RO118301B1 - Procedeu de obtinere a unor polieteri polioli pentru spume poliuretanice flexibile bloc - Google Patents

Abstract

Inventia se refera la un procedeu de obtinere a unor polieteri polioli pentru spume poliuretanice flexibile bloc, prin poliaditia, in cataliza bazica, a propilenoxidului si etilenoxidului, la un initiator de lant triol precum glicerina sau trimetilolpropanul, care consta in homopolimerizare PO, copolimerizare PO-EO, homopolimerizare PO, stripare polieter, purificare si stabilizare, si se caracterizeaza prin aceea ca se aditioneaza in traseul de alimentare PO, in una sau mai multe portii, o cantitate de 5...15% fata de polieterul finit, preferabil 8...12% EO, fara a intrerupe, in nici un moment, alimentarea cu propilenoxid, fara perfectari si degazari intermediare, polieterul brut, alcalin, rezultat, avand o structura hibrida, constituita din blocuri de polipropilenoxid homopolimer, alternate cu secvente de copolimer propilenoxid-etilenoxid, care contin atat secvente statistice -PO-EO-PO-, cat si microbloc -PO-EO-EO-PO-, primul si ultimul bloc, fiind din polipropilenoxid homopolimer, este purificat numai dupa striparea acestuia cu abur in coloana cu talere, in contracurent, si apoi prelucrat in conditii in sine cunoscute.

Description

Invenția de față la un procedeu de obținere a unor polieteri polioli pentru spume poliuretanice flexibile bloc, utilizabile pentru tapițerii în industria mobilei, precum saltele, fotolii, scaune, în industria textilă, pentru suport covoare, cașerări textile, perne, izolații fonice, materiale sportive, ambalaje și altele.

Polieterii pentru spume poliuretanice flexibile bloc, sunt polieteri trioli, care conțin 3 grupe hidroxil/moleculă și se obțin prin polimerizarea anionică a propilenoxidului și/sau etilenoxidului, inițiată de compuși organici trioli precum glicerina, trimetilolpropanul sau 1,2,6 hexantriolul, catalizatorii acestei reacții fiind hidroxizii alcalini precum NaOH,KOH, CsOH , cel mai utilizat fiind hidroxidul de potasiu.

Prin reacția grupelor hidroxil terminale ale polieterilor trioli cu grupele -NCO ale izocianaților aromatici, în principal toluilendiizocianatul -TDI sau difenilmetan - diizocianatul MDI, în prezența apei ca agent de expandare și a unor catalizatori specifici, precum compușii cu staniu ca octoatul stanos sau dibutilstaniudilauratul, și a unor amine terțiare, precum trietilendiamina, se obține o spumă poliuretanică flexibilă, de fapt un material compozit solidgaz, polimerul poliuretanic fiind faza continuă solidă, structura celulară fiind generată de reacția izocianațior cu apa din sistem, în urma căreia rezultă bioxid de carbon gazos.

în cazul spumelor poliuretanice flexibile, turnate în forme, de exemplu spume turnate la rece, datorită volumului relativ mic al reperelor, exotermele reacției dintre polieteri, apă și izocianați nu conduc la o creștere prea mare a temperaturii în centrul reperului, aceasta fiind de maximum 5O...6O°C. Spre deosebire de spumele turnate, în cazul spumelor poliuretanice flexibile bloc discontinuu, dar mai ales bloc continuu, datorită volumului mare al blocurilor de spumă și a faptului că spumele poliuretanice sunt buni izolatori termici, căldura degajată în urma reacțiilor puternic exoterme menționate crește, iar temperatura în centrul blocului atinge valori foarte ridicate, de 160...170°C, care conduc adesea la degradarea polimerului poliuretanic simultan cu închiderea la culoare a spumei flexibile în centrul blocului, fenomen numit efect de scorching. Din acest motiv, polieterii pentru spume poliuretanice bloc au o structură cu totul specială:

1. Polieterii trioli pentru spume bloc au o masă moleculară optimă situată în domeniul 3000-5000, preferabil 3000-3600, acești compuși fiind de fapt polimeri telechelici cu grupe hidroxil terminale perfect controlate.

2. Reactivitatea lor trebuie să fie mică, având practic toate grupele hidroxil terminale secundare, de reactivitate de 3 ori mai mică decât grupele hidroxilice primare. Reactivitatea mică este compensată de temperaturile înalte, ce se ating în timpul spumării, care evident mărește vitezele de reacție.

3. Pentru obținerea unei structuri celulare foarte uniforme, este necesară o compatibilizare foarte rapidă a apei cu polieterul poliol, în scurtul timp de amestecare de înaltă eficiență, din capul de spumare, de ordinul secundelor. Această compatibilizare rapidă este mult facilitată de prezența unor secvențe puternic hidrofile, precum unitățile de etilenoxid. Pentru a obține însă grupe hidroxil secundare în totalitate, este necesar ca grupările terminale să fie numai unități de propilenoxid, iar unitățile de etilenoxid să fie în interiorul lanțului polieteric. Aceste unități de etilenoxid pot fi bloc intern ori microbloc de polietilenoxid sau secvențe statistice propilenoxid-etilenoxid. Deci, o caracteristică structurală importantă a polieterilor pentru spume poliuretanice bloc este aceea că au unități structurale de etilenoxid distribuite numai în interiorul lanțului polieteric, fiind situați în categoria polieterilor activați intern.

Există numeroase procedee pe plan mondial, care descriu sinteza polieterilor pentru spume poliuretanice flexibile bloc, precum în brevetele (RO 83974,93252,102349,111577, UK1111383,1048312,1142597, US 4487854) care au câteva dezavantaje ce se prezintă în continuare.

Experiența acumulată în prezent pe plan mondial în sinteza polieterilor pentru spume bloc a dovedit că modul de distribuție a unităților de etilenoxid în interiorul lanțului, precum

R0118301 Β1 și cantitatea de etilenoxid în interiorul lanțului au un efect covârșitor asupra proprietăților finale ale spumelor poliuretanice flexibile, rezultate. Astfel, la același conținut în etilenoxid, dacă acesta este sub formă de copolimer bloc sau predomină unitățile structurale bloc de polietilenoxid, spuma poliuretanică este mai moale decât atunci când aceeași cantitate de 55 etilenoxid este distribuită statistic, respectiv unitățile de etilenoxid sunt despărțite de unități de propilenoxid. Același efect apare și asupra reactivității polieterilor în procesul de spumare; polieterii cu structuri interne de polietilenoxid bloc sunt mai reactivi decât polieterii cu structuri statistice de etlenoxid. Acest efect de mărire a reactivității apare datorită efectului de solubilizare a legăturilor ureice și uretanice, de către secvențele bloc de polietilenoxid, gru- 60 pele uretanice -NHCOOR- și ureice -RHNCONHR- având un efect catalitic deloc de neglijat în reacția dintre izocianați și compușii cu hidrogen activ. Prezența secvențelor de polietilenoxid, datorită efectului de solubilizare menționat, întârzie precipitarea legăturilor ureice și uretanice. După precipitarea acestora, datorită separării grupărilor ureice și uretanice din sistem, efectul catalitic se diminuează. Greșeli de dozare a cantității de etilenoxid conduc 65 la nereproductibilitați majore în ceea ce privește atât reactivitatea la spumare, cât și în ceea ce privește proprietățile spumelor, în primul rând portanța acestora, respectiv rezistența la comprimare. Nereproducerea perfectă a distribuției secvențelor de etilenoxid, chiar la o dozare perfectă a etilenoxidului conduce, de asemenea, la o nereproductibilitate suficientă în ceea ce privește reactivitatea în timpul spumării și mai ales în ceea ce privește portanța 70 spumelor.

Adeseori, un deziderat important în cazul spumelor poliuretanice flexibile bloc este de a obține o portanță cât mai mare, mai ales la densități mici de 16-20 kg/m³. Există deci o relație deosebit de importantă între structura polieterului, distribuția secvențelor de etilenoxid, masa moleculară a acestuia, conținutul în etilenoxid și această proprietate atât de im- 75 portantă, precum portanța.

în brevetul R0111577/1996 se descrie o adiție alternativă, secvențială, a celor doi monomeri: se adiționează inițial PO, apoi, după adiția unei părți din cantitatea totală de monomer necesară, se oprește alimentarea cu PO, și în perna gazoasă formată de PO se adaugă EO și, după alimentarea cantității necesare de EO, se oprește alimentarea ai EO 80 și, direct în perna gazoasă formată (probabil amestec PO-EO, majoritar fiind EO), se pornește alimentarea cu PO direct, fără perfectări și degazări intermediare.

Problema tehnică pe care o rezolvă invenția este stabilirea componentelor, a proporțiilor acestora și a condițiilor de reacție astfel încât, prin modul de adiție secvențială a EO, simultan cu adiția PO să se asigure micșorarea secvențelor monobloc de polietilenoxid, un 85 conținut redus de monoli, purtători de duble legături care blochează creșterea lanțurilor poliuretanice, iar prin această nesaturare redusă, o portanță mai ridicată a spumelor poliuretanice obținute.

Procedeul de obținere a unor polieteri polioli pentru spume poliuretanice flexibile bloc, conform invenției, prin poliadiția în cataliză bazică a propilenoxidului și etilenoxidului la un 90 inițiator de lanț triol precum glicerina sau trimetilolpropanul, constă în homopolimerizare PO, copolimerizare PO-EO, homopolimerizare PO, stripare polieter, purificare și stabilizare, și se caracterizează prin aceea că se adiționează în traseul de alimentare PO, în una sau mai multe porții, o cantitate 5...15% fața de polieterul finit, preferabil 8...12% de EO fără a întrerupe în nici un moment alimentarea cu propilenoxid, fără perfectări și degazări intermediare 95 și polieterul brut, alcalin, rezultat, având o structură hibridă, constituită din blocuri de polipropilenoxid homopolimer alternate cu secvențe de copolimer propilenoxid-etilenoxid, care conțin atât secvențe statistice -PO-EO-PO-, cât și microbloc -PO-EO-EO-PO-, primul și ultimul bloc, fiind din polipropilenoxid homopolimer, sunt purificate numai după striparea acestuia cu abur în coloane cu talere, în contracurent, iar apoi prelucrate în condiții în sine 100 cunoscute.

Polieterii conform invenției se obțin utilizând o cantitate mai mică de etilenoxid, sub concentrația de 15...20%. Studiile de RMN de ¹³C au dovedit faptul că la concentrația de15...20% EO, chiar și în cazul polieterilor cu secvențe statistice PO-EO, există secvențe

RO 118301 Β1 microbloc de polietilenoxid, cu capacitate de înmuiere a spumelor. Una din ideile importante ale invenției de față este micșorarea cantității de etilenoxid, astfel încât unitățile de etilenoxid să fie separate de unități de propilenoxid (secvențe statistice de tip PO-EO-PO ). Acest deziderat se atinge prin modul de conducere a sintezei, mai ales prin modul de adiție a celor doi monomeri PO și EO.

Polieterii conform invenției se caracterizează printr-un conținut mai mic în EO, care are ca efect micșorarea secvențelor microbloc de poli EO, realizarea unui indice de hidroxil mai ridicat de 48-56 mgKOH/g, deci o masă moleculară mai mică M=3000-3500, care are ca efect mărirea portanței spumelor flexibile rezultate, precum și printr-un mod aparte de adiție a monomerilor, și anume: propilenoxidul este alimentat în mod continuu, fără nici o oprire, iar numai etilenoxidul este adăugat secvențial, simultan cu adiția PO, în 1-4 porții, preferabil

1-2 porții. în acest fel se obține o bună reproductibilitate a secvențelor de etilenoxid, care sunt atât de tip statistic -PO-EO-PO-, cât și microbloc -PO-EO-EO-PO-, ponderea acestora din urmă fiind mult mai mică decât atunci când alimentarea cu PO este oprită. Pentru obținerea unui poliol de înaltă calitate, care să nu genereze miros în timpul spumării, polieterul este stripat cu abur într-o coloană cu talere în regim continuu în contracurent, aburul având un flux ascendent, fiind injectat la baza coloanei, iar polieterul un flux descendent, fiind alimentat la partea superioară a coloanei. în acest fel, compușii care generează un miros neplăcut în halele unde are loc spumarea, care apar datorită exotermelor din centrul blocului, precum: acetaldehida, propionaldehida, alcoolul alilic, alileteri, dioxolani ș.a. sunt îndepărtați din masa polieterului. După purificarea polieterilor, respectiv îndepărtarea ionilor alcalini, printr-un procedeu clasic precum neutralizarea cu acizi sau tratare cu adsorbanți precum silicații de magneziu sau aluminiu, și îndepărtarea volatilelor, polieterii sunt stabilizați prin adiția unor antioxidanți uzuali cum sunt: fenoli împiedicați sferic, difenilamene substituite ș.a., pentru mărirea rezistențelor la degradare termooxidativă în centrul blocului și eliminarea efectului de “scorching menționat anterior.

Procedeul de obținere a polieterilor polioli pentru spume poliuretanice bloc, conform invenției, este un ansamblu de operații chimice și fizice ce se desfășoară schematic în succesiunea următoare:

1) Homopolimerizare propilenoxid I. Se formează primul segment de polipropilenoxid homopolimer.

2) Copoiimerizare PO-EO, prin alimentarea EO în traseul de PO, fără oprirea alimentării cu PO. Se formează segmentul de copolimer PO-EO.

3) Homopolimerizare propilenoxid II. Se formează al doilea segment de polipropilenoxid homopolimer, cel terminal. în principiu, operațiile 2 și 3 se pot repeta în așa fel, încât să avem 3 alimentări exclusive cu PO între alimentările cu PO fiind câte o alimentare cu EO + PO , deci 2 alimentări cu amestec PO-EO.

4) Striparea polieterului cu abur în contracurent, pentru dezodorizarea produsului. Se înlătură compușii cu miros neplăcut, volatili.

5) Purificarea polieterului alcalin prin tratare cu adsorbanți anorganici, silicați de aluminiu sau de magneziu, sau tratare cu acizi organici sau anorganici, pentru reținerea avansată a ionilor alcalini.

Stabilizarea polieterului purificat prin adaos de antioxidanți uzuali, precum fenoli împiedicați steric, difenilamine substituite, fenotiazină etc.

Invenția prezintă următoarele avantaje:

- reducerea cheltuelilor de producție prin eliminarea fazei de amestecare separată a EO cu PO;

- îmbunătățirea caracteristicilor polieterilor și, prin aceasta, a spumelor poliuretanice obținute;

- lărgirea domeniilor de aplicare a polieterilor obținuți;

- lărgirea gamei sortimentale;

R0118301 Β1

160

- reducerea cheltuielilor prin eliminarea corecturilor receptorii de spumare;

- valorificarea superioară a materiilor prime.

Se dau în continuare exemple de realizare a invenției, în legătură și cu figura care reprezintă schema fluxului tehnologic.

Exemplul 1. într-un reactor de polimerizare de 12,5 m³, prevăzut cu agitator turbină și recirculare totală a masei de reacție, printr-un schimbător de căldură exterior, masa lichidă, recirculată cu un debit ridicat, fiind dispersată în partea superioară a reactorului în particule foarte mici, de suprafață mare, cu ajutorul unor duze speciale, se încarcă 1200 kg de prepolieter triol, obținut în prealabil prin adiția de PO la glicerină în cataliza KOH, care are un indice de hidroxil de 298 mgKOH/g și o alcalinitate de 18,6 mg KOH/g. După efectuarea a 3-4 purjări cu azot, conținând max. 10 ppm oxigen, alternate cu vidări, se lasă o pernă inertă de azot de 0,2-0,5 bari și se încălzește masa de reacție la 120°C. Se începe adiția de PO la prepolieterul alcalin, păstrând constanți următorii parametri:

a) Temperatura de polimerizare: 115-125°C;

b) Presiunea de polimerizare: 3,5-4 bari;

c) Debitul de PO 800-900 l/h:

Se alimentează astfel aproximativ 50001 de PO, timp de cca. 6-7 h. Din acest moment, se micșorează debitul de PO la 500-600 l/h, dar se începe alimentarea cu EO, în traseul de PO, fără oprirea alimentării cu PO, cu un debit de 300-400 li EO/h, debitul cumulativ fiind de 800-10001 monomeri EO+PO/h. Acest amestec permite un debit mai mare, datorită faptului că EO este mult mai reactiv decât PO în polimerizarea anionică, de cca. 3 ori mai reactiv. După terminarea alimentării a cca. 900-10001 de EO, în cca 3 h, se oprește alimentarea cu EO, continuându-se alimentarea cu PO, când se mai alimentează cca. 800-10001 de PO, crescând din nou debitul PO la valorile anterioare, de 800-900 l/h. Prin acest mod de conducere a reacției, polieterul obținut are 2 secvențe bloc de homopolimer al PO, deci de polipropilenoxid, una legată direct de inițiatorul de lanț, respectiv glicerina, și cealaltă la capătul de lanț, între care se află o secvență de copolimer PO-EO, cu unități structurale statistice și microbloc. După alimentarea întregii cantități calculate de monomeri, PO+EO, de cca.8000-85001, necesară pentru obținerea unui indice de hidroxil de 48-50 mgKOH/g, se perfectează reacția, menținând masa din reactor sub agitare cu recirculare continuă, timp de 60-120 min, pentru perfectarea reacției, presiunea scăzând în timpul perfectării de la

3,5- 4 bari la 0,8-0,9 bari. După perfectare, se degazează masa de reacție prin menținerea reactorului la vid de -0,8 la -0,9 bari și 115...125°C. Poiieterul brut alcalin, având o alcalinitate de 0,22 % KOH, se alimentează continuu la partea superioară a unei coloane cu talere aflate sub vid, de 50-100 mbari, polieterul lichid, care coboară din taler în taler, fiind stripat continuu cu abur, în contracurent, aburul fiind injectat de jos în sus, la baza coloanei. Intrând în contact cu faza lichidă pe talere, aburul antrenează produșii volatili, cu miros neplăcut, din componenta polieterilor bruți precum: acetaldehida, propionaldehida, alcoolul alilic și eterii alilici cu 1,2 sau 3 unități de propilenoxid, dioxolanii și alții.

Raportul masic dintre debitul de polieter/ debitul de abur este de 3-5/1, temperatura aburului fiind de 12O...13O°C. După striparea cu abur a polieterului brut, acesta reține 0,5....0,7 % apă. Polieterul brut stripat este trimis în reactorul de purificare, unde cantitatea de apă din polieter este corectată până la 1 ...1,5 %, iar ionii alcalini sunt reținuți prin tratare cu adsorbanți anorganici, precum bentonita calcică și tufurile vulcanice ca adjuvanți de filtrare, timp de 2 h la 85...100°C, conform brevetelor RO 75733 sau 83584. Polieterul este anhidrizat apoi prin distilare la vid de -0,8 la -0,9 bari și 100...120°C, cu barbotare continuă de azot, până ce nivelul apei coboară sub valoarea de 0,1 %. Polieterul purificat este stabilizat în mod uzual prin adaos de 0,2...0,4 % antioxidanți precum fenoli împiedicați steric, difenilamine substituite s.a., ca, de exemplu, produsul IRGANOX-HP-3560, care este un

165

170

175

180

185

190

195

200

RO 118301 Β1 amestec sinergie de 3 antioxidanți, produs de CIBA GEIGY-Elveția, cu care se omogenizează într-un vas de stocare, prin recirculare la 5O...8O°C. Se obține un polieter triol, de masa moleculară M= 3400, cu următoarele caracteristici:

Indice de hidroxil, mg KOH/g48,7

Viscozitate, 25°C, mPas640

Densitate, 25°C, g/ml1,02

Aciditate, mgKOH/g0,045

Conținut în apa, %0,032

Nesaturare, mechiv./g0,041

Culoare, grade Hazen30

Conținut în sodiu și potasiu, ppm5

Continui în Etilenoxid, %11,8

Conținut în hidroxil primar, %5

Temperatura de începere a oxidării în aer (DSC, 20°C/min)208.

Exemplul 2. Se conduce reacția în condițiile prezentate în exemplul 1, cu diferența că în reactorul de polimerizare se încarcă 1300 kg de prepolieter; în rest, se adiționează aceeași cantitate de monomeri PO și EO, în aceeași succesiune, urmată de stripare cu abur și, în sfârșit, de purificarea și stabilizarea polieterului, care sunt identice. Se obține un polieter triol, cu M=3000, având următoarele caracteristici:

Indice de hidroxil, mg KOH/g 56,8

Viscozitate, 25°C, mPas520

Densitate, 25°C, g/ml1,018

Aciditate, mgKOH/g0,062

Conținut în apa, %0,04

Nesaturare, mechiv./g0,032

Culoare, grade Hazen30

Conținut în sodiu și potasiu, ppm6

Conținut în Etilenoxid, %11

Conținut în hidroxil primar, %5

Temperatura de începere a oxidării în aer (DSC, 20°C/min)210

Exemplul 3. Se conduce reacția în condițiile prezentate în exemplul 1, cu diferența că aceleași cantități de PO și EO se alimentează în următoarea succesiune: homopolimerizare PO I - Copolimerizare PO-EO I - homopolimerizare PO II - Copolimerizare PO-EO II homopolimerizare PO III. în esență, alimentarea EO s-a divizat în două alimentări separate, de alimentări exclusive cu PO. De menționat că toate aceste alimentări se realizează într-o succesiune continuă, fără perfectări și degăzari intermediare, propilenoxidul fiind alimentat în mod continuu, având două introduceri de EO și nu numai una, ca în exemplul 1, separate de o introducere exclusivă de PO. Polieterul are următoarele caracteristici:

Indice de hidroxil, mg KOH/g	49,1
Viscozitate, 25°C, mPas	625
Densitate, 25°C, g/ml	1,02
Aciditate, mgKOH/g	0,056
Conținut în apă, %	0,043
Nesaturare, mechiv./g	0,040
Culoare, grade Hazen	30
Conținut în sodiu și potasiu, ppm	5
Conținut în Etilenoxid, %	12
Conținut în hidroxil primar, %	5
Temperatura de începere a
oxidării în aer (DSC, 20°C/min)	208

RO 118301 Β1

SCHEMA FLUXULUI TEHNOLOGIC DE OBȚINERE A POLI ETERILOR PENTRU 255

SPUME POLIURETANICE BLOC

260

265

270

275

280

285

290

RO 118301 Β1

Prezentare schematică a unor structuri ale catenei polieterice conform invenției:

a) Adiția EO într-o singură porție, în mijlocul catenei de polipropilenoxid:

b) Adiția EO într-o singură porție, după alimentarea a 60% din PO (conform exemplelor 1 și 2): ’

c) Adiția EO într-o singură porție, la începutul catenei de poliesterice:

d) Adiția EO în două porții (conform exemplului 3):

în care:

Secvența bloc din polipropilen homopolimer -[(PO)_nj.----------------------------- Secvența bloc din copoli(PO-EO) *----------------------------------* conținând structuri statistic, structuri microbloc-[(PO-EO-PO)_x-(PO-EO-EO-PO_y]în tabelul de mai jos se pot urmări caracteristicile spumelor poliuretanice flexibile bloc, obținute cu un polieter uzual precum PETOL-46-3MB- marcă înregistrată S.C.OLTCHIM S.A., coloana 1, conținând segmente bloc și microbloc de etilenoxid într-o proporție mai ridicată în comparație cu cele rezultate utilizând polieteri conform invenției, coloanele 2, 3 și 4, izocianatul folosit la spumare fiind toluilendiizocianatul -TDI.

Component	UM	1	2	3	4
PETOL-46-3MB		100	-	-	-
Polieter conform exemplului 1	p-g*		100	-	-
Polieter conform exemplului 2	p-g	-	-	100	-
Polieter conform exemplului 3	p-g	-	-	-	100
Apă	p-g	3,8	3,8	3,8	3,8
Emulgator siliconic TEGOSTAB-BF 2370	p-g	1,1	1,1	1,1	1,1
DABCO 33LV	p-g	0,15	0,15	0,15	0,15
Octoat stanos	p-g	0,2	0,2	0,2	0,2
Index TDI		115	115	115	115
Timp de cremare	secunde	13,6	14	14,4	14
Timp de creștere	secunde	98	100	97,6	98
Densitate	Kg/m3	27,2	27,12	27,28	27,12
Rezistența la comprimare (40%)	kPa	3,57	4,48	5,1	4,64
Rezistența la tracțiune	kPa	90	109	110	110
Alungirea la rupere	%	160	150	150	180
Rezistența la sfâșiere	daN/cm	0,31	0,39	0,47	0,49
Temperatura de începere a oxidării	°C	170	201	201	203

* p.g. părți greutate

R0118301 Β1

Se observă rezistențele la comprimare, la tracțiune și la sfâșiere mai ridicate, ale polieterilor sintetizați conform exemplelor 1-3, precum și temperatura de începere a oxidării mai ridicată a acestora, comparativ cu polieterul PETOL-46-3MB, care are un conținut ridicat de secvențe bloc și microbloc de EO.

Claims (1)

1. Procedeu de obținere a unor polieteri polioli pentru spume poliuretanice flexibile bloc, prin poliadiția, în cataliză bazică, a propilenoxidului și etilenoxidului la un inițiator de lanț triol precum glicerina sau trimetilolpropanul, care constă în homopolimerizare PO, copolimerizare PO-EO, homopolimerizare PO, stripare polieter, purificare și stabilizare, caracterizat prin aceea că se adiționează în traseul de alimentare PO, în una sau în mai multe porții, o cantitate 5...15% față de politerul finit, preferabil 8...12% de EO, fără a întrerupe în nici un moment alimentarea cu propilenoxid, fără perfectări și degazări intermediare, și polieterul brut, alcalin, rezultat, având o structură hibridă, constituită din blocuri de polipropilenoxid homopolimer alternate cu secvențe de copolimer propilenoxid-etilenoxid, care conțin atât secvențe statistice -PO-EO-PO-, cât și microbloc -PO-EO-EO-PO-, primul și ultimul bloc, fiind din polipropilenoxid homopolimer, este purificat numai după striparea acestuia cu abur în coloane cu talere, în contracurent, iar apoi prelucrat în condiții în sine cunoscute.