RO110779B1 - Compozitii detergente, dezinfectante, sub forma de microemulsii - Google Patents

Description

110779 1

Prezenta invenţie se referă la compoziţii detergente dezinfectante sub formă de microemulsii folosite în special pentru dezinfectarea, igienizarea şi curăţirea materialelor care sunt murdărite puternic la suprafaţă cu pete lipofile cum ar fi uleiuri, grăsimi şi pete ce se pot decolora şi care fac ca aceste suprafeţe să devină curate şi strălucitoare, adeseori fără a mai fi clătite (în special când se întrebuinţează sub formă diluată).

Sunt cunoscute din stadiul tehnicii, microemulsii care conţin hipoclorit de sodiu, detergent sintetic anionic, substanţă lipofilă care poate fi o hidrocarbură lichidă, co-agent activ de suprafaţă şi apă. Astfel, se cunoaşte o microemulsie ulei/apă ce cuprinde un agent activ de suprafaţă puţin solubil în faza uleioasă şi care este dizolvat în ulei pentru a obţine o emulsie fină a uleiului respectiv emulsificat în faza apoasă. Uleiul împreună cu agentul său activ de suprafaţă dizolvat se adaugă la faza apoasă şi se agită sau se amestecă. în final se obţine un agent activ de suprafaţă secundar în faza apoasă este mai solubil în apă decât primul şi se obţine o microemulsie clară de ulei/apă.

Se cunosc şi alte compoziţii de soluţii dezinfectante care conţin un agent anionic activ de suprafaţă în amestec cu alcooli secundari sulfataţi şi condiţionate cu etanol sau ce conţin hipoclorit de sodiu, clorură de sodiu, hidroxid de sodiu şi sarea de sodiu a benzensulfonamidei N-clorurate.

Compoziţiile detergente, în conformitate cu prezenta invenţie, sunt constituite din 1,5 ... 12 părţi parafină sulfonată C 14 - C17 , 1,G ... 8,0 părţi sulfat de alcool superior sau alchilsulfat de sodiu C 1S - C18 , 0,20 ... 2,0 părţi izoparafină Cg - C 13, 0,30 ... 0,66 părţi parfum, 2,0 ... 18,0 părţi hipoclorit de sodiu, 0,5 ... 1,85 părţi hidroxid de metal alcalin, 5,0 ... 10,0 părţi agenţi activi de suprafaţă alcanoli terţiari inferiori C4 ... Q, Q,5 ... 4,0 părţi acid gras de cocos cu sau fără adaos de 0,02 ... 0,10 părţi periodat de potasiu,O ... 3,0 părţi dimetilcocoaminoxid, 5,0 2 părţi clorură de sodiu şi apă până la 100 părţi, părţile fiind exprimate în greutate, viscozitatea compoziţiilor fiind de 150 cP la 25°C şi valoarea pH-ului de 12 ... 14.

Compoziţiile detergente sub formă de microemulsie conţin hipoclorit de sodiu într-o cantitate ce-i conferă acţiune dezinfectantă şi de înălbire, un amestec de detergenţi dintre sulfaţii de alcooli superiori şi sulfonaţii de parafine superioare în proporţie detergentă, un mediu apos, o substanţă lipofilă insolubilă în apă într-o proporţie care să conducă la îndepărtarea murdăriei şi să iniţieze microemulsia precum şi un agent activ de suprafaţă (co-agent) pentru substanţa lipofilă şi mediul apos într-o proporţie care să susţină formarea microemulsiei ; microemulsie care are o stabilitate îmbunătăţită a hipocloritului şi o putere de îndepărtare a murdăriei îmbunătăţită, când se diluează cu apă, în comparaţie cu alte microemulsii şi soluţii ce conţin hipoclorit şi cu emulsii ale căror detergenţi, substanţe lipofile, co-agenţi activi de suprafaţă şi apă, atunci când sunt diluate asemănător cu apă.

Avantajul compoziţiilor, în conformitate cu prezenta invenţie, este că acestea au o viscozitate mică, o bună stabilitate şi o putere de curăţire mare.

Hipocloritul întrebuinţat poate fi orice hipoclorit de metal alcalin, cum este hipocloritul de sodiu şi/sau hipocloritul de potasiu, fiind preferat hipocloritul de sodiu. Deşi se poate întrebuinţa şi hipocloritul de calciu, de obicei în proporţie relativ mică faţă de hipocloritul(ţii) de metal alcalin, el nu este o componentă dorită dezinfectantă şi igienizată (şi de înălbire şi dezodorizare) a componenţilor, conform invenţiei, din cauza conţinutului de calciu al său care tinde să provoace albirea suprafeţelor curăţate datorită depunerilor de săruri de calciu şi, de asemenea, poate să producă materiale insolubile care apar în microemulsie în timpul depozitării. Hipocloritul de sodiu se întrebuinţează de obicei în soluţie apoasă, la un pH alcalin, şi de preferinţă, o astfel de soluţie se va depozita la rece pentru a reduce la minimum destabilizarea ei, care este 110779 3 însoţită de degajare de oxigen. La fabricarea emulsiilor, conform invenţiei, hipocloritul de sodiu se întrebuinţează, de preferină, ca soluţie apoasă şi un conţinut de clor disponibil de până la 24%, de preferinţă, în intervalul de la 5 până la 20%, mai preferabil, de la 1Q la 16%, de exemplu 13 %. Microemulsia obţinută, care mai conţine ioni hidroxil liberi are un pH de cel puţin 12, de preferinţă, de cel puţin 13, cum ar fi în intervalele de la 12 la 14 şi de la 13 la 14, de exemplu, 13,5 sau aproximativ 14.

Componentele detergent - anionic, ale compoziţiilor conform invenţiei, sunt sulfaţi de alchil superiori şi sulfonaţi de parafine superioare. Sulfatul de alcool superior, este de preferinţă, un sulfat de alcool cu 8 ... 18 atomi de carbon, şi mai preferabil, un sulfat de alcool cu 12 ... 18 atomi de carbon, alcoolul fiind liniar sau în mare parte liniar, cum sunt alcoolii graşi. Cel mai preferabil sulfat de alcool este un alchilsulfat de sodiu de cocos, un alchilsulfat de sodiu de cocos hidrogenat sau un laurilsulfat de sodiu sau orice amestec al acestora, în care cel puţin 5Q %, de preferinţă, cel puţin 60% şi mai preferabil, cel puţin 70 % în greutate din alchili sunt laurii şi/sau miriştii, fiind de dorit să fie saturaţi şi să aibă în medie 12 până la 14 atomi de carbon în catenă.

Sulfonaţii parafinelor pot fi monosulfonaţi sau disulfonaţi, şi de obiecei sunt amestecuri ale acetora obţinute prin sulfonarea parafinelor cu 10 până la 20 atomi de carbon. Parafinele sulfonate preferate sunt cele cu catene de 12 ... 18 atomi de carbon, mai preferate fiind cu catenele de 14 ... 17 atomi de carbon. Parafinele sulfonate care au grupa (ele) sulfonat distribuită de-a lungul catenei parafinei sunt descrise în literatura de specialitate. Asemenea compuşi pot fi făcuţi conform specificaţiilor şi, dacă se doreşte, conţinutul de parafine sulfonate în afara domeniului de 14 ... 17 atomi de carbon care va fi redus ca şi orice conţinut de di-sau polisulfonaţi.

Cu toate că cei doi detergenţi 4 anionici menţionaţi mai sus, în combinaţie, sunt componente importante ale compoziţiilor, prezentei invenţii, pentru obţinerea efectelor dorite ale acestora, în cadrul invenţiei intră şi încorporarea unor detergenţi auxiliari pentru obţinerea unor detergenţi auxiliari pentru obţinerea unor caracteristici dorite. însă, dacă sunt prezenţi, aceştia vor fi în mod normal în proporţii mai mici decât suma detergenţilor anionici susmenţionaţi, şi ,de preferinţă, aceste proporţii vor fi mai mici de 50 % sau 25 % din compoziţie. Printre detergenţii anionici auxiliari se pot menţine, ca o clasă mare, detergenţii sintetici organici anionici adecvaţi solubili în apă, nu pe bază de săpun care cuprind aceşti compuşi activi de suprafaţă sau detergenţi ce au o parte hidrofobă organică cu 8 până la 26 atomi de atomi şi de preferinţă, cu 10 până la 18 atomi de carbon în strucutra lor moleculară şi cel puţin o parte hidrofilă aleasă din grupul de sulfonaţi, sulfaţi şi carboxilaţi, astfel, încât să formeze detergenţi solubili în apă (cu excepţia alchilsulfaţilor şi parafinelor sulfonate descrise mai sus). De obicei, porţiunile hidrofobe ale acestor detergenţi vor include sau vor conţine un alchil cu 8 ... 22 atomi de carbon sau un alchilbenzen cu 15 ... 24 atomi de carbon. Aceşti detergenţi sunt întrebuinţaţi sub formă de săruri solubile în apă, iar cationul care formează de obicei sarea este sodiu, potasiu sau magneziu, de preferat, în mod special sodiul.

Ca exemple de detergenţi anionici sulfonaţi, corespunzători auxiliari, sunt binecunoscuţi alchilsulfonaţii aromatici superiori cu un singur nucleu aromatic, cum sunt alchilbenzensulfonaţii superiori cu 9 la 18 atomi de carbon, de preferinţă 9 sau 10 la 15 sau 16 atomi de carbon în grupa alchil superioară cu catenă liniară sau ramificată, sau alchiltoluensulfonaţii cu 8 ... 15 atomi de carbon. Un aichilbenzensulfonat preferat este un aichilbenzensulfonat liniar care are un conţinut mărit de izomeri 3- sau superiori şi corespunzător un conţinut micşorat (mai mult sub 50%) de izomeri 2- sau inferiori, cum asunt acei sulfonaţi 110779 5 în care inelul benzenic este ataşat în cea mai mare parte în poziţia 3 sau superioară (de exemplu 4, 5, 6 sau 7) a grupei alchil şi conţinutul de izomeri în care inelul benzenic este ataşat în poziţia 2 sau 1 este corespunzător mai mic. Ca exemple de detergenţi auxiliari anionici, satisfăcători, sulfaţi alcoxilaţi sunt sărurile de alchileterpolietenoxisulfaţii cu 8 ... 18 atomi de carbon la alchil care au formula generală R6(0C2H4]n0S03M în care R6 este alchil cu 8 sau 9 până la 18 atomi de carbon, neste 1 până la 22, de preferinţă, 1 până la 5 şi M este un cation de solubilizare ales din grupul constituit din metale alcaline cum sunt sodiul şi potasiul, magneziu şi orice alţi ioni corespunzători. Alchileterpolietenoxisulfaţii se pot obţine prin sulfatarea produsului de condensare a etilenoxidului cu alcanoli cu 8 ... 18 atomi de carbon şi neutralizarea produsului obţinut. Alchileterpolietenoxisulfaţii diferă unul de altul prin numărul de atomi de carbon din alcooli şi prin numărul de moli de oxid de etilena care reacţionează cu un mol de astfel de alcool. Alchileterpolietenoxisulfaţii preferaţi conţin 10 până la 16 atomi de carbon în alcooli şi în grupele lor de alchil, de exemplu, miriştii (3 EtO) sulfatul de sodiu. Alchilfenileterpolietenoxisulfaţii cu 8 ... 18 atomi de carbon la alchil, conţinând între 2 şi 6 moli etilenoxid în moleculă sunt, de asemenea, folositori pentru a fi utilizaţi în compoziţiile sub formă de microemulsie obţinute în conformitate cu prezenta invenţie. Aceşti detergenţi se pot prepara prin reacţionarea unui alchilfenol cu 2 la 6 moli etilenoxid şi sulfatarea şi neutralizarea alchilfenolului etoxilat rezultat.

Alţi detergenţi care se pot întrebuinţa ca auxiliari nu trebuie să conţină alcooli, esteri sau duble legături. Pe scurt, ei nu trebuie să fie capabili să reacţioneze uşor cu hipocloritul. Printre aceşti compuşi utili sunt alchilaminooxizii superiori şi materialele similare. Alţi detergenţi anionici, neionici şi amfoteri care nu sunt oxidaţi dezavantajos de hipoclorit, şi se pot întrebuinţa ca detergenţi auxiliari în prezentele 6 compoziţii de curăţire a microemulsiilor, sunt descrişi în literatura de specialitate cunoscută în domeniu pentru detergenţi, compoziţii detergente şi componente ale lor.

Substanţa lipofilă insolubilă în apă din compoziţiile, conform cu prezenta invenţie, poate fi orice material lipofil corespunzător care reacţionează cu lipofili şi iniţiază formarea microemulsiei, şi care îmbunătăţeşte curăţirea murdăriilor lipofile de pe suprafeţele dure pe care s-au aplicat compoziţiile de curăţire şi igienizare, conform invenţiei. Cu toate că se pot utiliza diferite substanţe lipofile insolubile în apă, cum sunt hidrocarburile halogenate saturate cu volatilitate scăzută, s-a constatat că hidrocarburile saturate sau aproape complet saturate, cum sunt parafinele, sau hidrocarburile aromatice (de exemplu alchilbenzenii, cum ar fi .alchilbenzenii superiori cu 14 la 20 atomi de carbon) sunt preferate, la fel ca şi diferite parfumuri insolubile în apă, printre care terpenele. Aceste materiale folosesc foarte satisfăcător ca iniţiatori de microemulsie şi anume la îndepărtarea petelor lipofile de pe suprafeţele sure. Cantitatea de murdărie de îndepărtat şi emulsionat, de către lipofilele insolubile în apă este uneori un multiplu al greutăţii al acestora în microemulsia aplicată pe aceste suprafeţe uleioase şi/sau grase. Parafinele (sau izoparafinele) şi parfumul se pot întrebuinţa în prezentele compoziţii, iar în unele cazuri parfumul poate fi utilizat singur, când se obţin rezultate mai bune din cauza naturii sale polare. Este foarte de dorit ca parafina utilizată să fie în formă lichidă. Parafinele solide se vor folosi numai rareori, dacă sunt dizolvate într-o parafină lichidă, □intre parafinele lichide cele care sunt folositoare sunt acele care au structura cu 8 ... 18 atomi de carbon, de preferinţă 8 ... 18 atomi de carbon şi 9 ... 16 atomi de carbon, dintre acestea mai preferate sunt izoparafinele lichide, în special cele cu structura cu 9 ... 13 atomi de carbon.

Deşi componenta parfum din microemulsiile, în conformitate cu pre- 110779 7 zenta invenţie, nu este considerată de obicei a fi un solvent peste murdăria grasă sau uleioasă, aceste microemulsii au deseori capacitatea de a solubiliza un multiplu faţă de substanţa lipofilă (izoparafină plus parfum). Conţinutul de murdărie grasă şi uleioasă, care se separă şi îndepărtează de pe substrat prin acţiunea detergenţilor (care în continuare se vor denumi agenţi activi de suprafaţă) se dizolvă în faza uleioasă a microemulsiei ulei în apă (u/a). Această acţiune de solubilizare a parfumului sau a fazei lipofile dispersate mai poate fi atribuită mărimii foarte mici a particolei (sub-micron) de parfum lichid dispersat globular şi de particolele de izoparafină, care constituie faza dispersată uleioasă, pentru că asemenea particole au ariile suprafeţei mult mai mărite şi în consecinţă au o activitate de solubilizare mărită. Acest tip de acţiune a parfumului (şi izoparafinei) este descris în literatura din domeniul de specialitate. în conformitate cu prezenta invenţie, rolul solventului pentru murdăria uleioasă este atribuit în parte unui parfum insolubil în apă, sau unul care în mare parte nu este solubil în apă (cu o astfel de solubilitate care normal este mai mică de 2 %]. în mod tipic, în compoziţiile detergente pe bază de apă a fost necesară prezenţa unui solubilizant, cum este un alchil inferior şi anume arilsulfonat de metal alcalin hidrotrop, trietanolamina, ureea, etc., pentru a dispersa sau a dispersa satisfăcător parfumul, în special în cantităţi ale parfumului de aproximativ 1 % şi mai mari, pentru că parfumurile sunt de obicei amestecuri de esenţe de uleiuri şi compuşi odorizanţi care sunt în mare măsură insolubili în apă. De aceea, prin încorporarea parfumului şi hidrocarburii în compoziţia de curăţire apoasă ca faza uleioasă a microemulsiei u/a compoziţiei detergente, se relevează câteva avantaje importante.

Primul avantaj este că se îmbunătăţeşte proprietăţile cosmetice ale compoziţiei finale. Compoziţiile preferate sunt adesea limpezi (ca o consecinţă a formării microemulsiei) şi sunt foarte 8 parfumate ca o consecinţă a cantităţii de parfum.

Al doilea avantaj este că o capacitate îmbunătăţită de îndepărtare a grăsimii atunci când se utilizează compoziţiile de curăţire, igienizare şi dezinfectare în forma concentrată cât şi cele diluate cu apă, se obţine o capacitate de curăţire avansată, fără a fi nevoie de prezenţa componentelor detergente, a tampoanelor sau a solvenţilor convenţionali de îndepărtare a grăsimii cum ar fi petrolul lampant, uleiul de pin, acetona şi benzina grea, lucrând cu cantităţi mici de ingrediente active. în sfârşit, substanţele lipofile descrise sunt compatibile cu hipocloritul, nu sunt afectate negativ în mare măsură de acestea şi nu provoacă destabilizarea hipocloritului sau a microemulsiei. Aşa cum este folosit în descrierea de faţă, termenul de parfum se utilizează în sensul său obişnuit, şi anume, se referă şi include orice substanţă parfumată sau amestec de substanţe parfumate, în esenţă insolubile în apă şi anume substanţe odorizante naturale (substanţe care s-au obţinut prin extracţie din flori, ierburi, frunze, rădăcini, scoarţă de copac, lemn, muguri sau planta ca atare), artificiale (adică un amestec de diferite uleiuri naturale sau componente de uleiuri) şi sintetice (care se referă la produsele obţinute pe cale sintetică). Asemenea substanţe sunt, de obicei, însoţite de materiale auxiliare cum sunt fixativii, materiale de umplutură şi stabilizatorii, şi aceştia sunt, de asemenea, incluşi în semnificaţia cuvântului parfum, utilizat în prezenta descriere. în mod normal, parfumurile sunt amestecuri complexe dintr-o mulţime de compuşi organici, care pot conţine hidrocarburi odorizante sau parfumate cum sunt terpenele, eterii şi alţi compuşi care au o stabilitate acceptabilă în compoziţiile, conform invenţiei. Aceste materiale sunt, fie cunoscute bine în domeniul respectiv, fie uşor de determinat printr-o simplă testare şi de aceea nu este necesară enumerarea lor aici.

Pe lângă materialele parfumate 110779 9 menţionate, se mai pot întrebuinţa, de asemenea, materiale de tip fixativ cu stabilitate acceptabilă, cum sunt cele de tipul răşinilor, gumelor şi moscului sintetic, precum şi alţi fixativi stabili. De asemenea, în parfumuri sunt prezenţi şi agenţi stabili de conservare (păstrare), antioxidanţi, stabilizatori şi modificatori de viscozitate şi volatilitate, şi care sunt cunoscuţi în domeniul de specialitate pentru aceste funcţii. Parfumurile care sunt folosite în prezenta invenţie sunt, de preferinţă, de natură polară şi lipofilă, astfel, încât ele să formeze cel puţin o parte semnificativă a fazei uleioase din microemulsie. Aceste parfumuri sunt stabile în prezenţa hipocloritului. S-a constatat că cele mai bune parfumuri pentru acest scop sunt acele parfumuri care au următoarele familii olfactive : florale, cuprinzând pe cele din flori, amestecuri de flori, florale verzi, florale din lemn şi florale din fructe: chypre, cuprinzând chypre aldehidice florale, chypre din piele şi chypre verde; ambră, cuprinzând ambră florală din lemn, ambră florală condimentată, ambră dulce şi ambră semi-florală; şi piele. Parfumurile sunt stabile în prezenţa hipocloritului, şi în plus au calitatea că nu-I destabilizează pe acesta. Aceste parfumuri pot fi selectate din diferite tipuri care sunt cunoscute ca fiind stabile la hipoclorit, şi care sunt cunoscute în domeniul de specialitate. Dacă diferitele componente ale parfumurilor care sunt considerate ca fiind utile în compoziţiile din această invenţie au fost descrise mai sus, compoziţia concretă a parfumului nu este considerată ca fiind critică în ceea ce priveşte proprietăţile de curăţire atât timp cât este insolubil în apă (şi este un parfum acceptabil). Pentru utilizare, parfumul precum şi toate celelelalte componente ale acestor materiale de curăţire, trebuie să fie acceptabile din punct de vedere cosmetic, adică netoxic, să nu provoace alergie, etc, precum şi compatibil cu hipocloritul şi alte componente ale compoziţiei.

Componenta co-agent activ de suprafaţă joacă un rol important, atât în microemulsiile concentrate, cât şi în cele 10 diluate care sunt obţinute în conformitate cu prezenta invenţie. In absenţa co-agentului activ de suprafaţă, detergentul(ţii) şi substanţa lipofi-lă(hidrocarbura şi parfumul), când se amestecă în proporţiile corespunzătoare, pot forma, fie o soluţie micelară la concentraţii mai mici, fie o emulsie clasică ulei în apă. Prin prezenţa agentului co-activ de suprafaţă în aceste sisteme, tensiunea interfacială sau tensiunea de suprafaţă la interfeţele dintre picăturile mici lipofile şi faza apoasă continuă, se micşorează mult şi este chiar la o valoare aproape de zero (ca fiind circa 1CT3 dyn/cm). Această reducere a tensiunii interfaciale conduce la dezintegrarea spontană a globulelor sau picăturilor de fază dispersată, până ce acestea devin din ce în ce mai mici, încât nu pot fi percepute cu ochiul liber. Se formează o microemulsie limpede care apare transparentă (dacă nu este în prezent în compoziţia microemulsiei şi un egent opacizant). Tntr-o astfel de stare de microemulsie, factorii termodinamici ajung la echilibru şi se constată grade variabile de stabilitate a energiei totale libere a microemulsiei. Unii din factorii termodinamici utilizaţi la determinarea energiei totale libere a sistemului sunt, (1) potenţialul particulă-particulă; (2) tensiunea interfacială sau energia liberă (întindere şi îndoire) ; (3) entropia de dispersie a picăturilor şi (4) schimbările potenţialului chimic în timpul formării microemulsiei. Un sistem stabil termodinamic se realizează când tensiunea interfacială sau energia liberă sunt reduse la maximum şi când entropia de dispersie a picăturilor este adusă la maxim. Reiese, astfel, că rolul co-agentului activ de suprafaţă în formarea microemulsiei stabile (u/a) este de a scădea tensiunea interfacială care modifică structura microemulsiei şi de a mări numărul de configuraţii posibile. De asemenea, pare probabil că co-agentul activ de suprafaţă ajută la scăderea rigidităţii fazei dispersate faţă de faza continuă şi faţă de petele de ulei şi de grăsime ce trebuie îndepărtate de suprafeţele care se aduc în contact cu 110779 11 microemulsia. Desigur, în microemulsiile, conform invenţiei, aceste efecte trebuie să fie obţinute în prezenţa unui agent oxidant puternic (hipocloritul) şi de aceea co-agentul activ de suprafaţa şi celelalte componente ale compoziţiei vor fi compatibile cu hipocloritul, precum şi cu celelalte componente din compoziţia microemulsiei obişnuite.

Co-agenţii activi de suprafaţă care se întrebuinţează în compoziţiile microemulsiilor, conform invenţiei, sunt alcanolii inferiori solubili în apă cu 4 până la 8 atomi de carbon, care deosebit de preferat sunt ramificaţi, cum ar fi, de exemplu, alcooli terţiari. De preferinţă,ei au 4 până la B atomi de carbon şi cel mai preferat, este terţ-butanolul, deşi foarte acceptabil este şi terţ-pentanolul. Clasa de co-agenţi activi de suprafaţă pentru microemulsiile de tipul celor din prezenta invenţie, a fost descrisă foarte detaliat şi este cunoscută în domeniul de specialitate în sensul că se pot întrebuinţa acei co-agenţi activi de suprafaţă care sunt stabili şi compatibili cu hipocloritul. în microemulsiile, conform invenţiei, în mod normal va fi prezent un hidroxid pentru a stabiliza hipocloritul. El va fi de obicei prezent sub formă de hidroxid de metal alcalin, cum este, de exemplu, hidroxidul de sodiu, dar se preferă hidroxidul de potasiu.

Ultima componentă necesară a microemulsiilor în conformitate cu prezenta invenţie este apa, care de preferinţă este deionizată deşi este posibil să se utilizeze şi apa de robinet. Este de preferinţă ca apa să aibe o duritate mai mică de 50 sau 100 ppm, exprimată în carbonat de calciu, şi în plus apa poate fi iradiată. O componentă preferată, deşi nu neapărat necesară, a microemulsiilor, conform invenţiei, este un săpun de acid gras superior, cum ar fi acizii graşi cu până la 18 atomi de carbon, de preferinţă fiind un săpun dintrnjn acid gras din nuca de cocos, în care metalul care formează sarea cationică este un metal alcalin cum ar fi sodiul şi potasiul, cel mai preferat fiind cocoatul de potasiu. 12

Acest săpun se poate adăuga celorlalte componente pentru a prepara microemulsiile dorite şi funcţia sa este de a limita spurcarea (dar el mai are de asemenea şi rol de detergent). Alt mod, de obicei cel preferat, este ca săpunul să se prepare in situ prin reacţionarea unui hidroxid sau carbonat corespunzător cu acidul gras adecvat, şi de preferinţă într-un mediu apos. Orice exces de hidroxid care se întrebuinţează poate fi suficient ca hidroxid liber stabilizat, care să stabilizeze hipocloritul. Este de dorit să se includă în compoziţiile microemulsiilor un periodat, cum ar fi un periodat de metal alcalin, pentru efectul său stabilizator asupra hipocloritului. Periodatul de potasiu este stabilizatorul preferat, dar şi sarea de sodiu care se poate folosi, şi nici nu interferează cu microemulsia. Periodatul se poate adăuga ca atare sau se poate prepara in situ prin orice reacţii corespunzătoare ale compuşilor de iod adecvaţi.

Pentru obţinerea unei acţiuni eficiente de igienizate, dezinfectare, îndepărtare a petelor şi înălbire a compoziţiilor, conform prezentei invenţii, hipocloritul din aceste compoziţii va fi într-o proporţie care se va situa în mod normal în intervalul de la 0,15 până la 15 %, fiind de preferinţă în intervalul de la 1,5 până la 4% şi mai preferabil în intervalul de la 2,0 la 3,0 %, de exemplu, 2,5 %. Proporţia combinaţiei de detergenţi sulfat de alcool superior , şi parafină sulfonată superioară este o proporţie de detergent care se situează de obicei în intervalul de la 2 la 20%, de preferinţă, de la 2 la 10 % şi mai preferabil între 3 şi 5 %, de exemplu, 3, 9 sau aproximativ 4 %. în aceste combinaţii, proporţia de parafină sulfonată faţă de alcool-sulfat va fi în mod normal de la 1:5 până la 5:1, de preferinţă, de la 1:3 până la 3:1 şi mai preferabil de la 1:2 până la 2:1, de exemplu 1:1 sau aproximativ 1:1. Proporţia de parafină sulfonată, cum este parafin sulfonatul de sodiu cu 14 ... 17 atomi de carbon este de obicei în intervalul de la 1 la 12 %, de preferinţă, de la 1 la 6 %, şi mai preferabil de la 0,5 110779 13 la 4 %, de exemplu, 3 % sau aproximativ 3 %, în timp ce proporţia de detergent alcool gras, de preferinţă sulfat de sodiu de alcool gras cu 12 ... 18 atomi de carbon, va fi normal în intervalul de la 1 la 10 %, de preferinţă, de la 1 la 5 % şi mai preferabil, de la 1,5 la 2,5 %, de exemplu, de la 1,9 % sau aproximativ 1,9 %.

Lipofilele insolubile în apă (termen care cuprinde parfumurile insolubile în apă] ce pot fi prezente în compoziţiile, conform invenţiei, precum şi parafinele lichide şi materialele echivalente de promovare a îndepărtării petelor şi iniţiere a microemulsiei, vor fi prezente într-o proporţie de începere a îndepărtării petelor lipofile şi de iniţiere a microemulsiei în compoziţiile, conform invenţiei, proporţie care va fi în mod normal în intervalul de la 0,1 până la 5 %, de preferinţă, de la 0,5 la 3 % şi mai preferabil, de la 0,5 până la 1,5 %, de exemplu, 1% sau aproximativ 1 %. Parafina sau izoparafina lichidă componentă a lipofilelor se va situa în mod normal în intervalul de la 0,1 la 3 %, de preferinţă, de la 0,2 până la 2 % şi mai preferabil, de la 0,2 până la 1 %, de exemplu 0,3 % sau aproximativ 0,3 %. Componenta parfum se va situa în intervalul de la 0,2 la 3 %, de preferinţă, de la 0,3 până la 2 % şi mai preferabil, de la 0,4 până la 1 %, de exemplu 0,7 sau aproximativ 0,7 %. Proporţia de co-agent activ de suprafaţă din micro-emulsiile, conform invenţiei, Va fi o proporţie de promovare a formării microemulsiei, care de obicei se situează în intervalul de la 2 până la 20 %, de preferinţă, de la 5 la 15 % şi mai preferabil, de la 7 la 13 %, de exemplu, de la 8,8 % până la 10 %, sau aproximativ aceste proporţii. Când co-agentul de suprafaţă este alcoolul butilic terţiar preferat(t-butanolul), acesta se poate întrebuinţa ca atare ca substanţă pură, sau sub formă de azeotrop cu apa. Intervalele de procentaj şi procentele menţionate mai sus sunt cu referire la conţinutul real de C-butanol (şi co-agenţii activi de suprafaţă corespunzători]. Procentele de apă sau de mediu apos; 14 acest termen din urmă incluzând orice alte componente ale microemulsiei prezente, pe lângă cele pentru care s-au indicat proporţiile de mai sus, se vot situa în mod normal în intervalul de la 45,8 până la 94,75 %, de preferinţă, de la 50 până la 89,7 % şi mai preferabil, de la 65,6 % până la 87,15 %, de exemplu, 79,0 % sau aproximativ 79,9 %. Aceste intervale sunt determinate de la extrema inferioară la cea superioară a procentajelor maxime şi minime arătate anterior pentru celelalte componente. Când în microemulsie sunt prezente şi componente adiţionale, cum este un stabilizator pentru hipoclorit, detergenţi auxiliari, coloranţi şi agenţi de perlare, dacă se doreşte, este de la sine înţeles că intervalul pentru conţinutul de apă se va modifica conform cu cele ale acestora pentru a da prin însumare un total de 100%. Proporţia de stabilizator periodat dacă se doreşte să fie prezent, va fi în intervalul de la 0,01 până la 0,3 %, de preferinţă, de la 0,02 până la 0,2 % şi mai preferabil, de la 0,1 sau aproximativ 0,1 %. Proporţia de hidroxid liber ca hidroxidul de potasiu poate să varieze în intervalul de la 0,5 până la 1,2 % sau 1,5 %, de preferinţă de la 0,6 până la 1,0 % şi mai preferabil de la 0,7 până la 0,9 %, de exemplu de la aproximativ 0,7 % sau 0,9 %. Conţinutul său de săpun se va situa, în mod normal, în intervalul de la 0,5 până la 5 %, de preferinţă, de la 0,7 sau 0,8 până la 3 %, de exemplu', aproximativ 1,2 % exprimat în cocoat de potasiu. Proporţia totală a celorlalţi adjuvanţi, inclusiv detergenţi auxiliari, co-produşii şi impurităţile din materialele prime, etc., este limitată în mod normal la 10%, de preferinţă, de la 5% şi mai preferabil, va fi menţinută la un maxim de 2 %, de exemplu, 0,2 % sau aproximativ 0,2 %.^ în cele ce vor urma, atunci când se face referire la o componentă (la singular], trebuie să se înţeleagă că această referire include şi pluralul. De exemplu, o referire la un co-agent activ de suprafaţă include şi amestecuri de co-agenţi activi de suprafaţă. Intervalele de procentaj indicate mai sus, se aplică, de 110779 15 asemenea, la amestecuri sau la materiale singulare.

Se dau, în continuare, patru exemple de realizare, a invenţiei :

Exemplul Ί. Pentru obţinerea a 10D părţi compoziţie microemulsie în conformitate cu prezenta invenţie se asociază următoarele componente :

Componenta Procent ffn greutate) Parafinsulfonat de sodiu C14-C17 (1)...........................3.0 □ Alchilsulfat de sodiu C12 - C18 (2).........................2,00

Acid gras de cocos (3) ..........................1,00

Hidroxid de potasiu......................1,00

Butanol terţiar (de puritate analitică ......................10,00

Izoparafină Cg - C13 (4) ..........................0,34

Parfum (5).........................0,66

Hipoclorit de sodiu apos (6)....................... 18,00

Periodat de potasiu.....................0,10

Apă deionizată ....................... 63,90 100,00 (1) provenit din parafin sulfonat C14 - C17, din care cel puţin 98 % este mono-sulfonat. (2) provenit din alchilsulfat C12 - C,8 94 %, din care 75 % sunt alchilsulfaţii C-12 C14. (3) acid gras C8 - C18, derivat din uleiul de nucă de cocos. (4) cum ar fi izopar H. (5) compus din terpene parfumate stabile la hipoclorit, eteri şi fixativi sintetici şi alte componente de parfum lipofile care sunt stabile (cum ar fi de exemplu tip Kloron) (6) conţine 12,5 % clor disponibil.

Ca mod de obţinere a microemulsiei se procedează astfel : se prepară microemulsia din componentele arătate mai sus. prin dizolvarea parafinsulfonatului de sodiu şi a lauriisulfatului de sodiu întro proporţie majoră, de aproximativ 40 % (pe baza formulării), din cantitatea de apă, la o temperatură de aproximativ 40°C şi apoi se adaugă acizii graşi de cocos care sunt topiţi şi, în final soluţia apoasă de hidroxid 16 de potasiu. Un alt mod de lucru este ca acizii graşi de cocos care sunt topiţi şi hidroxidul de potasiu în exces să reacţioneze mai întâi în mediul apos care conţine circa 1/2 sau 3/4 din apa rămasă şi apoi să se amestece cu soluţia de detergenţi. O altă variantă, este ca acidul şi hidroxidul să reacţioneze iniţial în aproape toată cantitatea de apă (lăsând puţină apă în care să se poată dizolva periodatul) şi după aceea să se amestece cu detergenţii cu soluţia obţinută de săpun. Se dizolvă, apoi periodatul în apa rămasă şi se combină cu preamestecul primelor cinci componente menţionate, după care soluţia de hipoclorit se amestecă cu preamestecul rezultat, la temperatura camerei sau o temperatură puţin mai ridicată, urmând amestecarea acestuia cu preamestecul de parfum şi izoparafină, iar terţ-butanolul este ultima componentă care se adaugă şi se amestecă cu celelalte componente. Dacă precipită particule insolubile, este de dorit ca produsul să se filtreze.

Produsul obţinut are o viscozitate de aproximativ 3 cP la temperatura de 25°C, este limpede ca aspect, curge liber şi are o aromă de tip clor care este relativ plăcută. Este ambalat, gata de folosire, în distribuitoare tip pompă cu spray sau în sticle de polietilenă.

Microemulsia obţinută, ca mai sus, este testată pentru a urmări îmbătrânirea ei la temperatura de 20°C şi timp de 8 săptămâni; timp după care se constată că conţine 75 % din cantitatea de clor iniţial disponibilă. La verificare, microemulsia, este stabilă fizic, fără separare, fără formare de cremă la suprafaţă şi fără să aibe particule detectabile. în cazurile în care compoziţia conţine metale grele contaminate, în cantitate însemnată, aceste metale pot precipita şi se separă cu periodatul. putând fi îndepărtate din compoziţie. Stabilitatea hipocloritului din compoziţia preparată este cu mult mai bună decât cea a microemulsiilor cu conţinut cu hipoclorit care este cunoscută din stadiul tehnicii (Rosano). Atât microemulsia concentrată, cât şi cea diluată în raport de 1:10, au activi- 110779 17 taţi eficiente de dezinfectare şi înălbire.

Performanţa de curăţire (degresare] a compoziţiei, conform invenţiei, din acest exemplu, în forma iniţială, se testează faţă de probe martor, folosind depuneri de grăsime de vită pătrunse [îmbibate) pe plăci de faianţă dure din material alb. Se aplică grăsimea de vită în soluţie de cloroform pe plăci de ceramică formică, prin pulverizare şi se lasă să se evapore solventul. Soluţia pulverizată se obţine prin dizolvarea a 5 g grăsime de vită întărită şi 0,05 g colorant albastru în 89,95 g cloroform. Soluţia se pulverizează egal pe dalele albe şi se lasă să se usuce la temperatura camerei timp de 15 min. Se pulverizează, apoi, 2,5 g microemulsie obţinută în conformitate cu exemplul 1, pe un burete umezit care a fost complet stors pentru a îndepărta majoritatea apei din el. Dala de plastic se aşază într-o maşină de spălare, cu buretele aşezat pe ea. Maşina se porneşte, şi buretele trece la frecarea dalei şi în acest proces îndepărtează grăsimea depusă. Se înregistrează numărul de mişcări necesare pentru a curăţa o porţiune din grăsime aşa cum arată dala albă. Aceleaşi operaţii se efectuează pentru o microemulsie martor (cum este microemulsia Rosano) şi se înregistrează numărul de mişcări necesare. Microemulsia de curăţire mai bună este aceea care curăţeşte depunerea de grăsime, într-un număr de mişcări mai mic. Prin acest test, microemulsia din acest exemplu care conţine hipoclorit, este egală cu puterea de curăţire în forma nediluată a microemulsiei care a fost luată ca martor (Rosano); dar această microemulsie comparativă conţine mai mult detergent şi mai multe lipofile decât microemulsia conform cu invenţia de faţă.

Se efectuează un procedeu similar cu testul de curăţire descris, pentru a testa efectele de curăţire ale compoziţiei, conform invenţiei, şi compoziţiilor martor când acestea sunt diluate la aceeaşi concentraţie de componente detergente, în aceste teste probele martor sunt diluate până la o concentraţie de 12 g 18 litru de soluţie de curăţire, iar diluţiile microemulsiilor, conform invenţiei, se fac astfel, încât să se ajungă la aceeaşi concentraţie de detergenţi. Din cauza diluţiilor mai mari ale soluţiilor de curăţire (comparativ cu utilizarea lor în forma nediluată), murdăria aplicată pe dalele albe se prepară prin dizolvarea a 0,5 g grăsime întărită, 0,5 g grăsime de vită şi 0,05 g colorant albastru în 98,95 g cloroform. Această soluţie de murdărire este pulverizată în mod egal pe substratul de dală albă şi se lasă să se usuce la temperatura camerei timp de 15 min, înainte de începerea testului. Bureţii utilizaţi sunt preumeziţi cu soluţia de curăţire care a fost diluată şi apoi sunt storşi complet pentru a îndepărta cea mai mare parte a soluţiei. Se toarnă, apoi, 10 ml de soluţie de curăţire diluată pe buretele preumezit şi se porneşte maşina. După 15 mişcări ritmice, bureţii sunt preumeziţi, storşi complet şi umeziţi din nou ; şi acest procedeu se repetă la fiecare 15 mişcări până la terminarea testului (adică curăţirea unei porţiuni de murdărie de grăsime). Conform cu aceste teste, microemulsia care s-a obţinut, conform exemplului de mai sus, este superioară ambelor microemulsii tip Rosano, şi anume cu 35 mişcări în comparaţie cu 40 mişcări la una din compoziţiile Rosano şi cu 35 mişcări în comparaţie cu 50 mişcări la cealaltă compoziţie.

Microemulsia .conform invenţiei, în forma ca atare (concentrată), se întrebuinţează pentru a îndepărta mucegaiul de pe plăcile de la duşuri, şi se constată că se obţin rezultate satisfăcătoare. Când se diluează cu 30 părţi apă, se întrebuinţează pentru a curăţa duşumelele şi pereţii care sunt puţin murdăriţi cu grăsime şi ulei şi după ştergerea acestor suprafeţe cu un burete, ele pot fi lăsate să se usuce şi au o strălucire de curăţenie satisfăcătoare, fără a mai fi clătite. De asemenea, s-a mai observat că microemulsia, conform invenţiei, dezodorizează suprafeţele pe care se aplică, şi de aceea, în special, în forma concentrată, este util să se cureţe 110779 19 şi să se igienizeze suprafeţele care au mirosuri urâte cum ar fi, de exemplu, a celor a cutiilor de gunoi.

Exemplul 2. Pentru obţinerea a 20 10G părţi microemulsie, în conformitate cu prezenta invenţie, se asociază următoarele componente :

Componenta Procent (în greutate) A B C D Acid gras de cocos 1,0 1.0 1,0 1.0 Hidroxid de potasiu 1.0 1,0 1.0 1.0 Butanol terţiar 10,0 10,0 10,0 10,0 Izoparafină Cg - C13 1,0 0,34 0,34 - Parfum (tip Kloron) - 0,66 0,66 1,0 Hipoclorit (exprimat în clor disponibil) 2,0 2,88 3,2 2,0 Apă deionizată rest 100,0 rest 100,0 rest 100,0 rest 100,0

Formulările A - D se obţin prin 20 metoda de preparare care a fost descrisă în exemplul 1, şi microemulsiile care rezultă au (toate) pH-ul cuprins în intervalul de la 13 la 14, au o culoare slab galbenă şi sunt transparente. Toate 25 microemulsiile, sunt satisfăcător de stabile la temperatura camerei şi la temperaturi mai ridicate, până la 40°C şi sunt curăţitori eficienţi (în special a murdăriilor de grăsime), dezinfectând şi 30 igienizanţi precum şi dezodorizanţi. Când se diluează cu apa, ele râmând în stare de microemulsie până la o limită de diluare după care se pot transforma în emulsii obişnuite, care sunt încă 35 curăţitori eficienţi(deşi nu tot atât de bune ca microemulsiile). în plus, datorită conţinutului de hipoclorit de sodiu, ele sunt agenţi eficienţi de igienizare, dezodorizare şi înălbire şi se 40 întrebuinţează pentru îndepărtarea petelor albe de pe substraturi şi în acelaşi timp se face şi curăţirea, igienizarea şi dezodorizarea acestor substraturi. în forma de microemulsii concentrate, aceste compoziţii sunt, de asemenea, folositoare pentru îndepărtarea mucegaiului de pe suprafeţele tari, cum sunt plăcile de la duşuri şi tencuieli; şi se compară favorabil cu majoritatea produselor de succes din comerţ care sunt utilizate în acest scop. Este necesar de evidenţiat că în ceea ce priveşte îndepărtarea murdăriilor de pe suprafeţele tari, compoziţia D care conţine numai parfum (nu şi hidrocarbură) drept substanţă lipofilă, este mult mai bună decât compoziţia din exemplul 1.

Exemplul 3. Pentru obţinerea a 100 părţi microemulsie, în conformitate cu prezenta invenţie, se asociază următoarele componente ; 110779 21 22

Componenta Procent (în greutate) E F G Parafinsulfonat de sodiu C,„ - C,-, 3.0 1,5 12.0 Alchilsulfat de sodiu C,o - C1Q 2.0 1,0 8.0 Acid aras de cocos 1.0 0,5 4,0 Hidroxid de potasiu 1.0 0,5 1.85 Butanol tertiar _ 5,0 10.0 Alcool amilic tertiar 6,0 - Izoparafină CQ - 0.34 0.20 0.30 Parfum 0.66 0.30 0.70 Hipoclorit de sodiu aposfcare are 13 % clor disponibili Periodat de potasiu _ 0.10 0.02 Apă deionizată rest 100 rest 100 rest 100

Microemulsiile descrise mai sus se 20 prepară printr-un procedeu care a fost descris la exemplul 1, deşi variante ale acestui procedeu pot conduce, de asemenea, la obţinerea de microemulsii stabile şi satisfăcător de limpezi şi care sunt 25 compoziţii foarte bune de curăţire, dezinfectare, dezodorizare şi înălbire, în formele concentrate, şi în mod similar sunt eficiente ca igienizanţi, agenţi de curăţire, înălbitori şi dezodorizanţi în formele diluate. 30 Soluţia apoasă de hipoclorit de sodiu conţine o mică proporţie de iod periodat (aşa cum este livrată), şi aceasta împreună cu periodatul de potasiu adăugat stabilizează soluţia împotriva pierderii excesive a puterii de înălbire prin depozitare (care altfel ar putea apărea, probabil datorită contactului hipocloritului cu metalele, cum este fierul, cuprul, cobaltul, nichelul şi altele asemenea.

Exemplul 4. Pentru obţinerea a 100 părţi microemulsie în conformitate cu prezenta invenţie, se asociază următoarele componente :

Componenta Procent (în greutate) H I J k Parafinsulfonat de sodiu C14 - C17 3,0 - 3,0 - Laurilsulfat de sodiu etoxilat (2 EtO per mol) 2.0 3,0 2,0 3.0 Laurilsulfat de sodiu 2,0 _ 2.0 Dimetilcocoaminoxid 3,0 _ Acid aras de cocos 1.0 1.0 1.0 Hidroxid de potasiu 1.0 _ 1.0 0.85 Hidroxid de sodiu 1,0 «, Isooar H 0.33 2.0 0.33 1,0 Parfum 0.67 0.67 1,0 Hipoclorit de sodiu (exprimat în clor disponibil) 2.0 2,0 2.0 2,0 Butanol terţiar 9.0 4,5 7,0 4,5 Clorură de sodiu - 5.0 - - Apă rest 100,0 rest 100,0 rest 100,0 rest 100,0 110779 23

Formularea H reprezintă o formulare preferată a acestei invenţii, iar formulările I - K sunt formulări ale altor microemulsii de înălbire care conţin hipoclorit şi care folosesc alte combinaţii de detergenţi sintetici decât cea din formularea preferată H. De aceea, în acest exemplu, formulările I - K sunt exemple comparative.

Microemulsiile din fiecare din formulările de mai sus se prepară, conform cu procedeul din exemplul 1, şi toate sunt limpezi, subţiri, microemulsii alcaline care se folosesc ca agenţi de curăţire, dezinfectare, înălbire şi dezodorizare. însă, prin depozitare la 40°C, după trei săptămâni, microemulsia cu formularea H conţine cu mai mult de 50 % mai mult clor disponibil decât formulările J şi K. De aceea, se trage concluzia că formularea H este produsul cu mult mai acceptabil pentru vândut în comerţ decât formulările I - K, în special când se pot întâlni temperaturi ridicate în cursul depozitării dinaintea vânzării. Astfel, formularea H este mai bună la dezinfectare, înălbire şi dezodorizare decât formulările I - K.

Exemplele şi modalităţile de lucru nu se pot limita la exemplele de realizare descrise mai sus, pentru că o persoană din această specialitate, având în faţă prezenta descriere a invenţiei, poate fi capabilă să utilizeze substituenţi şi echivalenţi fără să iasă din domeniul invenţiei.

Pentru o mai bună înţelegere a invenţiei, arătăm şi următoarele :

Microemulsiile, din prezenta invenţie, se pot prepara prin procedee de fabricare corespunzătoare, dintre care cel care este preferat se va descrie în continuare. Se vor face referiri la o componentă cu o formulă relativ specifică, dar se va înţelege că procedeul se aplică la fabricarea diferitelor microemulsii, conform invenţiei. în primul rând, cel puţin o parte din apă are detergenţii anionici dizolvaţi în ea, pentru a produce preamestecuU. De preferinţă, apa întrebuinţată este o proporţie majoră din conţinutul de apă al microemulsiei (51 până la 100 % din aceasta, de 24 preferinţă 70 până la 90 %). Apoi, acizii graşi de nucă de cocos se topesc şi reacţionează cu un agent de neutralizare corespunzător, de exemplu un hidroxid de potasiu în exces, de preferinţă într-un mediu apos care conţine restul de apă sau practic apa rămasă, producând astfel preamestecul-2. După formarea soluţiei de săpun de cocoat de potasiu, care conţine în exces hidroxid de potasiu, aceasta se amestecă cu soluţia detergentă şi formează preamestecul-3, apoi se amestecă cu aceasta periodatul (făcând preamestecul 4], pe urmă se amestecă hipocloritul cu acesta şi se obţine preamestecul 5. Se fabrică o soluţie ajutătoare de parfum lichid şi izoparafină lichidă (preamestecul 6) şi se amestecă cu preamestecul 5 pentru a produce preamestecul 7, după care se amestecă terţ-butanolul cu acest preamestec, rezultând produsul final. Toate aceste amestecări pot avea loc la temperatura camerei, cu excepţia celei care include utilizarea acidului gras de cocos topit, când reacţia se produce, de preferinţă, aproximativ la punctul de topire al unui astfel de acid.

Se pot face variaţii în procedeul de fabricare descris, dar în mod normal este de dorit ca hipocloritul să nu se adauge mai devreme decât s-a indicat, pentru a evita posibilele probleme de insolubilizare a detergentului anionic şi a săpunului. De asemenea, este de obicei de dorit ca butanolul terţiar sau alţi alcanoli inferiori terţiari ca co-agenţi activi de suprafaţă cu volatilitate similară sau mai mică să fie adăugaţi la urmă, de obicei la temperatura camerei şi după amestecarea parfumului, pentru a crea microemulsia şi a evita pierderile lor prin evaporarea componentelor în cursul diferitelor proceduri de amestecare. Dacă se doreşte, se poate fabrica mai întâi săpunul şi după aceea să se amestece detergenţii anionici cu soluţia apoasă de săpun. La terminarea procesului de fabricare, se va forma microemulsia şi va fi stabilită la temperatura camerei. Produsul obţinut va avea o viscozitate mai mică de 50 cP, adesea mai mică de 3 cP şi în mod nor- 110779 25 mal va fi de mică vâscozitate, în intervalul de la 1 la 20 cP, de preferinţă, de la 1 la 10 cP şi mai preferabil de la 1 la 5 cP, de exemplu, de 3 cP sau aproximativ 3 cP, la 25°C, astfel ca să poată fi pulverizată, dar ea se poate îngraşă dacă se doreşte.

Microemulsiile, conform invenţiei, se pot întrebuinţa pentru îndepărtarea petelor de grăsime de pe substraturile tari fie în formă pură (concentrată), fie după diluarea lor cu apă. în forma pură, microemulsia este, de preferinţă, pulverizată pe suprafaţa de pe care trebuie îndepărtate petele lipofile, cum sunt uleiul şi grăsimea, după care se perie, se freacă sau se şterge această suprafaţă. După aceea, suprafaţa se poate clăti sau freca cu o cârpă sau un prosop şi se lasă să se usuce fără a se clăti. Din cauza compoziţiei microemulsiei şi a absenţei sărurilor componente, suprafaţa tratată se usucă având un aspect strălucitor şi fără dungi (fără a se clăti) şi este curată şi igienizată (deşi se preferă să se clătească atunci când compoziţia se aplică ca atare). în forma diluată, cum este o diluare de o parte sau două la 300 părţi apă, de preferinţă, cu 3 până la 20 părţi apă, de exemplu, circa 10 părţi apă, se obţine o microemulsie u/a (în special până la 20 părţi apă] şi curăţarea se poate efectua aşa cum s-a descris mai sus pentru microemulsia ca atare. Având în vedere, diluţia folosită, poate fi de dorit să se aplice mai multă energie mecanică. Se poate să se întrebuinţeze mai multă microemulsie diluată, cum ar fi o cantitate care reprezintă 20 până la 70 % din cantitatea de compoziţie ce se aplică ca atare, pentru a obţine curăţirea şi igienizarea. Apa întrebuinţată pentru diluare poate avea temperatura de la 10 la 40°C, dar în mod normal ea poate avea de la 15 la 20°C până la 30 sau 40°C şi duritatea acestei ape de diluare poate fi intervalul de la zero la 600 ppm sau mai mare, exprimată în carbonat de calciu, cum ar fi, intervalul de la 50 până la 150 ppm. Din nou, suprafaţa curăţată şi dezinfectantă sau igienizată poate fi clătită, sau ne putem lipsi de clătire, în 26 special dacă diluarea este mai mare de 20 părţi apă la 5 părţi microemulsie. Totuşi, este de preferat ca suprafeţele metalice să se clătească, pentru a evita coroziunea lor datorată contactelor cu hipocloritul. Se constată că la diluaţiile în intervalul de la 1 la 20:1, microemulsia diluată va fi de obiecei tot sub formă de microemulsie, în timp ce la diluţii mai mari poate fi o emulsie obişnuită, care adeseori este mai puţin eficientă decât microemulsia cu compoziţie de curăţire şi dezinfectare. Dacă se întrebuinţează micromulsia diluată pentru spălarea farfuriilor, ele trebuie să fie clătite, din motive estetice, deşi vor arăta curate şi strălucitoare fără clătire.

Compoziţiile conform invenţiei, pe lângă faptul că sunt folositoare la curăţirea farfuriilor, aparatelor, pereţilor, obiectelor din lemn, rafturilor de depozitare a hranei şi camerelor de depozitare, a conductelor de aer condiţionat şi de încălzire, a grilajelor, filtrelor şi robinetelor, nişelor din zona de gătit şi filtrelor lor etc., precum şi a podelelor, se se pot întrebuinţa pentru a curăţa şi dezinfecta camerele de baie şi bucătăriile, pentru a îndepărta mucegaiul, pentru a spăla farfuriile şi ustensilele şi chiar pentru a curăţa obiecte din ţesături grase şi pătate cum sunt hainele murdărite. în toate aceste cazuri, întrebuinţarea microemulsiei, conform invenţiei, conduce la o curăţire mai bună, cu mult decât cea ce se realizează de obiecei prin folosirea detergenţilor lichizi obişnuiţi necombinaţi în formă de soluţie sau de emulsie. în plus, hipocloritul dezinfectează şi/sau igienizează suprafeţele şi materialele tratate, ceea ce este un avantaj important.

Microemulsiile. conform invenţiei, posedă avantaje însemnate faţă de alte micraemulsii asemănătoare care conţin şi ele hipoclorit. Printre aceste avantaje, cu referire la proprietăţile dezinfectante/igienizate, de înălbire şi îndepărtare a petelor ale lor, este stabilitatea mai mare a prezentelor micraemulsii după depozitare la temperatura camerei şi la temperaturi ridicate. Comparativ cu compoziţiile de

Claims (3)

110779 27 tipul celor cunoscute în domeniul (Rosano), microemulsiile din prezenta invenţie s-au dovedit a fi cu mult mai stabile în ce priveşte conţinutul de hipoclorit şi păstrând mai mult de 30 de ori cantitatea de clor, în ciuda faptului că aceste compoziţii au avut cu 34 % mai mult clor disponibil decât microemulsiile, conform invenţiei, şi păstrând tot atât de mult clor disponibil ca şi alte compoziţii Rosano în ciuda faptului că aceste compoziţii Rosano conţineau iniţial cu 6G % mai mult clor disponibil decât microemulsiile, conform invenţiei. Aceste comparaţii sunt făcute la trei săptămâni de depozitare la temperatura camerei, dar se obţine acelaşi tip de rezultate comparative după depozitarea la temperaturi ridicate, cum ar fi 40°C, deşi din cauza temperaturilor ridicate, hipocloritul se descompune şi aceste temperaturi ridicate trebuie evitate de câte ori este posibil. Un alt avantaj al compoziţiilor, conform invenţiei, constă în puterea lor de îndepărtare a grăsimii. în teste comparative, folosind depunerile de grăsime colorate pe suprafeţe tari şi cu frecarea acestor suprafeţe cu bureţi îmbibaţi cu microemulsie (folosind microemulsia în forma nediluată}, s-a constatat că îndepărtarea grăsimii de către compoziţia, conform invenţiei, este echivalentă cu cea a compoziţiilor Rosano, în ciuda faptului că compoziţiile Rosano conţin cu mult mai mult de trei ori componentă detergentă şi conţin cu mult mai mult de douăsprezece ori lipofile (tetraclorură de carbon). Comparate, în formă diluată, cu o a doua compoziţie Rosano, diluată, ambele diluţii fiind făcute astfel ca să rezulte acelaşi procentaj de detergent, microemulsia, conform invenţiei, este superioară la îndepărtarea grăsimii faţă de compoziţia Rosano şi chiar mai bună decât cea a unui alt asemenea produs. Tipurile de rezultate prezentate aici sunt deosebit de surprinzătoare pentru că ele arată că microemulsiile, conform invenţiei, au o stabilitate a hipocloritului neaşteptat de mare decât alte microemulsii care conţin hipoclorit şi sunt cunoscute în domeniul 28 de specialitate, şi că ele sunt chiar superioare stadiului tehnicii la microemulsii ce conţin hipoclorit. Puterea lor de curăţire este mare când sunt sub formă diluată, o formă obişnuită în care se întrebuinţează asemenea produse şi când se folosesc pe o bază de egalizare a conţinutului de detergent, în ciuda proporţiilor mai mari de solvent în compoziţiile folosite în comparaţie. Aceste rezultate sunt considerate a fi datorate combinaţiei hipocloritului cu detergenţii sulfonat de parafină şi alchilsulfat, şi probabil formării mai eficiente a microemulsiei la compoziţiile, conform invenţiei. Pe lângă stabilitatea hipocloritului şi avantajele de curăţire faţă de alte microemulsii care conţin hipoclorit, microemulsiile, conform invenţiei, se dovedesc a fi stabile fizic, fără a se separa, a forma spumă sau a deveni tulburi prin depozitare şi au o viscozitate mică astfel, încât pot fi uşor ambalate în containere spray (şi pot fi scoase uşor din ele). De asemenea, datorită prezenţei săpunului în compoziţie, este controlată spumarea excesivă, care altfel ar putea să rezulte din cauza prezenţei detergenţilor sintetici organici anionici, ceea ce uşurează operaţiile de curăţire, cum este curăţirea duşumelelor. Neavând sărurile componente, se evită depozitarea acestora pe suprafeţele substratului, şi se evită dungarea pe care o pot provoca. Revendicare Compoziţii detergente dezinfectante, sub formă de microemulsii pe bază de hipoclorit, detergent sintetic anionic, agent activ de suprafaţă, substanţă lipofilă, caracterizate prin aceea că sunt constituite din 1,5 ... 12,0 părţi parafină sulfonată C14 - C,7, 1,0 ... 8,0 părţi sulfat de alcool superior sau alchilsulfat de sodiu C12 - Cj8,0,20, ...

2,0 părţi izoparafină Cg - C,3,0,30 ... 0,66 părţi părţi parfum, 2,0 ... 18,0 părţi hipoclorit de sodiu, 0,5 ... 1,85 părţi hidroxid de metal alcalin, 5,0 ... 10,0 părţi agenţi activi de suprafaţă alcanoli 110779 29 terţiari inferiori C4 - Cs, 0,5 ... 4,0 părţi acid gras de cocos cu sau fără adaus de 0,02 ... 0,10 părţi periodat de potasiu, O ...

3,0 părţi dimetilcocoaminoxid.O ... 5,0 părţi clorură de sodiu şi apă până la 30 100 părţi, părţile fiind exprimate în greutate, viscozitatea compoziţiilor fiind de 1 ... 50 cP la 25°C si pH-ul de 12 ... 14. Preşedintele comisiei de examinare: chim. Novac Maria Examinator: farm. Peritelescu Elena Grupa 4 ρ"·*“ 7^00 Editare ţi tehnoredactare computerizată · OSIM Tipărit la: "Societatea Autonomă de Informatică SAI" SRL