RO112240B1

RO112240B1 - Compozitie deodoranta ce contine materiale care inhiba aderenta bacteriilor

Info

Publication number: RO112240B1
Application number: RO93-00059A
Authority: RO
Inventors: Morton Lawrence Barr; Paul Joseph Vincenti; Elaine Lucatelli Vanderhoof; Christine Mary Vojt; Edward Balish
Original assignee: Mennen Co
Priority date: 1992-01-22
Filing date: 1993-01-21
Publication date: 1997-07-30
Also published as: PL297493A1; BR9300245A; HU9300167D0; EP0561489A3; IL104399A0; HUT65399A; GR1002218B; CA2087587A1; PT101179A; AU3194493A; GR930100023A; CN1080844A; ZA93349B; EP0561489A2; KR930016107A; AU671969B2

Description

Prezenta invenție se referă la o compoziție care conține materiale care inhibă aderența bacteriilor (în special a bacteriilor ce provoacă miros neplăcut) la piele,compoziție care nu necesită agenți antimicrobieni.

De multă vreme se dorește evitarea mirosului neplăcut al corpului (de exemplu, mirosul neplăcut la subsuoară, sau mirosul neplăcut provocat de resturi de materii reziduale ale corpului pe pielea sugarilor). Se cunosc în acest domeniu multe mecanisme de dezodorizare. De exemplu, mascarea mirosului, care constă în utilizarea unei compoziții ce conține un parfum pentru a acoperi pur și simplu mirosul neplăcut al corpului este un mod ce se poate utiliza. Alte compoziții deodorante pentru evitarea mirosului neplăcut al corpului conțin componente care reduc presiunea parțială de vapori a morfolinei. Aceste compoziții descrise conțin componente care realizează o inhibare semnificativă a lipoxidazei, cu scopul de a împiedica oxidarea compușilor nesaturați la substanțe cu miros neplăcut.

Alte compoziții deodorante cunoscute conțin bicarbonați de metale alcaline, bicarbonații acționând pentru a neutraliza chimic acizii grași cu catenă scurtă, mirositori, de exemplu în regiunile axilare ale corpului. De asemenea este cunoscută o metodă de dezodorizare care folosește glicinații de zinc, aceștia pentru a acționa atât la neutralizarea chimică a substanțelor chimice cu miros urât, cât și la inhibarea creșterii bacteriilor.

Utilizarea agenților antimicrobieni la inhibarea creșterii bacteriilor (de exemplu a bacteriilor axilare) și deci la scăderea producerii mirosului urât cauzat de aceste bacterii, este bine cunoscută. Inițial la produsele deodorante din comerț a fost întrebuințat hexaclorofenul și mai târziu triclocarban, triclosan și alți câțiva compuși cuaternari de amoniu,cum sunt clorură de benzetoniu și clorură de metil benzetoniu. De asemenea sunt cunoscute compozițiile deodorante anhidre care conțin triacetin, sau 1,2,3-propantriacetat. în mod similar, au fost descriși citratul de trietil și esterii acizilor hidroxicarboxilici pentru utilizarea lor în produsele deodorante. însă compozițiile deodorante care conțin agenți antimicrobieni au efect dezavantajos asupra mediului de microorganisme de pe piele. Mai mult, diferiți agenți antimicrobieni, menționați anterior, cum este hexaclorofenul, au fost interziși în trecut ca fiind nesiguri.

Se cunoaște cunoaște de asemenea utilizarea acidului cunoaște cunoaște de asemenea utilizarea acidului etilendiaminotetraacetic (EDTA) și a altor agenți sechestrați de metale, ca ingrediente active la dezodorizare, care acționează pentru îndepărtarea materialelor nutritive metalice critice necesare bacteriilor pentru formarea enzimatică a acizilor liberi.

în brevetul US 4518517 al lui Eigen și alții, al cărui conținut este inclus aici în întregime ca referință bibliografică, se descriu compoziții deodorante de curățire a corpului, utilizând încă o altă tehnică de reducere (sau de evitare) a mirosului neplăcut. în mod specific, acest brevet de invenție arată că numărul bacteriilor care provoacă miros pe piele poate fi redus prin utilizarea unei cantități eficiente de zaharuri specifice (manoză, glucoză și oligomeri ai acestora) care interacționează cu mecanismul prin care bacteriile generatoare de mirosuri aderă la piele. Acest brevet SUA descrie că adăugarea a aproximativ 1... 15% în greutate carbohidrat ale din grupul constituit din glucoză, manoză, oligomeri ai acestora și amestecuri ale acestora, la o compoziție de curățire a corpului produce o compoziție deodorantă care reduce populația microbiană provocatoare de miros urât de pe piele, fără să se folosească compuși antimicrobieni.

Acest brevet SUA nr.4.518.517 arată că manoza, glucoza și oligomerii acestora, precum și amestecurile acestora, au specificitate la variante ale organismelor bacteriene care provoacă miros urât, în felul acesta mirosurile corpului fiind micșorate prin desprinderea organismelor care provoacă mirosul urât de pe piele. Astfel, acest brevet dezvăluie că tehnologia lectinelor (lectinele fiind proteine sau glicoproteine care au o afinitate pentru zaharurile specifice și care sunt prezente

RO 112240 Bl în membranele celulelor bacteriilor și au un mecanism prin care ele aderă la suprafețe] poate fi utilizată ca mijloc de reducere a numărului de bacterii provocatoare de miros neplăcut de pe piele.

Acest brevet SUA nr.4.518.517 mai descrie de asemenea un procedeu de testare, utilizat în legătură cu diferite zaharuri, pentru a determina dacă aceste zaharuri inhibă toate atașarea bacteriilor de piele. în procedeul test s-a utilizat strat de piele umană amestecat într-o soluție salină fiziologică. Diferitele zaharuri de testat au fost introduse în diferite probe de amestec de strat de piele umană (stratum corneum] și soluție salină. După aceea s-a adăugat o suspensie bacteriană, obținută prin suspendarea de mici colonii de difteroide într-o soluție salină sterilă, la fiecare din diferitele probe care conțin zaharul de testat și amestecul de strat de piele umană și soluție salină.

în brevetul US 4518517 se arată că nici galactoza, nici N-acetilglucozamina nu au vreun efect asupra populației de bacterii difteroide de pe piele, în testul descris; se arată că manoza este singurul zahar care a prezentat inhibarea legării bacteriilor, așa cum s-a arătat prin mai puține bacterii atașate de proba de piele; de asemenea se arată că testele suplimentare făcute cu alte zaharuri printre care fructoza, lactoza, maltoza, sucroza, rafinoza și ramnoza au prezentat o cantitate mai mare de bacterii atașate pe piele decât pielea tratată cu manoză, în felul acesta demostrând specificitatea manozei la bacteriile difteroide. Prin folosirea procedeului de testare specific descris în brevetul SUA nr. 4.518.517, acest brevet de invenție dezvăluie că dintre diferiții carbohidrați numai manoza, glucoza și oligomerii acestora (și amestecurile acestora) se pot utiliza pentru a inhiba aderența la piele a bacteriilor generatoare de mirosuri.

Acest brevet US 4518517 mai dezvăluie de asemenea că manoza, glucoza, oligomerii acestora și amestecurile acestora pot fi utilizate în compozițiile deodorante detergente care conțin o grupă anionică de solubilizare în apă, precum și componente adiționale cunoscute (cum sunt agenții de colorare și parfumurile] și că compoziția poate să fie sub formă lichidă sau sub formă de calup solid detergent deodorant.

Este cunoscută utilizarea altor materiale pentru inhibarea aderenței bacteriilor specifice la diferite suprafețe specifice, folosind diverși agenți specifici de reducere a aderenței. Astfel, articolul din Nature, voi.365 (17 septembrie 1977], paginile 623-625, descrie că D-manoza și metil-a-D-manopiranozida au inhibat aderența diferitelor tulpini de Escherichia coli\a celulele epiteliale umane, dar nu au inhibat aderența streptococilor la aceste celule epiteliale. Articolul lui Tojo “Izolarea și caracterizarea unei polizaharidadezine capsulare din Staphylococcus Epidermidis din The Journal of Infectious Diseases, voi. 157, no.4 (aprilie 1988), paginile 713 721 descrie o polizaharidadezină izolată dintr-o tulpină specifică de Staphylococcus epidermidis', în acest articol se arată că adezina a fost compusă dintr-un amestec complex de monozaharide (în care au predominat galactoza și glucozamina) și s-a legat bine de tuburi cateter din cauciuc siliconic în timp ce au inhibat aderența tulpinilor specifice la catetere.

Brevetul US 4737359 al lui Eigen și alții descrie o metodă pentru inhibarea formării plăcii dentare și promovare a igienei orale, care constă în dispersarea unei cantități de inhibare a plăcii de emulsan în apă și contactarea dispersiei apoase de emulsan cu suprafețele dentare naturale sau artificiale. Acest brevet US 473735S arată că utilizarea emulsanului reduce formarea plăcii prin inhibarea atașării Streptococcus mutans (care este un factor principal în provocarea formării plăcii pe dinți) pe suprafețele dentare.

După cum se vede din cele de mai sus, deși compușii care inhibă aderența diferitelor microorganisme specifice la anumite suprafețe specifice sunt cunoscuți, în afară de brevetul US 4518517 nici unul din materialele prezentate mai sus nu descrie compoziții deodorante pentru inhibarea bacteriilor provocatoare de miros urât de la aderarea la pielea unei persoa

RO 112240 Bl ne, mai ales la pielea din regiunile axilare. în plus, brevetul US 4518517, utilizând tehnicile de testare specifice descrise aici, arată că numai manoza, glucoza, oligomerii acestora și amestecurile acestora pot fi utilizate pentru inhibarea aderenței bacteriilor testate producătoare de miros la piele și că alte zaharuri nu inhibă aderența acestor bacterii.

Brevetul US 4263274 al lui Kulkarni și alții descrie compoziții și metode pentru inhibarea transpirației, cun sunt compozițiile care conțin un compus aldehidpolizaharidic, astfel încât să se poată realiza o combatere eficace a transpirației fără folosirea agenților metalici anhidrotici. Acest brevet US 4263274 descrie compoziții contra transpirației care conțin compuși aldehid-polizaharidici; însă acest brevet nu descrie nici o inhibare a aderenței la piele a bacteriilor ce provoacă miros când se folosesc aldehid-polizaharidele descrise și nu prezintă utilizarea aldehidpolizaharidelor pentru dezodorizare, în afară de utilizarea contra transpirației.

în brevetul US 4822596 al lui Callingham și alții se descrie o compoziție contra transpirației care are o fază lichidă neapoasă și o fază solidă, faza solidă cuprinzând un polimer organic care absoarbe umiditatea (astfel de polimeri organici, așa cum sunt descriși, cuprind diferite polizaharide (gume)] sub formă de particole. în mod clar, polimerul organic din brevetul US 4822596, parte a compoziției antitranspirante, acționează pentru a absorbi umiditatea și se folosește în formă de particole astfel că polimerul organic este depus pe piele sub formă de pulbere. Acest brevet nu arată că polimerul organic poate acționa pentru a împiedica aderarea la piele a bacteriilor ce provoacă miros urât, în special în regiunile axilare.

Compoziție deodorantă ce conține materiale care inhibă aderența bacteriilor, conform invenției, care este constituită din □,□5 - 20%, de preferat 0,05 - 1,5% ingredient activ,ales dintre glicoproteine, monozaharide,altele decât manoza și glucoza, oligomerii, amestecurile, derivații, oligomerii și amestecurile acestor monozaharide, polizaharide solubile în apă și produși de hidroliză sau produși ai scindării hidrolitice a polizaharidelorîn asociere cu 99,95-80% vehicul și substanțe auxiliare alese dintre apă, propilenglicol, dipropilenglicol, alcool benzilic, alcool etilic, acetamidă, metilpirolidonă, uleiuri, siliconi, alcooli metilați, agenți de gelifiere, EDTA și EDTA-sodic 5-clor-2(2,4-diclorfenoxi]fenol(lrgasan DE-300), hidroxipropilceluloză (Klugel MF], compoziție de parfumare, în cazul condiționării sub formă de baton, talc, bentonă 38, etanol denaturat (alcool SD-40), cyclometicone, EDTA-sodic, compoziție de parfumare, în cazul condiționării sub formă de deodorant cu bilă, apă, glicerină, 1-(2-hidroxietil)carbamoil metil piridina (clorură de lapiriu), lanolină, alcool cetilic, stearat de gliceril cu polietilenglicol loostearat, clorură de benzalconiu, fluid DowCorning, conservând și compoziție de parfumare în cazul condiționării sub formă de soluție deodorantă, procentele fiind exprimate în greutate; ingredientul activ poate fi o glicoproteină aleasă dintre fibronectină, laminină, colagen și glicoproteine a-acide; o polizaharidă aleasă dintre emulsan, gumă xantan, acid alginic și alginați, gumă guar, gumă de fruct de salcâm, precum și produși de hidroliză sau produși ai scindării hidrolitice a polizaharidelor; galactoză, Nacetil-Ckgalactozamină, fructoză, N-acetil-Dglucozamină, acid D-glucuronic, derivații și oligomerii acestora.

Prezenta invenție se referă la o compoziție deodorantă care se aplică pe piele, cum ar fi în regiunile axilare sau în alte regiuni ale corpului uman, pentru a reduce (preîntâmpina) mirosul neplăcut al corpului. în special, prezenta invenție se referă la loțiuni (de exemplu, loțiuni de corp, inclusiv loțiuni pentru sugari), sau compoziții deodorante pentru axile sub formă de bile rotitoare, aerosoli, batoane, suspensii etc., care evită mirosul neplăcut fără a fi nevoie de un agent antimicrobian.

în prezenta invenție se determină eficacitatea diferitelor materiale în reducerea aderenței bacteriilor (de exemplu a bacteriilor care provoacă mirosul neplăcut) la piele (de exemplu pielea unei persoane, inclusiv pielea din regiunile axilare ale

RO 112240 Bl corpului).

în consecință, este de dorit să se realizeze o compoziție deodorantă, care să acționeze prin tehnica inhibării aderenței la corp a bacteriilor ce provoacă miros (de exemplu la pielea corpului, în special în regiunea sau regiunile axilare sau în regiunile unde rămân materii reziduale ale corpului pe un sugar), folosind alți compuși decât manoză, glucoză și oligomerii acestora, pentru a avea compoziții deodorante ce se utilizează în diferite forme și să se realizeze metode de folosire a acestor compoziții deodorante. în plus, este de dorit să se realizeze asemenea compoziții deodorante, utilizând astfel de agenți de inhibare a aderenței la piele a bacteriilor ce produc miros neplăcut și evitând agenții antimicrobieniîn compoziție (adică să se obțină compoziții deodorante care nu conțin agenți antimicrobieni) și evitând compozițiile cu pH mare sau mic (care pot să fie iritante). în plus, este de asemenea de dorit să se realizeze asemenea compoziții deodorante, fără necesitatea introducerii unui parfum în deodorant (acest parfum mascând mirosul neplăcut al pielii).

Prezenta invenție urmărește realizarea unei compoziții care poate reduce aderența la piele a bacteriilor aerobe și anaerobe producătoare de miros neplăcut, în special în diferite regiuni ale corpului uman (incluzând regiunile axilare ale corpului omului și regiuni ale corpului unui sugar). Prin reducerea aderenței la piele se înțelege că mai puține bacterii se atașează de suprafața pielii, după aplicarea compoziției pe suprafața pielii, decât s-ar atașa de piele în absența unei asemenea compoziții.

Un alt scop al prezentei invenții este să reducă mirosul neplăcut al corpului provocat de bacteriile de pe piele, mai ales în diferite regiuni ale corpului, atât la adulți.cât și la copii mici.

Un alt scop al prezentei invenții este să realizeze o compoziție deodorantă pentru a reduce mirosul neplăcut al corpului fără utilizarea agenților antimicrobieni în compoziția deodorantă.

Un alt scop al prezentei invenții este să realizeze o compoziție deodorantă care să reducă mirosul neplăcut al corpului prin reducerea aderenței la piele a bacteriilor ce provoacă mirosul neplăcut (de exemplu pielea umană), inclusiv în regiunile axilare și pe pielea atât a adulților, cât și a copiilor mici.

Un alt scop al prezentei invenții este să realizeze o compoziție deodorantă care nu are nevoie de parfum și care nu are nevoie să aibă un pH ridicat sau scăzut (astfel evitându-se iritarea pielii prin aplicarea unui produs cu pH ridicat sau scăzut).

Un alt scop al prezentei invenții este să realizeze compoziții deodorante în formă de baton pentru reducerea mirosului neplăcut al pielii, fără a utiliza agenți antimicrobieni în aceste compoziții.

Un alt scop al prezentei invenții este să realizeze compoziții de loțiuni, în special loțiuni pentru sugari care să aibă blândețea necesară utilizării pe un sugar, care să reducă mirosul neplăcut fără utilizarea agenților antimicrobieni și fără introducerea unui parfum în compoziție (cu toate că agentul antimicrobian și/sau parfumul pot fi introduse în compoziție).

Se poate determina care materiale specifice (de exemplu carbohidrați și proteine) reduc aderența la piele a bacteriilor ce provoacă mirosul neplăcut, indicând care din aceste materiale reduce aderența bacteriilor care produc miros neplăcut la piele, de exemplu în regiunile axilare ale corpului.

Prezenta invenție realizează aceste scopuri prin aceea că se referă la compoziții care conțin carbohidrați și/sau proteine, incluzând monozaharide și polizaharide, carbohidrați polimeri și oligomeri și derivați ai carbohidraților și amestecuri ale acestora. Contrar indicațiilor din brevetul US 4518517, se pot utiliza diferiți carbohidrați, alții decât cei descriși în brevetul US 4518517, ca parte a prezentei invenții, pentru a inhiba aderența la piele a bacteriilor producătoare de miros neplăcut; aceasta înseamnă că carbohidrații care inhibă aderența nu se limitează la manoză, glucoză și oligomerii lor, și la amestecurile acestora, cum se descrie

RO 112240 Bl în brevetul US 4518517. De fapt, unii dintre carbohidrații și proteinele folosite ca parte a prezentei invenții dau rezultate chiar și mai bune în inhibarea aderenței la piele a bacteriilor producătoare de miros neplăcut corpului uman decât manoza, glucoza și oligomerii lor, precum și amestecurile acestora așa cum este descris în brevetul US 4518517.

Rezultatele conform cu prezenta invenție sunt deoseibt de surprinzătoare în raport cu descrierea din brevetul US 4518517, precum și cu cunoștințele generale în acest domeniu. Așa cum s-a prezentat mai sus, în brevetul US4518517 se arată că, în baza procedeelor de testare descrise acolo, numai anumite zaharuri specifice și oligomerii acestora, și amestecurile acestora, acționează pentru a inhiba aderența anumitor bacterii la piele și alte zaharuri nu inhibă aderența unor bacterii la aceleași suprafețe. în plus, așa cum se arată în diferitele brevete de invenție și articole publicate menționate mai sus, este cunoscut faptul că unii compuși specifici pot inhiba aderența unor anumite bacterii la anumite suprafețe, dar aceiași compuși nu vor acționa neapărat pentru a inhiba aderența altor bacterii la alte suprafețe; diferite bacterii folosesc diferite mecanisme pentru a adera, astfel că efectul unui compus asupra aderenței unui tip de bacterii pe o suprafață nu va fi neapărat același cu cel al aceluiași compus asupra unui alt tip de bacterii pe o altă suprafață. Cu toate acestea, deci neținând cont de aceste cunoștințe în domeniu, inventatorii prezentei invenții au găsit clase de compuși care inhibă aderența la piele a bacteriilor producătoare de miros neplăcut, realizând în acest fel scopurile acestei invenții.

Carbohidrații specifici (de exemplu, carbohidrații simpli, adică monozaharidele] care se pot întrebuința conform cu prezenta invenție, ca parte a compozițiilor deodorante pentru inhibarea aderenței bacteriilor ce provoacă miros neplăcut, includ galactoza, N-acetil-D-galactozamina, fucoza, N-acetil-D-glucozamina, acidul Dglucuronic și derivații lor (compuși conținând monozaharida și o grupă adăugată la monozaharidă (de exemplu printr-un proces chimic simplu] care totuși mențin un radical structural al monozaharidei] și oligomeri (oligozaharide) ai acestor carbohidrați sau oligomeri care conțin acești carbohidrați. Monozaharidele nu trebuie să fie solubile în apă, dar desigur ele pot fi. Prin oligomer se înțelege în această invenție un compus care conține o pluralitate (de exemplu până la 10] monozaharide legate între ele prin legături de tip acetat.

De asemenea, carbohidrații polimeri (polizaharidele] care se pot utiliza în conformitate cu prezenta invenție includ emulsan și guma xantan, acidul alginic, alginații (de exemplu sărurile de sodiu și de potasiu ale acidului alginic], guma guar, guma fructului de salcâm (locust bean gum], guma gelam (gellam gum), diferite forme de carageenani și fragmente ale acestora. Prin carbohidrați polimeri (polizaharide] se înțelege aici un compus conținând un număr mare de monozaharide (de exemplu cel puțin 10] legate între ele prin legături de tip acetal. Prin fragmente se înțelege în această descriere că este vorba de exemplu de produși de hidroliză sau de produși ai scindării hidrolitice a polizaharidelor.

Asemenea fragmente se obțin prin tratamentul bine cunoscut enzimatic, chimic și termic al acestor carbohidrați polimeri. De exemplu, fragmentele carbohidaților polimeri menționați mai sus se pot forma prin hidroliză prin încălzirea soluțiilor 1...5% în greutate în apă la 80. ..100°C, timp de până la 6 ore. Prezența unui catalizator, cum este un acid anorganic (de exemplu HCI] sau unei baze (de exemplu NaOH) poate fi necesară. Intervalul de pH poate varia între 2 și 11, în funcție de carbohidratul polimer specific. Scopul hidrolizei este să.se reducă mărimea și greutatea moleculară a carbohidratului polimer și să se reducă viscozitatea soluțiilor 1...5% în greutate menționate mai sus.

O altă cale este degradarea enzimatică așa cum se face în brevetul US 4818817 care poate fi utilă pentru a obține fragmente. în acest brevet SUA,

RO 112240 Bl o enzimă microbiană capabilă să scindeze legăturile glicozidice este prezentată ca fiind o cale folositoare de fragmentare a emulsanilor.

Viscozitatea specifică sau mărimea moleculelor fragmentelor nu sunt importante, pentru că atât fragmentele, cât și carbohidrații polimeri în întregime sunt eficienți la inhibarea aderenței la piele a bacteriilor care provoacă miros neplăcut.

Dintre carbohidrații polimeri menționați mai sus, alginații sunt cei preferați în comerț, atât pentru compozițiile deodorante pentru regiunile axilare ale corpului uman,cât și pentru loțiunile de corp (inclusiv loțiunile pentru sugari) care inhibă aderența bacteriilor la piele. Este de dorit ca alginații, ca partea a compozițiilor conform cu prezenta invenție, să fie hidrolizați pentru a-i face mai puțin vâscoși și mai ușor de utilizat la fabricarea compoziției deodorante conform cu prezenta invenție.

Carbohidrații polimeri (gumele), ca parte a compoziției deodorante conform cu prezenta invenție, sunt dispersați în formă solubilă sau parțial solubilă ca parte a compoziției în formă de bilă rotitoare, în formă de baton, compoziției aerosol, loțiune etc. Aceasta este evident diferit și conduce la un rezultat în întregime diferit decât compozițiile care conțin pulbere din brevetul US 4822596. De exemplu, în formă de pulbere carbohidrații polimeri ai compozițiilor din brevetul US 4822596 nu sunt capabili să interacționeze cu pielea sau celulele bacteriene și să se lege de ele și astfel sunt incapabile să inhibe aderența bacteriilor la piele.

Deși carbohidrații polimeri solubili în apă, pulverulenți, din compozițiile din brevetul US 4822596 se pot solubiliza în umiditatea de la subsuoară (transpirație], acesta este un proces lent; mai întâi, pulberea absoarbe cantități mici de umiditate fără să se dizolve și după aceea mici cantități de pulbere pot să se dizolve în excesul de transpirație de la subsuoară, dar carbohidratul polimer solubilizat este prins în pasta groasă formată prima dată. Este necesar considerabil de mult timp (probabil ore) pentru orice polimer dizolvat să devină liber și să interacționeze cu bacteriile sau cu celulele pielii, dacă întradevăr polimerul dizolvat devine vreodată liber. Insă eficiența deodorantului cere disponibilitatea imediată sau cel puțin rapidă a ingredientului activ deodorant. în plus, unii din carbohidrații polimeri (de exemplu carageenanii) au nevoie de multă energie termică și/sau mecanică pentru a realiza dizolvarea în apă; aceste condiții nu există la suprafața corpului uman. Din cele de mai sus, se poate trage concluzia că compozițiile care conțin carbohidrații polimeri în formă de pulbere, ca în brevetul US 4822596, nu vor realiza scopurile prezentei invenții.

După cum se poate aprecia din cele de mai sus, agentul care inhibă aderența bacteriilor este de dorit însă fie solubil în apă și într-o formă astfel încât să poată fi solubilizat ușor în contact, de exemplu cu transpirația sau urina.

Ca proteine care se pot utiliza în calitate de componentă a compozițiilor deodorante pentru inhibarea aderenței bacteriilor producătoare de miros neplăcut la pielea corpului, conform cu prezenta invenție, sunt glicoproteinele (proteine conjugate care conțin un radical carbohidrat și o proteină simplă); aceste glicoproteine sunt laminina, fibronectina, colagenul și glicoproteinele α-acide din oricare din câteva surse, incluzând sursele bovine. în general, glicoproteinele din sursele umane și animale inhibă aderarea bacteriilor care produc miros neplăcut în regiunile axilare.

Este important de reținut că nu toate proteinele sunt utile drept componentă a compozițiilor deodorante pentru inhibarea aderenței bacteriilor producătoare de miros neplăcut la pielea corpului. De exemplu, aglutina din germeni de grâu (Triticum Vulgar-is], cât și lectina din fasole cățărătoare [Concanavalin A] determină aderarea bacteriilor care produc miros neplăcut la piele. însă diferite proteine (de exemplu diferite glicoproteine] care pot inhiba aderența bacteriilor ce produc miros neplăcut la pielea corpului pot fi determinate cu ușurință, mai ales în baza procedeului de testare, pentru

RO 112240 Bl stabilirea materialelor care inhibă aderența, ce se va discuta mai jos. în cele ce urmează, referirile la proteine sau la glicoproteine, ca parte a compoziției deodorante a prezentei invenții se fac la acele proteine sau respectiv acele glicoproteine care inhibă aderarea bacteriilor ce produc miros neplăcut la pielea corpului uman, inclusiv la pielea din regiunile axilare.

în compoziția conform prezentei invenții, carbohidrații polimeri care inhibă aderența sunt de preferință cel puțin parțial în soluție (de exemplu într-o soluție apoasă) când se aplică (adică carbohidrații polimeri inhibitori ai aderenței sunt împrăștiați în formă solubilă sau parțial solubilă și cedați din oricare din cele câteva compoziții, de exemplu din batoane, aerosoli, lichide, loțiuni etc.J. Nu există restricții de solubilitate când materialul inhibitor al aderenței este un zahar simplu sau o glicoproteină, deși fiecare poate fi cel puțin parțial în soluție, în ceea ce privește diferiții oligomeri care intră în sfera de protecție a prezentei invenții, întrucât greutatea moleculară a oligomerului utilizat este mai mare, devine mai de preferat ca, carbohidratul inhibitor al aderenței să fie cel puțin parțial în soluție când se aplică.

De preferință, carbohidratul sau proteina introdusă în compoziție se utilizează în cantități eficiente pentru a inhiba astfel aderența bacteriilor producătoare de miros neplăcut încât să reducă populația bacteriilor de pe piele care produc acest miros neplăcut. Cu scop ilustrativ, carbohidratul și/sau proteina de introduce în compoziție în proporții de 0,05...20% în greutate din totalul greutății compoziției.

Compoziția conform invenției, care conține o proteină sau un carbohidrat așa cum s-a specificat mai sus, se poate utiliza cu diferite materiale vehicul pentru a realiza compoziții deodorante care pot fi ambalate sub formă de deodorant aerosol, deodorant baton, deodorant suspensie, deodorant cu bilă rotitoare, loțiuni, cuprinzând loțiunea pentru corp și loțiunea pentru sugari etc., aceste compoziții conținând o cantitate eficientă de carbohidrat sau proteină specificate, astfel ca să reducă aderența bacteriilor producătoare de miros neplăcut la piele (de exemplu, astfel ca să reducă aderența bacteriilor producătoare de miros neplăcut la pielea din regiunile axilare ale corpului).

Compozițiile conform prezentei invenții pot conține un vehicul pentru formarea unui deodorant baton, de exemplu un deodorant baton pentru a fi aplicat pe piele în regiunile axilar ale corpului și a inhiba aderența bacteriilor axilare la piele. Astfel, carbohidratul sau proteina așa cum s-a discutat mai sus poate fi încorporat cu un agent de gelifiere și un lichid vehicul pentru a forma batoanele de gel solid. Aceste batoane pot conține un săpun metalic sau un dibenzilsorbitol ca agent de gelifiere.

Compozițiile conform prezentei invenții pot conține un vehicol cum sunt loțiunile pentru corp sau pentru mâini sau loțiunile pentru sugari). Astfel, compozițiile conform invenției de față care sunt o loțiune pentru sugari pot fi suficient de blânde (inclusiv cu pH suficient de neacid sau nebazic) pentru pielea unui sugar (evitându-se iritarea pielii) și pot evita necesitatea unui agent antimicrobian, putând totuși reduce mirosul neplăcut datorat acțiunii bacteriilor.

Prezenta invenție este, printre altele, adecvată pentru reducerea aderenței difteroidelor (microorganisme care provoacă mirosul neplăcut) la piele în regiunile axilare ale corpului uman. Ca atare, prin acest aspect al prezentei invenții, se poate realiza o compoziție deodorantă care evită mirosul neplăcut al pielii, de exemplu mirosul neplăcut la axile, fără să fie nevoie de agenți antimicrobieni și fără să fie nevoie să se aplice compoziții cu pH ridicat sau scăzut pe piele. în plus, prin utilizarea prezentei invenții, o compoziție deodorantă nu are nevoie să conțină un parfum.

Astfel, conform prezentei invenții, se prevede o compoziție deodorantă care poate să conțină numai carbohidratul sau proteina ca ingredient activ deodorant, pentru a inhiba aderența la piele a bacteriilor ce produc miros neplăcut (inclusiv în regiunile axilare). Desigur, compozițiile conform cu prezenta invenție pot să

RO 112240 Bl conțină de asemenea alte ingrediente active deodorante, cum ar fi un parfum.

Metoda analitică pentru determinarea aderenței bacteriilor ce produc miros neplăcut utilizează celule de piele diferențiate în combinație cu bacterii aerobe și anaerobe producătoare de miros neplăcut și cu materialul de investigat, pentru a determina dacă acest material reduce (inhibă) aderența bacteriilor producătoare de miros neplăcut la piele. Celulele de piele utilizate sunt celule de piele umană, care sunt diferențiate prin cultivarea lor în mediu de creștere a cheratinocitelor, suplimentat cu un compus metalic bivalent (în special un compus bivalent de calciu, cum este clorura de calciu).

Celulele de piele diferențiate dezvoltă structuri de suprafață cheratinizate care au greutate moleculară variabilă, de la 50.000 până la mai mult de 100000. Această structură de suprafață proteinoasă cheratinizată este apropiată de structurile cheratinizate care apar pe celulele epiteliale de suprafață întărite (bătături), în esență, structurile proteinoase conțin proteină, glicoproteină și polizaharidă. Celulele de piele diferențiate cresc în ridicători în cultura de țesuturi și bacteriile de piele tind să se lipească de ele.

Un mediu de creștere a cheratinocitelor ilustrativ este următorul:

KGM (Keratinocyte Growtn Medium) (MCDB 153 modificat preparat de Clonetics, Co.) ng/ml factor de creștere epidermal (EGF) //g/ml insulină

0,5 ^g/ml hidrocortizon agenți antimicrobieni (penicilină, streptomicină, și amfotericină B) calciu (Ca²⁺) soluție 0,15 mM extract 0,4% pituitar de bovine (BPE) pH 7,4; osmolalitate = 340 ± 4 mOsm/kg.

Celulele nediferențiate de epiteliu au nevoie de Ca²⁺ 2mM pentru diferențierea în cheratinocite. Ca un exemplu, o soluție de clorură de calciu 1M, la un raport de 2 μΙ clorură de calciu 1M per ml mediu KGM, se utilizează pentru a obține celule epiteliale diferențiate. Mediul se schimbă la fiecare trei zile pentru a se menține acest nivel al calciului în mediu. Perioada de timp optimă pentru realizarea diferențierii celulelor este de 12-16 zile. Rareori se utilizează mai puțin de 10 zile.

O cantitate optimă de exemplu de clorură de calciu este necesară pentru diferențierea celulelor pielii. O cantitate prea mare sau prea mică va conduce la diferențiere ineficientă sau la nediferențiere.

Următoarele referințe bibliografice descriu utilizarea Ca²⁺ pentru diferențiere și conținutul fiecăreia din aceste referințe este inclus în întregime în această descriere:

1) Pillai, S. Și alții, “Caracterizarea biochimică și morfologică a creșterii și diferențierii cheratinocitelor neonatale umane normale într-un mediu lipsit de ser”, în J.Cellular Physiology, 134: 229-237 (1988).

2) G.D. Shipley și alții, “Controlul creșterii și diferențierii in vitro a cheratinocitelor umane cultivate în mediu lipsit de ser”, în Arch. Dermatol. 123; 1541 a (1987).

3) M.S. Wilke și alții, “Mecanismul biologic pentru reglarea proliferării cheratinocitelor umane normale și a diferențierii lor”, în Amer. J. Pathology, 131:171-181 (1988).

Celulele de piele (celulele de piele diferențiate) se amestecă cu materialul de testat pentru inhibarea aderenței, după care se adaugă bacteria și apoi se numără câte bacterii aderă la celule pentru a se determina dacă materialul testat reduce aderența bacteriilor care produc mirosul neplăcut. Bacteria testată poate fi, de exemplu, izolată din regiunile axilare umane.

Celulele de piele utilizate sunt celule sterile și din cauza diferențierii sunt foarte asemănătoare cu celulele de suprafață ale pielii din stratul de piele corneum, astfel că o determinare (că aderența bacteriei la celulele de piele diferențiate este inhibată) este un test corect arătând dacă

RO 112240 Bl materialul, ca parte a compoziției deodorante, va reduce aderența bacteriilor producătoare de miros neplăcut la piele, cum ar fi în regiunile axilare ale corpului.

în consecință, prezenta invenție în toate aspectele sale, realizează compoziții, în special compoziții deodorante specifice, care conțin carbohidrați specifici diferiți de manoză și glucoză și derivații acestora, și/sau conțin proteine specifice (glicoproteine], compoziții care pot fi utilizate pentru reducerea aderenței bacteriilor producătoare de miros neplăcut la suprafața pielii unui corp, incluzând regiunile axilare ale corpului, având în același timp suficientă blândețe pentru a fi încorporate în loțiuni de corp,cum sunt loțiunile pentru copii mici; de asemenea,realizează investigarea materialelor pe piele corespunzătoare pielii de la suprafața corpului uman, pentru a ști dacă aceste materiale reduc aderența bacteriilor producătoare de miros neplăcut la suprafața pielii.

Astfel, este posibil să se selecteze și să se utilizeze compoziții pentru a evita mirosul neplăcut al corpului, fără a fi compoziții care conțin agenți antimicrobieni și fără a fi compoziții care au un pH ridicat sau scăzut. în plus, se pot realiza compoziții deodorante fără a fi nevoie să se încorporeze în ele parfum.

Se dau în continuare exemple de realizări specifice și preferate ale prezentei invenții, cu scopul de a o descrie mai detaliat, dar fără ca acestea să limiteze invenția numai la aceste realizări. Din contră, intenția este să se acopere toate schimbările, modificările și realizările echivalente care pot fi incluse în spiritul și sfera invenției, definite de revendicările anexate.

Prezenta invenție are ca obiect compoziții prin care aderența bacteriilor producătoare de miros urât la pielea unui corp (de exemplu a unui corp uman), incluzând regiunile acilare ale corpului, poate fi inhibată astfel ca în acest fel să se micșoreze mirosul neplăcut. Compozițiile pot conține diferite materiale vehicul, de aceea se obțin diferite tipuri de compoziții deodorante variate. De exemplu, în funcție de materialul suport (vehicul) utilizat se poate obține un baton deodorant, o bilă rotitoare, o suspensie, o loțiune sau o compoziție aerosol. în fiecare din aceste compoziții, componenta importantă conform prezentei invenții este un carbohidrat, un amestec de diferiți carbohidrați, o proteină sau combinații ale acestora, care pot inhiba aderența bacteriilor producătoare de miros neplăcut la piele, astfel încât dezodorizarea se realizează fără a fi nevoie de agenți antimicrobieni.

Compozițiile conform cu prezenta invenție, care conțin un carbohidrat sau amestec de carbohidrați, proteină sau combinații ale acestora, se pot folosi ca loțiune pentru copii mici când se introduc într-un vehicul de loțiune pentru copii mici și sunt suficient de blânde pentru a evita iritarea pielii copilului. Astfel se realizează o loțiune dezodorizantă pentru sugari care reduce mirosul neplăcut și nu conține un agent antimicrobian.

Bacteriile aderă la și formează colonie aproape la orice suprafață. Coloniile aderente de bacterii pot fi observate pe și în particulele de nisip, pământ și pe diferite suprafețe marine, animale și umane,precum și în și pe țesutul și suprafețele plantelor. Pielea și suprafețele mucoase ale tractului gastrointestinal, canalului vaginal și cavității orale ale omului sunt puternic colonizate de o varietate de bacterii indigene aderente. Este recunoscut faptul că aderența bacteriilor la suprafețe la om este un factor determinant important în colonizarea locurilor specifice, ca un moment inițial în patenogeneza infecțiilor bacteriene și producerea mirosului neplăcut al corpului, mai ales la subsuoară, picioare și în zonele urogenitale.

Mecanismul prin care bacteria interacționează cu suprafețele pare să implice liganzi moleculari specifici sau adezine pe suprafața - bacteriei care blochează prin mecanismul “broască și cheie” interacționând cu moleculele receptoare de pe suprafața de colonizat. Acești liganzi sau adezine pot fi structuri de proteine complexe de legare cu zahar sau oligozaharide numite lectine, sau catene laterale complexe, multiramificate de oligozaharide care se leagă de poziții comple

RO 112240 Bl mentare pe celula gazdă. Moleculele care se leagă fie în pozițiile ligandului (adezinei), fie în pozițiile receptorului, pot inhiba prinderea bacteriilor pe suprafețele gazdă.

Conform prezentei invenții, s-au stabilit diverse materiale, altele decât manoza și glucoza și oligomerii acestora, care pot inhiba prinderea bacteriilor de suprafețele gazdă (în mod specific, de suprafața pielii, de exemplu a corpului uman, inclusiv a sugarilor]. Printre aceste materiale sunt anumiți carbohidrați, incluzând monozaharide, oligozaharide și polizaharide și proteine (incluzând diferite glicoproteine], așa cum s-au discutat concret mai sus.

Dintre glicoproteinele enumerate mai sus, laminina și colagenul au fost prezentate ca legând anumiți Staphylococci (cum este Staphylococcus aureus] ce se găsesc pe pielea omului.

Glicoproteinele cum sunt fibronectina, laminina, colagenul și glicoproteina α-acidă de origine bovină, care pot să inhibe aderența bacteriilor producătoare de miros neplăcut la piele, originare din țesut sau în formă care circulă în plasmă și plăcuțe, prezintă un interes deosebit. Fibronectina este o glicoproteină de 440000 daltoni. Ca exemplu de glicoproteină colagen este un tip lll-colagen solubil acid din pielea de vițel, de la Sigma Chemical Co.

Se atrage atenția asupra referințelor bibliografice următoare, care descriu diferite glicoproteine; conținutul fiecăreia din aceste referințe include în prezenta descriere în întregime:

1. Grinnel, “Atașarea celulelor și factorii de răspândire”, paginile 267-292 în Guroff (editor), Growth and Maturation Factors (John Wiley & Sons, New Yotkj;

2. Kleinmann, și alții, “Rolul structurilor de colagen în aderarea și creșterea celulelor” în J.Cell.Biol., 88, 473-484 (1981);

3. Yamada, Interacțiunile suprafeței celulei cu materiale extracelulare”, Annu. Rev.Biochem., 52, 761-799 (1983);

4. Schaeffer, “Aderența bacteriilor”, Monograp in Urology, Monograp paginile 131-147 (1984) și

5. Ohtomo și alții, “Aderența Staphylococcus Aureus la fibrinogen, colagen și lectină în legătură cu structura suprafeței celulei”, Zbl. Bakt.Hyg., A268, 325340 (1988).

Carbohidrații enumerați aici se extind de la zaharuri simple, cum este galactoza, la oligomeri și carbohidrați polimeri (polizaharide mari). Se pot utiliza zaharuri cu catenă deschisă.

Emulsanii, care pot constitui o parte a compoziției conform prezentei invenții, sunt descriși în brevetul US 4737359 al lui Eigen și alții menționat mai sus, conținutul căruia este cuprins în întregime ca referință bibliografică aici. Acești emulsani, precum și gumele xantan, acizii alginici și alginații, gumele guar, gumele fructului de salcâm, gumele gelan, carageenanii și fragmentele acestora, sunt produșii creați de diferite microorganisme. Emulsanii și/sau alte gume și materiale la care s-a făcut referire aici, care se pot utiliza conform prezentei invenții nu sunt limitați la polizaharidele obținute de la un anumit microorganism, ci includ gumele xantan sau acizii alginici și alginații, gumele guar, gumele din fructul de salcâm, gumele gelan și carageenanii produși de diferite microorganisme.

Așa cum s-a arătat mai sus, compozițiile care au încorporate în ele carbohidrați și/sau proteine, conform prezentei invenții, mai conțin vehicule astfel încât compozițiile să poată fi folosite ca deodorant baton, bilă rotitoare, aerosol, suspensie, loțiune etc. Compozițiile deodorante ilustrative de baton, cu cantitățile fiecărei componente, sunt arătate în formulările A și B ce urmează. în aceste formulări procentajele sunt date în procente în greutate.

RO 112240 Bl

Formularea A.

Propilenglicol	20 - 80%
Apă	□ - 50%
Carbohidrat	□,□5 - 20%
EDTA	0 - 5%
Săpun metalic
(ca stearatul de sodiu)	3 - 1 □%
Parfum	0 - 3%
Formularea B.
Acetal de monosorbitoldibenzil
sau alți dibenzilsorbitoli	2 - 10%
Propilenglicol	20 - 80%
Apă	□ - 50%
Carbohidrat	0,05 - 20%
Alcool etilic	□ - 40%
Alți glicoli	0- 10%
Uleiuri, siliconi, alcooli
metilați	0 - 20%
Alți agenți de gelifiere
ca hidroxietilceluloza	0 - 2%

Compozițiile din prezenta invenție se pot prepara prin procedee cunoscute, de exemplu prin cele de amestecare cunoscute, și pot conține și alte componente, în afară de vehicul și materialul ce inhibă aderența, care sunt cunoscute de specialiști. Ca materiale diferite utilizate în compozițiile deodorante cunoscute, de exemplu pentru aplicarea în zonele axilare, sunt de exemplu cele din brevetul US 4440742 al lui Marschner (mai ales cu privire la batoane), și brevetul US 415241S al lui Spitzer și alții (mai ales cu privire la aerosoli), conținutul fiecăruia din acestea fiind incluse în întregime aici ca referințe bibliografice.

Compozițiile conform cu prezenta invenție se pot introduce obișnuit într-un ambalaj și se pot utiliza, ca atare, în mod obișnuit.

Se dau mai jos exemplele de realizare a invenției:

Exemplele 14-10 [batoane deodorante pe bază de săpun] cu

RO 112240 Bl

<£ co cu

O	70,0	20,0	0,5	1	1	1	<	1	LD_	O	o cu		5,0
CD	70,0	21,0	1	1	1	1	o	1	1	t	1		7,0
CO	O O	20,0	0,5		LD O	1	1	1	o	o	1		7,0
	72,0	21,0	1	1	1	1	o	LD □	1	1	1	1	5,5
CD	53,0	O d cu	5,0	1	1	o ld	i	1	1	l	1	1	7,0
LD	62,0	o o cu	o CD	o cu	o cu	o	1		î	1	1	1	7,0
	68,0	o o cu	1	LD cu	LD cu	1	1	1	1	1	1	1	7,0
CO	56,0	20,0	1	LD	1	J	l	1	1	1	o cu	1	□ (<
CU	O ld' CD	O o cu	5,0	1	<	t	1		l	□	2,0	1	7,0
-	LD IX LD CD	20,0	2,5	2,5	1	1	I			1	□ cu	0,25	7,0
Ingredientul	Propilenglicol	Apă	D-galactoză	N-acetilglucozamină	N-acetilgalactozamină	D-fucoză	Fibronectină	Gumă xantan	Alginat de sodiu	Parfum	£ □ LU G3 z	Irgasan Dp-300 [5-clor-2(2,4Diclorfenoxijfenol]	Stearat de sodiu

RO 112240 Bl

Exemplele 11-j-IB [batoane deodorante pe bază de DBMSA (% greutate/greutate)

Ingredientul	11	12	13	14	15	16
Dibenzilmonosorbitol-acetal	2,5	1,5	3,0	1.5	1.5	1,5
Propilenglicol	55,0	66,0	-	66,0	66,0	66,5
Dipropilenglicol	-	-	37,0	-	-	-
Apă	24,5	24,5	10,0	20,0	22,2	20,0
Alcool etilic	-	-	30,0	-	-	-
Metilpirolidonă	5,0	-	-	-	5,0	5,0
Acetamidă MEA	-	5,0	7,0	5,0	-	-
Finesolve (alcool benzoat)	5,0	2,0	5,0	2,0	2,5	2,0
Klucel MF (hidroxipropilceluloză]	0,5	-	-	0,5	-	-
D-galactoză	2,5	-	7,0	-	-	2,0
N-acetilglucozamină	2,5	-	-	5,0	-	2,0
Gumă xantan	-	1.0	-	-	-	0,5
Fibronectină	-	-	-	-	0,8	0,5
Na₄ EDTA	1.0	-	1,0	-	1.0	-
Parfum	1,0	-	-	-	1,0	-

Exemplele 17-=-21 [bile rotitoare în suspensie] ____________________________________________________[% greutate/greutate]

Ingredientul	17	18	19	20	21
Talc	15,0	15,0	18,0	18,0	18,0
Bentone 38	3,0	2,5	3,0	3,0	3,5
Alcool SD-40 (etanol denaturat)	1.5	1.2	1,5	1.5	1.5
Cyclomethicone	73,5	67,8	73,5	76,3	75,0
Parfum	1,0	-	1,0	-	-
Na₄EDTA	1,0	-	-	1,0	1,0
D-galactoză	3,0	3,0	1,0	-	-
N-acetilglucozamină	1,0	10,0	1,0	-	-
Alginat de sodiu	1,0	0,5	0,5	-	0,5
Gumă xantan	-	-	0,5	-	0,3
Fibronectină	-	-	-	0,2	0,2

RO 112240 Bl

Așa cum s-a arătat în cele de mai sus, materialele care inhibă aderența bacteriilor producătoare de miros neplăcut pot fi introduse în loțiunile pentru sugari.

în tabelul 1 care urmează sunt prezentate loțiuni ilustrative pentru sugari conținând acești agenți contra aderenței.

Tabelul 1

Loțiuni pentru copii mici cu agent anti-aderență.

	Cu compus cuaternar 1016-59 (6,5% mai puțină fază uleioasă)	Fără compus cuaternar 1016-47 (5% mai puțină fază uleioasă
Apă	85,60	85,27
Glicerina	6,07	6,04
Clorură de lapiriu	0,10	-
Clorură de benzalconiu	0,10	0,10
Soluție de culoare roșie	0,17	0,17
Soluție de culoare violet	0,06	0,06
Metil-paraben	0,10	0,10
Lanolină bază	1,24	1,33
Lanolină	0,13	0,13
Stearat de gliceril	1,92	2,05
Alcool cetilic	1,92	2,05
Stearat de gliceril & PEG loostearat	1,25	1,34
Propil-paraben	0,04	0,05
Alginat P.G.	0,81	0,80
Alginat de sodiu	0,20	0,20
Fluid Dow Corning 544	0,01	0,01
Parfum	0,30 100,00	0,30 1Π0.00

Eficiența compozițiilor deodorante 4 o conform invenției este demonstrată în cele ce urmează.

Șase voluntari bărbați s-au abținut de la utilizarea produselor antitranspirație la subsuoară pe o perioadă de două 45 săptămâni. Voluntarii au folosit numai produsul deodorant standardizat. Cu două zile înainte de aplicarea materialului de testat, voluntarii s-au abținut de la utilizarea ori cărui produs pentru subsuoară; voluntarii nu și-au spălat axilele timp de o zi înainte această primă aplicare. S-a evaluat mirosul neplăcut al axilelor (subsuoarei) la cei șase voluntari în dimineața primei aplicări a materialului de testat pentru a fi sigur că există un puternic miros neplăcut. După spălare timp de 1 minut cu apă de robinet, s-a aplicat la axile 0,5 g material test. Materialul de testat din exemplul 1, sub

RO 112240 Bl formă de baton, s-a aplicat pe o axilă, în timp ce deodorantul de bază în formă de baton (fără carbohidrat sau proteină] s-a aplicat pe axila din partea cealaltă. S-a făcut evaluarea mirosului la subiecți după 5 12 ore și 24 ore de la aplicarea produsului prin introducerea și rotirea unui tub de sticlă pentru test în axilă și evaluarea mirosului în tubul de test. Mirosul existent pe tubul de test s-a gradat pe o scală de 10 la □ la 1 □ fiind miros neidentificat și 1 □ fiind un miros puternic respingător.

Rezultatele testului demonstrează că materialul testat din exemplul 1 produce o reducere mai mare a mirosului neplăcut 15 la axile decât un produs similar fără carbohidrați.

Tabelul de mai jos prezintă rezultatele testului numeric.

Valoarea medie a morisului

Ore după aplicare

	12	14
Produsul
Materialul testat	2,7	3,0
Proba martor	4,5	3,7

Tabelul 2 care urmează arată eficacitatea loțiunii pentru copii mici care conține un agent anti-aderență conform prezentei invenții la inhibarea aderenței bacteriilor la piele.

Tabelul 2 Datele de aderență a bacteriilor in vitro.

Fără tratament

Bacterii/20 celule %lnhibare

Experiența 1 Experiența 2

Corynebacterium grupul

F-1	175	202
Corynebacterium grupul C	233	258
Corynebacterium Pseudo-
tuberculosis	222	272
Corynebacterium Xerosis	180	208
Corynebacterium	500	500

Loțiune pentru copii mici cu agent anti-aderentă

Corynebacterium grupul F-1	28	43
Corynebacterium grupul C	46	37
Corynebacterium Pseudo-
tuberculosis	29	25
Corynebacterium Xerosis	52	33
Corynebacterium	78	57

Un exemplu caracteristic al metodei analitice, discutată mai sus, pentru a determina dacă un anumit material inhibă aderența bacteriilor producătoare de miros neplăcut la piele, mai ales la pielea din regiunile axilare ale corpului, este prezentat în cele ce urmează. După cum se va vedea, efectul de inhibare a aderenței poate fi cercetat fără aplicarea pe un corp viu.

Rezultatele prezentate în legătură cu exemplul analitic care urmează scot în evidență eficacitatea, în calitate de material care inhibă aderența, a diferiților carbohidrați și proteine cuprinși în sfera de protecție a prezentei invenții, și de asemenea fac comparații cu alte materiale din afara sferei de protecție a prezentei invenții. Desigur, acest exemplu nu este limitativ, ci are numai rol de a ilustra invenția.

Exemplu analitic

Microorganismele

Microorganismele de pe piele s-au izolat de la zece voluntari umani sănătoși, de la axilele lor(bărbați și femei]. S-au obținut și Corynebacterium diphtheriae, Corynebacterium grupa J-K și Escherichia coli 1677. Aceste din urmă bacterii au fost incluse ca martori pentru experiențele de aderență. Microorganismele s-au menținut fie prin subcultură pe plăci de agar

RO 112240 Bl și sânge, fie în bază de agar cu tripticază soia având 5% sânge de oaie defibrinizat. Culturile strânse s-au înghețat la - 2d°C în agar semisolid cu tripticază soia pentru bacterii aerobe și bulion de carbohidrat cu carne tăiată mărunt pentru bacterii anaerobe. Pentru încercările aderenței in vitro corynebacteriile lipofile s-au subcultivat în serie de trei ori pe perioade de 24 ore, în bulion de triptoză, cu 0,5% Tween-80.

Izolarea și identificarea

Izolarea microorganismelor de la axile s-a efectuat prin adăugarea a 1 ml soluție 0,1% Triton X-100 pe un cilindru de sticlă steril așezat lipit de piele în axilă (suprafață totală 3,8 cm²]. Fluidul s-a agitat energic timp de 1 minut cu o baghetă de teflon și s-a colectat. Acest din urmă procedeu s-a repetat și s-au unit cele două probe. Pentru a ajuta la recuperarea anaerobelor, s-a trecut peste probele colectate C0₂ lipsit de oxigen și tuburile au fost închise la capăt și răcite la 4°C. Toate probele au fost prelucrate în intervalul de 8 ore colectare. Voluntarii au fost rugați să nu folosească deodorante, ci numai să se spele cu un săpun moale timp de 8 zile înainte de testarea axilelor lor. Probele individuale au fost diluate în serie și întinse pe plăci de agar cu sânge nepreredus și preredus (BAP). Condițiile de incubare aerobe și anaerobe timp de 3-5 zile la 37°C, timp după care s-au numărat atât bacteriile aerobe cât și cele anaerobe. Probele de la axile s-au prelucrat în interiorul unei cutii pentru mănuși anaerobe. La toate microorganismele s-a testat proprietatea de a fi lipofile prin subcultură pe BAP cu 0,5% Tween-81 și incubare în condiții aerobe sau anaerobe la 37°C timp de 48 ore. Microorganismele care au manifestat o creștere mare sau pigmentarea pe acest mediu lipidic de creștere suplimentat au fost considerate lipofile.

Celulele epiteliale.

Celule epiteliale umane (HE) (cultură primară de la cheratinocitele epidermei umane normale) s-au folosit pentru a încerca aderența microorganismelor de la axile. Celulele au fost resuspendate în soluție salină de fosfat cu tampon (PBS) și s-au spălat de trei ori prin centrifugare diferențială (500 rpm) cu agitare energică între spălări (19). Diferențierea celulelor HE a fost provocată prin adăugarea de clorură de calciu (CaCl_a) într-o concentrație 2 mM/1. Diferențierea s-a verificat prin formarea de zone tari (3 până la 5 straturi de celule) în timpul cultivării țesutului și printr-o pată modificată AyoubShklar pentru diferențierea celulelor epiteliale. Celulele epiteliale umane s-au supus creșterii în mediul de creștere a cheratinocitelor. Liniile celulare au fost cultivate sub atmosferă de C0₂ 5% la 37°C. Liniile celulare au fost subcultivate la următoarele intervale de timp: 8 zile pentru celulele HE nediferențiate și 8 -16 zile pentru celulele HE diferențiate. Ambele linii celulare s-au recoltat prin adăugarea unei soluții de tripsină (0,25 g/l] și EDTA (0,1 g/l). Celulele epiteliale umane s-au spălat cu tampon Hepes înainte de tripsinizare și s-a adăugat o soluție antitripsină pentru a neutraliza reacția enzimatică. Celulele au fost lăsate să se recupereze din tripsinizare timp de 6 - 8 ore în mediu de creștere sub atmosferă 5% C0₂ la 37°C. Celulele recoltate s-au spălat de trei ori prin centrifugare (3 minute, 1500 rpm) cu PBS (pH 7,2; 0,067 M) și s-au resuspendat în soluție salină Dulbecco de fosfat cu tampon până la o concentrație finală de 0,5 -1,0 x 10⁶ celule/ml. Suspensiile s-au standardizat într-un hemacitometru înainte de utilizare.

încercările de aderență in vitro a bacteriilor

Cincizeci μ\ suspensii de bacterii individuale (1,5 x 10⁸ bacterii/ml pentru cele anaerobe și 3,0 x 10⁸ bacterii/ml pentru cele aerobe) s-au adăugat la 50 μ\ suspensie de celule (0,5 la 1,0 x 10⁶celule/ml] și s-au incubat timp de 30 minute, interval în care.s-au basculat la temperatura camerei. Un inocul de 25 μ\ s-a filtrat în vid pe un filtru policarbonat (mărimea porilor 8 /zm). Celulele de pe filtru au fost spălate de trei ori cu apă distilată sterilă pentru a îndepărta bacteriile neaderente. După fixarea cu etanol 95%, celulele cu bacteriile atașate de ele au fost colorate Gram pe filtru. S-a calculat nu

RO 112240 Bl mărul bacteriilor atașate de 20 celule epiteliale folosind un microscop ușor cu o piesă de amplificare de 1OOOX. Experiențele s-au efectuat în duplicat și s-au făcut trei citiri individuale oarbe la fiecare probă.

Inhibarea aderenței bacteriilor

Compușii următori au fost testați pentru efectele lor asupra aderenței microorganismelor pielii la celulele epiteliale: 50 Azg/ml fibronectină, aglutină de germeni de grâu [Triticum Vulgaris) și lectină de fasole cățărătoare (Concanavalin A), 17 mg(ml concentrație finală de D(+)-fucoză, D(+)-galactoză, D(+)-manoză și N-acetil-Dglucozamină (NAGA),sucroză, emulsan și dextran și 3,4 mg/ml alginat de sodiu hidrolizat. în încercările de inhibare a aderenței s-au adăugat 50 μΙ compus de testat la celulele epiteliale umane in vitro timp de 5 minute, apoi s-au adăugat suspensiile de bacterii.

Analiza statistică

Testul T al lui Student pentru determinarea diferențelor importante între perechile de date s-a utilizat pentru a compara rezultatele de la încercările de aderență și de inhibare a aderenței. S-a întrebuințat un program Minitab pentru calculatoarele IBM și valoarea p a fost stabilită la 0,05 înainte de a începe experiențele.

Rezultatele în legătură cu aceste rezultate sunt de analizat tabelele 3 î 6 care sunt prezentate după discutarea rezultatelor.

S-au izolat 49 microorganisme aerobe și anaerobe din axilele a 10 voluntari umani sănătoși, bărbați și femei (tabelul 3). Ca grup, staphylococci au fost cel mai frecvent izolați și S.hominism s-a izolat de la 8 dintre cei 10 voluntari. Bacterii lipofile aerobe și anaerobe s-au izolat de la 7 din cei 10 subiecți (tabelul 3). Numărul bacteriilor izolate variază mult de la 5,0 x 10² până la 2,9 x 10⁶CFU/ml/2,8 cm² pentru bacteriile aerobe lipofile și de la 2,0 x 10² până la 5,0 x 1CP CFU/ml/2,8 cm² pentru bacteriile anaerobe. Bacteriile aerobe nelipofile au predominat la toți subiecții și a fost evidentă o largă concentrație ca interval (4,0 x 10¹ până la 6,9 x 10⁷ CFU/ml/2,8 cm²), (tabelul 3).

S-au testat nouă bacterii aerobe și câteva difteroide anaerobe cu privire la aderența lor la celulele HE nediferențiate și diferențiate. în afară de aceste microorganisme, un grup J-K Corynebacterium, Corynebacterium diphtheriae și Escherichia coli (tulpina 1677) au fost incluse ca martori. Numărul mediu (bazat pe șase citiri a 2 încercări) de difteroide aerobe care aderă la 20 celule epiteliale este arătat în tabelul 4. în general, atât aerobele, cât și difteroidele anaerobe, aderă mai bine la celulele HE diferențiate decât la celulele HE nediferențiate (p < 0,05).

S-au încercat manoza, galactoza, fucoza, NAGA și FN pentru capacitatea lor de a interveni în aderența difteroidelor aerobe la celulele HE nediferențiate și diferențiate (tabelul 5). Toți compușii au avut capacitatea de a inhiba atașarea bacteriilor pielii la celulele HE diferențiate sau nediferențiate. în ansamblu, a reieșit că manoza are capacitatea cea mai bună de a inhiba aderarea bacteriilor la celulele nediferențiate (inhibare de 87,5 până la 99,4%); însă, inhibarea cu manoză a aderenței la celulele diferențiate (53,9 până la 90,3%) a variat în funcție de microorganismul testat și nu a fost considerabil mai mare la toate izolatele testate.

Cu excepția unei capacități slabe de a inhiba atașarea C.pseudo-tuberculosis (izolatul 1) și Corynebacterium (grupul J-K), galactoza a fost capabilă să inhibe atașarea bacteriilor aerobe ale pielii la celulele epiteliale diferențiate mai bine (70 până la 90% inhibare; tabelul 5) decât manoza, NAGA, fucoza și FN. în general, fucoza, NAGA și FN au fost capabile consecvent să inhibe atașarea bacteriilor aerobe ale pielii la celulele HE diferențiate cât și la cele nediferențiate; însă, inhibarea aderenței a fost mai evidentă la celulele HE diferențiate decât la celulele nediferențiate.

Sucroză, emulsanul, dextranul, alginatul de sodiu hidrolizat, lectina din fasolea cățărătoare și lectina din germeni de grâu s-a încercat pentru stabilirea capacității lor de a interveni în aderarea

RO 112240 Bl difteroidelor la celulele HE diferențiate (tabelul 6). Emulsanul și alginatul de sodiu hidrilizat s-a dovedit a avea cea mai bună capacitate de a inhiba aderența bacteriilor la celulele diferențiate (emulsanul 76,8% până la 96,85 și alginatul de sodiu 73,9% până la 93,7%). Sucroza și dextranul au demonstrat o slabă capacitate de a inhiba aderența (-12,8% până la 22,6% și respectiv-9,0% până la 53,0%). Cele două lectine au promovat aderența bacteriilor la toate celulele diferențiate. Creșterea aderenței a fost atât de mare încât au fost prea multe bacterii de numărat; de aceea, nu sunt prezentate date pentru aceste lectine în tabelul 6.

Așa cum s-a arătat în cele de mai sus și în tabelele 3 5, difteroidele aerobe și anaerobe au demonstrat o capacitate mărită de a adera la celulele HE diferențiate. Aceste rezultate se datoresc faptului că, dintre celulele utilizate, celulele diferențiate HE se aseamănă cel mai mult cu celulele suprafeței epiteliului care se găsesc în epidermă. Variația în capacitatea de a adera a diferitelor izolate de difteroide aerobe și anaerobe a fost evidentă. De exemplu, C.minutissium (izolatul 2], Corynebacterium grup G-2 și P.acnes serotipul 1 (izolatul 3) au manifestat o capacitate mai mare de a adera la celulele HE diferențiate decât celelalte izolate aerobe și anaerobe.

Cu toate că datele de inhibare a aderenței prezentate aici se referă la bacteriile aerobe, această metodă analitică se aplică în egală măsură bacteriilor anaerobe.

Deși aderența diverselor izolate de bacterii a fost inhibată în grade diferite de compușii testați, manoza a prezentat cea mai bună inhibare a aderenței bacteriilor la celulele HE nediferențiate, în timp ce galactoza, FN, NAGA, emulsanul și alginatul de sodiu hidrolizat au prezentat o bună capacitate de a inhiba aderența celulelor HE diferențiate. Aceste studii de aderență arată că este posibil ca o adezină ce leagă manoza de peretele celulei difteroidelor să fie implicată în aderența lor la celulele HE nediferențiate. în mod similar, manoza și galactoza, NAGA și alți receptori pot fi implicați în aderența bacteriilor la celulele HE diferențiate. Și fibronectina poate juca un rol în legarea difteroidelor de celulele HE nediferențiate și diferențiate. Aceste rezultate arată că sunt câțiva factori care mediază aderența acestor microorganisme de piele la celulele epiteliale. încercările de aderență in vitro și de inhibare a aderenței descrise aici demonstrează că adezinele bacteriene și receptorii de pe celulele epiteliale pot juca un rol important în ecologia pielii și pot explica predominanța și persistența anumitor grupe de bacterii în aceste ecosisteme.

Așa cum s-a văzut în exemplul analitic de mai sus, utilizarea celulelor epiteliale care sunt derivate de la pielea umană constituie un model convenabil in vitro pentru studiul aderenței microorganismelor pielii. S-au făcut câteva încercări pentru a realiza studii de aderență a bacteriilor direct pe pielea omului; însă, metodologia modifică substanțial mediul din jurul pielii și deci și microflora sa indigenă. în plus, pot să intervină și alte microorganisme din floră în asemenea studii in situ și anumiți agenți de curățire a pielii ar putea modifica adezinele și receptorii.

RO 112240 Bl

38

Tabelul 3

Bacterii izolate din axilele umane

Tulpinile de bacterii	Frecvența izolării de la 10 subiecți	Cantitate găsită (CFU/ml/2,8 cm²)
Aerobe-nelipofile: Staphylococci S. hominis	8/10	1,9 x 10³ - 5,0 x 10⁶
S. sciuri	1/10	1.7 x 10⁴
S. haemolyticus	5/10	1,2 x 10²-9,0x 10⁵
S. warneri	3/10	1,7 x 10⁴-6,9x 10⁷
S. epidermidis	5/10	3,2 x 10² - 3,6 x 10⁴
S. caprae	1/10	8,5 x 10⁵
S. auricularis	1/10	1,6 x 10⁵
S. capitas	1/10	1,3 x 10⁷
Micrococci: M. luteus	3/10	8,0 x 10¹ -5,3 x 10⁶
M. sedentarius	1/10	6,4 x 10³
M. varians	1/10	4,0 x 10¹
Flavobacterium odorans	1/10	1,5 x 10⁵
Aerobe, lipofile Corynebacteria: C. minutissium	2/10	2,4 x 10³ -1,8 x 10⁴
C. pseudotuberculosis	1/10	2,9 x 10⁶
C. grupul F-1	1/10	6,0 x 10²
C. grupul J-K	1/10	1,7 x 10⁶
C. grupul G-2	1/10	8,0 x 10⁴
C.xerosis	1/10	5,0 x 10^a
C. grupul C	1/10	4,4 x 10³
Anaerobe, lipofile: Propionibacterium acnes serotipul 1	3/10	7,0 x 10²- 1,3 x 10⁵
Propionibacterium acnes Serotipul 2	4/10	2,0 x 10²-5,0x 10⁶
Propionibacterium thoenii	1/10	3,3 x 10⁴
Lactobacillus sp.	1/10	4,4 x 10⁶
Streptococcus intermedius	1/10	1,6 x 10⁴

RO 112240 Bl

40

Tabelul 4

Aderența bacteriilor aerobe ale pielii la celula epitelială umană

Tulpini de bacterii	Celule epiteliale umane (HE)^C Nediferențiate Diferențiate
C. minutissium: izolatul 7	193 ± 11^b	190 ± 5
izolatul 2	128 ± 12	498 ± 11
C. pseudotuberculosis: izolatul 7	172 ± 7	234 ± 9
izolatul 2	158 ± 9	210 ± 14
C. grupul F-1	183 ± 10	434 ± 22
C. grupul G-2	253 ± 26	> 500
C.xerosis	201 ± 15	266 ± 16
C. grupul C	169 ± 7	324 ± 6
C. grupul J - K	191 ± 7	316 ± 28
C. grupul J-K [SLH]	182 ± 11	201 ± 24
C. diphtheriae [SLH]	94 ± 9	115 ± 6
E.coli 1677*	271 ± 16	267 ± 14

³ Mărimile medii ale celulelor: HE nediferențiate - 12,2 microni și HE diferențiate - 14,3 microni.

^b Numărul mediu de bacterii care se atașează la 20 celule epiteliale ± SE.

^c Diferențierea celulelor epiteliale umane (HE) a fost indusă prin adăugarea de clorură de calciu (la o concentrație finală de 2 mmol/litru, la mediul de creștere.

^d E.coli utilizat ca un microorganism gram-negativ martor pentru studiile de aderență.

Tabelul 5

Inhibarea aderenței bacteriilor aerobe la celulele epiteliale umane [HE],

Tulpina de bacterie	Celulele HE	Manoză	Galac-toză	Fucoză	NAGA	Fibronectină
C. pseudotuberculosis	nediferențiate	94,2^a	-4,6	- 8,7	43,6	54,4^b
izolatul 7	diferențiate⁰	53,9	15,8	35,5	76,1	63,7
C. grupul F- 7	nediferențiate	95,6	26,8	27,3	59,0	45,9
	diferențiate	78,3	88,3	89,2	86,9	83,9
C. grupul J-K	nediferențiate	92,2	8,4	25,1	53,9	34,6
	diferențiate	69,3	77,4	54,4	81,7	88,9
C. minutissium	nediferențiate	87,5	24,2	57,0	65,6	65,6
	diferențiate	90,3	95,8	84,5	88,6	95,0
C. grupul G-2	nediferențiate	88,5	60,5	44,3	59,3	53,4
	diferențiate	78,0	84,4	77,8	87,8	73,2
C.xerosis	nediferențiate	96,5	60,7	79,6	73,1	63,2
	diferențiate	88,4	73,3	77,8	82,0	72,9
C. grupul C	nediferențiate	99,4	78,7	49,7	62,1	36,4
	diferențiate	71,0	85,8	63,0	90,6	76,9

^a Procent de inhibare a atașării bacteriilor la 50 μΙ de carbonat 5% (17 mg/ml] ^b Procent de inhibare a atașării bacteriilor la soluție 50 pig/ml de fibronectină ^c Diferențierea celulelor epiteliale umane indusă de adăugarea clorurii de calciu într-o concentrație dinală de 2 mmol/l.

RO 112240 Bl

Tabelul 6.

Inhibarea aderenței bacteriilor aerobe la celulele epiteliale umane diferențiate (HE).

Tulpina de bacterie	Sucroză³	Dextran³	Emulsan³	Alginat de sodiu hidrolizat⁰
C. pseudotuberculosis izolatul 1	22,6	53,0	76,8	82,6
C.grupul F-1	11,2	-9,0	96,8	-
C. grupul J-K	13,9	-	95,5	73,9
C. minutissium izolatul 2	-12,8	46,0	90,1	89,0
C.grupul G-2	-	-	-	-
C.xerosis	8,4	38,0	94,1	89,8
C.grupul C	10,0	-	69,2	93,7

^a Procent de inhibare a atașamentului bacteriilor la 50 μΐ soluție de carbohidrat 5% (17 g/ml) ^b Procent de inhibare a atașării bacteriilor la 50 //I soluție de carbohidrat 1% (3,4 g/ml] ^G Diferențierea celulelor HE indusă de adăugarea clorurii de calciu până la o concentrație finală de 2 mmol/l.

După cum se vede din cele de mai sus, 2 o utilizarea celulelor diferențiale în metoda analitică conduce la rezultate diferite față de rezultatele obținute prin utilizarea celulelor nediferențiate. De asemenea, întrucât celulele diferențiate se aseamănă cel mai mult cu 25 celulele epiteliale de suprafață găsite în epidermă, prezenta metodă analitică oferă rezultate satisfăcătoare în a determina dacă diferite materiale sunt eficiente în inhibarea aderenței bacteriilor producătoare de miros 30 neplăcut la piele, astfel încât să se realizeze compoziții deodorante eficiente.

Aplicabilitatea industrială

Compozițiile din prezenta invenție au aplicabilitate ca deodorante pentru a 35 preîntâmpina mirosul neplăcut al corpului, inclusiv mirosul neplăcut emanat din regiunile axilare ale corpului, inclusiv mirosul neplăcut emanat din regiunile axilare ale corpului. Compozițiile, care nu au nevoie să conțină un 40 agent antimicrobian, sunt suficient de blânde pentru piele pentru a se utiliza, cu un vehicol corespunzător, ca loțiuni pentru sugari. Compozițiile din prezenta invenție se pot forma prin procedeele de amestecare cunoscute și 4 5 se pot întrebuința în mod cunoscut (de exemplu, în funcție de vehicolul utilizat în compoziții, acestea pot fi sub formă de baton deodorant, introdus într-un ambalaj pentru baton și se aplică pe piele cum se face de 50 obicei cu deodorantul în formă de baton).

De asemenea, metoda analitică oferă un model in vitro de studiu al aderenței microorganismelor pielii, fără a mai fi nevoie să se facă teste in vivo pe pielea omului.

Claims

Revendicări

1. Compoziție deodorantă ce conține materiale care inhibă aderența bacteriilor, caracterizată prin aceea că este constituită din 0,05 - 20%, de preferat 0,05 - 1,5% ingredient activ,ales dintre glicoproteine, monozaharide altele decât manoza și glucoza, oligomerii, amestecurile, derivații, oligomerii și amestecurile acestor monozaharide, polizaharide solubile în apă și produși de hidroliză sau produși ai scindării hidrolitice a polizaharidelorîn asociere cu 99,95-80% vehicul și substanțe auxiliare alese dintre apă, propilenglicol, dipropilenglicol, alcool benzilic, alcool etilic, acetamidă, metilpirolidonă, uleiuri, siliconi, alcooli metilați, agenți de gelifiere, EDTA și EDTA-sodic 5-clor-2(2,4-diclorfenoxi)fenol, hidroxipropilceluloză, compoziție de parfumare în cazul condiționării sub formă de baton, talc, bentonă 38, -etanol denaturat, cyclometicone, EDTA-sodic,compoziție de parfumare, în cazul condiționării sub formă de deodorant cu bilă, apă, glicerină, 1 -(2hidroxietil)carbamoil metil piridină, lanolină, alcool cetilic, stearat de gliceril cu polietilenglicol loostearat, clorură de benzalconiu, fluid Dow Corning, conservanți și compoziție de parfumare în cazul condiționării sub formă de soluție deodorantă, procentele fiind exprimate în greutate.

RO 112240 Bl
2. Compoziție deodorantă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că ingredientul activ este o glicoproteină,aleasă dintre fibronectină, laminină, colagen și glicoproteine a-acide.
3. Compoziție deodorantă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că ingredientul activ este o polizaharidă, aleasă dintre emulsan, gumă xantan, acid alginic și alginați, gumă guar, gumă de fruct de salcâm, precum și produși de hidroliză sau produși ai scindării hidrolitice a polizaharidelor.
4. Compoziție deodorantă conform
5 revendicării 1, caracterizată prin aceea că ingredientul activ este ales dintre galactoză, N-acetil-D-galactozamină, fructoză, N-acetil-Dglucozamină, acid D-glucuronic, derivații și oligomerii acestora.