RO122112B1 - Carcasă pentru un aparat de comutare - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la o carcasă pentru un aparat de comutare. Carcasa conform invenţiei este compusă din două semicarcase (26 şi 26a) pentru un aparat de comutare, cum ar fi, îndeosebi, un comutator de protecţie a liniilor, cu un traseu de ghidaj al arcului electric (30), prevăzut cu două şine de ghidare a arcului electric (2a şi 32),ce se conectează la piese de contact (7 şi 7'),între ale căror porţiuni de capăt se află o cameră de deionizare (34), care este compusă dintr-un pachet de lamele (35) de stingere a arcului electric, de care se alătură o cameră de evacuare (36), prevăzută cu o deschidere de evacuare (37). La interiorul acestei camere de evacuare (36), în semicarcasa de jos (26), se află pereţi modelaţi monolit (38a), care se întind cel mult până la nivelul mediu (39) al carcasei. Pereţii (38) modelaţi în semicarcasa inferioară (26), văzuţi în plan, sunt executaţi diferit de pereţii (38a) modelaţi la semicarcasa superioară (26a), iar pereţii de la semicarcasa inferioară (26)sunt, pe anumite porţiuni, decalaţi faţă de pereţii (38a) de la semicarcasa superioară (26a) şi, pe anumite porţiuni, sunt dispuşi aliniat cu pereţii (38a) de la semicarcasa superioară (26a).

Description

Invenția se referă la o carcasă formată din două semicarcase, pentru un aparat de comutare cum ar fi îndeosebi un comutator de protecție a liniilor, cu un traseu de ghidaj al arcului electric, prevăzut cu două șine de ghidare a arcului electric, care se conectează la piese de contact, între ale căror porțiuni de capăt se află o cameră de deionizare, care este compusă dintr-un pachet de lamele de stingere a arcului electric, de care se alătură o cameră de evacuare, prevăzută cu o deschidere de evacuare. La interiorul acestei camere de evacuare, în semicarcasa de jos, se află pereți modelați monolit, precum și carcasa superioară care este de asemenea prevăzută cu pereți modelați monolit.

Camerele de evacuare dispuse în spatele camerelor de deionizare au rolul de a conduce la exterior gazele care se produc în camerele de deionizare în timpul arderii pe parcurs sau la stingerea arcurilor electrice și astfel, pe această cale, să le răcească și să le deionizeze. Pentru a realiza această răcire, se folosesc pereții dispuși în camera de evacuare, care trebuie parcurși de gazele ionizate. Cu acești pereți, se prelungește, pe de o parte, traseul de evacuare al acestor gaze, în interiorul carcasei. Pe de altă parte, gazele ionizate intră, la trecerea lor, în contact cu suprafețele pereților. în ambele situații, gazele ionizate se răcesc.

Această răcire este cu atât mai bună, cu cât traseul de parcurs al gazelor este mai lung în interiorul carcasei și cu cât suprafețele pereților parcurși de gaze, sunt mai mari. De aceea, aceștia sunt cei doi parametri de care se va ține seama la dimensionarea camerelor de evacuare.

în stadiul actual al tehnicii, s-au făcut deja în acest sens, câteva propuneri.

EP-B1-617836 se referă la camerele de stingere a scânteilor, respectiv la dispozitivul de evacuare a gazelor dintr-un comutator de protecție a liniilor. Cum reiese din fig. 1 a acestei invenții, este prevăzută o cameră de stingere a arcului electric, în care este prevăzut, ca de obicei, un pachet de lamele de stingere; în continuarea acestui pachet de lamele se află un perete despărțitor, prevăzut cu fante. Prin aceste fante, gazele ionizate ajung în camera de evacuare, în care pereții sunt astfel dispuși, încât gazele să fie obligate să parcurgă un traseu sinuos în drumul lor spre deschiderea de evacuare. Acești pereți sunt modelați direct pe semicarcasele carcasei (vezi fig. 2). La cel puțin câțiva din acești pereți, sunt prevăzuți țepi în formă de pieptene, care au rolul de a turbiona gazele ionizate.

DE-A-1238538 prezintă un aparat de comutare care conține o cameră de stingere a scânteilor formată dintr-un pachet de lamele de stingere.

în spatele acestor lamele de stingere se află un perete al camerei de comutare, dispus transversal față de pereții laterali ai carcasei. în acest perete al camerei de comutare, este prevăzută o fantă prin care trec gazele produse de arcul electric.

în spatele peretelui camerei de comutare, se află o proeminență care are ca efect devierea gazelor arse, cum este documentat în coloana 2, rândurile 49-51. Atât peretele camerei de comutare, cât și proeminența, apar ca modelări la semicarcasele carcasei. Comun acestor două forme de execuție ale camerei de evacuare este fapul că pereții modelați în ea sunt executați mai înalți decât jumătatea din lățimea carcasei. Cum reiese de exemplu din fig. 2 a EP-B1-617836 și este explicit menționat în cererea 1 de brevetare a acestei invenții; pereții prevăzuți aici, se întind de fiecare dată de la baza semicarcaselor, cel puțin până peste mijlocul carcasei.

Proeminența, denumită perete în DE-A1-1238538, în camera de evacuare, este, conform fig. 3 a acestei cereri de brevetare germane, mai înaltă decât jumătate din lățimea carcasei.

RO 122112 Β1

La aceste forme ale pereților, gazele ionizate trebuie să parcurgă această cale 1 sinuoasă, în drumul lor spre exterior, care este prelungit, față de cel direct de la camera de deionizare, până la deschiderea de evacuare; această cale sinuoasă, se desfășoară însă, 3 pentru fiecare flux parțial de gaze, la numai un nivel, așa cum reiese din fig. 2 a EP-B1617836, fluxurile parțiale de gaze, curg de fiecare dată, la nivele normale, față de nivelul de 5 mijloc al carcasei, dar nu sunt forțate să curgă și paralel cu nivelul de mijloc al carcasei, cu excepția turbioanelor printre cepuri. 7 în mod asemănător este valabil și la DE-AI-1238538 (vezi fig. 3): aici gazele ionizate trebuie doar să scalde proeminența la care fiecare din fluxurile parțiale de gaze vor fi deviate 9 către nivele paralele cu nivelul de mijloc al carcasei.

Scopul prezentei invenții este de a crea o carcasă de tipul descris la început, la care 11 pereții modelați la semicarcasa inferioară și la cea superioară să fie astfel dotați și orientați, încât să răcească deosebit de intens gazele ionizate, care le parcurg suprafețele. 13

Acest lucru se poate obține, conform invenției, prin realizarea pereților, până cel mult la nivelul de mijloc al carcasei, prin modelarea diferită a pereților de la semicarcasa inferioară 15 față de cei de la semicarcasa superioară, cum de altfel se poate observa și în plan, prin faptul că cei de la semicarcasa inferioară sunt parțial decalați și parțial aliniați, față de cei de 17 la semicarcasa superioară.

Această configurare și dispunere a pereților face ca fiecare flux parțial de gaze 19 ionizate, să nu fie deviat numai pe un nivel (deci, nu parcurge un drum „bidimensional), ci va efectua în același timp și o deviere a fiecărui flux parțial de gaze, în direcția unui nivel 21 situat normal față de primul nivel.

Traseul dispus în acest fel „tridimensional al fiecărui flux parțial de gaze este mai 23 lung decât traseele bidimensionale care se pot realiza cu dispunerile pereților, cunoscute în actualul stadiu al tehnicii. 25

La fluxuri, de-a lungul unui asemenea traseu tridimensional, fiecare din fluxurile parțiale ale gazelor ionizate vor fi mai bine turbionate și vin în contact cu o suprafață mai 27 mare de perete, decât la traseele bidimensionale. Astfel, cu dispunerea pereților camerei de evacuare conformă cu invenția, se obține în general o răcire mai bună a gazelor ionizate. 29 Conform unei forme de execuție a invenției deosebit de favorabilă, se poate prevedea ca cel puțin la unii din pereții modelați la semicarcasa inferioară și cel puțin unii modelați la 31 semicarcasa superioară, să fie incluse porțiuni care formează în plan, unghiuri ascuțite, de exemplu de 45°, cu nivelul deschiderii de evacuare. Astfel de porțiuni dispuse oblic pot fi 33 realizate mai lungi decât acele porțiuni de perete care sunt dispuse normal, respectiv paralel cu nivelul deschiderii de evacuare, astfel obținându-se o suprafață mai mare decât la acesta, 35 la aceeași mărime a camerei de evacuare. Astfel, gazele ionizate trebuie să parcurgă o suprafață mai mare și sunt astfel mai bine răcite. 37 în altă configurare a invenției, se pot prevedea porțiuni de pereți dispuși alăturat de pereții laterali ai camerei de evacuare, care formează un unghi ascuțit cu acești pereți laterali 39 ai camerei de evacuare, având deschiderea în direcția deschiderii de evacuare.

Legat de aceasta, se pot prevedea în continuare porțiuni de pereți, dispuse alăturat 41 una lângă alta și care formează împreună un unghi cu deschiderea în direcția deschiderii de evacuare. 43 în exploatare, un astfel de comutator de protecție a liniilor, respectiv un aparat prevăzut cu o cameră de evacuare, se va monta de regulă în așa fel, încât deschiderea de 45 evacuare să se afle la partea de sus. Particulele de praf și de murdărie care cad pe carcasă, pot astfel pătrunde în interiorul carcasei, prin deschiderea de evacuare. La formele camerelor 47

RO 122112 Β1 de evacuare, cunoscute până acum, pereții de flux și deviere sunt dispuși paralel cu nivelul deschiderii de evacuare. Particulele de praf și de murdărie depuse pe astfel de pereți, pot pătrunde foarte ușor, mai ales datorită vibrațiilor carcasei care apar cu ocazia comutărilor, mai departe în interiorul carcasei.

Astfel, acestea pătrund în dispozitivele mecanice sau între cele două piese de contact, îngreunând, respectiv împiedicând corecta funcționare a comutatorului.

Prin porțiunile de pereți menționate mai sus, va fi împiedicată o astfel de pătrundere a particulelor de praf și de murdărie, pentru că porțiuni de pereți dispuse astfel una lângă alta sau alăturate la peretele lateral, formează spații de retenție pentru praful pătruns prin deschiderea de evacuare. Particulele de praf și de murdărie care pătrund prin deschiderea de evacuare, în interiorul carcasei, pot ajunge cel mult în aceste spații de retenție, dar nu pot fi ridicate din aceste spații, la vibrațiile care apar la procesele normale de comutare, astfel neputând să pătrundă în continuare în interiorul carcasei.

Invenția va fi descrisă mai amănunțit cu referiri la desenele anexate, în care sunt prezentate exemple de execuție deosebit de favorabile.

Astfel se arată în:

- fig. 1 - vederea de sus la un comutator deprotecție a liniilor dotat cu o carcasă conform invenției, la care este îndepărtată semicarcasa superioară 26a;

- fig. 2a - o carcasă compusă din semicarcasa inferioară 26 și semicarcasa superioară 26a, în planul la care pereții laterali de-a lungul semicarcasei inferioare 26, sunt secționați în zona camerei de evacuare 36;

- fig. 2b - secțiunea A - A, marcată în fig. 2a;

- fig. 2c - reprezentarea din fig. 2a în secțiune oblică;

- fig. 3a - o carcasă compusă din semicarcasa inferioară 26 și semicarcasa superioară 26a în secțiune, la care pereții laterali, de-a lungul semicarcasei superioare 26a, sunt secționați în zona camerei de evacuare;

- fig. 3b - secțiunea B - B marcată în fig. 3a;

- fig. 3c - reprezentarea din fig. 3a, în secțiune oblică.

Comutatorul de protecție a liniilor prezentatîn fig. 1, se compune în principal din două cleme cu șurub 14,15 pentru conectarea la circuitul de supravegheat, un declanșator la suprasarcină 17, precum și un dispozitiv de declanșare la scurtcircuit 16, alături un mecanism de comutare 22, care poate mișca contactul mobil 7' dintr-o poziție închis, într-o poziție deschis, reprezentată în fig. 1.

în stare normală de funcționare, curentul de supravegheat, pleacă de la acest comutator de protecție, trece de la prima clemă cu șurub 14, mai întâi prin declanșatorul de suprasarcină 17, ajunge printr-un cablu flexibil 19 și prin puntea de comutare 20, la contactul mobil 7’, apoi prin contactul fix 7, la dispozitivul de declanșare la scurtcircuit 16 și, în încheiere, la a doua clemă cu șurub 15.

Mecanismul de comutare 22 poate fi acționat atât de declanșatorul de suprasarcină 17, cât și de dispozitivul de declanșare la scurtcircuit 16, în modurile descrise în continuare.

Declanșatorul de suprasarcină 17 se compune, după cum se știe, dintr-o bandă de bimetal 18, care este încălzită de curentul de supravegheat. Primul capăt 18a al benzii de bimetal 18 este fixat la carcasa comutatorului de protecție, iar al doilea capăt 18b este lăsat liber.

Datorită încălzirii bimetalului, acesta se îndoaie și descrie o mișcare a acestui al doilea capăt 18b, în direcția arătată de săgeata A18. La o încălzire suficient de puternică, acest capăt liber 18b al bimetalului, vine în contact cu lira de contact 21, care acționează asupra mecanismului de comutare 22, conducându-l pe aceasta în direcția sa de mișcare și declanșează astfel o reacție a mecanismului de comutare 22.

RO 122112 Β1

Dispozitivul de declanșare la scurtcircuit 16 se compune dintr-o bobină electromag- 1 netică 4, cu miez de fier, nereprezentat în fig. 1, un jug magnetic și o ancoră mobilă, de asemenea neprevăzută în fig. 1. 3

La producerea unui scurt-circuit și a curenților înalți corespunzători, modificarea rapidă a fluxului magneticîn bobina 4, are ca efect mișcarea ancorei în direcția mecanismului 5 de comutare 22, iar ciocănelul 10 legat de ancoră, lovește suprafața conectorului și mai departe puntea de contact 20 a mecanismului de comutare 22. 7

Puntea de contact 20 este ținută, cu ajutorul unui resort 24, în poziția deschis a contactului mobil 7'. în cazul unei declanșări, adică la suprasarcină sau la scurtcircuit, devierile 9 nesemnificative ale punții de contact 20, se amplifică prin ciocănelul 10 al dispozitivului de declanșare la scurtcircuit 16, respectiv prin declanșatorul de suprasarcină 17, prin lira de 11 contact 21, prin intermediul acestui resort 24, la completa rabatare a punții de contact 20 în poziția deschisă a contactului. 13

Pentru armarea comutatorului de protecție, adică pentru rabatarea înapoi a punții de contact 20 în poziția închis a contactului 7', este prevăzută o manetă 25, care poate fi acțio- 15 nată manual, din afară.

Arcul electric care se produce între contactul fix 7 și contactul mobil 7', prin deschi- 17 derea contactului 7', va fi dirijat pe o cale de ghidaj 30, cu evazare conică.

Această cale de ghidare 30 a arcului electric se compune din două șine de ghidaj ale 19 arcului electric 2a, 32, care sunt formate: prima prin prelungirea 2a a suportului 2 al contactului fix, iar a doua, printr-o șină proprie de metal, curbată în formă arcuită. 21 între cele două porțiuni de capăt ale șinelor de ghidare 2a, 32, care se află pe partea opusă contactelor 7, 7', este dispusă o cameră de deionizare 34, care cuprinde, așa cum se 23 știe, un pachet de lamele de stingere 35.

Arcul electric care se produce la deschiderea contactelor parcurge cele două șine de 25 ghidaj și intră în camera de deionizare 34, unde va fi divizat de lamelele de stingere 35, într-o mulțime de arcuri electrice parțiale conectate în serie. Tensiunea necesară menținerii unei 27 astfel de conectări în serie a arcurilor electrice parțiale este mai mare decât tensiunea necesară pentru menținerea unui arc electric nedivizat, cu aceeași lungime totală. 29

Prin divizarea arcului electric care are loc în camera de deionizare 34, poate fi produsă o stingere a acestuia. 31

Arcul electric produce gaze ionizate, care pot ieși la exterior printr-o deschidere de evacuare 37. Aceste gaze au, pe de o parte, o temperatură foarte ridicată și pe de altă parte, 33 sunt încărcate electric, astfel că obiectele aflate în apropierea comutatorului de protecție a liniilor, vor fi distruse termic de acestea și pot apărea, de asemenea, scântei electrice între 35 obiectele conducătoare de electricitate din apropierea comutatorului de protecție a liniilor.

Pentru a împiedica aceste fenomene, gazele trebuie răcite și deionizate înainte de 37 ieșirea lor din carcasă. Asta se întâmplă în mod cunoscut, în camera de evacuare 36, care se află situată între camera de deionizare 34 și deschiderea de evacuare 37. 39 în această cameră de evacuare, sunt dispuși pereții 38,38a, care prelungesc traseul de parcurs al gazelor, între camera de deionizare 34 și deschiderea de evacuare 37. 41

Prin acest traseu prelungit, precum și datorită faptului că gazele, în drumul lor prin camera de evacuare 36, parcurg suprafețele reci ale pereților 38,38a, vor fi răcite suficient. 43 Pentru ghidarea ordonată a gazelor ionizate de la camera de deionizare 34, spre camera de evacuare 36, sunt prevăzute nervuri de ghidaj 47, aflate între suportul 48 din 45 camera de deionizare, care fixează lamelele de stingere 35 și camera de evacuare 36.

RO 122112 Β1

Aceste nervuri de ghidaj 47, sunt la fel ca și pereții 38, 38a, modelate monolit, fie la semicarcasa inferioară 26, fie la carcasa superioară 26a. Suportul de fixare al lamelelor de stingere 48 este prevăzut cu deschideri 49, prin care pot ieși gazele ionizate din camera de deionizare 34 (vezi și fig. 2c și fig. 3c).

Prezenta invenție se referă la configurarea specială a pereților 38, 38a dispuși în interiorul camerei de evacuare 36.

Totuși, această invenție nu este limitată la montarea unei carcase cu astfel de pereți 38, 38a, numai la comutatoarele de protecție a liniilor. în desene a fost prezentat un comutator de protecție a liniilor, respectiv o carcasă, numai pentru că acesta este un domeniu de aplicare a carcasei, conform invenției, deosebit de favorabil.

Făcând abstracție de aceasta, carcasa poate fi folosită și la alte aparate de comutare, ca de exemplu, la comutatoare de protecție FI, la separatoare de circuit de stingere, la automate de scară ș.a.m.d.

Carcasa comutatorului de protecție prezentată în figurile desenelor este, cum se cunoaște, formată din două semicarcase 26, 26a, și anume semicarcasa inferioară 26 și semicarcasa superioară 26a. La semicarcasa inferioară 26, sunt modelați pereții monolit 38 și la semicarcasa superioară 26a, pereții monolit 38a.

Acești pereți se întind, conform invenției, până cel mult la nivelul de mijloc 39 al carcasei, ceea ce se poate vedea cel mai bine în fig. 3b. Aici sunt ridicați toți pereții 38,38a, exact până la nivelul de mijloc 39. Derivând de la aceasta, este posibilă execuția mai scurtă a unora, sau a tuturor pereților 38, 38a, astfel încât să se termine sub nivelul de mijloc 39.

Toți pereții 38, 38a se află poziționați normal față de pereții laterali 26', 26a',de-a lungul semicarcaselor inferioară și superioară, dar pereții 38 de la semicarcasa inferioară 26, sunt modelați diferit de pereții 38a de la carcasa superioară 26a, așa cum reiese în special din secțiunile oblice de la fig. 2c și 3c și din vederea în plan.

Configurarea și dispunerea concretă a pereților 38 și 38a, se face astfel încât pereții 38 să fie pe anumite porțiuni decalați față de pereții 38a, dar totodată pe alte porțiuni, pereții 38 să fie aliniați cu anumite porțiuni ale pereților 38a.

Această dispunere parțial decalată și parțial aliniată a pereților 38,38a, reiese cel mai clar, din fig. 3c.

Pe baza acestei configurări și dispuneri a pereților 38, 38a, interiorul camerei de evacuare 36, devine un labirint tridimensional. Pentru fluxurile parțiale ale gazelor ionizate, rezultă o serie de trasee diferite prin acest labirint tridimensional. Pe aceste căi, fluxurile parțiale de gaze sunt deviate simultan, în paralel cu nivelele care conduc la nivelul de mijloc al carcasei 39 (vezi și în fig. 2a, traseul 41, marcat cu linie punctată) și normal cu nivelele care conduc la nivelul de mijloc al carcasei 39 (vezi și în fig. 3b, traseul 42, marcat cu linie punctată). Astfel se obține în general, ca gazele ionizate, să fie obligate să parcurgă căile tridimensionale din camera de evacuare 36, căi care sunt mai lungi decât cele bidimensionale, obținute prin execuțiile de pereți cunoscute în stadiul actual al tehnicii.

Pereții 38,38a, pot fi orientați normal față de nivelul 40 al deschiderii de evacuare 37, așa cum este cazul și în stadiul actual al tehnicii. La forma de execuție prezentată în desene, este prevăzută în mod diferit ordonarea majorității pereților 38 și 38a, oblic față de acest nivel 40, adică formând un unghi ascuțit, de exemplu de 4 5°, cu acest nivel 40.

Astfel, cu puține excepții, pereții 38, 38a, nu se prezintă ca niște plăci plane pe toată suprafața lor, ci prezintă anumite porțiuni care sunt dispuse în unghiuri drepte și obtuze, una față de cealaltă.

Cele mai multe din aceste porțiuni de perete, se desfășoară în unghiuri ascuțite față de nivelul 40 al deschiderii de evacuare.

RO 122112 Β1

O funcțiune deosebită au porțiunile de pereți 43, dispuse alături de deschiderea de 1 evacuare 37 (vezi fig. 1 și 2a): acestea sunt dispuse alăturat de pereții laterali 44 și formează cu aceștia unghiuri ascuțite, care se deschid în direcția deschiderii de evacuare 37. 3

Astfel se creează spații de retenție 46, în care se adună și se depun particule de praf, care intră prin deschiderea de evacuare. 5

Cele două porțiuni de perete 45 îndeplinesc aceeași funcțiune: și ele sunt dispuse alăturat și formează împreună un unghi drept, care se deschide în direcția deschiderii de 7 evacuare 37.

Astfel, aceste două porțiuni de perete 45, formează și ele un spațiu de retenție 46 9 pentru depunerea particulelor de praf. în locul unghiului drept, putea fi prevăzut și aici un unghi ascuțit, respectiv funcțiunea porțiunilor de perete 45 de a forma un spațiu de retenție, 11 poate fi obținută chiar și atunci când aceste două porțiuni de perete formează împreună un unghi obtuz. 13

Claims (4)

1. Revendicări 15

   1. Carcasă formată din două semicarcase (26, 26a), pentru un aparat de comutare 17 cum ar fi îndeosebi un comutator de protecție a liniilor, cu un traseu de ghidaj (30) al arcului electric, prevăzut cu două șine de ghidare (2a, 32) a arcului electric, care se conectează la 19 piese de contact (7,7'), între ale căror porțiuni de capăt se află o cameră de deionizare (34), care este compusă dintr-un pachet de lamele de stingere (35) a arcului electric, de care se 21 alătură o cameră de evacuare (36), prevăzută cu o deschidere de evacuare (37), înăuntrul camerei de evacuare (36) fiind prevăzuți niște pereți (38) care sunt atașați integral de 23 semicarcasa inferioară (26) și niște pereți (38a), care sunt atașați integral de semicarcasa superioară (26a), în care pereții (38) atașați de semicarcasa inferioară (26) sunt prevăzuți 25 cu o configurație care văzută în plan diferă de cea a pereților (38) atașați de semicarcasa superioară (26a), caracterizată prin aceea că pereții (38, 38a) se extind fiecare până cel 27 mult la planul central (39) al carcasei și prin aceea că pereții (38) atașați de semicarcasa inferioară (26) sunt dispuși în secțiuni aflate în aliniere cu pereții (38a) atașați de semi- 29 carcasa superioară (26a),într-un mod în care sunt decalați pe secțiuni față de pereții (38a) atașați de semicarcasa superioară (26a) astfel încât se formează un labirint tridimensional 31 în care fluxurile parțiale de gaze ionizate sunt deflectate simultan în plane ce se extind paralel cu planul central (39) al carcasei și în plane ce se extind normal față de planul central 33 (39) al carcasei.
2. 2. Carcasă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că cel puțin la unii din 35 pereții modelați (38) la semicarcasa inferioară (26) și cel puțin la unii din pereții modelați (38a) la semicarcasa superioară (26a), să fie incluse porțiuni care formează în plan, unghiuri 37 ascuțite, de exemplu la 45°, cu nivelul (40) deschiderii de evacuare (37).
3. 3. Carcasă conform revendicării 1 sau 2, caracterizată prin porțiuni de pereți (43)39 dispuși alăturat de pereții laterali (44) ai camerei de evacuare (36), care formează un unghi ascuțit cu acești pereți laterali (44) ai camerei de evacuare, având deschiderea în direcția 41 deschiderii de evacuare (37).
4. 4. Carcasă conform revendicării 1,2 sau 3, caracterizată prin porțiuni de pereți (45),43 dispuse alăturat una lângă alta și care formează împreună un unghi cu deschiderea în direcția deschiderii de evacuare (37).45