula I din prezenta invenție sunt în general sintetizați prin ciclopropanarea 2-cicloalchen-1-onei, compus cu formula II în care X este cel definit mai sus pentru compușii având formula I. Compușii având formula I în care R³ este hidrogen și R² este CO₂R⁴ sunt preparați după cum este arătat în schema I:

Schema I

II

COaKt

V

VI

RO 119147 Β1 în general, compusul având formula II reacționează cu (grupa carboxi protejată) bromură de metil dimetilsulfoniu pentru a produce compusul biciclic având formula III, în care R⁴³ este o grupare de protejare a grupării carboxi. Acest compus este convertit la un aminoacid printr-o reacție Bucherer-Bergs sau Strecker, urmată de hidroliză și esterificare pentru a produce compușii având formula IV ca un amestec de izomeri. Acest amestec izomeric 350 este separat pentru a produce compușii având formula V și formula VI. Acești compuși sunt apoi hidrolizați pentru a produce compușii având formula I, în care R² este CO₂R⁴, iar R¹ și R⁴ sunt hidrogen.

Mai specific, o 2-cicloalchen-1-onă este pusă să reacționeze cu (grupa carboxi protejată) bromură de metil dimetil-sulfoniu pentru a produce compusul biciclic intermediar III. 355 Această ciclopropanare este în mod convențional efectuată într-un solvent organic în prezența unei baze aminice. Solvenți adecvați pentru această reacție includ acetonitril, diclormetan, benzen, toluen și xileni; preferabil acetonitril sau diclormetan. Baze aminice adecvate a fi utilizate în această reacție sunt baze non-nucleofile cum ar fi 1,8-diazabiciclo[5.4.0] undec-7-enă, piridină și colidină. Baza aminică preferată a fi utilzată în această reacție este 360 1,8-diazabiciclo[5.4.0]undec-7-enă. Este preferabil ca bromură de carboetoximetil dimetilsulfoniu să reacționeze cu baza aminică producând etil(dimetil-sulfuraniliden)acetat in situ. Amestecul rezultat este tratat cu 2-cicloalchen-1-onă. Exemplele de 2-cicloalchen-1-one includ 2-ciclopenten-1-onă, 2-ciclohexen-1-onă, 2-ciclohepten-1-onă precum și 2-cicloocten1-onă. Reacția este în general efectuată la o temperatură de aproximativ 25°C până la 365 aproximativ 50°C, preferabil la o temperatură de aproximativ 25°C până la aproximativ 30°C. Reacția este în general completă după aproximativ 18 h până la aproximativ 3 zile.

Compusul intermediar biciclic III este convertit la un aminoacid biciclic printr-o reacție Strecker sau o reacție Bucherer-Bergs, urmată de hidroliza compușilor intermediari (Krauch și Kunz, Organic Name Reactions, 76, (1964) (vezi referințele incluse aici). Este preferabil 370 ca cetona biciclică având formula III să reacționeze cu o soluție apoasă de cianură de potasiu sau cianură de sodiu și carbonat de amoniu, pentru a produce compușii intermediari de hidantoină. Această reacție este în mod obișnuit efectuată într-un solvent alcoolic, cum ar fi alcoolul etilic sau alcoolul metilic. Reacția este în mod obișnuit efectuată la o temperatură de aproximativ 25°C până la aproximativ temperatura de reflux a solventului, preferabil până 375 la aproximativ 50°C. Reacția este în general completă după aproximativ 18 h. Hidantoinele izomerice pot fi izolate și purificate așa cum se va descrie aici mai jos. Este preferabil ca amestecul de hidantoine izomerice să fie hidrolizat utilizând hidroxid de sodiu și ulterior esterificate, fără izolare sau purificare, într-un compus având formula V sau formula VI. Această hidroliză este în mod obișnuit efectuată la temperatura de reflux a solventului, timp de 380 aproximativ 15 h până la aproximativ 20 h.

Produsele hidrolizei, un amestec de compuși izomeri având formula I, în care R¹ este hidrogen, sunt preferabil esterificate înainte de separarea diastereomerilor și enantiomerilor. Atunci când gruparea de protecție a grupei carboxi este îndepărtată în timpul hidrolizei, un diester este ulterior preparat. O soluție de acid carboxilic sau acid dicarboxilic într-un alcool, 385 cum ar fi metanol, etonol, izopropanol sau n-butanol, este tratată cu clorură de tionil și încălzită până la reflux. în mod obișnuit, o soluție a produsului de hidroliză este răcită până la temperatura de aproximativ 0°C înainte de adăugarea clorurii de tionil. Esterificarea este în general completă după aproximativ 48 h.

Produsele diastereomerice, compușii având formula V și formula VI, sunt separați 390 folosind metodele standard. Metodele preferate de separare sunt cristalizarea și/sau cromatografia. Compușii având formula V și formula VI pot fi cristalizați în mod selectiv prin formarea unei sări de adiție la acid, cum ar fi sarea oxalat. Această sare este preparată prin tratarea unei soluții de acetat de etil, conținând un amestec de compuși având formula V și

RO 119147 Β1 formula VI, cu un acid oxalic și etanol. Poate fi adăugat etanol suplimentar pentru a ajuta cristalizarea unuia dintre diastereomeri. Această procedură conduce la un material cristalin îmbogățit în unul dintre izomeri, precum și la un filtrat (soluția mumă) îmbogățit în celălalt izomer. Compușii pot fi în continuare purificați folosind metoda cromatografică, cum ar fi, de exemplu, cromatografia cu silicagel.

Compușii având formula V și formula VI sunt hidrolizați, în cazul în care este necesar, iar gruparea de protecție a grupei carboxi este îndepărtată pentru a prepara compușii având formula I, în care R¹ și R⁴ reprezintă hidrogen. Compușii sunt în mod obișnuit hidrolizați prin tratare cu o soluție a compusului având formula V și formula VI într-un solvent organic, cum ar fi de exemplu tetrahidrofuran, cu o bază apoasă, cum ar fi hidroxidul de sodiu. Această hidroliză este efectuată în mod obișnuit la temperatura camerei și necesită o durată de timp de aproximativ 18 h în vederea completării reacției. Grupările protectoare ale grupei carboxi sunt îndepărtate folosind metode sintetice standard. Vezi McOmie și Greene și Wuts.

Enantiomerii fiecărei perechi de diastereomeri ai compușilor intermediari având formula V și formula VI sunt descompuși folosind metode de descompunere standard. Vezi Jacques, Collet și Wilen, Enantiomers, Racemates and Resolutions, (1981). Metoda preferată pentru rezoluția (descompunerea) enantiomerilor este formarea sărurilor diastereomerice între modificările racemice și agenții de descompunere activi din punct de vedere optic (chiral). Vezi Jacques, Collet și Wilen, Capitolul 5. Compușii având formula V și formula VI, în care R^4a reprezintă o grupare de protejare a grupării carboxi, pot fi descompuși folosind agenți de descompunere chirali acidici. Exemple de agenți de descompunere chirali acizi includ (+)-acid camforic și (-)-acid dibenzoiltartric, acid diacetoncetogulonic, lasalocid, (+) și (-)-acid mandelic, (+) și (-)-acid malic, (+) și (-)-acid quinic, (+) și (-)-acid tartric, (+)-acid d/-p-toluoil-D-tartric și (-)-acid d/-p-toluoil-L-tartric. Agenți de descompunere acizi preferați pentru descompunerea compușilor având formula V și formula VI, în care R^4a reprezintă o grupare de protejare a grupării carboxi, sunt (+)-acid c//-p-toluoil-D-tartric și (-)-acid d/-p-toluoil-L-tartric. Compușii având formula V și formula VI, în care R^4a reprezintă hidrogen, pot fi descompuși folosind agenți de descompunere chirali bazici. Un exemplu de agent de descompunere chiral bazic este (S)-l-feniletilamina.

Ca o alternativă, compușii biciclici având formula III pot fi convertiți la un amestec de hidantoine diastereomerice, așa cum este arătat în schema II.

Schema II

Compușii intermediari biciclici având formula III, preparați așa cum s-a descris mai înainte, sunt puși să reacționeze cu o soluție de cianură de potasiu sau cianură de sodiu și carbonat de amoniu pentru a produce intermediarii hidantoinici diastereomerici, compușii având formula VII și formula VIII. Aceată reacție este în mod obișnuit efectuată într-un amestec de apă și alcool, cum ar fi alcoolul metilic sau alcoolul etilic. Reacția este efectuată la o temperatură de aproximativ 55°C până la aproximativ 60°C și este în general completă după

RO 119147 Β1 aproximativ 18 h până la aproximativ 4 zile. Produsele diastereomerice sunt separate folosind metode standard, cum ar fi de exemplu cristalizarea și /sau cromatografia. Este preferabil ca, respectiv, compușii având formula VII și formula VIII să fie separați prin cristalizare.

Compușii având formula VII și formula VIII, în care R^4a reprezintă hidrogen, pot fi descompuși folosind agenți de descompunere chirali bazici. Un exemplu de agent de descompunere chiral bazic este (R)-l-feniletilamina.

Intermediarii hidantoinici, compușii având formula VII și formula VIII, pot fi convertiți în compusul având formula I, în care R¹ și R⁴ sunt hidrogen, prin hidroliză. Grupa hidantoină și grupa ester sunt hidrolizate folosind o bază apoasă, cum ar fi hidroxidul de sodiu sau un acid în soluție apoasă, cum ar fi acidul clorhidric. Această hidroliză este în mod obișnuit efectuată la o temperatură de aproximativ 100°C până la aproximativ 150°C. Compusul rezultat având formula I este purificat folosind cromatografia cu schimbări de ioni.

Compușii având formula I, în care R² este hidrogen, iar R³ este CC^R⁴³, sunt preparați așa cum este arătat în schema III.

445

450

455

II

460

465

470

O 2-cicloalchen-1-onă este pusă să reacționeze cu (dimetilsulfuraniliden)acetat cu gruparea carboxi protejată pentru a produce compușii intermediari cu formula III și formula IV biciclici izomerici. Această ciclopropanare este efectuată într-un solvent organic la o temperatură de aproximativ 45°C până la aproximativ 85°C. Solvenții corespunzători includ benzen, toluen, xilen, precum și acetonitril. Este preferabil ca reacția să se efectueze în benzen ca solvent, la temperatura de 50°C. Produsele diastereomerice sunt separate utilizând cromatografia pe silicagel. Compusul având formula IX este convertit în compuși având formula I folosind proceduri descrise mai înainte pentru conversia compușilor având formula III.

Compușii având formula III, în care X reprezintă CH₂ pot fi, de asemenea, preparați după cum este arătat în schema IV.

Schema IV

475

480

485

490

RO 119147 Β1

Compusul având formula XI este pus să reacționeze cu bromură de metil dimetilsulfoniu (cu gruparea carboxi protejată) pentru a produce compusul având formula XII, în care R⁴³ este o grupare protectoare a grupei carboxi. Reacția este efectuată în mod convenabil în conformitate cu o metodă analoagă celei descrise aici pentru ciclopropanarea compusului având formula II. Compusul rezultat având formula XII este apoi convertit într-un compus având formula XIII prin încălzire, de exemplu la o temperatură în domeniul de la 160 până la 500°C, preferabil în domeniul de la 180 până la 300°C. încălzirea compusului având formula XII eliberează ciclopentadienă. Procedura este efectuată în mod convenabil sub o atmosferă de gaz inert, cum ar fi azotul, și în prezența unui solvent organic inert, cum ar fi diclorbenzen. Compusul rezultat având formula XIII este apoi convertit într-un compus având formula III, prin reducere, de exemplu prin hidrogenare în prezența catalizatorului paladiu pe cărbune activ. Reducerea este efectuată în mod convenabil la o temperatură în domeniul de la 0 până la 50°C. Solvenții corespunzători pentru reducere includ alcooli, cum este alcoolul etilic, ester cum ar fi acetatul de etil, hidrocarburi aromatice cum ar fi toluen și amide cum ar fi dimetilformamidă.

Trebuie apreciat că prin utilizarea unui compus optic activ având formula XI ca material de pornire, se poate obține un compus optic activ având formula III.

Compușii având formula XIII se consideră a fi compuși noi și sunt prevăzuți ca un aspect suplimentar al invenției de față.

Compusul având formula XI (incluzând formele optic active) poate fi preparat în conformitate cu metoda descrisă de Klunder și alții, Tetrahedron Lett., 1986,27,2543 și Takano și alții, Synlett, 1991, 636.

Compușii având formula I, în care R¹ și R⁴ sunt alchil 0,-0,,,, alchenil C2-C10, arii, sau arilalchil, sunt preparați din compușii corespunzători în care R¹ și R⁴ sunt hidrogen. Acești compuși sunt în mod obișnuit preparați folosind metodologii sintetice standard. într-un exemplu tipic, compusul având formula I, în care R¹ și R⁴ sunt hidrogen, poate să reacționeze cu alchil C,-C10, alchenil C₂-C₁₀, arii, sau arilalchil alcool în prezența unui acid pentru a produce esterul corespunzător. în mod obișnuit, această reacție este efectuată cu un exces de alcool în prezența unei cantități catalitice de acid sulfuric concentrat.

Compușii având formula I, în care R¹ și R⁴ nu sunt identici pot fi preparați dintr-un diacid, R¹ și R⁴ sunt hidrogen, folosind tehnici de sinteză organică standard. De exemplu, este aplicabil chimismul care a fost dezvoltat pentru funcționalizarea selectivă a grupărilor carboxil al acidului glutamic și acidului aspartic. Ca o alternativă, prin alegerea grupării protectoare pentru carboxi la compusul având formula X, care este stabil în condiții de hidroliză pentru gruparea hidantoin, grupările carboxilice pot fi manipulate într-un mod selectiv.

Se dau în continuare exemple care ilustrează în continuare compușii din prezenta invenție, precum și metodele utilizate pentru sinteza lor. Toate experimentele au fost conduse la presiuni pozitive de azot sau argon uscat. Toți solvenții și reagenții au fost aprovizionați din surse comerciale și utilizate așa cum s-au primit, în afară de cazul că se specifică altfel. Tetrahidrofuran (THF) uscat a fost obținut prin distilare din sodiu sau sodiu benzofenon cetii înainte de utilizare. Spectrul de rezonanță magnetică nucleară a protonului (¹H RMN) a fost obținut pe un spectometru GE QE-300 la 300,15 MHz, un spectometru Bruker AM-500 la 500 MHz, sau un spectometru Bruker AC-200P la 200 Mhz. Spectroscopia de masă cu bombardarea atomului liber (Free Atom Bombardment Mass Spectroscopy FABMS) a fost efectuată pe un aparat VG ZAB-2SE. Spectroscopia de masă cu desorbția câmpului (Field Desorbtion Mass Spectroscopy - FDMS) a fost efectuată folosind fie un aparat VG 70SE, fie un instrument Varian MAT 731. Rotația optică a fost măsurată folosind un polarimetru Perkin-Elmer 241. Separarea cromatografică pe un Waters Prep 500 LC a fost efectuată în general folosind un gradient linear al solventului indicat în text. Reacțiile au fost

RO 119147 Β1 în general monitorizate pentru a fi complete folosind cromatografia în strat subțire (Thin Layer Cromatography - TLC). Cromatografia în strat subțire a fost efectuată folosind E. 545 Merck Kieselgel 60 F₂₅₄ talere, 5x10 cm, 0,25 mm grosime. Urmele au fost detectate folosind o combinație de ultra-violete și detecție chimică (plăci cufundate într-o soluție cerică de molibdat de amoniu (75 g molibdat de amoniu și 4 g cerium (IV) sulfat în 500 ml de acid sulfuric apos de concentrație 10%) și apoi încălzite pe o placă fierbinte). Cromatografia “flash” a fost efectuată așa cum este descris de Still și alții. Still, Kahn și Mitra, J. Org. Chem., 43, 550

2923 (1978). Analizele elementare pentru carbon, hidrogen și azot au fost determinate pe un Control Equipment Corporation 440 Elemental Analyser, sau au fost efectuate de Universal Complutense Analytical Centre (Faculdad de Farmacia, madrid, Spain). Punctele de topire au fost determinate în capilare de sticlă deschise pe un aparat pentru puncte de topire cu baie de aer fierbinte Gallenkamp sau pe un aparat Buchi pentru determinarea punctelor 555 de topire și sunt necorectate. Numărul în paranteze după numele compusului se referă la numărul compusului.

Preparatul 1. Bromură de carboetoximetil dimetilsulfoniu

O soluție de bromoacetat de etil în cantitate de 265 g și 114 g sulfură de dimetil în

500 ml acetonă este agitată la temperatura camerei. După 3 zile compusul din titlu este izo- 560 lat prin filtrarea amestecului de reacție. Punct de topire: 88...90°C.

Exemplul 1. (1SR, 5RS, 6SR)-2-oxobiciclo[3.1.0]hexan-6-carboxilat de etil

O suspensie de 45,5 g bromură de carboetoximetil dimetilsulfoniu în 350 ml toluen se tratează cu 30,2 g 1,8-diazobiciclo[5,4,0]undec-7-enă. Amestecul rezultat se agită la temperatura camerei. După 1 h, amestecul de reacție se tratează cu 19,57 g 2-ciclopenten-2- 565 onă. După o perioadă de timp adițională de 18 h, amestecul de reacție se adăugă la o soluție de acid clorhidric/clorură de sodiu 1N. Amestecul rezultat se extrage cu dietileter. Extractele de eter combinate se usucă pe un strat de sulfat de magneziu, se filtrează și se concentrează în vacuum. Reziduul se purifică folosind cromatografia pe silicagel, eluția făcându-se cu un gradient liniar de 10% amestec acetat de etil/hexani până la 50% amestec 570 acetat de etil/hexani, obținându-se o cantitate de 22,81 g din compusul din titlu. Punct de topire: 36...38°C.

FDMS: m/z = 168(M⁺).

Analiza pentru compusul C₉H₁₂O₃:

Calculat: C, 64,27 H, 7,19 575

Găsit: C, 64,54 H, 7,11

Exemplul 2. (1SR, 2RS, 5RS, 6SR)2-aminobiciclo (3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilatde dietil (1) și (1SR, 2SR, 5RS, 6SR) 2-aminobiciclo(3.1.0)hexan-2,6-dicarboxilatde dietil (2) 580

O soluție din compusul preparat așa cum este descris în exemplul 1 în cantitate de

22,81 g în 200 ml alcool etilic se tratează cu o soluție apoasă de 9,71 g cianură de potasiu și 21,2 g carbonat de amoniu în 200 ml apă. Amestecul rezultat se încălzește până la temperatura de aproximativ 50°C. După aproximativ 18 h, amestecul de reacție se lasă să se răcească până la temperatura camerei și se tratează cu 16,2 g hidroxid de sodiu. Amestecul 585 rezultat este încălzit la reflux. După circa 18 h, amestecul de reacție este lăsat să se răcească până la temperatura camerei, apoi se răcește până la temperatura de 0°C. Se corectează pH-ul amestecului rece până la valoarea de 1 prin adăugare de acid clorhidric concentrat. Acest amestec se concentrează până la sec în vacuum. Reziduul se dizolvă în alcool etilic, se răcește până la temperatura de 0°C, și se tratează cu 80,6 g clorură de tionil. 590

Amestecul rezultat se încălzește până la obținerea refluxului. După aproximativ 48 h, amestecul de reacție se concentrează până la sec în vacuum. Reziduul se tratează cu o soluție

RO 119147 Β1 de hidroxid de sodiu 1N, iar amestecul rezultat se extrage cu dietileter. Extractele eterice combinate se usucă pe un strat de carbonat de potasiu, se filtrează și se concentrează în vacuum, obținându-se o cantitate de 24,6 g de amestec de compuși din titlu.

Exemplul 3. (1SR, 2SR, 5RS, 6SR)2-aminobiciclo[3.1,0]hexan-2,6-dicarboxilat de dietil (2)

O soluție din compușii preparați, așa cum este descris în exemplul 2, în cantitate de 20,71 g în 200 ml acetat de etil se tratează cu o soluție de 15,46 g acid oxalic în 50 ml alcool etilic. Amestecul rezultat se agită la temperatura camerei. După 1 h, amestecul se tratează suplimentar cu 50 ml alcool etilic. Dup 18 h, amestecul se filtrează, iar filtratul se evaporă până la sec în vacuum. Reziduul se tratează cu o soluție de hidroxid de sodiu 1N, iar amestecul rezultat se extrage cu dietileter. Extractele eterice combinate se spală cu saramură (solă), se usucă pe un strat de carbonat de potasiu, se filtrează și se concentrează în vacuum. Reziduul se purifică cu ajutorul cromatografiei pe silicagel, eluția făcându-se cu clorură de metilen:hidroxid de amoniu 5%/metanol (97:3), obținându-se o cantitate de 15,41 g din compusul din titlu.

FDMS: m/z = 242(M + H).

Analiza pentru compusul C₁₂H₁₉NO₄: Calculat: C, 59,74; H, 7,94; N, 5,81

Găsit: C, 59,78; H, 8,13; N, 5,77.

Exemplul 4. Acid(1SR, 2SR, 5RS, 6SR)Acid-2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic (3)

O soluție din compusul preparat așa cum este descris în exemplul 3 în cantitate de

3,1 g în 25 ml soluție hidroxid de sodiu 2N și 25 ml tetrahiodrofuran se agită la temperatura camerei. După aproximativ 18 h, tetrahidrofuranul este îndepărtat sub presiune redusă, iar pH-ul soluției rezultate este corectat la valoarea de 9. Compusul din titlu este purificat folosind cromatografia cu schimbători de ioni (Bio-Rad AG1-X8), eluția făcându-se cu un amestec 50% acid acetic/apă, obținându-se o cantitate de 2,12 g. Punct de topire: mai mare de 250°C (descompunere).

FDMS: m/z = 186(M + H).

Analiza pentru compusul CgH^NC^:

Calculat: C, 51,89; H, 5,99; N, 7,56

Găsit: C, 51,74; H, 6,15; N, 7,45.

Exemplul 5. Clorhidrat de (1SR, 2SR, 5RS, 6SR)2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6dicarboxilat de dietil

O soluție din compusul preparat așa cum este descris în exemplul 3 în cantitate de 2,41 g în 75 ml dietileter este agitată la temperatura camerei, în timp ce acid clorhidric gazos este trecut peste suprafața soluției până când nu mai are loc formarea sării. După o perioadă de timp adițională de 5 min, sarea este îndepărtată prin filtrare, se spală cu dietileter rece și se usucă în vacuum la temperatura de 60°C pe o durată de timp de aproximativ 18 h, obținându-se o cantitate de 2,75 g din compusul din titlu. Punct de topire: 189...191 °C. FDMS: m/z = 242 (Μ + H).

Analiza pentru compusul C₁₂H₂₀CINO₄: Calculat: C, 51,89; H, 7,26; N, 5,04

Găsit: C, 52,03; H, 7,48; N, 5,05.

Exemplul 6. (-)- 2-Aminobiciclo[3.1,0]hexan-2,6-dicarboxilat de dietil (4)

O soluție de amestec racemic din compușii preparați așa cum este descris în exemplul 3 în cantitate de 6,56 g în 100 ml acetat de etil se tratează cu 12,0 g soluție de acid (+)d/-p-toluil-D- tartric în 100 ml acetat de etil. Soluția se lasă peste noapte la temperatura camerei, solidul cristalin se îndepărtează prin filtrare și se usucă, obținându-se o cantitate de

R0119147 Β1

14,7 g. O cantitate suplimentară de produs solid se obține prin răcirea filtratului până la temperatura de 0°C. Produsele solide cristaline combinate se dizolvă în acetat de etil fierbinte, conținând suficient 2-propanol pentru o completă dizolvare. După răcire la temperatura de 0°C, produsul solid cristalin se izolează prin filtrare, obținându-se o cantitate de 2,3 g de sub- 645 stanță solidă având un exces enantiomeric mai mare sau egal cu 95%. Forma de bază liberă este obținută prin porționarea sării între soluția apoasă de bicarbonat de sodiu și acetat de etil. Faza organică se separă, se usucă pe un strat de carbonat de potasiu, se filtrează și se concentrează în vacuum, obținându-se o cantitate de 0,77 g din compusul din titlu.

FDMS: m/z = 242 (Μ + H). 650

Rotația optică: a_D = -5,15°(c=1, EtOH).

Analiza pentru compusul C₁₂H₁₉NO₄: Calculat: C, 59,74; H, 7,94; N, 5,81

Găsit: C, 59,68; H, 8,13; N, 5,58.

Exemplul 7. (+)- 2-Aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilat de dietil (5) 655

Soluțiile mumă din exemplul 6 se combină și se concentrează în vacuum. Sarea de adiție la acid se convertește la baza liberă prin porționarea între soluția apoasă de bicarbonat de sodiu și acetat de etil. Faza organică se separă, se usucă pe un strat de carbonat de potasiu și se concentrează în vacuum, obținându-se o cantitate de 3,7 g de produs sub formă de ulei. Acest ulei se tratează cu 7,14 g acid (-)-di-p-toluil-L- tartric în 100 ml acetat 660 de etil. După ce se lasă peste noapte la temperatura camerei, cristalele se colectează prin filtrare și se usucă. Substanțele solide cristaline se dizolvă în acetat de etil fierbinte, conținând suficient 2-propanol pentru o completă dizolvare. După răcire la temperatura de 0°C, cristalele se izolează prin filtrare, obținându-se o cantitate de 2,25 g din produsul din titlu, având un exces enantiomeric mai mare sau egal cu 95%. Forma de bază liberă a compusu- 665 lui din titlu se obține în mod practic așa cum este descris mai înainte, obținându-se o cantitate de 0,74 g.

FDMS: m/z = 242 (Μ + H). Rotația optică: a_D = 7,22°(c=1, EtOH).

Analiza pentru compusul C₁₂H₁₉NO₄: 670

Calculat: C, 59,74; H, 7,94; N, 5,81

Găsit: C, 59,81; H, 7,88; N, 5,76.

Exemplul 8. Acid (+)-2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic (6)

O soluție din compusul preparat așa cum este descris în exemplul 6 în cantitate de

0,69 g în 10 ml tetrahidrofuran se tratează cu 10 ml soluție de hidroxid de sodiu 1N, iar 675 amestecul rezultat se agită în mod viguros la temperatura camerei. După o perioadă de timp de mai multe zile, compusul din titlu se izolează cu ajutorul cromatografiei cu schimbători de ioni (Bio-Rad AG1-X), eluția făcându-se cu un amestec 50% acid acetic/apă, obținându-se o cantitate de 0,53 g din compusul din titlu.

FDMS: m/z = 186 (Μ + H). 680

Rotația optică: a_D = 21,32°(c=1, HC11N).

Analiza pentru compusul · 1,25 H₂O:

Calculat: C, 46,26; H, 6,55; N, 6,74

Găsit: C, 46,68; H, 6,47; N, 6,49.

Exemplul 9. Acid (-)-2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic (7) 685

Compusul din titlu în cantitate de 0,59 g se prepară în mod substanțial așa cum este descris în exemplul 8 din compusul al cărui mod de preparare este descris în exemplul 7.

După o perioadă de timp de câteva zile, compusul din titlu se izolează cu ajutorul cromatografiei cu schimbători de ioni (Bio-Rad AG1-X), eluția făcându-se cu un amestec de 50% acid acetic/apă, obținându-se o cantitate de 0,45 g din compusul din titlu.

690

RO 119147 Β1

FDMS:m/z = 186 (M + H).

Rotația optică: a_D = -22,72°(c=1, HC11N).

Analiza pentru compusul CaH^NC^ · H₂O:

Calculat: C, 47,29; H, 6,45; N, 6,89

Găsit: C, 47,50; H, 6,62; N,6,31.

Exemplul 10. Acid (1SR, 2SR, 5RS, 6SR)-2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic (8)

Compusul din titlu este preparat din (1SR, 2SR, 5RS, 6SR)-2-aminobiciclo (3.1.0) hexan-2,6-dicarboxilat de dietil în mod substanțial așa cum este descris în exemplele 3 și 4.

Exemplul 11. Clorhidrat de (+)-dietil2-aminobiciclo(3.1.0)hexan-2,6-dicarboxilat

Un flux de acid clohidric gazos se trece, la temperatura de 0°C, peste suprafața unei soluții din compusul exemplului 6 în dietileter anhidru în cantitate de 75 ml, până când încetează formarea unui precipitat de culoare albă. Suspensia rezultată se agită timp de 2 h la temperatura camerei. Amestecul de reacție se diluează apoi cu 100 ml dietileter, iar solidul se filtrează sub vacuum. Solidul se spală cu dietileter (Et₂O) și se usucă sub vacuum la temperatura de 70°C timp de 4 h, obținându-se o cantitate de 2,32 g (8,4 mmol) din compusul din titlu cu randament 77%. Punct de topire: 138,..140°C.

FDMS: m/z = 242 (M⁺+ 1).

Rotația optică: a_D = +35,52°(c=0,09, H₂O). Analiza pentru compusul C₁₂H₂₀NCIO₄: Calculat: C, 51,89; H, 7,26; N, 5,04

Găsit: C, 51,61; H, 7,32; N, 4,99.

Exemplul 12. Esterul etilic al acidului (+)-[1R-(1a, 1aa, 1bp,2b,5a,5ap,6aa)]-1,1a, 1b, 2,5,5a,6,6a-octahidro-6-oxo-2,5-metanocicloprop [a[inden-1-carboxilic

Un șlam de bromură de carboetoximetil dimetilsulfoniu în cantitate de 8,46 g (36,9 mmol) în 27 ml acetonitril, la temperatura ambiantă, sub atmosferă de azot se tratează cu 5,52 ml (36,9 mmol) 1,8-diazabiciclo(5.4.0)undec-7-enă. După agitare timp de 1 h amestecul rezultat de culoare galbenă se tratează cu 3,60 g (24,6 mmol) (3aR)-3aa,4,7,7aa-tetrahidro-4a,7a-metano-1 H-inden-1 -onă sub forma unui solid, în porțiuni de peste 3 min. Amestecul de reacție de culoare brună se lasă sub agitare la temperatura ambiantă timp de 15 h. Reacția se întrerupe brusc cu 13 ml acid clorhidric de concentrație 5%, produsul se diluează cu 50 ml saramură (solă), și se spală cu (3 x 50 ml) metil-tert-butil eter. Extractele organice combinate se usucă pe sulfat de magneziu, se filtrează și se concentrează în vacuum până la 5,98 g un produs cu aspect uleios de culoare brună. Cu ajutorul cromatografiei (100 g de silicagel rapid, 8:1, apoi 2:1/hexani:acetat de etil) din uleiul brun se obțin 5,0 g (cu randament de 88%) din compusul din titlul sub forma unui ulei incolor determinat ca având un singur diastereomer prin analiză HPLC:[a]_D ³⁵ +112° (c=1,39, MeOH);

Rf 0,55 (hexani:acetat de etil în raport de 2:1);

IR(CHCI₃) 2982(w), 2938(w), 1720(s), 1276(m), 1185(m), 1048(w) cm'¹;

¹H RMN (CDCIg) δ 6,18(dd, 1H, J=5,6, 2,9 Hz), 6,07(dd, 1H, J=5,6, 2,9 Hz), 4,14(q, 2H, J=7,1 Hz), 3,24( br s, 1H), 3,13(br s, 1H), 2,86(dd, 1H, J=6,9, 4,1 Hz), 2,64(dd, 1H, J=6,9, 5,1 Hz), 2,21-2,16(m, 2H), 1,88(t, 1H, J=3,0 Hz), 1,57 și 1,37(AB cuartet, 2H, J=8,5 Hz), 1,26(t, 3H, J=7,1 Hz);

¹³C RMN (CDCIg) δ 213,31, 170,78, 135,59, 134,16, 61,56, 51,47, 51,17, 46,45 (2 carboni), 44,20, 39,76, 32,75, 25,76, 14,56;

Analiza pentru compusul C₁₄H₁₆O₃:

Calculat: C, 72,39; H, 6,94

Găsit: C, 72,63; H, 7,08.

R0119147 Β1

Exemplul 13. Esterul etilic al acidului (+)-[1(R),5(S),6(R)]-biciclo[3.1.0]hex-3-en-2-on6-carboxilic

O soluție din produsul din exemplul 12 în cantitate de 4,89 g (21,1 mmol) în 14 ml de dimetilsulfoxid uscat se încălzește până la obținerea refluxului cu agitare simultană și purjare cu azot (acul sub suprafață) pentru a transporta ciclopentadiena eliberată, timp de 24 h. Amestecul de reacție se răcește până la temperatura camerei, se diluează cu 100 ml metil tert-butil eter și se spală cu (1 x 50 ml) apă. Stratul apos se spală cu (1 x 25 ml) metil terțbutil eter, iar extractele organice combinate se usucă pe sulfat de magneziu, se filtrează și se concentrează în vacuum până la obținerea unei substanțe solide de culoare galben pal. Ciclopentanona brută a fost cristalizată dintr-un amestec hexani/metil terț-butil eter, obținându-se o cantitate de 1,91 g (randament 55%) din compusul din titlu. Punct de topire:

96.. .98°C.

[a]_D ²⁵ + 251° (c=1,12, MeOH);

Rf 0,49 (hexani :acetat de etil în raport de 2:1);

IR(BKr) 2997(w), 1728(s), 1747(s), 1696(s), 1292(m), 1266(s), 1190(s), 1177(s) cm’¹;

¹H RMN (CDCI₃) δ 7,61(dd, 1H, J=5,6, 2,5 Hz), 5,74(d, 1H, J=5,6, Hz), 4,15(q, 2H, J=7,1 Hz), 2,96-2,94(m, 1H), 2,62(brt, 1H, J=3,9 Hz), 2,26(t, 1H, J=2,8 Hz), 1,27(t, 3H, J=7,1 Hz);

¹³C RMN (CDCI₃) δ 203,56, 168,28, 159,96, 129,99, 61,70, 46,19, 30,39, 29,28, 14,49;

Analiza pentru compusul C₉H₁₀O₃: Calculat: C, 65,06; H, 6,07

Găsit: C, 64,78; H, 6,24.

Exemplul 14. Esterul etilic al acidului (-)-[1(R),5(S),6(R)]-biciclo[3.1.0]hex-3-en-2-on6-carboxilic

O soluție din produsul din exemplul 13 în cantitate de 1,73 g (10,4 mmol) în 35 ml de alcool etilic de concentrație 95% sub atmosferă de azot se tratează cu 87 mg (5% gr) 10% Pd/C. Balonul a fost purjat cu hidrogen, iar agitarea a se menține sub atmosferă de azot (butelie de presiune) timp de 5 h, timp în care se adaugă o altă cantitate de 35 mg (2% greutate) de Pd/C 10%. Amestecul se agită sub atmosferă de hidrogen timp de încă 50 min. Balonul se purjează cu azot, iar catalizatorul (paladiu/cărbune activ) se îndepărtează prin filtrare pe celită și se spală cu acetat de etil. Filtratul și apele de spălare se concentrează în vacuum până la obținerea unei substanțe solide de culoare galbenă în cantitate de 1,75 g. Compusul solid brut se cristalizează dintr-un amestec de hexani/metil terț-butil eter, obținându-se o cantitate de 1,38 g (randament 79%) din produsul din titlu. Punct de topire:

63.. .65°C.

[a]_D ²⁵-60° (c=1,34, MeOH);

Rf 0,49 (hexani:acetat de etil în raport de 2:1);

IR(BKr) 2987(w), 1722(s), 1410(m), 1193(s), 1009(m), 827(m) cm¹;

Ή RMN (CDCI₃) δ 4,16(q, 2H, J=7,1 Hz), 2,52(q, 1H, J=4,9, Hz), 2,29-2,22(m, 2H), 2,17-2,00(m, 4H), 1,28(t, 3H, J=7,1 Hz);

¹³C RMN (CDCI₃) δ 212,07,170,80, 61,64, 36,17, 32,30, 29,59, 26,91, 22,87, 14,56; Analiza pentru compusul C₉H₁₂O₃: Calculat: C, 64,27; H, 7,19

Găsit: C, 64,10; H, 7,31.

Exemplul 15. Esterul etilic al acidului (+)-[1(R),2(R),5(S),6(R).5'(R)]-2-spiro-5‘-hidantoinbiciclo[3.1.0]hexan-6-carboxilic

Un amestec din produsul din exemplul 14, în cantitate de 1,20 g (7,13 mmol), 511 mg (7,85 mmol) cianură de potasiu și 1,37 g (7,13 mmol) carbonat de amoniu în 7,1 ml de alcool etilic de concentrație 95% și 2,9 ml de apă se lasă sub agitare la temperatura de 36°C timp

740

745

750

755

760

765

770

775

780

785

RO 119147 Β1 de 10 h, iar la temperatura camerei timp de 13 h. Amestecul de reacție ca o ceață galbenă se răcește la temperatura de 0°C și se diluează cu 7,8 ml de apă rece. După agitare timp de 1,5 h, substanța solidă de culoare albă se colectează și se spală cu (2 x 5 ml) apă rece. Solidul se usucă în vacuum, obținându-se o cantitate de 1,17 g (randament 69%) de compus din titlu ca un singur diastereomer, așa cum se determină prin analiză HPLC. Punct de topire: 247...249°C.

[a]_D ²⁵ + 23° (c=1,05, MeOH);

IR(BKr) 3504(m), 3262(m), 2983(w), 2766(w), 1771(m), 1723(s), 1415(m), 1182(w) cm'¹;

¹H RMN (DMSO-d₆) δ 10,58(s, 1H), 7,93(s, 1H), 4,06(q, 2H, J=7,1 Hz), 2,08-2,01 (m, 1H), 1,94-1,83(m, 4 Hz), 1,79(dd, 1H, J=13,9, 8,5 Hz), 1,40-1,33(m, 1H), 1,20(t, 3H, J=7,1 Hz);

¹³C RMN (DMSO-d₆) δ 178,30, 172,62, 157,01, 69,52, 61,04, 33,86, 30,37, 28,27, 26,49, 20,95, 14,93;

Analiza pentru compusul C^H^N^: Calculat: C, 55,46; H, 5,92; N, 11,76

Găsit: C, 55,76, H, 5,95; N, 11,84.

Exemplul 16. Acid (-)-[1(R),2(R),5(S),6(R)]-2-amino-biciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic

O soluție din produsul din exemplul 15, în cantitate de 976 mg (4,10 mmol) în 8,2 ml de soluție de hidroxid de sodiu 3N se aduce până la reflux sub agitare timp de 24 h. După răcire la temperatura camerei, amestecul de reacție se alimentează direct într-o coloană schimbătoare de ioni (preparată din 50 g de Bio-Rad AG 1-X8 rășină acetat preparată prin spălare cu 50 ml soluție de hidroxid de sodiu 1N, urmată de 50 ml de apă, urmată de, după aplicarea amestecului de reacție, de alte 50 ml de soluție de hidroxid de sodiu 1N), eluția se face cu un amestec apă/acid acetic în raport de 1:1, colectându-se 50 ml de fracțiuni. Fracțiunile 2 și 3, care conțin produsul, se combină și se concentrează în vacuum obținându-se o cantitate de 770 mg de produs solid de culoare albă. Solidul se face șlam prin adăugarea de 4 ml de apă și se filtrează, se spală cu (1 x 4 ml) apă. Substanța solidă se usucă în vacuum la temperatura de 40°C obținându-se o cantitate de 634 mg (randament 76%) de compus din titlu sub forma unei pulberi de culoare albă.

IR(BKr) 3255(br, s), 2971(m), 2016(br, w), 1694(m), 1613(s), 1509(m), 1237(m) cm¹;

¹H RMN (acid trifluoroacetic-d) δ 2,76-2,74(m, 1H), 2,65-2,52(m, 3 Hz), 2,38-2,31 (m, 2H), 1,96-1,88(m,1 H);

¹³C RMN (acid trifluoro acetic-d) δ 179,43,175,63, 69,53, 34,92, 31,75, 31,66, 27,63, 23,04.

O probă analitică se preparră prin cristalizare din apă.

Punct de topire: 277...280°C (cu descompunere).

Rotația optică [a]_D ²⁵ -23° (c=1,35, HC11N).

Exemplul 17. Acid 2-oxobiciclo[3.1.0]hexan-6-carboxilic

Un amestec de 60 g de 2-oxobiciclo[3.1.0]hexan-6-carboxilat de etil și 300 ml de soluție de hidroxid de sodiu 1N se agită la temperatură cuprinsă între 25...30°C. După 2,5 h se adaugă acid clorhidric concentrat, în vederea corectării pH-ului la valori cuprinse între 0,8...1,2. Soluția rezultată se extrage cu acetat de etil. Extractele se usucă pe un strat de sulfat de magneziu, se filtrează și se concentrează obținându-se o cantitate de 49,1 g (randament 98%) de produs brut. Recristalizarea din 100 ml de acetat de etil conduce la compusul din titlu. Punct de topire: 123,5...128°C.

FDMS: m/z = 140 (M⁺).

Analiza pentru compusul C₇H₈O₃:

Calculat: C, 60,00; H, 5,75

Găsit: C, 60,14; H, 5,79.

RO 119147 Β1

Exemplul 18. Sare a acidului2-oxobiciclo[3.1.0]hexan-6-carboxilic cu (S)-l-feniletil- 840 amină

O soluție de 14 g din compusul preparat în exemplul 17 în 140 ml de alcool etilic de concentrație 25% în acetat de etil a fost combinată cu (S)-1 -feniletilamină (1 echivalent). După agitare peste noapte, sarea precipitată se izolează prin filtrare și se usucă obținânduse o cantitate de 11,87 g (randament 45,4%) din sarea dorită. Conversia sării la acidul 2- 845 oxobiciclo(3.1.0)hexan-6-carboxilic parțial descompus prin metoda din exemplul 17 și analizele efectuate indică că sarea este de 68% ee. Excesul enantiomeric se determină prin conversie la esterul metilic cu diazometan urmată de HPLC chirală pe o coloană Chiralpak AS, eluția făcându-se cu un amestec de 10% alcool izo-propilic/90% hexan la 1 ml/min cu detecție la 210 nm. 850

Exemplul 19. Acid (+)-2-oxobiciclo(3.1.0)hexan-6-carboxilic

Un amestec de 1,31 g din produsul din exemplul 18 și 10 ml de acid clorhidric 1N se agită timp de 5 min și se extrage cu acetat de etil. Extractele se usucă pe un strat de sulfat de sodiu, se filtrează și se concentrează obținându-se o cantitate de 0,61 g din compusul din titlu. Punct de topire 11O...115°C. Produsul a fost determinat a fi 68% ee prin HPLC 855 chiral (metoda din exemplul 18).

FDMS: m/z =141 (Μ + H). Rotația optică [a]_D =49,85° Exemplul 20. Acid (-)-2-spiro-5'-hidantoinbiciclo[3.1.0]hexan-6-carboxilic

O soluție din compusul preparat așa cum este descris în exemplul 19 (68% ee, 1 860 echivalent), cianură de potasiu (1,25 echivalenți) și carbonat de amoniu (2,5 echivalenți) se combină și se agită în etanol/apă la temperatura de 25°C timp de 40 h. Amestecul se acidulează cu acid clorhidric 6N, se concentrează, se diluează cu apă și se filtrează, obținându-se un amestec de diastereomeri în raport de 90:10 cu un randament de 79%. Punct de topire

286...290°C. Amestecul diastereomeric se recristalizează din alcool izopropilic/apă obți- 865 nându-se cu un randament de 48% compusul din titlu de puritate 100% diastereomeric și 100% enantiomeric (raportul enantiomeric determinat prin HPLC chiral pe o coloană 4,6 x 150 mm Chiralcel OD-H, eluția făcându-se cu un amestec de alcool izopropilic/hexan în raport de 15/85 la 1 ml/min la temperatura de 40°C cu detecție la 220 nm; raportul diastereomeric se determină prin HPLC pe o coloană Zorbax SB-fenil la temperatura de 40°C, eluția 870 făcându-se cu 90:10 substanță tampon/acetonitril la 2 ml/min cu detecție la 220 nm (substanța tampon = fosfat de sodiu dibazic monohidrat 0,1 M corectat la o valoare a pH-ului de

2,1 cu ajutorul acidului fosforic).

FDMS: m/z = 211 (M + H).

Rotația optică [a]_D = -25,98° 875

Analiza pentru compusul C₉H₁₀N₂O₄:

Calculat: C, 51,43; H, 4,79; N, 13,33

Găsit: C, 51,38; H, 4,80; N, 13,26.

Exemplul 21. 2-spiro-5‘-hidantoinbiciclo[3.1.0]hexan-6-carboxilat de etil

Un amestec de 5,05 g de 2-oxobiciclo[3.1.0]hexan-6-carboxilat de etil, 2,15 g de cia- 880 nură de potasiu, 5,77 g de carbonat de amoniu, 30 ml de 2p-3-etanol și 12 ml de apă a fost agitat la temperatura de 35°C până când reacția este completă, determinat prin HPLC. După 15 h, amestecul de reacție se răcește la temperatura de 0°C și se adaugă 33 ml apă. După 2 h răcește la temperatura de 0°C, precipitatul se izolează prin filtrare și se usucă, obținându-se o cantitate de 5,23 g (randament 73%) din compusul din titlu. 885

Punct de topire: 217...220°C.

FDMS: m/z = 238,1 (M⁺). Analiza pentru compusul C_nH₁₄N₂O₄: Calculat: C, 55,46; H, 5,92; N, 11,76

Găsit: C, 55,74; H, 5,88; N, 11,50.

890

R0119147 Β1

Exemplul 22. Acid 2-spiro-5'-hidantoinbiciclo[3.1.0]hexan-6-carboxilic

Un amestec de 16,32 g de produs din exemplul 21 și 137 ml de hidroxid de sodiu 2N se agită la temperatura de 25°C. După 1 h se adaugă acid clorhidric concentrat în vederea corectării pH-ului la valoarea de 1,0. Precipitatul rezultat se izolează prin filtrare și se usucă obținându-se o cantitate de 13,70 g (randament 95%) din compusul din titlu.

Punct de topire: 277...279°C.

FDMS: m/z = 210,1 (M⁺).

Analiza pentru compusul C₉H₁₀N₂O₄:

Calculat: C, 51,43; H, 4,79; N, 13,33

Găsit: C, 51,70; H, 4,93; N, 13,43.

Exemplul 23. Sare de acid 2-spiro-5'-hidantoinbiciclo(3.1.0)hexan-6-carboxilic cu (S)-1 -feniletilamină

Un amestec de 1,05 g de produs din exemplul 22 și 16,6 ml de soluție de acetonă/apă (16:1) se agită la temperatura de 25°C în timp ce se adaugă 1,53 g de R-(+)-1fenilmetilamină. Amestecul se agită timp de 2 h la temperatura camerei. Cristalele se filtrează, se spală cu acetonă și se usucă obținându-se o cantitate de 0,74 g (randament 45%) din compusul din titlu.

Punct de topire: 205...212°C.

Rotația optică [a]_D = -31,88° (c=1, metanol).

Exemplul 24. Acid (-)-2-spiro-5'-hidantoinbiciclo(3.1,0)hexan-6-carboxilic

Un amestec de 0,74 g de produs din exemplul 23 și 10 ml de apă se agită la temperatura de 25°C, valoarea pH-ului se corectează de la 6,81 până la 1,0 folosind acid clorhidric 1N. Amestecul de reacție se agită timp de 1 h, iar produsul se colectează prin filtrare și se usucă, obținându-se o cantitate de 0,35 g (randament 75%) din compusul din titlu.

Punct de topire: 310°C (cu descompunere).

FDMS: m/z = 210,1 (M⁺).

Rotația optică [a]_D = -24,22° (c=1, metanol)

Analiza pentru compusul C₉H₁₀N₂O₄: Calculat: C, 51,43; H, 4,80; N, 13,33

Găsit: C, 51,67; H, 4,87; N, 13,61.

Exemplul 25. Acid (+)-2-aminobiciclo[3.1,0]hexan-6-dicarboxilic

O soluție de 184 g de acid (-)-2-spiro-5'-hidantoinbiciclo(3.1.0)hexan-6-carboxilic și 1750 ml soluție de hidroxid de sodiu 3N se încălzește până la obținerea refluxului, până când reacția este completă determinată prin HPLC. După 28 h, soluția se răcește până la temperatura camerei și se filtrează prin vată de sticlă pentru a îndepărta urmele de material insolubil. pH-ul soluției se corectează până la valoarea de 3,0 folosind acid clorhidric concentrat. Amestecul de reacție se agită timp de 1 h la temperatura camerei și timp de 2 h la temperatura de 0°C. Produsul precipitat se colectează prin filtrare, se spală cu 170 ml apă rece și se usucă obținându-se o cantitate de 152,5 g (randament 86%) din compusul din titlu.

FDMS: m/z = 186,1 (M + 1).

Rotația optică [a]_D = 23,18° (c=1, HCI 1N).

Compușii având formula I, din prezenta invenție, sunt agoniști ai anumitor receptori de aminoacizi de excitație metabotropici. într-un mod specific, compușii având formula I sunt agoniști ai receptorilor glutamat metabotropici legați-cAMP, cuplați negativ. Ca urmare, un alt aspect al prezentei invenții se referă la o metodă de afectare a receptorului aminoacid de excitație la mamifere, care cuprinde administrarea, la un mamifer care necesită neurotransmisia aminoacid de excitație modulat, a unei cantități eficiente din punct de vedere farmaceutic dintr-un compus având formula I. Termenul “ cantitate eficientă din punct de vedere farmaceutic” este utilizat pentru a reprezenta o cantitate din compusul prezentei invenții

RO 119147 Β1 care este capabil să afecteze receptorii de aminoacizi de excitație. Prin afectare se înțelege că compusul din invenție acționează ca un agonist. Atunci când compusul din prezenta invenție acționează ca un agonist, interacțiunea compusului cu receptorul EAA simulează răspunsul interacțiunii acestui receptor cu ligandul său natural (respectiv cu L-glutamat).

Doza specifică a compusului administrat este desigur determinată de circumstanțele particulare din jurul cazului respectiv, incluzând tipul compusului administrat, calea de administrare, condiția particulară ce urmează a fi tratată, precum și alte considerații similare. Compușii pot fi administrați printr-ο varietate de căi, incluzând căile orală, rectală, transdermală, subcutanată, intravenoasă, intramusculară sau intranazală. Ca o alternativă, compusul poate fi administrat prin infuzie continuă. O doză zilnică, obișnuită, conține de la aproximativ 0,001 mg/kg până la aproximativ 100 mg/kg din compusul activ în conformitate cu prezenta invenție. Este preferabil ca dozele zilnice să fie de la aproximativ 0,05 mg/kg până la aproximativ 50 mg/kg, mai preferabil de la aproximativ 0,1 mg/kg până la aproximativ 20 mg/kg.

S-a arătat că pentru a influența stimularea excesivă sau necorespunzătoare a transmisiei de aminoacid de excitație pot fi supuse variate funcțiuni fiziologice. Compușii având formula I, din prezenta invenție se consideră a avea abilitatea de a trata o varietate de tulburări neurologice la mamifere asociate cu această condiție, incluzând tulburări neurologice acute cum sunt deficiențele cerebrale ca urmare a intervențiilor chirurgicale de by-pass cardiac și grefe, ischemie cerebrală (de exemplu, congestie și stop cardiac), leziuni ale măduvei spinării, leziuni ale capului, hipoxia perinatală și leziuni neuronale hipoglicemice. Compușii având formula I se consideră a avea abilitatea de a trata o varietate de tulburări neurologice cronice, cum ar fi maladia Alzheimer, Coreea Hungington, scleroza laterală amiotropică, demența indusă de SIDA, leziuni oculare și retinopatie, tulburări cognitive și boala lui Parkinson indusă de medicamente sau idiopatică.

Compușii având formula I din prezenta invenție se consideră, de asemenea, a avea abilitatea de a trata o varietate de alte tulburări neurologice la mamifere care sunt asociate cu disfuncția de glutamat incluzând spasmele musculare; convulsiile; durerile de cap cu migrene; incontinența urinară; psihoza; toleranța la medicamente, sevrajul și privarea de medicamente (de exemplu a narcoticelor, benzodiazepinelor, nicotinei, cocainei sau a alcolului etilic); încetarea fumatului; anxietate și tulburări corelate (de exemplu tulburări legate de stres și atac de panică); stări emetice, edem cerebral, dureri cronice; tulburări de somn; sindromul Tourette; scăderea atenției; precum și dischinezie tardivă.

Compușii din prezenta invenție sunt agoniști ai receptorilor glutamat metabotropici legați - cAMP. Acești compuși sunt cuplați negativ de-a lungul receptorului la adenilciclază, inhibând formarea monofosfatului adenosinciclic. Compușii având formula I din prezenta invenție se consideră a avea, prin urmare, abilitatea de a trata o varietate de tulburări psihiatrice, cum ar fi schizofrenia, anxietatea și tulburările corelate (de exemplu tulburările legate de stres și atacul de panică), depresie, tulburările bipolare, psihoze și tulburările obsesiv compulsive.

S-au efectuat experimente pentru a demonstra abilitatea compușilor având formula I de a afecta receptorii aminoacizi de excitație. Afinitatea compușilor față de receptorii glutamat metabotropici a fost demonstrată prin deplasarea selectivă a acidului (1 S,3R)-1 -aminocilclopentan-1,3-dicarboxilic - legătura glutamat senzitivă (³H) la membranele celulare ale creierului la șobolani. Legătura a [³H]glutamatului([³H]Glu) a fost condusă cu membrane brute ale creierului anterior de șobolan cum este descris de Schoepp și True, Neuroscience Lett., 145, 100-104 (1992); Wright, McDonald și Schoepp, J. Neurochem., 63, 938-945 (1994). Concentrația compusului având formula I care inhibă 50% din legături (ICjo) sau procentul de deplasare a [³H]Glu la o concentrație de 10 pm sau 100 pm a compusului având formula I este arătată în tabelul I.

940

945

950

955

960

965

970

975

980

985

RO 119147 Β1

Tabelul I

Compușii cu formula I de legare a receptorului

Compusula nr.	IC50 (pm)
3b	0,32
6C	0,18
7C	160,78
8d	3,2

^a Numerele compusului sunt cele din secțiunea experimentală ^b Compus testat ca un amestec de enantiomeri ^c Compus testat ca enantiomer pur ^d Compus testat ca un amestec de diastereomeri

Compușii 3,6,7 și 8 sunt toți acizi dicarboxilici. în general, s-a constatat că derivații ester (acei compuși având formula I în care unul sau amândoi R¹ și R⁴ nu reprezintă hidrogen) sunt inactivi în testul de legare a receptorului. Cu toate acestea, se consideră că acești compuși sunt hidrolizabili in vivo la acidul corespunzător și pot funcționa prin urmare ca promedicamente. Trebuie apreciat că prezenta invenție asigură acizii dicarboxilici, precum și orice forme de promedicamente care sunt capabile să genereze acidul activ in vivo.

Compușii având formula I sunt eficienți în afectarea receptorilor glutamat metabotropici legați - cAMP. Compușii reprezentativi au fost testați în ceea ce privește abilitatea acestora de a reduce formarea cAMP stimulată de forskolin în hipocampusul șobolanului și în cortexul cerebral al șobolanului, folosind procedurile descrise de Schoepp și Johnson. Schoepp și Johnson, Neurochem. Int., 22,277-283 (1993). Rezultatele acestor experimente sunt arătate în tabelul II.

Tabelul II

Inhibarea formării cAMP stimulată de forskolin

Compusul nr.	EC50 (pm)
6	7
Cortex cerebral de șobolan	0,055±0,017	22,0±3,4
Hipocampus de șobolan	0,036+0,015	29,4±3,04

Abilitatea compușilor având formula I de a trata anxietatea sau o tulburare legată poate fi demonstrată folosind binecunoscuta tresărire provocată de spaimă și labirintul înălțat suplimentar ca modele ale anxietății descrise fiecare în parte de Davis, Psychopharmacology, 62; 1; 1979 și de Lister, Psychopharmacol. 92; 180-185; 1987.

în modelul de tresărire provocat de spaimă, animalele sunt expuse unui stimul neutral cum ar fi lumina (stimul condiționat) cu un stimul aversiv cum ar fi șoc (stimul necondiționat). Ca urmare a condiționării, atunci când animalele sunt supuse unui stimul acustic puternic, răspunsuri de tresărire mai mari sunt provocate atunci când stimulul de tresărire este precedat de lumină.

Modelul de labirint înălțat suplimentar este bazat pe aversiunea naturală a rozătoarelor față de înălțime și față de spații deschise.

Diazepamul și clorhidratul de buspironă, care au fost dovedite din punct de vedere clinic ca substanțe anxiolitice, sunt eficiente în reducerea spaimei (răspuns la tresărire crescut) asociată cu expunerea la lumină, în modelul de tresărire provocat de spaimă, precum și în reducerea spaimei față de spații deschise, în modelul de labirint înălțat suplimentar.

RO 119147 Β1

1035

Șobolanii masculi Long Evans (greutate 180...4000 g) sau șoareci masculi NTH Swiss (greutate 18...35 g) au fost obținuți de la Hartan Sprague-Dawlwy Cumberland, IN, USA și aclimatizați cel puțin trei zile înainte de testare. Animalele au fost găzduite la temperatura de 23±2°C (umiditate relativă 30 până la 70%) și li s-a dat ca hrană de rozătoare purină garantată (Purină Certified Rodent Chow) și apă adlibitum. Fotoperioada a fost de 12 h de lumină și 12 h de întuneric, cu începutul întunericului la aproximativ 1800 h.

Compușii de testare au fost dizolvați într-un purtător constând în apă purificată și neutralizați cu hidroxid de sodiu 5N până la valoarea pH-ului de 7...8 înainte de întrebuințare. Diazepam (Sigma Chemical Company, St. Louis, MO) a fost suspendat în apă purificată, adăugându-se prin picurare Tween 80. Animalelor de control li s-a administrat respectiva substanță purtătoare.

Tresărirea provocată de spaimă

Au fost utilizate camere SL-LAB (San Diego, CA) pentru ședințele de condiționare și pentru producerea și înregistrarea răspunsurilor de tresărire. A fost utilizată o procedură de condiționare clasică pentru a produce răspunsurile de spaimă provocată. Pe scurt, în primele două zile, șobolanii au fost amplasați în camere de tresărire întunecate în care au fost instalate rețele pentru șocuri. După o perioadă de aclimatizare de 5 min, fiecare șobolan a primit un șoc electric de 1 mA (500 ms), precedat de o expunere la lumină (15 watt) de 5 s, care a fost menținută pe toată durata șocului. Expunerile la lumină și șocul au fost aplicate în fiecare ședință de condiționare, șobolanilor li s-a administrat o soluție din compusul de testare în apă și apoi au fost conduse ședințele de testare de tresărire. Un bloc de 10 expuneri consecutive la stimuli de tresărire acustici (110 dB, perechi fără lumină) au fost prezentate la începutul ședinței, în scopul de a reduce la minimum influența fazei inițiale rapide de acomodare la stimuli. Aceasta a fost urmată de 20 încercări alternative de zgomot singur sau zgomot precedat de lumină. Excluzând blocul inițial de încercări, amplitudinile răspunsului de tresărire pentru fiecare tip de încercare (zgomot - singur față de lumină plus zgomot) au fost făcute medii pentru fiecare șobolan de-a lungul întregii ședințe de testare. Datele sunt prezentate ca diferență între încercarea cu zgomot - singur cu lumină plus zgomot. Rezultatele acestor testări sunt prezentate în tabelul III.

Tabelul III

1040

1045

1050

1055

1060

Tresărirea provocată de spaimă

1065

Compusul testat	EDgo (mg/kg, p.o.)
Compusul 6	0,3
Compusul 7	Inactiv+)
Diazepam	0,4

*) testat la doza cea mai ridicată, 10 mg/kg p.o.

1070

Labirint automat înălțat suplimentar

Construcția labirintului înălțat suplimentar a fost bazată pe o concepție validată pentru șoareci de către Lister (1987). întregul labirint a fost confecționat din plexiglas transparent. Labirintul a fost compus din două laturi deschise (cu dimensiunile 30 x 5 x 0,25 cm) și două laturi închise (cu dimensiunile 30 x 5 x 15 cm). Pardoseala fiecărei laturi a labirintului a fost încrețită pentru a realiza o țesătură. Laturile s-au extins de la o paltformă centrală și erau orientate la un unghi de 90° una față de cealaltă. Labirintul a fost înălțat la o înălțime de 45 cm deasupra pardoselii și iluminat cu lumină roșie. Fotocelulele individuale cu infraroșu au fost montate de-a lungul fiecărei laturi ale labirintului pentru a monitoriza activitatea închis, deschis sau buzunar nazal. Șoarecii au fost amplasați individual pe platforma centrală

1075

1080

RO 119147 Β1 a labirintului și numărul de laturi închise, laturi deschise sau buzunare nazale (capetele buzunarului numai în latura deschisă din latura închisă a labirintului) au fost înregistrate și utilizate ca măsură a acceselor laturii și timpul pierdut în diferite secțiuni ale labirintului pe durata unei perioade de testare de 5 min.

Administrarea orală a compusului 6 a produs o creștere semnificativă a activității laturii deschise la doze de 1,3 și 10 mg/kg. Numărătoarea buzunarelor nazale (nosepoke) a arătat o creștere semnificativă la 3 mg/kg. Activitatea laturilor închise, numărată, nu a fost alterată în mod semnificativ la orice doză de compus 6.

Abilitatea compușilor având formula I, de a proteja un mamifer cu sânge cald de efectele restrângerii sau încetării drogurilor, poate fi demonstrată folosind un model de tresărire auditiv. în acest model, animalele primesc doze de droguri (nicotină sau diazepam), apoi administrarea de droguri este făcută discontinuu. Această încetare a dozării drogului provoacă un răspuns de tresărire crescut față de stimulii auditivi. Compușii testați sunt apoi administrați la animale, pentru a determina dacă ei sunt capabili de atenuare a răspunsului de tresărire crescut.

Șobolani Long Evans (în greutate de 200...400 g, Harlan Sprague Dawley, Columbus, IN) au fost găzduiți în mod individual într-un mediu controlat cu un ciclu lumină-întuneric de 12 h și li s-a dat acces liber la hrană (Purina Rodent Chow) și apă. Șobolanii au fost anesteziați cu izofluran și li s-au implantat subcutanat pompe osmotice Alzet (Alza Corporation).

Compusul ce urmează a fi testat a fost dizolvat într-un purtător (vehicul) de apă purificată și neutralizat cu soluție de hidroxid de sodiu 5N până la o valoare a pH-ului de 7...8 înainte de aplicare. Diazepam-ul (Sigma Chemical Company, St. Louis, MO) a fost suspendat într-un purtător constând din 40% PEG 300,10% EtOH, 2% benzii alcool, 1% Tween 80 și 47% apă purificată. Nicotină (Research Biochemicals Inc., Natick, MA) a fost dizolvată în saramură. Animalele de control au primit doar substanța purtătoare respectivă (vehicul).

Restrângerea nicotinei

Pompele au fost umplute pentru a livra nicotină (6 mg/kg/zi, s.c.), diazepam (10 mg/kg/zi, s.c.), compusul ce urmează a fi testat (0,1,3,10 mg/kg/zi, s.c.) sau purtător. După 12 zile de la implantarea subcutanată a pompelor, șobolanii au fost anesteziați cu izofluran, iar pompele au fost îndepărtate. Pe durata restrângerii (ce urmează după îndepărtarea pompelor), răspunsul de tresărire auditiv (amplitudinea vârfului V_max) al șobolanilor individuali a fost înregistrat folosind camerele de tresărire San Diego Instrumente (San Diego, CA). Ședințele de tresărire au constat dintr-o perioadă de adaptare de 5 min la un nivel al zgomotului de fond de 70±2 dBA, urmat imediat de 25 de expuneri se stimuli auditivi (120±2 dBA ca zgomot, cu durată de 50 ms) fiecare la intervale de 8 s. Amplitudinile vârfului de tresărire au fost aduse la o valoare medie pentru toate cele 25 de expuneri la stimuli pentru fiecare ședință, iar toate datele sunt prezentate aici ca mijloace ale întregii sesiuni. Răspunsul de tresărire auditivă a fost evaluat zilnic în zilele de restrângere 1,2,3,4, și 5. Linia de bază a răspunsului de tresărire a fost evaluată înainte de îndepărtarea pompelor în ziua a 12-a.

Răspunsul de tresărire auditivă a fost în mod semnificativ crescut, de-a lungul primelor trei zile ce au urmat după încetarea expunerii cronice la nicotină, atunci când a fost comparat cu șobolanii de control cărora li s-a administrat numai apă. Șobolanilor cărora li s-a dat o doză de înlocuire a nicotinei la doze de 0,03 mg/kg, i.p., sau mai ridicate nu au prezentat același răspuns de tresărire ridicat, observat la animalele la care nu s-a înlocuit nicotină. Pretratarea cu compusul 6 a produs un blocaj dependent de doză, al creșterii induse de restrângere, în răspunsul de tresărire. O atenuare semnificativă a tresăririi intensificate a fost evidentă la 3 mg/kg, p.o., doză de compus 6 atunci când a fost comparată cu controlul de nicotină (ED₅₀=0,7 mg/kg, i.p.).

RO 119147 Β1

1135

Restrângere de diazepam

Răspunsul de tresărire auditivă a fost în mod semnificativ crescut, de-a lungul primelor patru zile după încetarea expunerii cronice la diazepam, atunci când a fost comparată cu șobolanii de control cărora li s-a administrat numai purtătorul. Dozele de înlocuire de 3 și 10 mg/kg, i.p., diazepam nu au blocat răspunsul crescut de tresărire și în unele instanțe au dus la o creștere în continuare a toleranței indicând reactivitatea. Șobolanii cărora li s-a administrat 30 mg/kg, i.p. înlocuitor de diazepam zilnic 60 de min înainte de evaluarea răspunsului de tresărire, nu au arătat o reactivitate crescută ca urmare a încetării diazepamului în zilele 1 până la 4 comparativ cu controlul de diazepam. Pretratamentul cu compusul 6 a blocat creșterea așteptată în răspunsul de tresărire care a urmat după încetarea expunerii la diazepam. Doze de 0,1 și 0,3 mg/kg, p.i. de compus 6 au atenuat în mod semniificativ tresărirea intensificată în comparație cu răspunsul de control (ED₅₀=0,1 mg/kg, i.p.).

Compușii din prezenta invenție sunt, de preferință, formulați înainte de administrarea lor. Ca urmare, un alt aspect al prezentei invenții este formularea farmaceutică care cuprinde compusul având formula I în combinație cu unul sau mai mulți agenți purtători, diluanți sau excipienți acceptabili din punct de vedere farmaceutic. Prezentele formulări farmaceutice sunt preparate prin proceduri cunoscute folosind ingredienți bine-cunoscuți și ușor accesibili. La prepararea compozițiilor din prezenta invenție, ingredientul activ este amestecat în mod obișnuit cu un purtător sau diluat cu un agent purtător, sau încapsulat într-un agent purtător și se poate prezenta sub forma unei capsule, unei folii, unui plic de hârtie sau un alt container. Atunci când agentul purtător servește ca diluant, el poate fi solid, semi-solid, sau un material lichid care acționează ca un vehicul, excipient sau mediu pentru ingredientul activ. Compozițiile pot fi de forma unor tablete, pilule, pulberi, pastile, cașete, pliculețe unidoză, elixiruri, suspensii, emulsii, soluții, siropuri, aerosoli, unguente conținând, de exemplu până la 10% în greutate compusul activ, capsule gelatinoase moi sau tari, supozitoare, soluții injectabile sterile, plasture dermic, implant subcutanat, precum și pulberi sterile.

Unele exemple de agenți purtători adecvați, excipiente și diluanți corespunzători includ lactoză, dextroză, sucroză, sorbitol, manitol, amidon, rășini, acacia, fosfat de calciu, alginați, gumă, gelatină, silicat de calciu, celuloză microcristalină, polivinilpirolidonă, celuloză, sirop apos, metil celuloză, metil și propil hidroxibenzoați, talc, stearat de magneziu, acid stearic, și ulei mineral. Formulările pot include în mod adițional agenți de lubrifiere, agenți de umectare (agenți activi de suprafață), agenți de emulsifiere și de suspendare, agenți de prezervare, agenți de îndulcire sau agenți pentru arome. Compozițiile din prezenta invenție pot fi formulate astfel, încât să asigure o eliberare rapidă, susținută sau întârziată, a ingredientului activ după adminsitrare la pacient, prin folosirea unor proceduri binecunoscute specialiștilor care lucrează în domeniu.

Compozițiile sunt, de preferință, formulate sub formă de unitate de dozare, fiecare dozaj conținând de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 500 mg, mai preferabil de la aproximativ 5 mg până la aproximativ 200 mg din ingredientul activ. Termenul de ‘formă de unitate de dozare” se referă la unități individuale din punct de vedere fizic adecvate ca dozaje unitare pentru subiecți umani și alte mamifere, fiecare unitate conținând o cantitate predeterminată de material activ calculat pentru a produce efectul terapeutic dorit, în asociere cu un agent purtător, diluant sau excipient corespunzător din punct de vedere farmaceutic. Exemplele de formulări care urmează sunt doar ilustrative și nu se intenționează a limita în acest fel scopul prezentei invenții.

1140

1145

1150

1155

1160

1165

1170

1175

RO 119147 Β1

Formularea 1

Capsulele gelatinoase tari sunt preparate folosind următoarele ingrediente:

	Cantitate (mg/capsulă)
Acid 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic	250
Amidon, uscat	200
Stearat de magneziu	100
Total	460

Ingredientele de mai sus sunt amestecate și introduse în capsule de gelatină tare în cantități de 460 mg.

Formularea 2

O tabletă este preparată utilizând ingredientele de mai jos:

	Cantitate (mg/tabletă)
Acid 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic	250
Celuloză, microcristalină	400
Dioxid de siliciu, fumegând	10
Acid stearic	5
Total	665

Componenții sunt amestecați și apoi comprimați pentru a forma tablete, fiecare tabletă cântărind 665 mg.

Formularea 3

O soluție pentru aerosoli este preparată conținând următoarele componente:

	Greutate, %
Acid 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic	0,25
Alcool etilic	29,75
Propelant 22 (clorodifluorometan)	70,00
Total	100,00

Componentul activ este amestecat cu alcool etilic, iar amestecul adăugat la o porție de propelant 22, răcit până la temperatura de -30°C și transferat la un dispozitiv de umplere. Cantitatea cerută este apoi alimentată la un container din oțel inoxidabil și diluată cu partea rămasă din Propelant. Unitățile de valve sunt apoi corectate la container.

Formularea 4

Tablete conținând fiecare 60 mg de ingredient activ sunt fabricate după cum urmează:

	Cantitate (mg/tabletă)
Acid 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic	60
Amidon	45
Celuloză, microcristalină	35
Polivinilpirolidonă	4

R0119147 Β1

Tabel (continuare)

1220

	Cantitate (mg/tabletă)
Carboximetil sodiu amidon	4,5
Stearat de magneziu	0,5
Talc	1
Total	150

Ingredientul activ, amidonul și celuloza sunt trecute printr-o sită nr. 45 și amestecate perfect. Soluția de polivinilpirolidonă este amestecată cu pulberile rezultate care sunt trecute apoi prin sita nr. 14. Granulele astfel produse sunt uscate la temperatura de 50°C și trecute printr-o sită nr. 18. Amidonul carboximetil sodiu, stearatul de magneziu și talcul, trecute în prealabil printr-o sită nr. 60 sunt apoi adăugate la granule, care, după amestecare, sunt comprimate într-o mașină de tabletat, obținându-se tablete, fiecare tabletă cântărind 150 mg.

Formularea 5

1225

1230

Capsulele conținând fiecare 80 mg de ingredient activ sunt fabricate după cum urmează:

	Cantitate (mg/tabletă)
Acid 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic	80
Amidon	59
Celuloză, microcristalină	59
Stearat de magneziu	2
Total	200

1235

1240

1245

Ingredientul activ, celuloza, amidonul și stearatul de magneziu sunt amestecate, trecute prin sita nr. 45 și apoi umplute în capsule de gelatină, tari, în cantitate de 200 mg.

Formularea 6

Supozitoare conținând fiecare 225 mg de ingredient activ sunt fabricate după cum urmează:

	Cantitate (mg/supozitor)
Acid 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic	225
Gliceride ale acizilor grași saturați	2000
Total	2225

1250

Ingredientul activ este trecut printr-o sită nr. 60 și suspendat în gliceridele acizilor grași saturați topite în prealabil folosind în acest scop o cantitate de căldură minimum necesară. Amestecul este apoi turnat într-o matriță cu capacitatea nominală de 2 g și lăsat să se răcească.

Formularea 7

1255

	Cantitate
Acid 2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic	50 mg
Sodiu carboximetil celuloză	50 mg

Suspensii conținând fiecare 50 mg de ingredient activ per doză de 5 ml sunt fabricate după cum urmează:

1260

RO 119147 Β1

Tabel (continuare)

	Cantitate
Sirop	1,25 ml
Soluție de acid benzoic	0,10 ml
Arome	q.v.
Coloranți	q.v.
Apă purificată până la total	5 ml

Medicamentul este trecut printr-o sită nr. 45 și amestecat cu sodiu carboximetilceluloză și sirop formând astfel o pastă moale. Soluția de acid benzoic, arome și coloranți este diluată cu puțină apă și adăugată sub agitare. Se adaugă apoi apă suficientă pentru a se obține volumul cerut.

»

Formularea 8

O formulare intravenoasă poate fi preparată, după cum urmează:

	Cantitate
Acid 2-aminobiciclo(3,1,0)hexan-2,6-dicarboxilic	100 mg
Manitol	100 mg
Hidroxid de sodiu 5N	200 μΙ
Apă purificată până la total	5 ml

Claims (12)

1. Revendicări

   1. Aminoacizi biciclici, caracterizați prin aceea că prezintă formula generală I:

   în care X este (CH₂)_n; R² este CO2R⁴, iar R³ este hidrogen sau R² este hidrogen, iar R³ este CO2R⁴; R¹ și R⁴ sunt, în mod independent, hidrogen, alchil Ο,-Ο,θ. alchenil C₂-C₁₀, arii sau arilalchil și n este 1 sau o sare a acestora acceptabilă din punct de vedere farmaceutic.
2. 2. Aminoacizi biciclici sau săruri ale acestora acceptabile din punct de vedere farmaceutic, conform revendicării 1, caracterizați prin aceea că includ un compus cu o configurație stereochimică:

   CO2R¹
3. 3. Aminoacizi biciclici conform revendicării 1 sau 2, caracterizați prin aceea că R¹ și R⁴ sunt, în mod independent, hidrogen, alchil C,-^, arii sau arilalchil sau o sare a acestora, acceptabilă din punct de vedere farmaceutic.

   RO 119147 Β1

   1310
4. 4. Aminoacizi biciclici conform revendicării 3, caracterizați prin aceea că R¹ și R⁴ sunt, în mod independent, hidrogen sau alchil C,-C₄ sau o sare a acestora acceptabilă din punct de vedere farmaceutic.
5. 5. Aminoacizi biciclici conform revendicării 2, caracterizați prin aceea că includ acidul (-)-2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic, ester alchilic C,-C₄, aralchilic sau arilic ai acestora o sare a acestora acceptabilă din punct de vedere farmaceutic.
6. 6. Aminoacizi biciclici conform revendicării 5, caracterizați prin aceea că, includ acidul (+)-2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic, ester alchilic C,-C₄ sau o sare a acestora acceptabilă din punct de vedere farmaceutic.
7. 7. Aminoacizi biciclici conform revendicării 6, caracterizați prin aceea că includ acidul (+)-2-aminobiciclo[3.1,0]hexan-2,6-dicarboxilic sau o sare a acestora acceptabilă din punct de vedere farmaceutic.
8. 8. Aminoacizi biciclici conform revendicării 8, caracterizați prin aceea că includ acidul (+)-2-aminobiciclo[3.1.0]hexan-2,6-dicarboxilic.
9. 9. Procedeu pentru prepararea aminoacizilor biciclici definiți în revendicarea 1, caracterizat prin aceea că, cuprinde:

   a) hidroliza compusului cu formula generală II:

   1315

   1320

   1325

   1330 în care X este (CH₂)_n, n este 1, R^2a este COgR⁴³, iar R³³ este hidrogen sau R²³ este hidrogen, iar R³³ este CO₂R^4a, iar R⁴³ este o grupare protectoare a grupării carboxi, în solvent organic, în mediu bazic, la temperatura camerei sau

   b) reacția compusului cu formula generală III:

   1335

   1340 în care X, R²³ și R³³ sunt definiți mai sus, cu cianură a unui metal alcalin și o sare de amoniu în solvent organic, la o temperatură între 25°C și temperatura de reflux urmată de hidroliza compusului intermediar rezultat sau

   c) hidroliza compusului cu formula generală IV:

   1345

   1350 în care R^1a este o grupă protectoare a grupării carboxi, iar X, R²³ și R^3a sunt definiți mai sus, urmate de îndepărtarea opțională a oricărei grupe protectoare a grupării carboxi și

   RO 119147 Β1 esterificarea opțională a uneia sau a ambelor grupări carboxi și separarea opțională a diastereomerilor și/sau descompunerea enantiomerilor și prepararea opțională a sării acceptabile din punct de vedere farmaceutic a compusului cu formula I.
10. 10. Intermediar pentru prepararea aminoacizilor definiți în revendicarea 1, caracterizat prin aceea că prezintă formula generală II:

    în care X este (CH₂)_n, n este 1, R^2a este CQR⁴³, iar R³³ este hidrogen sau R²³ este hidrogen, iar R^3a este CO₂R^4a, iar R^4a este o grupare protectoare a grupării carboxi.
11. 11. Intermediari, conform revendicării 10, caracterizați prin aceea că R⁴³ este alchil Ci-C₆.
12. 12. Compoziție farmaceutică caracterizată prin aceea că, cuprinde compusul definit în revendicarea 1, de la 1 mg până la 500 mg, preferabil de la 5 mg la 200 mg, în asociere cu una sau mai multe substanțe purtătoare, diluanți sau excipienți acceptabili din punct de vedere farmaceutic.