RO109652B1

RO109652B1 - Procedeu pentru prepararea unui antibiotic cefepim dihidroclorura hidrat

Info

Publication number: RO109652B1
Application number: RO92-01176A
Authority: RO
Inventors: Gary Mf Lim; John M Roubie
Original assignee: Bristol Myers Squibb Co
Priority date: 1991-09-10
Filing date: 1992-09-09
Publication date: 1995-04-28
Also published as: KR0177828B1; FI924032A; SK281196B6; CN1042536C; FI924032A0; NO923496D0; HU9202885D0; DE69233042T2; NZ244296A; JP3434839B2; ES2199215T3; FI109126B; TW221442B; CZ277992A3; ATE239735T1; RU2039059C1; MY108872A; AU654384B2; CN1140714A; SK277992A3

Description

Invenția de față se referă la un procedeu pentru prepararea unui antibiotic cefalosporinic.

Deci, prezenta invenție se referă la un procedeu chimic de acilare și, în special, la un procedeu de acilare anhidră pentru prepararea antibioticului cefepim diclorhidrat hidrat care este cunoscut și sub numele de 7-[2-(2-aminotiaz.ol-4-il)-2-(2)meloxiiminoacetamido]-3-[-( 1 -metil-1 pirolidino)-melil |-cef-3-cm-4-carboxilat. Prezenta invenție mai conține, de asemenea. o sare stabilă cristalină a izomerului sin al intermediarului liazolil și un procedeu de preparare a acestuia, care se poate utiliza la prepararea unor agenți anlibacterieni cu spectru larg de utilizare.

Se cunosc procedee de acilare prin care antibiotice cefalosporinice care conțin o catenă laterală de la acidul 2-(2-aminotiazol-4-il )-(Z)-2-metoxiiminoacetic se cuplează cu grupa 7-amino a acidului cefalosporanic. In majoritatea cazurilor este necesar să se protejeze grupa amino și să se activeze acidul carboxilic din catena laterală ca parte a procedeului de acilare. în consecință. în literatura de specialitate sunt descrise foarte multe grupe protectoare pentru amine. în speță pentru grupa 2-amino a inelului tiazolic și un mare număr de grupe de activare pentru acidul carboxilic. Cercetările pentru a găsi grupe protectoare noi și grupe de activare noi, în scopul procedurii antibioticului dorit, constituie încă subiectul a numeroase publicații, având în vedere costurile și toxicitățile legate de anumite grupe de activare. De aceea. încă este nevoie la prepararea antibioticelor utile cu spectru larg, de catenă laterală simplă, stabilă, cristalină, economică și netoxică, având izomerul geometric dorit (Z). care se poate cupla ușor cu grupa 7-amino- a nucleului cefalosporinei. Se prezintă. în continuare, unele din catenele laterale tiazolice reprezentative din stadiul tehnicii.

în brevetul SUA 4203899 se descriu compuși cu formula:

în care R, reprezintă o grupă amino. amino protejat, hidroxil sau hidroxil protejat', R_sreprezintă hidroxil protejai și W reprezintă hidroxil. alcoxi cu I la 4 atomi dc carbon, halogen sau -OM unde M este un metal alcalin.

Cererea de brevet de invenție GB 2144424 descrie prepararea unei scrii de derivați ai piridiniu-cefalosporinelor. prin diferite metode, inclusiv prin utilizarea unui

compus cu formula:
	N'	-0R₂
	1	/011 ''r
O --—		II 0
s	Ki

sau a unei sări a acestuia, în care R, este un atom de hidrogen sau de halogen; R, este un atom de hidrogen sau un radical alchil cu 1 la 6 atomi de carbon și R₄reprezintă hidrogen sau o grupă protectoare la amino, sau a unui derivat activat al acestui compus.

Cererea de brevet de invenție europeană EP-160546 descrie, de asemenea, un procedeu de preparare a unei serii de compuși cefalosporinici, prin diferite metode, inclusiv compuși substituiți ai acidului oxiiminotiazolilacetic cu formula:

sau un derivat reactiv al acestuia. în care R_s reprezintă un atom de hidrogen sau grupă protectoare pentru grupa amino. Ca exemple corespunzătoare pentru acești derivați reactivi care sunt descriși, sunt anhidridele acide mixte, anhidridele acide, halogenurile acide, esterii activi, amidele active și azidele acide.

în brevetul SUA. 4385181 se reprezintă tiolcsterii cu formula:

N^ORo

în care R' reprezintă hidrogen sau un radical dc proiecție. R„ reprezintă hidrogen. alchil. vinii, cianmelil sau un radical de protecție și R reprezintă alchil. L-2amino-2-carboxietil. fenil sau un unire număr de radicali heterociclici variați. enumerați in coloanele 4 la 8, precum și izomerii lor sin și anii și amestecuri ale lor.

în plus față de referințele citate mai sus. există un mare număr de referințe bibliografice care descriu numeroase și variate grupe protectoare pentru substituentul 2-amino și un număr chiar și mai mare de grupe de activare, grupe scindabile ale părții de acid carboxilic care se pot utiliza în acilarea compușilor 7-aminocefalosporanici.

însă materialul documentar cel mai relevant este brevetul CS 238950 [Chemical Ahstracis. voi. 110. pag. 544 (1989)] care descrie compușii din prezenta invenție, având formula:

N^^0CII3

de noi metode de sinteză a antibioticelor, inventatorii prezentei invenții, precum și alții specialiști în acest domeniu au concluzionat necesitatea folosirii unor materii prime simple, convenabile, economice, cristaline. stabile și netoxice, pentru a fi utilizate la fabricarea antibioticelor. încercările inițiale pentru a prepara și utiliza clorură acidă a acidului 2-(2-aminotiazol-4-il)-2metoxiiminoacetic. fără a folosi grupe protectoare, nu au avut succes. însă, autorii prezentei invenții au constatat că, compusul antibiotic sc poale prepara conform acestei invenții. în condiții de reacție specifice definite. Acest lucru a fost. în plus, confirmat când nu s-au putut reproduce dalele din brevetul menționat mai sus. Izomerul sin dorit al clorhidratului clorurii acide, acre este necesar pentru a produce antibioticul respectiv, nu a putut fi repetat. în plus, experimentări suplimentare au confirmat că indicațiile stadiului tehnicii nu au produs sarea clorhidrat a izomerului sin dorit al clorurii acide, complet lipsit de izomerul anti și care să aibă un spectru de rezonanță magnetică nucleară a protonului (RMN H¹) descri s în această invenție.

Antibioticul cu spectru larg cefepin este descris în brevetul SUA 4406899. Prepararea sa este descrisă prin două scheme de reacție în care reactanții și produșii au necesitat utilizarea de grupe de blocare și de deblocare. în schema de reacție care este exemplificată, produsul a necesitat o etapă de purificare cromatografică, pentru a separa amestecul de izomeri Δ² și Δ¹ și produsul cefepim. preparat astfel, este în formă de amfion. însă forma de amfion a cefepimului este instabilă la temperatura camerei și la temperaturi ridicate.

în brevetul SUA 4910301 se descriu săruri cristaline de cefepim, stabile la temperatură, sub formă de pulbere uscată, care au o stabilitate de foarte bună la temperatura camerei și temperaturi mai ridicate, în comparație cu forma de amfion aefepim și care s-a stabilit că au configurație sin. Singurul lucru prezentat pentru acest compus. în brevet, este conținutul de clor, de 99% până la 100,5% din valoarea teoretică.

în domeniul cercetării pentru eliberarea descrise în brevetul SUA 4406899.

în brevetul SUA 4868294. se descrie prepararea sărurilor 7-ainino-3-l( 1-metil1 -pirol idine )-meti I ]cef-3-em-4-carboxilatului complet lipsite de izomerul Δ^- și utilizarea lor într-un procedeu de acilare apos, pentru a prepara antibioticul cefepin ca sare sulfat.

în brevetul SUA 4754031 se descrie un procedeu pentru prepararea câtorva cefaIcsperinc antibiotice, inclusiv a cefepimului sub formă de amfion. Deși acest procedeu nu utilizează grupe protectoare, folosește o anhidridă pentru activare înlro reacție de acilare apoasă, care necesită clapele dc etapele de purificare cromatografică. pentru a da forma de amfion a cefepinului.

în brevetul SUA 4943631 se descrie un procedeu îmbunătățit pentru prepararea antibioticului cefepim ca iodhidrat. Procedeul controlează formarea izomerului nedorit Δ, prin întrebuințarea unui intermediar cefalosporinsulfoxid. însă, procedeul descris în acest brevet este costisitor și ineficient pentru că introduce încă două etape față de procedeul din stadiul tehnicii anterioare și continuă să folosească grupe protectoare care necesită procedee de blocare și de deblocare. Mai mult, procedeul necesită utilizarea cromatografiei pe coloană ca metodă de purificare care este impractică la scara de fabricație.

Prepararea sării sulfat cristaline și a amfionului de cefepim, care sunt descrise în literatura de specialitate, folosesc în esență același procedeu de acilare apoasă și diferite grupe de blocare și de deblocare și esteri activi. în toate cazurile, forma de hidrat al clorhidratului de cefepim cristalin preferată, trebuie să se prepare pe calea purificării formei de amfion a cefepimului.

Astfel, există nevoia elaborării unui procedeu de acilare simplu, direct și eficient ca preț, care va evita etapele de reacție prin care se adaugă și se îndepărtează grupe protectoare, etapele care controlează slereo10 chimia și procedeele cromatografice și. cel mai important, un procedeu de acilare care vri produce hidratuI diclorhidralului antibioticului cefepim dorit care este complet lipsit dc izomerul anti și izomerul Δ'.

Obiectul prezentei invenții este un procedeu de acilare chimică și. în particular. un procedeu de acilare. anhidru. pentru prepararea antibioticului cefepim diclorhidrat hidrat. complet lipsit de izomer anti 20 și izomer Δ². Prezenta invenție se referă, dc asemenea, la un izomer sin stabil, cristalin al clorhidratului clorurii de 2-(2aminotiazol-4-i l)-2-metoxiiminoacetil. complet lipsit de izomer anti, care este 25 utilizat în procedeul de acilare pentru prepararea antibioticului cefepim cu spectru larg de activitate.

Conform prezentei invenții, se realizează un procedeu de acilare anhidru pentru N30 acilarea 7-amino-3-[( I-metil-1-pirolidino)metil] cef-3-om-4-carboxilatului cu izomerul sin al clorhidratului clorurii de 2-(2aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil care este complet lipsit de izomerul anti, pentru 35 a produce hidratul unui diclorhidrat de cefepimcristalin și stabil la temperatură, total lipsit de izomer anti și de izomer Δ². și care este reprezentat de formula V unde Z este I sau 2:

2HC1. ’/JIgO (V)

000“

Avantajele procedeului anhidru de acilare, conform invenției, ies în evidență și pol fi apreciate de specialiști când toate avantajele sunt combinate și sunt evaluate ca un întreg. Eliminarea grupelor protectoare a etapelor chimice suplimentare necesare pentru blocare și deblocare oferă un avantaj distinct în eficiența întregului proces și costuri dc materiale față de procedeele cunoscute anterior. Prezentul procedeu în plus, asigură și menține controlul configurației stereochimicc a izomertilui metoxiiminc și a dublei legături Δ' a nucleului dc ccfalosporină fără a fi nevoie să sc separe coprodușii nedoriți ai ccfalosperinei prin cromatografie și fără a fi nevoie să sc utilizeze intermediarii sulfoxizi care controlează stereochimic. cum se descrie în brevetul SUA 4043631. Un alt avantaj al prezentei invenții este prepararea și utilizarea sării clorhidrat cristaline neprotejate a izomerului sin al clorurii de 2-(2-aminotiazel-4il)-metoxiiminoacetic cu formula III, care evită grupele scindabile organice neobișnuite și uneori complexe, descrise în literatură. Folosirea ionului de clorură simplu ca grupă scindabilă. evită folosirea grupelor scindabile potențiale toxice ca 2-meocaptobenziiazolul. Conform realizării preferate a prezentului procedeu de acilare anhidră, se obține hidratul diclorhidratului de cefepim cristalin, stabil la temperatură, direct din amestecul de reacție al procedeului de acilare, fără a fi nevoie să se prepare și să se izoleze sarea sulfat sau ionul amfoter al cefepimului. Prezentul procedeu realizează monohidratul sau dihidratul diclorhidratului de cefepim cristalin, solubil în apă. practic lipsit de izomerul anti și de izomerul Δ², cu randament mare, direct din faza apoasă a soluției difazice.

De asemenea, prezenta invenție realizează un izomer sin cristalin, stabil al clorhidratului clorurii de 2-(2-aminotiazol x

4-il)-2-metoxiiminoacetil care este complet lipsit de izomer anti și este prezentat în formula 111:

Ca rezultat al faptului că este complet lipsit de izomerul anti, compusul III se poate transforma în cefalosporine cu spectru larg, care sunt ele însele complet lipsite dc izomer anii, fără a fi nevoie dc separarea cromatografică a izomerilor sin și anii. Ca urmare a stabilității mărite, compusul III poate fi izolat și depozitat și. când sc dorește. compusul III poate fi transformat în produși finali într-un solvent diferit, care este avantajos pentru producerea antibioticului dorit complet lipsit de izomer Δ². Un avantaj suplimentar al folosirii intermediarului cu formula 111 este că nu necesită blocarea (protecția) grupei amino înainte de acilare sau deblocarea (deprotejare) grupei amino după acilare, astfel făcând procedeul mai eficient. Clorură acidă cu formula III se utilizează în procedeul de acilare pentru a produce cefalosporinele cu spectru larg de acțiune. în contrast cu celelalte procedee (SUA 4406899), intermediarul cu formula III are un ion de clorură, în calitate de grupă scindabilă simplă și netoxică, fără să fie necesare precauții de îndepărtare și din antibioticul dorit, ca în cazul majorității celorlalte grupe scindabile cunoscute în literatură. De asemenea, unii din intermediarii cunoscuți în literatura de specialitate care conțin alte grupe protectoare scindabile sunt greu de preparat. în timp ce alți intermediari care conțin grupe scindabile ca 2mercaptobentiazolil s-a constatat că sunt toxici [Cheinical Abstracts, 1989. volum 111(3), 19243p].

Procedeul, conform invenției, se realizează conform schemei de reacției 1, redată mai jos:

. HCI

Schema de reacție /

. IIC1 (UI)

Izomerul sin al clorhidratului clorurii acide cu formula 111 se poate prepara din izomerul sin al acidului cu formula I. așa cum se arată în schema de reacție 1. Acidul cu formula I este mai întâi transformat în sarea clorhidrat corespunzătoare cu formula II, prin metode cunoscute în acest domeniu, și apoi dacă se dorește, izolat în, de exemplu, compus cristalin anhidru cu formula II. Formarea clorhidratului se realizează avantajos cu cel puțin un echivalent molar de acid clorhidric gazos, într-un solvent organic inert, cum sunt toluenul, acetonitrilul, diclormetanul, acetona, benzenul, xilenul, ciclohexanul, hexanul, dioxanul sau eterul dietilic, la o temperatură de aproximativ -10 pânâ la aproximativ 50^uC. De preferință, reacția se realizează în toluen, diclormetan sau acetonitril și clorhidratul, cu formula II, astfel obținut, se poate izola sau utiliza, in situ. Când reacția se efectuează în acetonitril. clorhidratul cu formula II obținut, tinde să rețină solventul legat slab. In consecință, este avantajos să se utilizeze clorhidratul acid cu formula II din acetonitril, într-o perioadă de timp rezonabilă. în etapa următoare, pentru a evita înlocuirea solventului de umiditatea atmosferică. Cel mai preferabil, reacția se efectuează în toluen sau diclormetan. la mai preferabil, reacția se efectuează în toluen sau diclormetan, la circa ()°C până la temperatura camerei.

Sarea acidă cu formula II este apoi tratată, în mod avantajos, cu un agent de clorurare și. cel mai preferabil, cu clorură de oxalil în combinație cu dimetilformamidă, pentru a produce izomerul sin stabil, 10 cristalin al compusului III. Cum se demonstrează aici, utilizarea altor agenți de clorurare cunoscuți poate conduce la izomerizare. obținându-se izomerul anii nedorit sau amestecuri de izomeri sin și anti. în plus.

agenții de clorurare, cum este pentaclorura de fosfor, pot conduce la clorurarea pozjției 5 de pe ciclul tiazolic, care apoi vor produce o impuritate nedorită în antibiotic. Conform prezentei invenții, s-a constatat că, pe 20 lângă prepararea clorhidratului acid cu formula II. alegerea corespunzătoare a agentului de clorurare și a condițiilor de reacție, cum sunt solventul și temperatura, sunt critice în procedeul de preparare a 25 izomerului sin al compusului III care este complet lipsit de izomerul anti.

Metodele de clorurare, care sunt, în general, utilizate pentru activarea acizilor, sunt bine cunoscute din literatură. Penta30 clorură de fosfor, care este agentul de clorurare cel mai larg utilizat, nu este adecvată pentru clorurarea compusului II. pentru că ea conduce, de asemenea, la izomerizarea grupei metoxiimine. pentru a produce izomerul anti nedorit al compusului III. Acest lucru este demonstrat clar în exemplele 12. 13. 14 și 16 de mai jos. O altă metodă de clorurare cunoscută este cea care utilizează clorura de oxalil în combinație cu dimetilformamidă. însă, autorii prezentei invenții tiu descoperit că metoda cu clorura dc oxalil în care dimetilformamida sc folosește drept catalizator, nu produce cantități mari de izomeri sin ai compusului III. Acest lucru este, de asemenea, clar demonstrat în exemplul 15 dc mai jos. După studii amănunțite, autorii prezentei invenții au constatat că utilizarea dimetilformamidei într-o cantitate mai mică decât cantitatea echimolară. în raport cu cantitatea de clorură de oxalil. este dăunătoare producerii izomerului sin dorit al clorhidratului clorurii acide cu formula III. Cel mai preferabil este ca. cantitatea molară de dimetilformamidă să depășească cantitatea molară de clorură de oxalil. Inventatorii au mai constatat că utilizarea unor cantități molare în exces de dimetilformamidă este și ea dăunătoare atât reacției cât și stabilității produsului dorit. Astfel, inventatorii au stabilit o metodă pentru a controla instabilitatea materialelor ce reacționează, fie că este vorba de un exces de ioni de clorură generat de oxalil. fie că este exces de dimetilformamidă care sunt critice pentru producerea izomerului sin stabil, cristalin al compusului III care să fie complet lipsit de izomerul anti. în cazul în care conversia compusului cu formula II la compusul cu formula III nu este completă, va rămâne o mică cantitate de izomer sin al acidului cu formula II în produsul izolat cu formula III. Prezența în cantitate mică a compusului cu formula II nereacționat în compusul III și cantități mici de izomer anti al compusului III nu afectează reacția de acilare ulterioară pentru producerea în bune condiții a antibioticului dorit, care este complet lipsit de 5 izomer anti al acestui antibiotic.

Autorii prezentei invenții au constatat, de asemenea, că temperatura și solventul de reacție pentru reacția de clorarc sunt și ele critice. De asemenea, reacția se efectuează 10 într-un solvent organic inert, cum sunt diclormctanul. cloroformul sau acetonitrilul. la o temperatură mai mică dc -1C. Cel. mai preferabil, reacția se efectuează avantajos în diclormetan. la o temperatură dc 15 aproximativ -15 până la aproximativ -40C.

Utilizarea izomerului sin al clorhidratului clorurii acide cu formula III pentru a prepara antibiotice utile cu spectru larg de acțiune prin reacția de acilare generală, este 20 ilustrată în schema de reacție 2. mai specific. schema de reacție 2 ilustrează utilizarea clorurii acide cu formula III pentru a prepara antibioticul cefepim cu spectru larg de acțiune, care este complet lipsit de 25 izomerul anti și de izomerul Δ². în plus, clorhidratul clorurii acide poate fi utilizat pentru a prepara antibiotice cefalosporanice. având izomerul sin al 2-(2-aminotiazol-4il)-2-metoxiiminoacetil legat la grupa 730 amine a nucleului cefalosporinei, cum este cefodizima. cefmenoxima, cefotaxima, cefpiroma cefpodexima, cefchinoma. cefteramul, ceftiofur. cefetamet și cefuzonam.

în continuare, pentru a confirma că 35 clorhidratul clorurii acide produs în stadiul tehnicii este ca izomer anti și nu este izomerul sin dorit, autorii prezentei invenții au înlocuit produsul din stadiul tehnicii, cum ar fi în exemplul 14, cu izomerul sin al 40 compusului cu formula III în reacțiile de acilare din schema de reacție 2, conform exemplului 4. Produsul cefalosporinic rezultat, care s-a obținut așa cum se descrie în exemplele 17, 18 și 23. s-a comparat cu 45 antibioticul cefepim. preparat conform acestei invenții. După cum se poate vedea din comparația din exemplul 19. anticefepim produs după indicațiile din stadiul tehnicii nu este același cu .v/n-cefepimul util cu spectru larg de acțiune obținut prin procedeul conform prezentei invenții.

Așa cum se definește în descreiere și în revedincări. termenul ..complet lipsit înseamnă că. compusul conține mai puțin de 5% aproximativ din izomerul nedorit. Dc preferință, compusul conține mai puțin de aproximativ 1% izomer nedorit.

Conform procedeului din prezenta invenție, antibioticul cu spectru larg, hidratul diclorhidratului de cefepim care 5 este complet lipsit dc izomerul anii și izomerul Δ'. sc prepară prin N-acilarea compusului cu formula a IV cu izomerul sin al clorhidratului clorurii acide cu formula III așa cum sc arată în schema dc 10 reacție 2.

Sarea 7-amino-3-{(I -metil-1 -pi rol idino)-metil }-cef-3-em-4-carboxilat care este complet lipsită de izomerul 2 și este reprezentată de formula IV în care HX este HCI. HI sau H,SO4 se poate prepara prin procedeele generale descrise în brevetul SUA nr. 4868294.

Cefalosporina intermediară cu formula IV în care HX este de preferință HI se poate silila avantajos într-un solvent organic inert, pentru a forma o soluție în situ a derivatului sililat solubil, reprezentat de formula IV. în care R și R, sunt fiecare, independent n sau O. o grupă silii sau un amestec al acestora. Printr-un studiu RMN H¹ s-a deteminat că R_t este în cea mai mare măsură sililat și R în cea mai mare măsură hidrogen. Specialiștii în acest domeniu vor aprecia faptul că. datorită schimbării constatate a echili li bruieri dintre diferitele substanțe prezentate în soluție, este greu de identificat compusul specific cu formula VI, produs in situ în amestecul de reacție în orice moment dat.

Insă, este important să se adauge suficient agent de sililare și, dacă este necesar, o bază pentru solubilizarea cefalosporina intermediară cu formula IV, înainte ca soluția anhidră să fie tratată cu compusul 20 cu formula III. Agenții de sililare care se pot utiliza sunt bine cunoscuți specialiștilor și sunt, de exemplu trimetilclorsilanul, trimetiliodsilanul, hexametildisilazanul. terțbutildimetilclorsilanul, trimetiIsililacetami25 da, 6/.$-(trimetilsilil)-acetamida. /rz.v-ftrimetilsilil)-ureaa și alții. în procedeul de acilare se pot utiliza, de preferință, trimetilclorsilanul sau un amestec de trimetilclorsilan și hexametildisilazan și. cel mai prefe30 rabil, un amestec de trimetilclorsilan și hexameti Idisi I azan.

Deși în reacție sunt necesari cel puțin un echivalent molar de agent de sililare și cel puțin un echivalent molar de bază, în practică s-a constatat că este avantajos să se folosească aproximativ doi echivalenți molari dc agent de sililare și aproximativ doi echivalenți molari sau mai puțin de bază pentru a obține o soluție de intermediar cu formula VI. Insă, când agentul dc sililare este un amestec de trimetilclorsilan și hcxametildisilazan. se preferă să nu se adauge nici o bază la prepararea derivatului solubil cu formula VI. Așa cum se va aprecia de specialiștii în acest domeniu, hexamcliIdisiIizanιιI ca agent de sililare va produce un compus bază, care este suficient pentru a neutraliza o parte din acidul care se produce. Axând în vedere că un exces de bază este dăunător pentru producerea antibioticului dorit care este lipsit total de izomer Δ^-. un amestec de trimetilclorsilan și hexametildisilazan este cel mai preferat în procedeul conform prezentei invenții. Proporția de izomerizare Δ’ și Δ² în nucleul cefalosporinei este sensibilă la condițiile de reacție folosite la prepararea derivatului sililal solubil cu formula VI și la prepararea derivatului sililat solubil cu formula VI și la N-acilarea acestuia cu clorhidratul clorurii acide cu formula III, pentru a obține compusul cu formula V. Proporția de izomerizare este dependentă de factori, cum sunt cantitatea și ordinea de adăugare a bazei, solventul și temperatura utilizate în procedeu. Cel mai important este faptul că, condițiile de reacție rezultate din utilizarea bazei în exces sau din adăugarea bazei înainte de adăugarea agentului de sililare sau clorhidratul clorurii acide au formula III vor mări izomerizarea dublei legături cefem de la Δ' la Δ². De aceea, se preferă cel mai mult să se mențină condiții de reacție nebazice în timpul procedeului de acilare anhidră.

Bazele corespunzătoare care se pot utiliza în procedeu sunt baze anorganice și organice care sunt acceptori de acizi adecvați ca NaHCO_v KHCOă Na.COă K₂CO\ amoniacul, aminele primare, aminele secundare. aminele terțiare și altele. Cele mai preferabile, baze organice care se pot utiliza în procedeu sunt, dc exemplu. 1,9-diazabilciclo-{5,4,0) undec-7-ena. N-metilmorfolina,2,6-ultidina, 2-mclil-6-eliIpiridina, N.NdimetilaniIina. N.N-dietilanilina. trietilamina, diizopropiletilamină și altele. De preferință. și dacă este necesar, se poate utiliza avantajos N-metilmoiTolina sau trietilamină. sau amestec al acestora în reacțiile de sililarc și N-acilarc. Cel mai preferabil, se folosesc N-metilmorfolina sau trietilamină în N-acilarea comsului cu formula VI cu compusul cu formula III.

Derivatul solubil sililat cu formula VI care este produs in siitt este apoi tratat cu clorhidratul clorurii acide cu formula III și. de preferință, cu un echivalent molar, cel mai preferabil cu un mic exces de clorhidrat al clorurii acide cu formula III, urmat de o cantitate echimolară. de preferință o cantitate mai mică decât cea echimolar de bază, în raport cu cantitatea de compus cu formula III, pentru a produce un amestec care conține antibioticul dorit. Cantitatea de clorhidrat al clorurii acide și formula III și cea de bază se adaugă de preferință încet, în porții. Deși adăugarea reactanților se poate efectua toată, deodată, dacă temperatura și condițiile nebazice ale reacției pot fi controlate, este totuși avantajos să se adauge reactanții în două sau în trei porții pentru a asigura terminarea reacției.

Solvenții adecvați care se pot utiliza în procedeu, sunt toți solvenți organici inerți, în care derivatul sililat cu formula generală VI este solubil și în care izomerizarea dublei legături Δ’ este redusă la minimum, de exemplul toluenul. tetrahidrofuranul, acetona, acetonitrilul, diclormetanul. dimetilacetamida și alții, sau amestecuri ale acestora. în procedeu, cel mai preferabil se utilizează acetonitrilul sau diclormetanul. Procedeul, conform prezentei invenții, sc poate realiza la o temperatură de la aproximativ -60 până la aproximativ +50C, de preferință de la aproximativ -40C până la aproximativ temperatura camerei. Prepararea compusului sililat cu formula VI se realizează avantajos, de la aproximativ -IOC până la aproximativ temperatura camerei. în timp ce N-acilarea sc realizează avantajos de la aproximativ -40 până la aproximativ (f’C.

Când sc termină N-acilarea compusului sililat solubil cu formula VI. cecea se se constată prin metodele dc detectare cunoscute. dc exemplu prin cromatografia în strat subțire, cromatografie în lichid la înaltă presiune și metode spectroscopice. conform procedeului preferat al prezentei invenții, se adaugă suficientă apă la amestecul de reacție pentru a se dizolva, dacă se dorește, solidele vizibile și a se produce o soluție diafazică. o fază organică și apă. Cantitatea de apă de adăugat la amestecul de reacție este determinată de selecția și cantitatea de solvent organic inert, utilizat în procedeu, aceasta din urmă fiind suficientă pentru a produce sau a provoca o separare de faze. După ce s-a produs separarea fazelor, este avantajos să se separe și să se extragă faza organică pentru a produce o soluție apoasă bogată ce conține antibioticul dorit. Soluția apoasă bogată este apoi tratată cu o contitate suficientă dintr-un acid sau o sare netoxică solubilă sau. cum sunt, acidul clorhidric. clorură de sodiu, clorură de amoniu, clorură de potasiu. acidul sulfuric, sulfatul de potasiu, sulfatul de amoniu, acidul fosforic. fosfatul de sodiu, fosfatul de potasiu, fosfatul de amoniu, acidul azotic, azotatul de potasiu sau altele, pentru a asigura o contitate suficientă de contraion-anion dorit și a realiza cristalizarea sării dorite de cefepim. Eventual, se diluează cu un solvent organic corespunzător miscibil cu apă, cum sunt metiletilcetona. acetona, izopropanolul, butanolul și alții, care să provoace sau să termine cristalizarea. De preferință, soluția apoasă bogată se tratează cu o cantitate suficientă de acid sulfuric. pentru a cristaliza sulfatul cel'epimului care este complet lipsit de izomerul aiiti și izomerul Δ. Sul fătul de cefem poale fi apoi transformat în monohidrantul diclorhidratului de cefepim cristalin preferat prin metoda descrisă dc Kaplan și alții în brevetul SIJA 4910301. Sulfatul de cefepim care se produce prin prezentul procedeu poale fi neutralizat cu o bază și, dacă se preferă, cu o rășină schimbătoare de ioni slab bazică, cunoscută în materie și. de preferință. existentă în comerț ca Amberlite LA2. Dowax WGR. Bio-Rad AG3-X4A. Amberlite IRA 93. Amberlite IRA 35 și altele, pentru a produce o soluție apoasă sau apoasă-organică care conține forma de amfion a cefepimului. Soluția este apoi tratată cu o cantitate suficientă de acid clorhidric și, eventual, cu un solvent organic miscibil cu apa pentru a provoca cristalizarea cefepimului preferat cristalin care este hidrat diclorhidric. Cel mai preferabil, soluția apoasă bogată, obținută prin acilarea anhidră. conform prezentei invenții, este tratată cu o contitate suficientă de acid clorhidric, pentru a începe și a asigura cristalizarea acestui antibiotic, hidrat al clorhidratului de cefepim, când se adaugă un solvent organic miscibil cu apă de adăugat, trebuie să fie suficientă pentru a produce cristalizarea completă a acestui antibiotic și, în mod avantajos, o cantitate de aproximativ 2 până la aproximativ 9 volume fază apoasă, pentru a produce monohidrantul diclorhidratului de cefepim cristalin, stabil la temperatură, care este lipsit total de izomerul cinti și izomerul Δ².

Dacă se dorește să se prepare numai monohidrantul diclorhidratului de cefepim.

soluția apoasă bogată din acilarea anhidră. se tratează în mod avantojos cu o cantitate suficientă de acid clorhidric și se diluează cu o cantitate adecvată de solvent miscibil cu apa, cum s-a descris aici pentru a asigura cristalizarea formei 1110nohidrat dorite. într-o altă variantă, dacă se dorește să se prepare dihidratul diclorhidratul de cefepim stabil, atunci soluția apoasă bogată fiind tratată avantajos cu o concentrație echivalentă mai marc dc acid clorhidric și o cantitate de solvent organic miscibil cu apa care să mențină cristalizarea la punctul dc ceață înainte de a se adăuga solvent organic suplimentar, pentru a termina cristalizarea. Insă trebuie să se aprecieze de către specialiști că dacă etapa dc izolare din soluția apoasă bogată a procedeului nu este controlată cu grijă, este posbil să se obțină un amestec de monohidrat al diclorhidratului de cefepim cristalin și forma dihidrat. în orice caz, prepararea a numai unuia din hidrații doriți se poate face fie prin hidrat. fie din amestecul de hidrați, urmată de procedeele de recristalizare descrise aici.

Monohidratul diclorhidratului de cefepim cristalin preparat prin prezentul procedeu poate fi utilizat pentru a prepara un dihidrat al diclorhidratului de cefepim cristalin stabil, prin recristalizare în concentrații controlate de solvent și acid clorhidric și durata de timp de menținere la punctul de turbiditate (început de cristalizare), controlată cum se descrie aici. La rândul său, dihidratul diclorhidratului de cefepim cristalin, preparat prin prezentul procedeu, poate fi și el folosit pentru a prepara un monohidrat stabil cristalin de diclorhidrat de cefepim prin recristalizare în 5 condiții diferite, controlate așa cum s-a descris aici. Astfel, procedeul din prezenta invenție se poate utiliza pentru a produce fie monohidratul. fie dihidratul dorit al antibioticului.

Spre deosebire de dihidratul diclorhidratului de cefepim labil, descris în brevetul SUA 4910301, care pierde ușor a doua moleculă de apă. Dihidratul diclorhidratului de cefepim cristalin ce se obține prin prezentul procedeu s-a constatai că are o structură cristalină bine definită care reține al doilea mol dc apă. Noua formă de dihidrat cristalină (cristale în formă de ace) s-a dovedit a fi remarcabil de stabilă și 20 morfologia cristalului său nu se schimbă în diferite condiții, de exemplu în aer, la o temperatură de 70C. timp de mai mult de 2 luni. în vid cu P₂O₅. la 50C. timp de 48 h. în uscare la etuvă, la 7()“C, timp de 96 h 25 și în condiții de umiditate relativă ridicată și scăzută. Dihidratul cristalin prezintă maxime de absorbție în infraroșu caracteristice, la 3574 cm’¹ și 3432 cm'¹. așa cum s-a indicat prin spectroscopia cu reflexie 30 difuză PT-IR cu KBr și o cupă de probă de 13 mm, utilizând un spectrometru Nicolet 206X. Această formă dihidrat cristalină, stabilă, la temperatură și umiditate a cefepinului. mai este caracterizată și 35 printr-o imagine de difracție a pulberii în raze X, arătată în tabelul care urmează.

Dihidratul diclorhidrulultti de cefepim stabil

d	I/I (%)
13,14	15
12.78	13
8,82	24
6,62	18

6.41	100
4.94	17
4.79	10
4.74	12
4.52	13
4.41	36
4.1	63
3.75	50
3.6	1 1
3.53	16
3.41	36
3.31	9
3,19	22
2.84	30
2,67	16
2,62	6
2,57	14
2,5	4
2,48	9
2,27	15

In tabel, d se referă la distanțele interplanare și l/I₍₎ se referă la intensitățile relative procentuale. Datele de raze X au fost colectate cu un difrectometru de raze X Rigaku Geigerifiex și o radiație de cupru (K,) filtrată prin nichel cu lungimea de undă de 1.3425 Â.

Astfel, una din realizările prezentei invenții prevede un procedeu pentru prepararea unui antibiotic, hidratul de clorhidrat de cefepim care este practic lipsit de izomerul anti și izomerul Δ². care constă în reacționarea unui derivat sililat de 7-amino-3-[( 1 -metil-1 -pirolidino)-metiI] cef-3-em-4-carboxilat cu izomerul sin al clorhidratului clorurii de 2-(2-amino-tiazol4-il)-2-metixiiminoacetil, practic lipsit de izomer anti. într-un solvent organic inert.

O realizare preferată a prezentei invenții mai cuprinde prepararea izomerului sin al clorhidratului clorurii de 2-(2-aminotiazol4-il)-2-metoxiiminoacetil, practic lipsit de izomer anti. prin reacționarea clorhidratului 10 acid anhidru al izomerului sin al acidului 2(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic. cu un amestec care conține cel puțin un echivalent molar de clorură de oxalil și cel puțin un echivalent molar până la un mic exces de dimetilformamidă la o cantitate din clorurâ de oxalil amintită. într-un solvent, organic la o temperatură mai mică de -IOC.

O altă realizare preferată a prezentei invenții mai cuprinde prepararea derivatului sililat prin reacționarea sării 7-amino-

3- 1 (1 -metil-1 -pirolidino)-metil ]-cef-3-em-

4- carboxilatului într-un solvent organic inert cu un agent de sililare.

O realizare mai preferată a prezentei invenții prevede un procedeu pentru prepararea antibioticului hidrat diclorhidrat de cefepim care este practic lipsit de izomer anti .și izomer Δ'. constă în reacționarea derivatului sililat dc 7-amino-3|( I -metil-1 -pirol iddinio)-metil | ccf-3-cm4-carboxilat cu izomerul sin al clorhidratului clorurii de 2-(2-aminotizol-4-il)-2metoxiiminoacetil practic lipsit de izomer anti. într-un solvent organic inert, cu agăugarea unei cantități suficiente de apă la amestecul de reacție, pentru a produce o soluție diafazică organică apoasă, iar după aceea adăugarea unei cantități suficiente dintr-un acid sau a sare netoxică solubilă a acestuia și eventual a unui solvent organic miscibil cu apa pentru a separa soluția apoasă.

Cea mai preferată realizare a prezentei invenții prevede un procedeu pentru prepararea antibioticilor monohidrat diclorhidrat de cefepim și dihidrat diclorhidrat de cefepim, direct din soluția apoasă legată a prezentului procedeu de acilare anhidră.

Utilitatea cefepimului (compusul V) este arătată în brevetul SUA 4406899. Forma de dihidrat stabilă a cefepimului produsă prin prezentul are proprietăți de antibiotic ale cefepimului menționat mai sus, din brevetul SUA 4406899 și își găsește utilitatea ca antibiotic în aceeași manieră.

Invenția de față prezintă următoarele avantaje:

- se elimină grupele protectoare la amino și la carboxil;

- se elimină etapele de lucru corespunzătoare necesare pentru blocare și deblocare;

- asigură și menține controlul configurației stereochimice a izomerului metoxiimino .și a dublei legături Δ' a nucleului de cefalosporină. fără separarea compușilor nedoriți;

- se obține hidratul diclorhidratului de cefepim cristalin, stabil la temperatură, direct din amestecul de reacție, fără a li necesar să se preparare si să se izoleze sarea sulfat sau ionul amfoter al cefepim;

- se realizează un izomer sin cristalin, care este complet lipsit de izomerul anti.

Se dau. în continuare, exemple de realizare a invenției în legătură și cu fig. 1...4. care reprezintă:

- fig. 1, reprezintă spectrul de rezonanță magnetică nucleară a protonului pentru .vm-clorura de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2metoxiiminoacetil. clorhidrat obținut în exemplul 10. în acid acetic, d₄ (100 MHz);

- fig. 2, reprezintă spectrul de rezonanță magnetică nucleară a protonului compusului obținut în exemplul 12. acid acetic d₄(100 MHz);

- fig. 3. spectrul de rezonanță magnetică nucleară al protonului, pentru compusul obținut în exemplul 13, în acid acetic d₄(100 MHz);

- fig. 4. spectrul de rezonanță magnetică nucleară al protonului, pentru compusul obținut în exemplul 14. în acid acetic-d₄(100 MHz).

Exemplul 1. Sarea clorhidrat a acidului sin 2-(2-aininotiazoI-4-il)-2-nietoxiiminoacetic

O suspensie de 25 g (124,25 mmoli) acid

2-(2-ammotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic în 250 ml toulen este suflată cu HCl gazos.

la 2O...28^l,C. HCl se introduce sub suprafață în două părți de 8,1 g (222,2 mmoli ) și 4,8 g (131,7 mmoli), cu agitare, timp de min, între cele două porții. După o oră. la 20^l'C. produsul se colectează prin filtrare sub atmosferă de azot, se spală cu 50 ml touluen și 250 ml hexan și se usucă, la 2O....25C. în vid, pentru a da 28,68 (97%) compus din titlu.

Exemplul 2. Clorhidratul cloururii din sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil

La o soluție dc 0.77 ml (10 mmoli) 10 dimetilformamidă în 40 ml diclormetan.

la 5C. sc adaugă 0.89. (10 mmoli) clorură de oxalil 98%. în 4.1 ml diclormetan. Adăugarea sc face în picături, la temperatura de 4...5C. La suspensia obținută, răcită la -27”C. sc adaugă 2,37 g (10 mmoli) clorhidrat de acid 2-(2-aminotiazol-4-il )-2-metoxiiminoacetic. preparat în agită, timp de 2.5 h. la -25“C. Prin filtrare. sub atmosferă dc azot și spălare cu 50 ml diclormetan și 100 ml hexan, se obțin 1.73 g (69.5%) compus din titlu cristalin, alb. după uscare, la 20C, în vid.

Cu clorură acidă din titlu, difenilmetilesterul acidului 7-amino-dezacetoni-cefalosporanic diclorhidric în soluție. în piridină, dă un compus având o singură zonă (cromatografie în strat subțire) care coincide cu proba autentică de cefalosporină dezacetoxi dorit.

Exemplul 3. Clorhidratul clorurii de sin 2-( 2-and nor iazol-4-i l )-2-metoxi inii none etil

La o soluție de 1,55 ml (20 mmoli) dimetilformamidă, în 80 ml diclormetan. la 5 5”C, se adaugă 1.78 ml (20 mmoli) clorură de oxalil pură de 98%, în 8.2 ml diclormetan. Timpul dc adăugare este de 5 min. la 5...8C. Suspensia obținută se agită 10 min. la 5’C și apoi se răcește la -30”C. Se adaugă 4-5 g (20 mmoli) clorhidrat al acidului 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic din exemplul I. Suspensia se agită, timp de 2.5 h. la temperatura de -25 până la -30‘C. Prin filtrare sub atmosferă de azot sc spală cu 75 ml diclormetan și

100 ml hexan, se obțin 3.57 g (69.7%) compus cristalin din titlu, după uscare la 2()C, în vid.

O parte din produsul solid clorhidrat al clorurii acide, acilează esterul difenilmetilic al acidului 7-aminodezacetoxicefalosporinic clorhidrat, în soluție. în piridină. pentru a da un compus practic cu o singură zonă, (cromatografie în strat subțire -CSS) care coincide cu și este inseparabil de proba autentică de ester al dezacetoxicefalosporinei dorit.

Exemplul 4. Prepararea 7-[2-(2-aminotiaz.ol-4-il)-2-(Z)-metoxiiminoacetamide]-330 [ (1 -metil-pirolidino)-metil ]cef-3-em-4-carhoxilatului (cefepim)

0.85 g monoiodhidrat de 7-amino-3[( Imetil-1 -pirolidino)-metil]cef-3-em-carboxilat (2.0 mmoli), preparat conform cu procedeele descrise în brevetul SUA

4714760. se dizolvă în 9 ml acetonă-apă (2/1) cu triatilamină la /?H=6,5 și 20°C.

Se adaugă 0.56 g (2.2 mmoli) clorhidral al clorurii de sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2metoxiiminoacetil. preparat ca în exemplul 3. folosind trietilamină pentru a regla pH-ul în intervalul 5...7. Analiza soluției obținute prin cromatografie lichidă, la presiune ridicată, prezintă un randament de 58% în cefalosporina dorită (cefepim). Prin acidulare cu acid sulfuric și la />H=2.2 se obțin. 0.63 g antibiotic din titlu sub forma de sare dc sulfat (randamente activitate 51%). conform descrierii în brexetele SUA 4406899 și 4910301.

Exemplul 5. Clorhidratul clorurii de sin 2-12-aminoiiazol-4-il )-2-inetoxiiiiiinoacciil

La o soluție de 9.75 ml (125.9 mmoli) dimetilformaidă în 450 ml diclormetan la temperatura de 5C. se adaugă în picături. o soluție de I 1.21 ml (125.9 mmoli) clorură de oxalil 98% în 15 ml diclormetan. Adăugarea se termină în 10 min la 5-7'C. La nămolul obținut, răcit la -25C. sc adaugă 8.5 g (119.9 mmoli) clorhidral acid de sin 2(2-aminotiazol-4il )-2-metoxiiminoacetic dintr-o dată. Nămolul se agită timp de 3.5 h la -25°C până la -30C. se filtrează sub atmosferă de azot, se spală cu 100 ml diclormetan și 400 ml hexan și se usucă la 20°-25°C în vid. Se obțin 30,7 g (72,5%) compus cristalin din titlu.

Cu clorură acidă din titlu se acilează esterul difenilmetilic al acidului 7-aminodezacetoxicefalsporinic clorhidrat în soluție in piridină pentru a da practic o zonă (CSS) din esterul de dezacetoxicefalosporină dorit comparat cu o probă autentică a sa.

Clorură acidă din titlu (200 mg, 0,8 mmol) se hidrolizează în apă. Analiza RMN H¹ a produsului izolat este identică cu acidul sin inițial.

Exemplul 6. Clorhidratul clorurii de sin 2-(2-aminotiazol-4-il-2-inetoxiiininoacetil

La o soluție de 8.13 ml (105 mmoli) dimetilformamidă în 350 ml diclormetan la 5C. sc adaugă. în picături. 9.34 ml (105 mmoli) clorură de oxalil de puritate 98% în 5 ml diclormetan. Temperatura maximă atinsă în timpul adăugării este de 7C. Suspensia obținută se agită. 10 min. la 5C și apoi sc răcește la -27C. sc adaugă înlro porție 23.8 g (100 mmoli) clorhidrat de acid 2-(2-aminotiazol-4-il )-2-mctoxiiminoacetic. Suspensia sc agită, timp dc 2.5 h. la o temperatură de la -25 până la -30C. sc filtrează sub atmosfera dc azot, sc spală cu 25 ml diclormetan și 125 ml hexan și sc usucă la 2()”C în vid. Sc obțin 21.39 g (83.5% ) clorhidrat al clorurii dc acid cristalin.

Analiza elementară pentru C₍,H₇N.SCE:

- calculat: C=28.14: H=2.75: N= 16.41; S= 12.52:

- găsit: C=26,25; H=2.93; N= 16,32; S= 12.67.

RMN H¹ DMSO-d_ft)5 : 3.93(CH_;), 7,04 (Hj.

Exemplul 7. Clorhidratul acidului sin 22{-atninotiaz.ol-4-il)2-nietoxiiininoacetic

O suspensie de 87 G (432.4 mmoli) acid sin 2-(2-aminotiazol-4-il )-2-metoxiiminoacetic în 870 ml toluen. la 22C. se barbotează cu două porții de HC1 gazos: 17,5 g (460 mmoli) în 30 min și 15,0 g (410 mmoli), în 20 min, cu o agitare de 20 min între acestea. Nămolul se agită 1.5 h. la 25C. se filtrează sub atmosferă de azot, se spală cu 100 ml toulen și 400 ml hexan și se usucă la 20...25°C. în vid. Se obțin 100.2 g compus din titlu cu randament 97.5%.

Analiza elementară pentru C₆H₈N_;O,SC1:

- calculat: C=30.32; H=3.39: N= 17.68; S= 13.49; Cl= 14.92;

- găsit: C=30.51; H=3.39; N= 17.54; S=13,37; 0=14.90.

Exemplul 8. Clorhidratul de sin 2-(2aminotiaz.ol-4-il )-2-metoxiiininoacetil

La o soluție de 32,4 ml (419.7 mmoli) dimetilformamidă în 400 ml diclormetan, la 5C. sc adaugă 37,4 ml (419,7 mmoli) clorură o.xalil 98%. în picături. Suspensia obținută sc răcește la -25^l’C și se adaugă la o suspensie alfală la -25C de 95 g (399.7 mmoli) clorhidrat a acidului sin 2(2-am i noii azol -4-i I )-2-metoxiiminoacetic din exemplul 7. Suspensia se agită timp de 2.5 h. la o temperatură de la -25 la -28C. sc filtrează și se usucă la 2()...25'C. în vid. Se obțin 84.3 g (82,3%) compus dm litiu cristalin.

A n a I i z a c I e m c n t a r ă p e n t r u C..II N < > SCi :

- calculat: C = 28.14: H = 2.76; N = 16.41; S = 12.52;

- găsit: C = 27.90; H = 3.10: N = 15; S = 12.27.

RMN H¹ (DMSO-d₍,) : 3.95 (CH,). 7.04 (H_s).

Exemplul 9. Prepararea 7-[2-(2-aminotiaz.ol-4-i I )-2-( 7.}-met oxi im inoacetamidol-3-[11-metil- / -pirolidinil)-metil]cef-3em-4-carboxilatiihd (cefepin)

La o soluție de 240 ml acetonă și 80 ml apă se aduagă 20,0 g iodhidrură de 7-amino-[(metil-1 -pirol idini l)-meti l]cef-3em-4-carboxilat (0.047 mol) și se agită. Folosind un autotitrator Radiometer ABU 80, cu punctul final stabilit la pG = 6,5 și umplut cu N-metilmorfolină, se adaugă în 4 porții, la intervale de 3 min, menținut /?h-ul la 6.5. o cantitate de 20,0 g (0,0785 moli) clorhidrat al clorurii de sin 2-(-2aminotiazol )-4-i) )-2-metoxiiminoacetil. preparat în exemplul 5. După ce se termină adăugarea, suspensia fină se agită, timp de încă 20 min, la temperatura camerei. /?H-ul amestecului de reacție se reduce la pH = 2.65 cu 21 ml acid sulfuric 6N. Se produce precipitarea compusului din titlu. Suspensia se însămânțează cu cristale și se agită la temperatura camerei, timp de 20 min. pH-ul suspensiei se reduce la 1,8 cu 16 ml acid sulfuric 6N. și se continuă agitarea încă timp de 60 min. Suspensia se filtrează în vid și se spală cu 70 ml apă-acetonă (1:1) și apoi cu 70 ml acetonă pentru a da 24.09 g (88.5% randament în greutate stoichiometrică compus din titlu, care este identic cu compusul din exemplul 4 și cefepimul descris în brevetul SUA 4406899 și 4910301.

Exemplul 10. Prepararea clorhidratului clorurii de sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2meloxiiminoacetil

La o soluție dc 8.76 (0.1 13 moli) dimetilformamidă în 375 ml diclormetan la 5”C sc adauga 9.64 ml (0.1 I 1 mol) clorură dc exalil în picături, menționând temperatura la 5...6 C. Se agilă suspensia, timp dc 10 min. și apoi se răcește la -25C. Se adaugă 23.0 g sare clorhidrat a acidului sin 2-(2aminotiazol-4-il )-2-metoxiiminoacetic în părți alicote. timp de 1 I min, sub atmosferă de azot uscat. Se agită suspensia timp de 2.5 h. la -23C. Se filtrează produsul în atmosfera de azot uscat și se spală turta de filtrare cu 80 ml diclormetan. Se usucă produsul la 20...25C. în vid, peste P,O₅, pentru a da 23.88 g (88,6%) compus din titlu, ca acid critalin de culoare galben pal.

Analiza elementară pentru C_ftH₇N,SCL:

- calculat: C = 28.14; H = 16,41; S = 12,52; CI = 27.68;

- găsit: C = 8.06; H = 2,71; N = 16,26; S = 12.30; CI = 27.23.

Produsul din experiența de mai sus este caracterizat printr-un spectru de rezonanță magnetică nucleară al protonului în acid acetic d₄ (RMN H¹) așa cum este redat în figura I. RMN H¹ (CD₄COOD) 5 : 4,14 (CH,). 7.10 (H_?).

Cantitatea de clorhidrat acid rezidual din CH, (4.1 1) integral, este 5.1%. O urma de H₅ izomer este văzută la 7.67 ppm.

Exemplul 11. Clorhidratul clorurii de sin 2-(2-aminotiaz.ol-4-il)-2-metoxiiminoacetil

La o soluție de 17.92 ml dimetilformamidă (231,9 mmol) în 375 ml diclormetan la 5C. se adaugă 19.76 ml (220.8 mmoli) clorură de oxalil. Timpul de adăugare este de 15 min. la 5...6^l’C. Suspensia obținută se agită, timp de 10 min, la

3...6C .și apoi se răcește la -23C. Se adaugă 23.0 g (105,2 mmoli) clorhidrat al acidului 2-(aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic. Soluția obținută se însămânțează cu cristale din compusul din titlu pentru a da un produs sub lormă de nămol. Suspensia sc agită, timp de 3.5 h, la -25”C. se filtrează în atmosferă de azol uscat, se spală cu 150 ml diclormetan și sc usucă la 2O...23C în vid. se obțin 9.61 g (35.7% ) compus din titlu, cristalin.

O parte din clorhidratul clorurii acide solide produse acilează esterul difenilmetilic al acidului 7-amino-dezacetoxicefalo sporanic clorhidrat în soluție în piridină. pentru a da în esența un produs pe o singură zonă (CSS) care coincide cu și este inseparabil de o probă autentică de ester al dezacetoxicefalosporinei dorit.

Exemplul 12. Prepara rect clorhidratulai clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2nietoxiiminoacetil

S-a repetat procedeul experimental din exemplul 1 al brevetului CS nr. 238950. după cum urmează:

O probă de 4,0 g acid sin 2-(2-aminotiazo!-4-il)-2-metoxiiminoacetic care are un KF de 0.06 % a fost suspendată în 30 ml benzen la 21”C. S-a adăugat o picătură de dimetilformamidă. apoi 5.0 g pentaclorură de fosfor pulbere, dintr-o dată. Temperatura a crescut la 34C. în aproximativ 2 min și apoi s-a ridicat la 40C într-un minut, pentru a realiza o soluție completă. Soluția s-a lăsat să se răcească și la 36”C s-a format un precipitat. După agitare timp de 10 min, temperatura a ajuns la 22°C. Solidul galben pal s-a colectat prin filtrare sub atmosferă de azot uscat și s-a spălat cu 30 ml benzen și 20 ml heptan. S-au obținut 2,88 g. după uscare în vid pe P₂O₅, la 20...25C.

timp de 18 h.

Produsul din exemplul de mai sus a fost caracterizat printr-un spectru de rezonanță magnetică nucleară al protonului în acid acetic d₄ (RMN H'), așa cum este arătat în fig. 2. care prezintă H_; la 7.36 ppm și CH_;la 4.34 ppm. Spectrul corespunde cu un produs al compusului din titlu care are configurația izomerului anii și nu a izomerului sin așa cum se spune în brevetul sus amintit.

Exemplul 13. Prepararea clorliidratului clorurii de 2-(2-aininotiazol-4-il)-2-meloxiiininoacelil

S-a repetat procedeul experimental din exemplul 2 al brevetului C’S nr. 238950. după cum urmează:

O probă de 4,0 g acid sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic având KF de 0.06%. s-a suspendat în 20 ml acetonitril. care fusese modificat pentru a avea KF

O. 22%. S-a adăugat o picătură de dimetilformamidă. la temperatura de 20C. La adăugarea a 6.0 g pentaclorură de fosfor pulbere temperatura a crescut la 40C și s-a obținut o solubilizare completă. Soluția s-a răcit la 20C și s-a format un precipitat la 33C. După agitare, timp de 30 min, produsul s-a colectat sub atmosferă de azot uscat și s-a spălat cu 30 ml benzen și 20 ml heptan. S-au obținut 1,86 g, după uscare, timp de 18 h. la 20...25C, în vid, peste

P, O₅.

Produsul din exemplul de mai sus a fost caracterizat printr-un spectru de rezonanță magnetică nucleară al protonului în acid acetic d₄ (RMN H¹), așa cum se arată în fig. 3, care prezintă H₅ la 7.56 ppm și CFL la 4.31 ppm. RMN H¹ este un spectru ce coincide cu al unui produs al compusului din titlu, având configurația de izomer anti și nu de izomer sin, așa cum se prezintă în brevetul sus amintit.

Exemplul 14. Prepararea clorhidratului clorurii de 2-(2-aininotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil

S-a repetat procedeul experimental din exemplul 3 al brevetului CS nr. 238950. după cum urmează:

S-au adăugat 0.16 ml acid clorhidric concentrat la 30 ml diclormetan. După răcire, la -10C. s-a adăugat. în porții mici, 6.5 g pentaclorura de fosfor. După încălzirea la 0C. s-au adăugat într-o singură porție 4.0 acid sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-mctoxiiminoacctic. având un KF dc 0.66%. Temperatura a crescut la 2C. Completa dizolvare s-a obținut după 9 min, la 0C. După 40 min. a început să sc formeze un precipitat. Suspensia dc produs s-a agitat după timp de 2.8 h. la

2...3C. s-a filtrat sub o atmosferă de azot uscat, s-a spălat cu 30 ml benzen și 20 ml heptan și s-a uscat în vid la 20...25C peste P₂O₍₎, timp de 18 h. S-au obținut 3,42 g pulbere galben pal.

Produsul din exemplul de mai sus a fost caracterizat printr-un spectru de rezonanță magnetică nucleară a protonului în acid acetic d₄ (RMN H¹), așa cum este arătat în fig 4. care prezintă H₅ la 7,56 ppm și CH, la 4,31 ppm. Spectrul RMN H¹ este același cu un produs al compusului din titlu, având configurația anti a izomerului și nu configurația izomerului sin, așa cum se arată în brevetul cehoslovac.

Exemplul 15. Prepararea a clorhidratului clorurii de 2-(2-aniinotiazol-4-ii)-2nietoxiiininoacetil

S-a aplicat procedeul general, descris în exemplul 7 al brevetului SUA 4203899. pentru trnasformarea acidului aminoatizolacetic protejat la clorura acidă corespunzătoare acidului aminotiazolacetic neprotejat, așa cum se descrie mai jos.

O probă de 2.38 g (0,01 mol) clorhidrat al acidului sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-

2-metoxiiminoacetic s-a suspendat în 30,5 ml benzen .și s-a răcit la 20C. S-au adăugat 2,09 ml (0,024 mol) clorură de oxalil. urmată de 0.30 ml (0,0065 mol) dimetilformamidă. Temperatura a crescut la 22‘’C. cu degajare energetică de gaz. In decurs de 20 min. la 20^l,C. formarea de gaz s-a terminat și suspensia a fost agitată la 20C± 2C, timp de 2 h. Suspensia apoi s-a concentrat în vid pentru a îndepărta solventul și produsul galben obținut s-a uscat în vid peste P,O_S. la 20...25^l’C, timp de 16 h. S-a obținut 2.39 g.

Produsul din exemplul de mai sus a fost caracterizat printr-un spectru de rezonanță magnetică nucleară al protonului (RMN H¹) în acid acetic d₄ care reprezintă H, la 7.60 ppm și CH, la 4.37 ppm. Spectrul produsului concidc cu al compusului din titlu, având configurația izomerului anii.

Exemplul 16. Prepararea clorhidratului clorurii de 2-(2-aininotiaz.ol-4-il )-2-nieto.\iiniinoacelil

S-a aplicat procedeul general descris în exemplul 39, din brevetul SUA 4203899. pentru transformarea acidului aminotiazolacetic protejat la clorura acidă corespunzătoare acidului aminoazolacetic neprotejal. după cum urmează.

O probă de 2.38 g (0,01 mol) clorhidrat de acid.sm 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic s-a suspendat în 25 ml diclormetan. După răcire la 4O‘’C, s-au adăugat 2,08 g (0,01 mol) pentaclorura de fosfor. Sub răcire cu gheață, temperatura a crescut la 6C și după răcire la loc la 4°C suspensia s-a agitat, timp de 1 h. Precipitatul s-a colectat prin filtrare sub atmosferă de azot uscat, s-a spălat cu 10 ml diclormetan și s-a uscat în vid la 20...25C. pentru a da 1.4 g solid galben pal.

Produsul din exemplul de mai sus a fost caracterizat printr-un spectru de rezonanță magnetică nucleară a protonului (RMN H¹) în acid acetic-d₄ care prezintă H, la 6.61 ppm și CH, la 4,34 ppm. Spectrul produsului coincide cu ai compusului din titlu care are configurația anti. în plus, produsul este contaminat cu acid netransformat (RMN H‘ având H, la 7.07 ppm și CH, la 4,06 ppm).

ceea cc a fost în continuare confirmat prin fixare cu acid inițial.

Exemplul 17. Acilarea iodhidratului 7amino-3-/( I -metil-1 -pirolidinil )-meti!/-cef-

3- em-4-carboxilatului utilizând clorhidratid clorurii de 2-(2-aminotiaz.ol-4-il)2-metoxiiminoacetil (izomerul anti din exemplul 14)

La o soluție prerăcită de 9 ml acetonă și 3.4 ml apă. la l()C. se adaugă 1,13 g (2.66 mmol) iodhidrat de 7-amino-3-[lmclil-1 -pirolidinil LineiiI |-ccf-3-em-carboxilat-Se adaugă în 15 porții, la 0C. 1.09 g (4.21 mmoli) clorhidric al clorurii dc 2-(2-aminoliazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil (preparat în exemplul 14) împreună cu 0.37 ml (2.66 mmoli) trietilamină pentru a menține /?H-li1 la 6.0....7.0. Amestecul de reacție se agită la temperatura ambiantă, timp de 15 min. Analiza soluției rezultate prin cromatografie lichidă. la presiune înaltă (coloană cu gradient C_)!(. 2% până la 25% acetonitril în NH₄H,PO₄ 0,005 M), a prezentat o zonă procentuală de 72.4 cefepim anti la 13,08 min și cefepimul sin nedetectabil, deși era de așteptat la circa 8,5 min, timp de retenție. Prin acidulare cu acid sulfuric, la pH=1.9, s-au obținut 1,48 g mifî-cefepim ca sare sulfat. Identificarea produsului a fost confirmată de spectroscopia RMN H'(DMSO-d_ft) și s-a dovedit că conține 0,58 mol sare trietilaminică.

Exemplul 18. Acilarea iodhidratului 7amino-3-[( I -metil-1 -pirolidinil ] cef-3-em-

4- carboxilatului utilizând clorliidratul clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil (izomerul anti din exemplul 14)

La o soluție prerăcită de 108 ml acetonă și 40.5 ml apă. la 10C. se adaugă 13,5 g (0.0317) iodhidrat de 7-amino-3[(1 -metil-1 -pirolidinil]-metil]cef-3-em-4carbocilat. /?H-ui suspensiei se aduce la 7.0, utilizând 2.7 ml NH₄OH 14%. Menționând temperatura la 10°C, se adaugă.

în picături, pe o perioadă dc 60 min. 13,05 g (0,115 mol) clorhidrat de clorură de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil (preparat prin procedeul din exemplul 14). în timp ce se utilizează 27 ml NH₄OH 14%, pentru a menține /?H-ul la 6.3...7.0. în timpul primei jumătăți a adăugării și la /?H=6.1...6.6. în timpul celei de a doua jumătăți adăugate. Amestecul de reacție se agilă la temperatura camerei, timp dc 30 min. amestecul de reacție se limpezește prin filtrare și se spală cu 6 ml acetonă/ apă 2:1. apoi sc adaugă încet, la filtrat 15 ml lLS()_t 6N. pentru a aduce /?H-ul la

1.87... 1.90. După agitare, timp de o oră. insolubilele sc separă prin filtrare și turta se spală cu 21 ml acetonă/apă 2:1 și apoi cu 30 ml acetonă. La filtrat se adugă 1 1 acetonă, timp de 30 min. și amestecul se agită la 5...8C. timp de 40 min. Produsul se colectează prin filtrare, se spală de două ori cu 24 ml acetonă/apă 4:1 60 ml acetonă și se usucă în vid. pentru a da 20.64 g (I 16% în greutate stoichiometric) cmzî-cefepim ca sare sulfat (de puritate 95.5% prin HPLC). Spectrul RMN H¹ este cel pentru structura de anrLcefepim care conține aproximativ 3 moli săruri de amoniu.

Exemplul 19. Comparația între produsul din exemplu] 9 (cefepim izomer sin) și produsul din exemplul 17 (cefepim izomer anti) arată diferențele expuse mai jos ale caracteristicilor fizice.

Cromatografia lichidă la presiune ridicată a izomerilor cefepimului s-a efectuat pe o coloană Waters M Bondapack C_ls (3.9 x 300 mm), utilizând un amestec de sistem de solvenți în 1000 ml apă, care conțin 2,88 g (0.013 mol) sare de sodiu a acidului heptansulfonic și un pH adus la 4,0, cu acid acetic, și 100 ml acetonitril, cu o viteză de curgere de 2,0 ml/min. Produșii au fost vizualizați cu un aparat care detectează lungimile de undă variabile Water Model 450 la 254 λ pentru a da rezultatele următoare:

Timp de reținere (min) izomerul sin al cefepimului (exemplul 9) 10,3 izomerul anti al cefepimului (exemplul 17) 37,8

Spectrul RMN al protonului izomerilor sin și mm-metoximă ai cefepimului ca săruri diclorhidrat s-a efectuat pe un specirometru Bruker AMX-400 FT NMR. folosind dimetilsulfoxid deuterat ca sol- 5 vent. Schimbările chimice raportate se referă la DMSO la 2.49 ppm. Sistemul de numerotare arătate mai jos. în formulă și în tabel. .S’m-și o////-ccfepim:

O legătura ondulata denotă izomeiii sin și aiili-nietoxiimino

Tabel de comparație proton schimbări chimice (pp)

Indicația	.sm-cefepim	mm-cefepim
C2-H2	4.04: 3,65	4.02; 3,65
C6-H	5,33	5,31
C7-H	5,88	5,85
CI l-H,	4.60; 4.3 1	4.59; 4,30
CI2-H3	2,93	2,93
C13-H4	3.7; 3,4	3.6; 3,3
C14-H4	2,10	2,10
C18-H4	6,88	7,57
C2O-H3	3,92	4,05
NH	9,83	9,56
NH_;	8,60	8,70

Spectrul RMN H¹ al celor doi izomeri metoxiimino al cefepimului, așa cum se arată mai sus, este mult diferit. Inelul tiazolic are CH( 18) ai izomerului metoximă .vtn-(Z) la 6,88 ppm care cade în afara câmpului lui CH(18) din izomerul metoximă anti-(E) la 7.57.

Exemplul 20. Acidul anhidră a iodhidrattdui de 7-amino-3-[( 1 -metil-1 -pirolidinil )-metil ]cef-3-em-carboxilatiilui, utilizând clorhidratului clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il )-2-metoxiiminoacetil (izomerul sin)

Sub atmosfera dc azot. 50 g (0.1176 mmol) iodhidrat dc 7-amino-3-|( I-metil-1 pi rolidino )-metil ]ccf(3-em-4-carboxilat se răcesc la 2()()C în 500 ml acetonitril. Se adaugă 39 ml (2.5 echivalenți) triinetilclorsilan și 38 ml (2.3 echivalenți) trietiL amină, menținând temperatura sub -1()^l’C. După cc amestecul silii s-a agitat 1.5 h. ia - IO C. se adaugă în două porții a câte 15 g (0.50 echivalenți) fiecare clorhidrat dc clorură de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2mctoxiiminoacctil (izomerul sin obținut din exemplul 5). Se adaugă alți 8 ml (0.5 echivalenți) trietilamină cu 7.5 g (0.25 echivalenți clorhidrat de clorură dc 2-(2-amino-tiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil (izomerul sin). Suspensia se agită la -10^l>C, timp de 15 min și după aceea, se adaugă 150 ml apă și se agită la temperatura ambiantă pentru a dizolva toate solidele. Stratul de acetonitril se separă din cel bogat apos, și se adaugă HCI 6N (2.5 echivalenți) la cel apos cu 400 ml acetonă. Soluția de însămânțează și se lasă să cristalizeze timp de 15 min. Se adaugă încă 1000 ml acetonă, pentru a termina cristalizatrea. Suspensia se agită o oră și apoi se filtrează, se spală cu 400 ml acetonă și se usucă la aproximativ 40C Randamentul este de 56.51 g (04,1% greutate stoichimetric) cefepim (puriate 98.6% prin HPLC ca defepim. 2HCI. H,O), care este indentic cu cedepum 2HCL. HîO descris în brevetul SUA 4910301.

Exemplul 21. Acilarea anhidră a iodhidratului 7-amino-3-[( 1-metil-l-pirolidinil )-metil ]cef-3-em-4-carboxilatului utilizând elorhidrixe clorurii 2-(2-aminotiazol40

4-il)-2-metoxiiminoacefil (izomerul sin)

Sub atmosferă de azot, 5.0 g (0,01176 mol) iodhidrat de 7-amino-3[(I-metil-1pirolidinil-metil ]cef-3-em-4-carboxilat se răcește la 0...5^l’C. în 50 ml acetonitril. Se adaugă 3.3 ml (2.2 echivalenți) trimetilclorsilan și 2,7 ml (2,1 echivalenți) Nmetilmorfolină, menținând temperatura la 50 C. Amestecul silii se agilă, timp de L5 h. la 0...50C. Se adaugă 1,5 g (0.5 echivalenți) clordidrat al clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil în două porții, apoi se agită la 10 min. Sc adaugă alte două porții a câte 1.5 g (0.5 echivalenți), fiecare de clorhidrat al clorurii dc 2-(2aminotiaz.ol-4-il )-2-metoxiiminoacetil cu 0.8 ml (0,3 echivalenți), fiecare trietilamină. Suspensia se agită la 0...5C. timp de 1 h. apoi se adaugă 13 ml apă și se agită la temperatura ambiantă, pentru a dizolva toate solidele. Stratul organic se separă din cel bogat apos, se adaugă la cel apos 3 ml HCI 6N (2,3 echivalenți) și 60 ml acetonă și se agită 15 min. pentru a începe cristalizarea. Se adaugă alți 80 ml acetonă, pentru a termina cristalizarea. Suspensia se agită o oră și apoi se filtrează, se spală cu 50 ml acetonă și se usucă la aproximativ 40”C. Se obțin 5,78 g (86,0% în greutate stoichiometric) cefepim diclorhidrat monohidrat.

Exemplul 22. Acilarea anhidră a iodhidratului de 7-amino-3-[( 1-metil-l-pirolidinil)-metilJcef-3-em-4-carboxilat utilizând clorhidratul clorurii de 2-(2-aminotiaz.ol-4il)-2-metoxiiininoacetil (izomerul sin)

Sub atmosferă de azot, 5,0 g (0,01176 mol) 7-amino-3-[( 1-metil)- l-pirolidinil )metil]-cef-3-em-4-carboxilat sub formă de iodhidrat se răcesc la 0-5C în 50 ml acetonitril. Se adaugă 1.34 ml (0,90 echivalenți) trimetilclorsilan și 1.8 ml (0,75 echivalenți) hexamet: tildisilazan. menținând temperatura la < 5°C. Amestecul silii se agită, timp de o oră. la 0...5^l’C. Se adaugă, în două porții a 1,8 g (0.59 echivalenți), fiecare clorhidrat al clorurii de 2-(2-aminotiazol4-il )-2-mctoxiiminoacetil. apoi se agită 10 min. Se adaugă alte două porții de 1.5 g (0,5 echivalenți), fiecare clorhidrat dc clorură de 2-(2-aminoliazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil cu 0.8 ml (0,5 echivalenți) fiecare trietilamină. Suspensia se agită la 0...5C. timp de 1.5 h. apoi se adaugă 13 ml apă și se agilă la temperatura ambiantă. pentru a dizolva toate solidele. Stratul organic se separă din cel bogat apos, la cel apos se adaugă 5 ml 1ICI 6N (2.5 echivalenți) și 30 ml acetonă și se agită 10 min. pentru a cristaliza produsul. Alți I 10 ml acetonă se adaugă pentru a termina cristalizarea. Suspensia se agita, timp dc I li și apoi se filtrează, se spală cu 75 ml acetonă și se usucă la aproximativ 40C. Se obțin 5.45 g (81,1% în greutate stoichiometric) cefepim diclorhidral monohidrat.

Exemplul 23. Acilarea anhidră a iodhidratului de 7-amiiio-3-l( I -metil-1 -pirolidinil)-metil]cef-3-em-4-iiirboxdiit utilizând clorhidratid clorurii de 2-(2-aminotiazol4-il)-2-metoxiiminoacetil (izomzerul anti din exemplul 12)

Sub atmosferă de azot, 2 g (4.70 mmoli) iodhidrat de 7-amino-3-[(l-metil1 -pirolidinil)-metil]cef-3-em-4-carboxilat se răcesc, la -20C. în 20 ml acetonitril. Se adaugă 1.26 ml (2,1 echivalenți) trimetilcorsilan și 1.32 ml (2.05 echivalenți) trietilamină. menținând temepartura la sau sub -IO”C. După ce amestecul silii se agită, timp de 1.5 h, la -10’C, se adaugă 1,2 g (1,49 echivalenți) clorhidrat al clorurii de 2-(2-amino-tiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil izomerul anti (obținut în exemplul 12) și amestecul de reacție se agită timp de 1 h. la -10°C.

Produsul din amestecul de acilare de mai sus se compară cu un amestec de acilare anhidră similar, dar utilizând clorhidratul de clorură de sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil. ca în exem plul 20. Maxima proncipală a produsului prin HPLC al reacției de acilare de mai sus nu corespunde cu antibioticul cefepim dorit. O probă a produsului din reacția de acilare 5 de mai sus se izolează prin cromatografie și datele RMN H¹ șl HPLC ale ei coincid cu izomerul anti al cefepimului descris în exemplul 19.

Exemplul 24. Acilarea anhidră a iod10 hidratidui de 7-amiiio-3-[( I-metil-1-pirolidinil )-metiI Jcef-3-cm-4-carboxi lai mi Uzând clorhidratid clorurii de 2-(2-aminotiaz.ol-4il)-2-metoxiiminoacelil (izomend sin)

Sub atmosferă de azot. 10.0 g (0.02252 mol) iodhidrat de 7-amino-3-[(l-metil-lpirolidinil)-metil )cef-3-em-4-carboxilat se agită cu 100 ml diclormetan, la 20C. Se adaugă 2,35 ml (0.82 echivalenți) trimetilclorsilan și 3.85 ml (1.62 echivalenți) hexa20 metildisilazan și temperatura amestecului silii se ridică la 25C și se menține timp de 1,5 h. la temperatura de 25 până la 30C. Amestecul silii este apoi răcit la -40C și i se adaugă 6,04 g (0.93 echivalenți) clor25 hidrat al clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)2-metoxiiminoacetil, timp de 40 min la -40 până ia -20°C. Se adaugă 1,65 ml (0,5 echivalenți) trietilamină și 1,21 g (0,19 echivalenți) clorhidrat de clorură de 2-(230 amino-tiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil și suspensia se menține de la -20 până la 20°C, timp de 65 min. Suspensia este apoi adăugată la 50 ml apă. în decurs de 10 min, și se agită la temperatura camerei.

timp de I h, pentru a dizolva majoritatea solidelor. Se adaugă 0.5 g Celite, amestecul se filtrează și turta se spală cu 10 ml diclormetan. Stratul organic se separă din stratul bogat apos, la acest strat apos bogat 40 se adaugă 5,9 ml acid sulfuric concentrat (0,111 mol) în decurs de 5 min, de la 20 până la 25°C. După aceea, se adaugă 320 ml acetonă la stratul apos, bogat, timp de 35 min. pentru a cristaliza produsul. Sus45 pensia se amenține timp de 20 min la temperatura ambiantă și după aceea se răcește la O...5°C, pentru I h. Suspensia se filtrează, se spală cu 150 ml acetonă și solidul se usucă la aproximativ 40C. Se obțin 11,54 g (84,9% greutate stoichiometric) cefepim sulfat.

Exemplul 25. Acilarea anhidră a iodhidratitlui de 7-amino-3-[( I -metil-1 -pirolidinilj-metillcef-3-em-4-carboxilat utilizând clorhidralul clorurii de 2-(2-aminotiazol4-il)-2-meto.\iimiono-acetil (izomerul sin)

Sub atmosferă de azot. 10.0 g (0.02252 mol) iodhidrat de 7-amino-3[(l-metil-lpirolidinil (-metil]cef-3-em-4-carboxilat se agilă cu 100 ml diclormetan, la 20^l’C. Se adaugă 2.35 ml (0.82 echivalenți) trimetilclorsilan și 3.85 ml (1.62 echivalenți) hcxamelildisilazan și temperatura amestecului silii se ridică la 25C și se menține timp dc 15 h, de la 25 până la 30C. Amestecul silii se răcește la -40^l’C și i se adaugă 6.04 g (0.93 echivalenți) clorhidrat al clorurii dc 2-(2-aminotiazol-4-il)2-metoxiiminoacetil. timp de 40 min. de la -40 până la -20C. Se adaugă 2.65 ml (0.5 echivalenți) trietilamină și 1.21 g (0,19 echivalenți) clorhidrat al clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil și suspensia se menține de la 20 până la 25°C. timp de 45 min. Suspensia se adaugă la 45 ml apă, în decurs de 10 min și se agită la temperatura ambiantă, timp de 1 h. pentru a se dizolva majoritatea solidelor. Se adaugă 0.5 g Celite și amestecul se filtrează printr-un strat de 1,0 g Celite. Stratul organic se separă din cel bogat apos. Stratul apos se agită de 2 ori cu cărbune (1.0 g de fiecare dată) și se filtrează. Turtele de cărbune combinate se spală cu o soluție de 10.5 ml apă. 5 ml (2.3 echivalenți) HCI I2N și 20,5 ml acetonă. După aceea, se adaugă 320 ml acetonă la filtratul combinat cu spălările, timp de 35 min, pentru a cristaliza produsul. Suspensia se ține 30 min, la temperatura ambiantă și apoi se răcește la 0°C, timp de 1 h. Suspensia se filtrează, se spală cu 80 ml acetonă și solidul se usucă la aproximativ 40°C. Se obțin 10,23 g (76.3% în greutate stoichiomctric) cefepim diclorhidrat monohidrat.

Exemplul 26. Clorhidratul acidului sin 2-(2-aminotiaz.ol-4-il )-2-meloxiiminoacetic

85.3 g (424 mmoli) acid sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxi-iminoacelic în 370 ml diclormetan. se mărunțcsc. sub atmosferă de azot, timp de 15 min. într-un amestecător. Suspensia fină obținută se utilizează cu 100 ml diclormetan și sc transferă sub azot într-un reactor cu manta Buchi, dc I I. Reactorul se presurizează cu azot (0.35 kg/cm ) și amestecul sc agită la 375 rot/ min și se răcește la -2C. Sc introduc 15.4 g (424 mmoli) acid clorhidric în spațiul din capul reactorului cu debit de 0.2 g pe min. Se produce o creștere de temperatură de 2C. Amestecul se agilă, timp de încă 30 min. la 0C. se filtrează și se spală cu 350 ml diclormetan sub azot. Solidul se usucă în vid, la 45C. timp de 18 h. Compusul din titlu este o pulbere alb murdar (110.9 g, I 1 I % randament corectat).

Analiza elementară pentru C₆H_sN,O,SC1:

- calculat: C=30. 32: H=3,39; N= 17,68; S=13,49; 0=14.91;

- găsit: C=29,37; H=3.I7; N= 18,34; S=12,70; 0=16.99.

Ή RMN (DMSO-d_ft) δ: 4,05 (s,3H, CH,), 5,9 (5,15 mmoli % CH₂CI: rezidual), 7,1 (s, IH, C 5-H). Au fost văzute de asemenea semnale la 4.18 (s, 3H, CH,) și 7,7 (s. IH, C 5-H) corespunzătoare la circa 2% izomer anti.

Exemplul 27. Clorhidratul acidului sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-inetoxiiininoacetic g (124 mmoli) acid sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metixiiminoacetic în 125 ml acetonitril sau azot se titrează cu o soluție 1,39 M de acid clorhidric în acetonitril (89,2 ml, 123,9 mmoli) și se menține de la 10 până la 15°C. Amestecul se menține, timp de încă 30 min. de la 10 până la 15°C, se filtrează și se spală cu 200 ml acetonitril sub azot. Solidul se usucă în vid, la 45°C timp de 3 h. Compusul din titlu este o pulbere alb murdar (29,3 g; 97,4% randament, necorectat). RMN H¹(CD,OD) δ: 2.05 (s.13% în greutate acetonitril). 4.1 (s. 3H. CH,), 7.1 (s, 3F, C5H). S-au văzut semnale la 4.2 (s, 3H, CH,) și 7.8 (s. IH. C5-H) corespunzător la circa 0,5% izomer anti.

Exemplul 28. Clorhidratul clorurii de sin 2-(2-aniioniotiaz.ol-4-il)-2-metoxiiininoacetil

56,24 g (210 mmoli) clorhidrat de acid sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic. conținând aproximativ 11% în greuatate acetonitril rezidual. în 450 ml diclormetan, sc mărunțește sub azot, timp de 3 min. într-un malaxor, apoi se răcește la -33C și sc transferă, pentru o suspensie bine agitată, de reactiv Vilsmeier. la -35C. Suspensia de reactiv Vilsmeier s-a preparat prin adăugarea a 28,2 g (221 mmoli) clorură de oxalil, în proporții, la o soluție de 16.89 g (231 mmoli) dimetilformamidă în 300 ml diclormetan, la 8'’C, urmată de răcirea la -55°C. în timpul adăugării, temperatura reacției a crescut la -28^UC. După adăugare, amestecul de reacție s-a însămânțat cu produs. După alte 2,5 h, de la -28 până la -35°C, amestecul s-a filtrat și turta de filtrare s-a spălat cu 200 ml diclormetan, sub azot.

S-a trecut azot prin turta de filtrare, timp de 30 min, apoi solidul a fost uscat în vid, la temperatura camerei, timp de 12 h. Compusul din titlu s-a obținut sub formă de pulbere de alb murdar (42,9 g, randament 72%).

RMN H'(CD_;OD)6 : 4,06(s, 3H, CH,), 7,12 (s, IH. C 5-H). S-au mai văzut semnale la 7,18 corespunzând la circa 5% clorhidridrat acid și la 7,80 (s, C 5-H) corespunzând la circa 5% clorhidridrat acid și la 7,80 (s, C 5-H) corespunzând la circa 0,5% izomer anti. După tratarea cu tietilamină în acetonitril, analiza prin

HPLC a arătat că compusul din titlu (izomer sin ca derivat dietilamidă) are un timp de reținere de 9,6 min, clorhidratul acid un timp de reținere de 2.8 min și izomerul anti (ca derivat dietilamidă) un timp de reținere de 16.4 min. Raportul între izomerul sin: clorhidratul acid: izomerul anti este de 90:5:1.

Exemplul 29. Clorhidratul clorurii de sin (2-2-aminotiazol-4-il-2-metoxiiminoacetil

84,7 g (421 mmoli) acid sin 2-(2-aminotiazol-4-i))-2-metoxiiminoacetic în 570 ml diclormetan sc mărunțește sub azot, timp de 20 min, într-un malaxor. Suspensia fină obținută se diluează cu 100 ml diclormetan și se transferă sub azot într-un reactor cu manta Duchi de 1 I. Reactorul se presurizează cu azot (0,35 kg/cm^-) și amestecul se agită la 375 rot/min și se răcește la -2^l,C. Se introduc 15,3 g (421 mmoli) acid clorhidric în spațiul de sus al reactorului, cu debit de 0.2 g/min. Se produce o creștere a temperaturii cu 2C. Amestecul se agită încă timp de 30 min. la 0°C, se mărunțește timp de 3 min, într-un malaxor, apoi se răcește la -35°C și se transferă sub azot, în timp de 5 min, peste o suspensie bine agitată de reactiv Vilsmeier, de asemenea aflată la -35°C. Suspensia de reactiv Vilsmeier s-a preparat anterior prin adăugarea a 56,1 g (439 mmoli) clorură de oxalil. în porții, la o soluție de 33,8 g (462 mmoli) de dimetilformamidă în 880 ml diclormetan la 0°C. urmată de răcirea la -25°C. în timpul adăugării, temperatura reacției a crescut la -28°C. După adăugare, amestecul de reacție se însămânțează cu produs. După alte 2,5 h de la -28 până la -35°C, amestecul se filtrează și turta de filtrare se spală cu 350 ml diclormetan sub azot. Se trece azot prin turta de filtrare, timp de 30 min, apoi solidul se usucă în vid, la temperatura camerei, timp de 12 h. Compusul din titlu se obține sub formă de pulbere alb murdar (95,2 g, randament necorectat 89%).

4S

Analiza elementară pentru C₆H₇N,O₂SCL:

- calculat: C=28. 14; H=2.76; N=16,41; S= 12,32; 0=27,68;

- găsit: C=28,ll; H=2,62; N=16,20; S= 12,22; 0=26.74.

RMN R¹ CD,)5: 4.06 (s. 3H. CH,), 7,12 (s, IH, C 3-H). S-au mai văzut semnale la 7.18 (s, C 5-H) corespunzând la circa 4% clorhidrat acid și la 7,18 (s, C 5-H) corespunzând la circa 2% izomer anti. După tratarea cu dietilamină în acetonitril, analiza prin HPLC arată compusul din titlu (ca derivat dietilamidă) cu un timp de reținere dc 9.6 min, acidul inițial cu un timp dc reținere dc 2,8 min și izomerul anii (ca derivat dietilamidă) cu un timp de reținere de 16.4 min. Raportul izomer sin: acid inițial: izomer anti este de 90:4:2.

Exemplul 30. Conversia diclorhidratidui monohidrat de cefepim în diclorhidratul dihidrat de cefepim

Se dizolvă 300 g (puritate 99.9% prin HPLC KF 3,8%) diclorhidrat monohidrat de cafepim în 1200 ml apă deionizată. Se adaugă 132 ml (1,3 echivalenți) acid clorhidric 6N. Soluția se filtrează și se spală cu 300 ml apă deionizată.

Se adaugă 1500 ml acetonă în soluția filtrată. Apoi, se adaugă alți 4000 ml acetonă, în picături, în decurs de 20 min. Soluția se menține la punctul de tulbureală până când se formează cristalele grele de dehidrat (ace prin analiza microscopică) eventual se însămânțează la punctul de turbiditate). Se mai adaugă 8000 ml acetonă pe o perioadă de 25 min. Suspensia groasă se agită, la 23°C, timp de 1 h.

Forma cristalelor este confirmată ca fiind aciculară a dihidratului prin analiza microscopică, în comparație cu cristalele unei probe autentice. Suspensia se filtrează și se spală cu acetonă 2 x 1500 ml. Turta se usucă, Ia 40°C, în vid. timp de

h. Se obțin 303.10 g (98,6%) diclorhidrat dihidrat de cafepim cu puritatea prin HPLC de 99.0% KF 6.5%.

Exemplul 31. Conversia diclorhidratidui 5 dihidrat de cefepim în diclorhidratul monohidrat de cefepim

Se dizolvă 13,0 g (puritate prin HPLC 99,2%, KF 6.4%) diclorhidrat de cefepim în 75 ml apă deionizată. Se adaugă 0.9 ml 10 (0.2 echivalenți) acid clorhidric 6%. Soluția sc filtrează printr-un filtru 0.45 μ.

Se adaugă, în picături. 200 ml acetonă Ia soluția filtrată, în decurs de 20 min. pentru a da o soluție tulbure (eventual se 15 însămânțează la acest punct). Fără a se menține la acest punct, se adaugă încă 400 ml acetonă în picături în decurs de 40 min. Suspensia se răcește într-o baie cu gheață de la 0 până la 5C. timp dc I h.

Forma cristalelor este confirmată ca fiind a monohidratului, prin analiza microscopica în comparație cu a unei probe autentice. Suspensia se filtrează și se spală cu acetonă (2 x 60 ml). Turta se usucă la 40C. în 25 vid, timp de 15 h. Se obțin 13,28 g (91,8%) diclorhidrat monohidrat de cefepim și structura cristalului este confirmată ca fiind aceeași cu cea descrisă în brevetul SUA 4910301.

Exemplul 32. Prepararea hidratfilor diclorhidratidui de 7-[2-(2-aminotiazol-4il)-2-(Z)-metoxiiminoacetamido]-3-[( 1-metilI -pirolidinil )-metil ]cef-3-em-4-carhoxilat

Sub o atmosferă inertă la temperatura 35 camerei, 14,67 g (0,0345 mol) iodhidrat de 7-amino-3-[(l -metil-l-pirolidini!)-metil]-cef3-em-4-carboxilat se suspendă în 150 ml diclormetan. La suspensie, se adaugă 4.7 ml trimetilclorsilan și 7,7 ml hexametil40 disilazan și amestecul se încălzește la 25...30°C, timp de 1,3 h. Amestecul de reacție se răcește după aceea la aproximativ -30°C și i se adaugă 7.24 g (0,0283 mol) clorhidrat al clorurii de sin 2-(amino45 tiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil în trei porții în decurs de 30 min, când temperatura crește, treptat, la -30C. Se adaugă 1,47 ml trietilamina și 1,78 g (0,0069 mol) clorhidrat al clorurii de sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoximinoacetil și acilarea continuă între -20 și -23C, timp de aproximativ 1 h. în momentul în care reacția s-a terminat (așa cum se indică în HPLC), amestecul se încălzește la -3^l'C și apoi i se adaugă 56 ml apă și 10 ml di metil acetamidă. Suspensia de reacție de agită la 23C până când se dizolvă solidele. Fazele se separă și faza apoasă se filtrează până la limpede. Faza apoasă se decolorează cu 3 g cărbune activat, se filtrează și filtratul se împarte în două porții egale.

Metoda A. O porțiune de filtrat bogat apos se acidulează cu I 1.7 ml (0,14 mol) acid clorhidric I2N. Suspensia se însămânțează cu 0,5 g diclorhidrat dihidrat de cefepim și suspensia se încălzește la 40°C, timp de 1 h, apoi se menține la temperatura camerei peste noapte. Amestecul se diluează pe urmă cu 126 ml acetonă, se agită la temperatura camerei, timp de 0,5 h, apoi se răcește la 0...5°C, timp de I h. Produsul se colectează prin filtrare, se spală cu acetonă și se usucă în vid la 45^l’C. Forma diclorhidrat dihidrat a compusului din titlu (cristale în formă de ace) se obțin cu o puritate de 96,3% (9,1 I g, randament în greutate stoichiometric 87,6%). Conținutul de apă prin analiza Karl Fischer (KF) este 6,3% și analiza FT-IR (reflectanta difuză cu KBr) arată maxime de absorbție la 3574 cm'¹ și 3432 cm¹.

Metoda B. A doua porție de filtrat bogat apos se acidulează cu 15 ml (0,09 mol) acid clorhidric 6N diluat cu 280 ml acetonă în decurs de 20 min, apoi se răcește la 0...5°C, timp de o oră. Suspensia se filtrează, se spală cu acetonă și se usucă în vid, la 45°C. Forma diclorhidrat monohidrat (cristale în formă de granule) a compusului din titlu se obține cu o puritate de 95,5% (8,38 g, randament în greutate stoichiometric 63,1%). Conținutul de apă prin analiza Karl Fischer este de 3.9%.

Claims

Revendicări

1. Procedeu pentru prepararea unui antibiotic cefepim dihidroclorură hidrat, substanțial lipsit de izomerul anti și izomerul A², caracterizat prin aceea că se supune reacției 7-amino-[( 1 -metil-1 -pirolidinio)inetil]cef-3-ein-4-carboxilat cu izomerul sin al clorurii 2-(2-aminotiazol-4-il)2-metoxiimino acelilclorhidrat substanțial lipsit de izomerul anti. într-un solvent, organic-apos, la un />H de circa 5.0 la 7.5. urmată de adăugarea unei cantități suficiente de acid și a unui solvent organic miscibil cu apa la amestecul de reacție.
2. Procedeu, conform revendicării 1. caracterizat prin aceea că pentru prepararea respectivului izomer sin al clorurii de 2(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetil clorhidrat practic lipsit de izomerul, anti. se supune reacției sarea clorhidrat a acidului anhidru al izomerului sin al acidului 2-(2aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetic cu un amestec conținând cel puțin echivalent molar de clorură de oxalil și cel puțin un echivalent molar până la un ușor exces de dimetilformamidă față de o cantitate din respectiva clorură de oxalil, într-un solvent organic inert Ia o temperatură mai mică de -!0°C.
3. Procedeu, conform revendicării 1. caracterizat prin aceea că, /?H-ul este circa 6,2 până la 6,8.
4. Procedeu, conform revendicării 1. caracterizat prin aceea că, solventul organic apos este soluție apoasă de acetonă.
5. Procedeu, conform revendicării 2, caracterizat prin aceea că, cantitatea de clorură de oxalil este 1,0 până la aproximativ 2,0 echivalenți molari și cantitatea de dimetilformamida este într-un ușor exces echimolar față de respectiva clorură de oxalil.
6. Procedeu, confonn revendicării 5, caracterizat prin aceea că, cantitatea de clorură de oxalil este 1,05 echivalenți molari și cantitatea de dimetilformamida este 1,075 echivalenți față de respectiva sare clorhidrat a acidului anhidru.
7. Procedeu, conform revendicării 2, caracterizat prin aceea că, temperatura este de la -15 la -40C.
8. Procedeu, conform revendicării 2. caracterizat prin aceea că, solventul organic inert este diclormetan sau acetonitril.
9. Procedeu, conform revendicării 1. caracterizat prin aceea că, acidul este acidul sulfuric, in acest caz procedeul cuprinzând, în plus, neutralizarea sării sulfat rezultate cu o bază, urmată de adăugarea unei cantități suficiente de 5 acid clorhidric, pentru obținerea antibioticului.
10. Procedeu, conform revendicării I, caracterizat prin aceea că, antibioticul respectiv obținut conține de la 2.5 la 7,0%

10 în greutate apă.
11. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, antibioticul respectiv obținut este cefepimă diclorhidrat monohidrat.
15 12. Procedeu, conform revendicării I, caracterizat prin aceea că. antibioticul respectiv obținut este cefepimă diclorhidrat di hidrat.