RO109651B1 - Procedeu pentru preparea unui antibiotic cefepim dihidroclorura hidrat - Google Patents

Description

Invenția de față se referă la un procedeu pentru prepararea unui antibiotic cefalodporinic.

Deci, invenția de față se referă la un procedu chimic de acilare și anume un procedeu de acilare apoasă în mediu apos, pentru prepararea antibioticului cefopimă diclorhidrat hidrat care este cunoscut și ca 7-/2(2-aminotiazol-4-il)-2(Z)-metoximinoacetamido/3-3-/( I -metil-1 piroldinio)-metil/cef-3-em-4-carboxilat.

De asemenea, prezenta invenție se referă la o sare cristalină, stabilă a izomerului sin al unui intermediar tiazolil și la un procedeu de preparare a acestuia care poate fi utilizat pentru prepararea unor agenți utili, cu spectru larg antibacterial.

Sunt cunoscute un mare număr de antibiotice cefalosporinice care conțin o catenă laterală de acid 2-(2-aminotiazol-4il-)-(Z)-2-metoxiimino acetic care este cuplată la gruparea 7-amino a unui acid cefalosporanic prin procedeele bine cunoscute de acilare. în cele mai multe din cazuri, este necesar să se protejeze gruparea amino și să se activeze acidul carboxilic al catenei laterale, ca o etapă a procedeului de acilare. în consecință, literatura de specialitate dezvăluie un mare număr de grupări protectoare pentru gruparea amino în cazul grupării 2-amino a ciclului tiazolic și un mare număr de grupări activatoare pentru acidul carboxilic. Cercetarea pentru noi grupări protectoare și grupări activatoare pentru a produce antibioticul dorit face încă obiectul a numeroase publicații, având în vedere toxicitatea și costurile ridicate datorită acestor grupări activatoare utilizate în proces. Prin urmare, în prepararea antibioticelor utile, cu spectru larg, se resimte nevoia pentru o catenă laterală simplă, stabilă, cristalină, economică și fără toxicitate, prezentând geometria dorită de izomer-(Z) care să poată fi cuplată cu ușurință la gruparea 7-amino a a nucleului de cefalosporină. în cele ce urmează, se dau exemple ilustrative pentru unele din catenele laterale tiazolice cunoscute în domeniul de specialitate.

în brevetul SUA 4205899 sunt descriși compuși cu formula:

în care R, reprezintă o grupă amino. protejată, hidroxi sau hidroxil, protejată. R_; reprezintă o grupă dc hidroxi sau hidroxi protejată și W reprezintă o grupă de hidroxi alcoxi cu I la 4 atomi de carbon, sau OM în care M este un metal alcalin.

Cererea de brevet GB 2144424. descrie prepararea unor serii de derivați de piridin cefalosporină prin diverse metode, incluzând utilizarea compusului cu formula:

/0R₂

sau o sare a acestuia în care R] reprezintă un atom de hidrogen sau halogen, R, reprezintă un atom de hidrogen sau un radical alchil cu 1 la 6 atomi de carbon și R₄ reprezintă hidrogen sau o grupare protectoare pentru amine sau un derivat activat al acestui compus.

Cererea de brevet Europeană EP-160546 dezvăluie, de asemenea, prepararea unei serii de compuși cefalosporinici prin diverse metode, incluzând utilizarea compusului acid oxiiminotiazolil acetic substituit, de formula:

sau a unui derivat reactiv al acetuia, în care R_s reprezintă un atom de hidrogen sau o grupare protectoare pentru gruparea amono. Exemple adecvate de astfel de derivați reactivi, care sunt descriși, sunt amestecați cu anhidride acide, halogenuri de acizi, esteri activi, amide active, și azide de acizi.

în brevetul SUA 4385181 sunt descriși tiolesterii de formula:

în care R, reprezintă hidrogen sau un radical protector, R₍₎ reprezintă hidrogen, alchil. vinii, cianometil, sau un radical protector și R reprezintă alchil, L-2amino-2-carboxietil, fenil, sau un număr mare de diverși radicali heterociclici care sunt menționați în coloanele 4 la 8, ca și izomerii lor sin- și anti- și amestecuri ale acestora.

în plus, față de referințele citate mai sus, există un număr mare de referințe care descriu diverse grupări protectoare pentru substituentul 2-amino și un număr și mai mare de grupări activatoare scindabile ale părții de acid carboxilic se pot utiliza pentru acilarea compusului 7-amino cefalosporină.

Totuși, cea mai apropiată referință din stadiul tehnicii este brevetul CS nr. 238950 (Chemical Abstracts, voi. 110, p. 544 (1988) care descrie compusul având formula:

în care compusul este pretins a avea configurația sin.

Singura dovadă prezentată pentru produs. în brevet, este un conținut de clor de 99% până la 100.5 % față de valoarea teoretică.

în legătură cu cercetarea asupra a noi metode de sinteză pentru obținerea antibioticelor. atât inventatorii de față cât și alții din domeniu, considerat necesitatea folosirii materiilor prime simple, convenabile. economice, cristaline, stabile și netoxice, în prepararea și utilizarea antibioticelor. încercările inițiale de a prepara și utiliza clorură acidă a acidului 2-(2-(aminotiazolo-4-il )-2-metoxiimino acetic fără utilizarea dc grupări protectoare nu au fost încununate de succes. Totuși. în invenția de față s-a descoperit că. compusul prezentat în această invenție poate fi preparat în condiții de reacție anume definite. Această descoperire a fost confirmată de inventatori când nu au putut reproduce soluția tehnică prezentată în brevetul CS citat mai sus. Izomerul sin al clorhidratului clorurii acide, necesar pentru a obține antibioticul dorit, nu poate fi reprodus. în plus, experimentele suplimentare au confirmat că indicațiile din document nu duc la obținerea sării clorhidrat a izomerului sin al clorurii acide lipsit în fapt de izomerul anti și având un spectru de rezonanță magnetică nucleară ('HRMN), așa cum sa descris.

Antibioticul cefepim cu spectru larg de acțiune este descris în brevetul SUA 4406899. iar prepararea sa este descrisă prin două scheme de reacție în care reactanții și produșii necesitau utilizarea grupărilor de blocare și deblocare.

în schema de reacție exemplificată în fapt, produsul a necesitat o etapă de purificare cromotografică pentru a separa amestecul de izomeri Δ² și Δ’ și în acest chip produsul cefepim obținut este sub formă de amfion. Totuși, forma de amfion cefepim este instabilă la temperatura camerei și la temperaturi ridicate.

Brevetul SUA 4910301 descrie săruri cefepim cristaline, stabile la temperatură, sub formă de pulbere uscată, având stabilitate excelentă la temperatura camerei și la temperaturi superioare ridicate, comparativ cu forma amfion descrisă în brevetul SUA 4406899.

în brevetul SUA 4868294 se descrie prepararea sărurilor de 7-amino-3-[( 1metil-1 -pirodilinio)-metil]-cef-4-am-carboxilat libere în fapt de izomerul Δ² și utilizarea lor într-un procedeu de acilare apoasă pentru a prepara antibioticul cefepim. sub formă de sare sulfat.

în brevetul SUA 4754031 se descrie un proccdu pentru prepararea câtorva cefalosporine antibiotice incluzând cefepim în formă de amfion. Deși acest procedeu nu utilizează grupări protectoare, utilizează o anhidridă pentru activare într-o reacție de acilare apoasă care necesită etape de purificare cromatografică pentru a da forma de amfion cefepimei.

în brevetul SUA 494.3631 se descrie un procedeu îmbunătățit pentru prepararea antibioticului cefepim sub formă de clorhidrat. Procedeul controlează formarea izomerului Δ² nedorit prin folosirea unui intermediar cefalosporin sulfoxid. Totuși, procedeul descris în brevet rămâne costisitor și ineficient, întrucât introduce două etape adiționale față de procedeul precedent cunoscut și continuă să utilizeze grupări protectoare care necesită proceduri de blocare și deblocare. în plus, procedeul necesită utilizarea cromatografiei pe coloană ca metodă de purificare care nu este practică la scară de fabricare.

Prepararea sării sulfat cristaline și a amfionului cefepim care sunt descrise în tehnică utilizează, în principal, același procedeu de acilare în mediu apos și utilizează diverse grupări de blocare și deblocare și esteri activi. în toate cazurile forma preferată de cefepimă diclorhidrat hidrat 5 cristalină trebuie să fie preparată prin intermediul formei de purificate a amfionului cefepimei. Astfel, există necesitatea de a dezvolta un procedeu simplu direct și necostisitor de acilare eficientă care va 10 evita etapele de reacție de adăugare și îndepărtare a grupărilor protectoare, etapele de control stereochimic și procedurile cromatografice și. mai important, un procedeu dc acilare care va duce la obținerea 15 antibioticului dorit cefepim diclorhidrat hidrat. care este în fapt liber de izomerul anti și de izomerul Δ².

Prezenta invenție prevede un procedeu chimic de acilare. în particular, un procedeu 20 de acilare apoasă pentru prepararea antibioticului cefepim diclorhidrat g\hidrat în fapt lipsit de izomerul anti și de izomerul Δ. Prezenta invenție prevede, de asemenea, un izomer sin stabil, cristalin al clorurii de 25 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetil clorhidrat libere în fapt de izomerul anti, care este utilizat în procedeul de acilare pentru prepararea antibioticului cu spectru larg cefepimă.

Prezenta invenție prevede un procedeu de acilare în mediu apos pentru N-acilarea a 7amino-3-[( 1 -metil-1 -piri lidinio)-meti I ] -cef-3em-4-carboxilatului cu izomerul sin al clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxii35 mino-acetil clorhidrat care este în cea mai mare parte liber de izomerul anti, pentru a se obține cefepim diclorhidrat hidrat cristalin, stabil la temperatură, în fapt lipsit de izomerul anti și de izomerul Δ² și este 40 reprezentat de formula V în care Z este I sau 2:

0

. 2HCIZH₂O (V)

Avantajele prezentului procedeu de acilare în mediu apos devin evidente și pot fi apreciate de specialiști atunci când toate avantajele sunt combinate și sunt considerte ca un tot. Eliminarea grupărilor protectoare, formate, pentru grupările amino și carboxil și eliminarea corespunzătoare a etapelor chimice suplimentare necesare pentru blocare și deblocare, oferă un avantaj distinct în eficiența totală a procedeului și asupra costului materialelor, fată de procedeele cunoscute în stadiul tehnicii. Procedeul prezent permite și menține controlul configurației stereochimice a izomerului mctoxiimino și a dublei legături Δ' a nucleului cefalosporinei fără a fi necesar să fie separați produșii secundari nedoriți ai cefalosporinei prin cromatografie și fără necesitatea de a utiliza controlul stereochimic al intermediarilor sulfoxizi, așa cum se descrie în brevetul SUA 4043631. Alt avantaj al prezentei invenții este prepararea și utilizarea sării clorhidrat cristaline, neprotejate a izomerului sin al clorurii de 2-(2aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetil de formula III care evită grupări organice neuzuale și uneori complexe, scindabile, descrise în literatura de specialitate. Utilizarea ionului de clor simplu ca grupare scindabilă evită utilizarea unor grupări scindabile potențial toxice, cum ar fi 2mercaptobenzotiazol. Un avantaj suplimentar al condițiilor preferate de realizare a prezentului procedeu de acilare apoasă, este acela că permite obținerea cefepim diclorhidrat hidrat, dorite, stabile, cristaline. direct din amestecul reacției de acilare fără a necesita și izolarea sării sulfat sau amfionului cefepim. Un avantaj major al aspectului preferat al prezentului procedeu de acilate apoasă este de a oferi antibioticului dorit fără necesitatea utilizării unui agent de acilare sau al unor derivați sililați solubili. Prezentul procedeu este realizat în mod avantajos fără utilizarea grupărilor protectoare a grupărilor de controlare stereochimică, a grupărilor sililate solubilizatoare sau a cromatografiei pentru a obține cefepima diclorhidrat hidrat, solubilă, cristalină. în fapt liberă de izomerul anti și de izomerul Δ² cu randament mare, direct din amestecul de reacție apos organic.

Conform prezentei invenții se obține un izomer sin stabil, cristalin al clorurii de 2(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxi imino acetil clorhidrat care este în cea mai mare parte lipsită de izomerul anii și este reprezentată de formula III:

Ca rezultat al faptului că este în fapt liber de izomerul anti compusul III este transformabil în cefalosporine, cu spectru larg de acțiune care și ele la rândul lor sunt în cea mai mare parte lipsite de izomerul anti, fără a fi necesară separarea cromatografică a izomerului sin și anti. Ca un rezultat al stabilității mărite, compusul III poate fi utilizat și depozitat și, când se dorește, compusul III poate fi transformat în produși finali, în diverși solvenți, ceea ce este avantajos pentru obținerea antibioticului dorit lipsit în fapt de izomerul Δ². Un avantaj în plus al utilizării intermediarului de formula III este acela că acesta nu necesită blocare (protejare) a grupării amino înainte de acilare sau deblocare (deprotejare) a grupării amino înainte de acilare sau deblocare (deprotejare) a grupării amino după acilare, astfel, asigurându-se eficiența procedeului.

Un alt avantaj al utilizării clorurii acide de formula III în procedeul de acilare este faptul că se produce o cefalosporină cu spectru larg de acțiune. In contrast cu alte procedee, cum ar fi cea descrisă în brevetul

SUA 4406899. intermediarul de formula HI are un ion de clor cu grupare simplă și lipsită de toxicitate, acindabilă, fără a necesita precauții pentru îndepărtarea sa din antibioticul dorit, așa cum este cazul 5 cu cele mai multe dintre grupările scindabile cunoscute în tehnică. De asemenea, nea, dintre unii intermediari cunoscuți care conțin alte grupări scindabile, sunt dificil de preparat pe când alți intermediari care conțin grupări scidabile cum ar fi 2-mercaptobenzotiazol s-a descoperit a fi toxici (Chemical Abstracts. 1989. voi. 111 (3), 19243 p).

lzomerul sin al clorurii acide clorhidrat de formula III poate fi preparat din izomerul sin al acidului de formula I, așa cum este schițat în schema de reacție 1. Acidul de formula I este mai întâi transformat în sarea clorhidrat de formula II, prin metoda cunoscută în tehnică și apoi, dacă se dorește, este izolat ca un compus anhidru, cristalin de formula II. Formarea clorhidratului este realizată în mod avantajos cu cel puțin un echivalent molar de acid clorhidric gazos într-un solvent organic inert, cum ar fi toluen, acetonitril, diclormetan, acetonă, benzen, xilen, ciclohexan, hexani, dioxan sau dietileter la o temperatură de aproximativ -10°C la aproximativ 50”C. De preferință, reacția este realizată în toluen, diclormetan sau acetonitril și clorhidratul de formula II astfel obținut, poate fi izolat sau utilizat în situ. Când reacția este condusă în acetonitril, clorhidratul cu formula II rezultat tinde să rețină solvent liber legal.

In consecință, este avantajos să se utilizeze acidul clorhidrat de formula II din acetoni10 tril pe o perioadă rezonabilă de timp în etapa următoare pentru a evita dizlocarea solventului de umiditatea atmosferică. Cel mai preferabil, reacția este realizată în toluen sau diclormetan la aproximativ 0°C 15 până la temperatura camerei.

Sarea acidului de formula II este apoi tratată în mod avantajos ca un agent clorurant și, mai preferabil, cu clorură de oxalil în combinație cu dimetilformamidă 20 pentru a se obține izomerul sin stabil, cristalin al compusului III. Așa cum s-a demonstrat aici, utilizarea altor agenți de clorurare cunoscuți poate conduce la izomerizare pentru a da izomerul nedorit anii 25 sau amestecuri de izomeri sin și anii. în plus, agenți de clorurare, cum ar fi pentaclorura de fosfor, pot duce la clorurare în poziția 5 a ciclului de triazol care va conduce apoi la impurități nedorite în 30 antibiotic.

instabilitatea reactanților fie față de excesul de ion clor generat de clorura de oxalil. fie față de excesul de dimetilformamidă care sunt hotărâtoare pentru obținerea izome5 rului sin al compusului 111 în formă stabilă, cristalină, și care este în fapt lipsit de izomerul anti. în cazul. în care conversia compusului cu formula II în compusul cu formula III nu este completă, va rămâne o 10 mică cantitate de izomer sin al acidului de formula II în produsul izolat conținând compusul III. Prezenta unei cantități de compus II nereacționat în produsul compusului III și a mici cantități de izomer 15 anii al compusului III nu afectează reacția dc acilare ulterioară pentru obținerea antibioticului dorit, care este în fapt lipsit de izomerul anti al respectivului antibiotic.

In invenția de față s-a descoperit, de asemenea, că temperatura și solventul reacției de clorurare sunt, de asemenea, hotărâtoare. De preferință, reacția este condusă într-un solvent organic inert, cum ar fi diclormetan, cloroform sau acetonitril, la o temperatură de mai puțin de -10C. Cel mai preferabil, reacția este realizată avantajos în diclormetan la aproximativ 15^UC până la aproximativ -40°C.

Utilizarea izomerului sin al clorhidratului 30 clorurii acide de formula III, pentru a prepara antibiotice utile, cu spectru larg prin intermediul unei reacții generale de acilare este ilustrată în schema de reacție 2. Mai concret, schema de reacție 2 ilustrează utilizarea clorurii acide de formula III, pentru a prepara antibioticul cefepim, cu spectru larg de acțiune, care este în fapt lipstit de izomerul anti și de izomerul Δ² . în plus, clorhidratul clorurii acide de formula III poate fi utilizat pentru a prepara antibiotice cefalosporinice având izomerul sin al 2-(2-aminotiazol-4-il)2-metoxiimino acetil atașat la gruparea 7amino a nucleului de cefalosporină, cum ar fi cefodizimă, cefmenoximă, cefotaximă, 45 cefpiromă, cefpodoximă. cefchinomă, ceftoram, ceftiofur, cefotamet și cefuzonam.

In prezenta invenție s-a descoperit că, în afară de prepararea clorhidratului acidului de formula II, sunt critice și selectarea adecvată a agentului de clorurare și a condițiilor de reacție, cum ar fi solvent și temperatură, în procedeul de preparare a izomerului sin al compusului III care este în fapt lipsit de izomerul anti.

Metodele de clorurări utilizate, în general. pentru activarea acizilor sunt bine cunoscute în domeniul de specialitate. Pentaclorura de fosfor, care este cel mai larg utilizat agent de clorurare, nu este adecvat pentru clorurarea compusului II, întrucât duce, de asemenea, la izomerizarea grupării metoxiimino pentru a produce izomerul anii nedorit al compusului III. Acest lucru este clar demonstrat în exemplele 12. 13. 14 și 16 care sunt prezentate în cele ce urmează. Altă meto- 20 dă de clorurare cunoscută este utilizarea clorurii de oxalil în combinație cu dimetilformamida. Totuși, inventatorii prezentei invenții au descoperit că metoda cu clorură de oxalil, în care dimetilforma- 25 mida este utilizată drept catalizator, nu duce la obținerea unor cantități importante din izomerul sin dorit al compusilui III. Acest lucru este demonstrat clar, de asemenea, în exemplul 15 prezentat în cele ce urmează. După studii vaste, s-a descoperit că utilizarea dimetilformamidei într-o cantitate mai mică decât cantitatea echimoleculară relativă fața de cantitatea de clorură de oxalil este deteriorantă 35 pentru obținerea izomerului sin dorit al clorurii acide clorhidrat de formula III. Cel mai preferabil, cantitatea molară de dimetilformamidă va depăși cantitatea molară de clorură de oxalil. 40

Inventatorii au descoperit, de asemenea, că utilizarea de cantități molare în exces de dimetilformamidă este, de asemenea, dăunătoare atât pentru reacție cât și pentru stabilitatea produsului dorit. Astfel s-a descoperit o metodă pentru a controla

In plus, pentru a confirma că produsul clorhidrat de clorură din stadiul tehnicii este sub forma izomerului anti și nu sub forma izomerului sin dorit, a fost înlocuit produsul cunoscut din stadiul tehnicii, cum ar fi cel obținut în exemplul 14 cu izometrul sin al compusului III în reacția ilustrată în schema de reacție 2. Produsul cefalosporină rezultat, care s-a obținut așa cum se descrie în exemplele 17 și 18, a fost comparat cu antibioticul cefepimă obținut prin prezenta invenție. După cum se poate vedea, prin comparație în exemplul 19. cefepim anii obținut prin indicațiile din stadiul tehnicii nu este același cu cefepim

Schema de reacție 2 sin cu spectru larg de acțiune, on bținut prin utilizarea prezentei invenții.

Așa cum a fost definit aici și în revendicări. termenul „liber în fapt” înseamnă 5 că. compusul conține mai puțin de circa 5% izomer nedorit.

Conform procedeului din prezenta invenție. antibioticul cu spectru larg cefepim clorhidrat hidrat, care este în fapt liber de 10 izomerul anti și de izomerul Δ². este preparat prin N-acilarea compusului de formula IV cu izomerul sin al clorhidratului clorurii acide de formula III. așa cum se ilustrează în schema de reacție 2.

Sarea de 7-amino-3-[(l-metil-1-pirolidinic)-metil]-cef-3-em-4-carboxilat care este lipsită în fapt de izomerul Δ² și este reprezentată de formula IV în care HX este HCI, HI și H₂SO₄ poate fi preparată prin 20 procedeele generale descrise în brevetul SUA 4868294.

Solvenții adecvații, care pot fi utilizați în procedeul de acilare apoasă, sunt solvenții apoși organici, cum ar fi, apă cu 25 solvenți organici miscibili în apă, ca metanol, etanol. izopropanol, butanol.

acetonă, tetrahidrofuran, acetonitril, dioxan, dimetilacetamidă, dimetilformamidă sau alții asemenea. pH-ul procesului este controlat prin titrare cu o bază organică sau anorganică adecvată, cum ar fi, hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, hidroxid de sodiu, hidroxid de potasiu, hidroxid de amoniu, amino primare. amine secundare, amine terțiare, sau altele asemenea pentru a neutraliza acidul clorhidric care este obținut din reacție. Preferabil, bazele organice care se pot utiliza în procedeu sunt, de exemplu, dietilamina, trietilamină, diizopropiletilamină. N-metil-morfolina, 2,6-lutidina. N.N-dimetilanilina, Ν,Ν-dietilanilina sau alte asemenea. Cea mai preferabilă bază este hidroxidul de amoniu, trietilamină sau N-metilmorfolina. Acilarea este realizată în mod avantajos la un /?h de circa 5 la circa 7,5 .și preferabil la un /?H de circa 6.2 la 6,8. Procedeul din prezenta invenție poate fi realizat la o temperatură de circa -5()C până la temperatura camerei și. preferabil, la circa -10 până la -40C. După ce aci laica este completă, amestecul de reacție este acidulat cu un acid potrivit, preferabil cu acid sulfuric până la un /;H de circa 1.8 la

2,8 pentru a se obține sulfatul de cefepim, antibioticul dorit, care este în fapt liber de izomerul anti și de izomerul Δ². Dacă se dorește, sarea sulfat de cefepim poate fi transformată în alte săruri de cefepim, cum ar fi clorhidratul hidrat, așa cum se descrie în brevetul SUA 4910301.

într-unul din aspectele prezentei invenții, se prezintă un procedeu de acilare pentru prepararea antibioticului cu spectru larg cefepim, care este lipsit de fapt de izomerul anti și de izomerul Δ², care cuprinde reacționarea sării 7-amino-3-[( 1 -metil- 1-pirolidinic)-metil]-cef-3-em-4-carboxilat lipsită de izomerul Δ² cu izomerul sin al clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetil clorhidrat fără izomerul anti într-un solvent apos sau, preferabil, solvent amestecat apos-organic în condiții de ph controlat cu atenție, de circa 5,0 la 7,5.

Conform prezentei invenții, este realizat un izomer sin al clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino metil clorhidrat în fapt de izomerul anti având formula III:

Conform prezentei invenții, de asemenea, se prevede un procedeu pentru prepararea unui izomer sin stabil, cristalin, al cloruri de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino metil clorhidrat, lipsit în fapt de izomerul anti care cuprinde reacția sării clorhidrat anhidru cristaline a izomerului sin al acidului 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic cu un amestec conținând cel puțin un echivalent molar de clorură de oxalil și cel puțin un echivalent de molar, până la un ușor exces de dimetilformamidă față de cantitatea din clorura de oxalil respectivă într-un solvent organic inert, la o temperatură mai mică de -10C pentru a se obține un izomer sin stabil, cristalin al clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-mctoxiimino acetil clorhidrat lipsite de fapt de izomerul anti.

Dacă N-acilarea compusului cu formula IV este completă, se poate constata prin metode de detecție la îndemână în domeniul de exemplu, cromatografie în strat subțire, cromatografie lichidă de înaltă presiune și metode spectroscopice. Conform procedeului preferat din prezentaa invenție, se adaugă o cantitate suficientă dintr-un acid, cum ar fi acidul clorhidric, acidul sulfuric sau altul asemenea la reacția încheiată pentru a asigura cristalizarea sării de cefepim dorite și apoi diluare cu un solvent organic miscibil cu apa, adecvat, cum ar fi metiletilcetonă, acetonă, izopropanol, butanol sau alții asemenea, pentru a induce sau a completa cristalizarea. Preferabil, amestecul de reacție apos-organic este tratat cu o cantitate sufucientă de acid sulfuric pentru a cristaliza sarea sulfat de cefepim, care este lipsită în fapt de izomerul anti și de izomerul Δ². Sulfatul de cefepim poate fi transformat apoi în cefepim diclorhidrat monohidrat, cristalin, prin metoda descrisă în brevetul SUA 4310301. Sulfatul de cefepim care este obținut în procedeul prezent poate fi neutralizat cu o bază și, preferabil cu o rășină schimbătoare de ioni slab bazici, accesibilă comercial, cum ar fi

Amberlită IRA 35 sau Amberlită LA-2, Dowex WGR, Bio-Rad AG3-X4A. Amberlită IRA 35. sau altele asemenea, pentru a se obține o soluție apoasă sau apoasă-organică, conținând forma de amfion de cefepim. Soluția este apoi tratată cu o cantitate sufucientă de acid clorhidric pentru a induce și asigura cristalizarea amestecului respectiv, cefepim diclorhidrat hidrat. când se adaugă un solvent organic miscibil cu apa. cum ar fi acetonă.

Cantitatea de solvent organic miscibil cu apa trebuie să fie sufucientă pentru a produce cristalizarea completă a antibioticului respectiv și. avantajos. într-o cantitate de circa 2 la circa 9 volume din cantitatea apoasă din amestecul de reacție apos - organic, pentru a se obține cefepim diclorhidrat hidrat. stabil la o temperatură. cristalină, care este lipsit în fapt de izomerul anti și de izomerul Δ^-.

Dacă se dorește să se prepare numai cefepim diclorhidrat monohidrat. amestecul de reacție apos - organic de la acilarea apoasă este tratat în mod avantajos cu cantitate echivalentă mai mare de acid clorhidric și o cantitate de solvent organic miscibil cu apa pentru a menține cristalizarea la punctul de ceață înainte de a se adăuga solvent organic suplimentar petru a completa cristalizarea. Totuși, se va aprecia de către specialiștii în domeniu, că dacă etapa de izolare din amestecul de reacție apos organic din procedeu nu este controlată cu atenție, este posibil să se producă formele de cefepim diclorhidrat monohidrat și dihidrat. în orice caz, prepararea numai a unuia dintre hidrații doriți poate fi preparată fie din hidrat, fie dintr-un amestec de hidrați prin procedurile de recristalizare ulterioară descrise în cele de față.

Cefepim diclorhidrat monohidrat cristalin. preparat prin procedeul prezent, poate fi utilizat pentru a prepara cefepim diclor hidrat cristalin prin recristalizare în condiții de control al concentrațiilor de solvent și acid clorhidric, și al perioadei de timp, de menținere la punctul de ceață (cristalizare inițială), așa cum se descrie în cele de față. într-o alternativă, diclorhidratul dihidrat cristalin, preparat prin procedui prezent, poate fi utilizat de asemenea pentru a prepara cefepim diclorhidrat monohidrat cristalin, așa cum se descrie aici. Astfel, procesul din prezenta invenție se poate utiliza pentru a prepara fie monohidratul dorit al antibioticului respectiv.

Spre deosebire de cefepim diclorhidrat hidrat. labil, descris în brevetul SUA 4910301 care pierde cu ușurință al doilea mol dc apă, cefepim diclorhidrat dihidrat cristalin, care poate fi obținut prin procedeul prezent, s-a constatat că are o structură cristalină bine definită care reține cel de-al doilea mol de apă. Noua formă cristalină dihidrat (cristale de forma acelor) s-a descoperit a fi deosebit de stabilă și morfologia cristalelor sale nu se schimbă în diverse condiții, de exemplu la aer, la o temperatură de 70°C, mai mult de două luni, sub vid cu P,O₅, la 50“C, timp de 48 h. prin uscare la etuvă la 70C, timp de 96 h și în condiții de umiditate relativă ridicată sau scăzută. Dihidratul cristalin prezintă maxime caracteristice la absorbția în infraroșu la 3594 cm'¹ și 3432 cm'¹, așa cum indică spectroscopia de reflectanță difuză FT-IR cu KBr și o cuvă probă de 13 mm utilizând un spectrometru Nicolet 208X. Această formă cristalină, dihidrat cefepim, stabilă la o temperatură și umiditate este caracterizată, de asemenea, prin schema difracției razelor -X, a pulberii, așa cum se arată în tabelul I, în care ,,d“ se referă la spațiile interplane și ,,171' se referă la intensitățile procentuale relative. Schema radiațiilor X a fost colectată cu difractometru de raze -X Geigerflex și nichel filtrat de cuprul (K ) cu lungimea de undă a radiației de 1,5423 A°.

Tabelul I

Cefepimă diclorhidrat dihidrat stabilă

d	I/Io (%)
13,14	15
12.78	13
8,82	24
6,62	18
6,41	100
4.94	17
4.79	10
4.74	12
4,52	13
4.41	36
4.1	63
3,75	50
3.6	1 1
3.53	16
3,41	36
3.31	9
3.19	22
2,84	30
2,67	16
2.62	6
2,57	14
2.5	4
2,48	9
2,27	15

Astfel, o reprezentare a invenției de față oferă un procedeu pentru prepararea antibioticului cefepim diclorhidrat hidrat, care este liber în fapt de izomerul anti și de izomerul Δ², care cuprinde reacționarea 7-amino-3-[( 1-metil -1-pi rol idinic)-metil]cef-3-em-4-carboxilatului, lipsit de izomerul sin al clorurii de 2-(2-aminotiazol-4il)-2-metoxiimino metil clorhidrat, de fapt, de izomerul anti într-un amestec de solvenți apos-organic, la un pH de circa 5 la 7,5.

Prezenta invenție mai cuprinde prepararea izomerului sin al clorurii de 2-(2aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino metil clorhidrat lipsit în fapt de izomerul anti prin reacționarea sării acidului clorhidrat anhidru a izomerului sin a acidului 2-(2aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetic cu un amestec conținând cel puțin un echivalent molar de clorură de oxalil și cel puțin un echivalent molar, până la un ușor exces de dimetilformamidă față de o cantitate din respectiva clorură de oxalil într-un solvent organic inert la o temperatură de mai puțin de -10°C.

De asemenea, prezenta invenție mai prevede un procedeu pentru preprarea de antibiotic, cefepim diclorhidrat hidrat care este lipsit de fapt de izomerul anti și de izomerul Δ² care cuprinde reacționarea 7amino-3-[( 1 -metil-1 -pirolidinic)-metil]-cef15

3-em-4-carboxilatului care este liber de izomerul Δ² cu izomerul sin al clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il )-2-metoxiiminoacetilclorhidrat. lipsit de fapt dc izomerul anti într-un amestec de sol venii aposorganic și. ulterior, adăugându-se o cantitate sufucientă de acid clorhidric și solvent organic miscibil cu apa. la amestecul de reacție, după terminarea reacției.

Cea mai preferată realizare a prezentei invenții prevede un procedeu pentru prepararea antibioticelor, cel'cpim diclorhidrat monohidrat și cel'cpim diclorhidrat. dihidrat direct din amestecul dc reacție aposorganic al procedeului de tată.

Utilizarea cefepim (compus V) este prezentată în brevetul SUA 4406899. Forma stabilă dihidrat a cefepim obținui prin procedeul prezent prezintă proprietățile antibiotice ale cel'cpim menționte în brevetul de mai sus și își găsește utilizarea ca antibiotic în același mod.

Invenția de față prezintă următoarele avantaje:

- eliminarea grupelor protectoare;

- elimină etapele de lucru corespunzătoare necesare pentru blocare și deblocare;

- se obține hidratul diclorhidratului cefepim cristalin, stabil la temperatură, direct din amestecul de reacție, fără a fi necesar să se prepare și să se izoleze sarea sulfat sau ionul amfoter al cefepim;

- se realizează un izomer sin cristalin, care este complet lipsit de izomerul anti.

Se dau în continuare, exemple de realizare a invenției în legătură și cu fig. 1.1. care reprezintă:

- fig. 1. prezintă spectrul de rezonanță magnetică moleculară protonică al sin clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetil clorhidrat obținut conform exemplului 10, în acid acetic-d₄ (100 MHz)

- fig. 2, prezintă spectrul de rezonanță ·> ·>

magnetică nucleară protonică al compusului obținut conform exemplului 12. acid acetic d₄ (100 MHz):

- fig. 3. prezintă spectrul de rezonanță magnetică nucleară protonică al compusului obținut conform exemplului 13. acid acetic d₄ (100 MHz):

- fig. 14. prezintă spectrul de rezonanță magnetică nucleară protonică al compusului obținut conform exemplului 14. acid acetic d₄ (100 MHz).

Exemplul 1. Acid sin-2-(2-aminotiazol-4il )-2-inetoxiiniino acetic sait clorhidrat

La 2O....28 C se tratează cu HCI gazos o suspensie formată din 25 g (124.25 mmoli) 2-(2-aminoliazol-4-il)-2-metoxiimino acetic în 250 ml toluen. HCI se introduce sub suprafața suspensiei în două porțiuni: 8.1 g (222.2 mmoli) și 4,8 g (131.7 mmoli). cu o agitare de 30 min. între porțiuni. După I h. la 20C. produsul se colectează prin filtru, sub atmosferă de azot, se spală cu toluen (50 ml) și hexan 250 ml, și se usucă la 20.....28C. sub vid, pentru a da 28,68 g (97%) din compusul dorit.

Exemplul 2. Sinclorură de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetil clorhidrat

La o soluție din 0,79 ml (10 mmoli) dimetilformamidă în diclormetan (40 ml), la 5^GC, se adaugă 0,89 ml (10 mmoli) clorură de oxalil 98% în 4.1 ml diclormetan. Adăugarea în picătură menține temperatura la 4....5°C. La suspensia rezultată, răcită la -27^OC, se adaugă 2.37 g (10 mmoli) acid 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic clorhidrat. preparat în exemplul 1. Suspensia se agită, timp de 2,5 h, la - 25^l’C. După filtrarea sub atmosferă de azot și spălarea cu 50 ml diclormetan și 100 ml hexan se obțin 1.78 g (69.5%) de compus dorit, alb cristalin, după uscare la 20°C, sub vid.

Compusul clorură acidă, acilează 7amino-desacetoxi cefalosporanic ester difenilmetilic clorhidrat în soluție de piridină.

dând o unică zonă (TLC) de produs care coincide cu o probă autentică din esterul dezacetoxi cefalosporinic.

Exemplul 3. Sin clorură de 2-(2-aminotia~ol-4-il )-2-inetoxiimino acetil clor- 5 hidrat

La 5^l’C. la o soluție din 1.55 ml (20 mmoli) dimetilformamidă. în 80 ml diclormetan. se adaugă 1.78 ml (20 mmoli) clorură de oxalil pură 98% în 8.2 ml 10 diclormetan. Timpul dc adăugare este de 5 min. la 5....8’’C. Suspensia rezultată se agită 10 min. la 5C și apoi se răcește la -30C. Se adaugă acid 2-(2-aminotiazol-4-il )-2-meloxiiinino acetic clorhidrat 15 (4.75 g. 20 mmoli). obținut în exemplul 1. Suspensia se agită timp dc 2.5 h. de la -25 până la -30^l’C. După filtrarea sub atmosferă de azot și spălarea cu 75 ml diclormetan și 100 ml hexan rezultă 3,57 g (69.7%) din compusul numit un compus cristalin, după uscare la 20C. sub vid.

O porțiune din produsul clorură acid clorhidrat. solidă, acilează acidul 7-amino desacetoxi cefalosoporanic difenilmetil ester clorhidrat în soluție de piridină. dând un unic spot esențial de produs (TLC) care coincide cu o probă autentică din esterul diacetoxiccfalosporanic.

Exemplul 4. Prepararea 7-(2-( 2-aminotiazol-4-il )-2-( Z)-meloxi iniinim vium ido ]3-[ (I -metil-I -pirolidinioi-ntelil l-ceJ-3-ctn-4curhoxilat (cefepim)

0,85 g (2.0 mmoli) 7-amino-3-[( 1 meti I-1 -pirolidinio)-metil ]-cef-3-em-4carboxilat monoiodhidral (preparat conform procedeelor descrise de S.P. Brundidge et. al., în brevutul SUA 4714760) se dizolvă în 9 ml acetonă-apă (2:1) cu trietilamină, la pH 6.5 și temperatură de 20°C. 0,56 g (2,2 mmoli) de sin clorură de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil (preparat în exemplul 3) se adaugă, utilizând trietilamină pentru a controla /?H-ul în intervalul 5...7. Determinarea soluției rezultate prin cromatografie lichidă de înaltă presiune, arată un randament de 58% din cefalosporina dorită (cefepimă). Acidularea cu acid sulfuric la pH=2,2 20 dă 0,63 g din antibioticul dorit, sub forma sării sale sulfat (51% randament de activitate), așa cum a descris în brevetele SUA 4406899 și 4910301.

Exemplul 5. Sin clorură de 2-(2-amino25 tiazo!-4-il)-2-metoxiimino acetil clorhidrat

La o soluție de 9,75 ml (125,9 mmoli) dimetilformamidă în 450 ml diclormetan la

5^UC se adaugă, în picătură, o soluție din

11,21 ml (125,9 mmoli) clorură de oxalil (98%) în 15 ml diclormetan. Adiția a fost terminată în 10 min, la 5...7C. La o sus109651 pensie rezultată, răcită la -25C. se adaugă 28,5 (119,9 mmoli) acid sin 2-(2-aminotiaz.ol-4-il )-2-metoxiimino acetic sare clorhidrat într-o singură porție. Suspensia se agită timp de 3,5 h, la o temperatură între -25 .și -30^l'C, se filtrează sub atmosferă de azot, se spală cu 10 ml diclormetan și 400 ml hexan și se usucă la

2O...23'’C. sub vid. Rezultatul în compusul dorit, cristalin, este de 30.7 g (72.5%).

Clorură acidă acilează acidul 7-amino dez.acetoxi cefalosporanic ester difenilmetilic clorhidrat în soluție dc piridină. dând un spot (TI.C) din esterul desaceloxi cefalosporinci. prin referință la o probă autentică.

200 mg <0,8 mmoli) din clorură acidă este hidrolizată în apă. 'H RMN-ul produsului izolat este identic cu al sin acidului de pornire.

Exemplul 6. Sin clorură de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiindno acetil clorhidrat

La o soluție din 8.13 ml (105 mmoli) dimetilformamidă în 350 ml diclormetan. la 5^l’C, se adaugă, în picătură. 9,34 ml (105 mmoli) clorură de oxalil pură (98%) în 5 ml diclormetan. Tempertura maximă atinsă, în timpul adiției, este de 7°C. Suspensia rezultată se agită timp de 10 min, la 5C și apoi se răcește la -27°C, după care se adaugă acidul 2-(2-aminotiazol-4il)-2-metoxiimino acetic clorhidrat. în cantitate de 23,8 g (100 mmoli), într-o porțiune. Suspensia se agită timp de 2,5 h. ia o temperatură de -23 până la -30'’C. se filtrează sub atmosferă de azot, se spală cu 25 ml diclormetan și 125 ml hexan, și se usucă la 20C. sub vid. Rezultatul a fost 21,39 g (83,5%) clorură acidă clorhidrat cristalină.

Analiza pentru C_ftH_?N,O,SCL:

- calculat: C=28.14; H=2,76; N= 16.41; S= 12,52:

- găsit: 028,25; H=2.93; N= 16.32; S=12.67; Ή RMN (DMSO-d_ft): 3.93 (CH,), 7,04 (H5).

Exemplul 7. Acid sin 2-(2-aminotiazol-4il)-2-metoxiiminoacetic clorhidrat

La 22C o suspensie din 87 g (432.4 mmoli) 2-(2-ami notiazol-4-il )-2-metoxiiminoacetic în 870 ml toluen se adaugă HCI gazos în două porțiuni: 17,5 g (480 mmoli) în 30 min și 15,0 g (410 mmoli) în 20 min. cu 20 min dc agitare între porțiuni. Suspensia se agită 1.5 h. la 25C. se filtrează sub atmosferă de azot, se spală cu 100 ml toluen și 400 ml hexan și se usucă la

2O...25C. sub vid. Cantitatea de compus obținut este de 100.2 g (97.5%).

Analiza pentru C_hH_sN .()_;SCB:

- calculat C=30.32; H=3.39; N= 17.68; S= 13.49; 0 = 14.92;

- găsit: C=30,31: H=3.39; N= 17.54; S= 13.37; 0 = 14.90.

Exemplul 8. Sin clorură de 2-t2-aminoliazol-4-il)-2-metoxiimino acetilclorhidrat

La o soluție din 32,4 ml (419.7 mmoli) dimetilformamidă în 400 ml clormetan la 5C. se adaugă, în picătură. 37,4 ml (49,7 mmoli) clorură de oxalil (98%). Suspensia rezultată se răcește la - 23C și se adaugă la o suspensie, la -25°C, formată din 95 g (399.7 mmoli) acid sin 2-(2-aminotiazol-4i!)-2-metoxiiminoacetic clorhidrat obținut în exemplul 7. Suspensia se agită 2.5 h, la o temperatură între -25”C și -28°C, se filtrează sub atmosferă de azot, se apală cu 100 ml diclormetan și 500 ml hexan și se usucă la 2O...25C, sub vid. Cantitatea de compus cristalin dorit este 84,3 g (82,3%),

Analiza pentru C₆H₇N,O,SCL:

- calculat: C=28.I4; H=2.76; N= 16.41; S=12.52;

- găsit: ‘H RMN (DMSO-d₆) : 3.95 (CH,); 7.04 (H5).

Exemplul 9. Prepararea 7-[2-(2-aminotiazol-4 /-il)-2-(Z)-metoxiiminocetamido]-3[(-1 -metil-1 -pirolodinio)-metil]cef-3-em-4ca rboxilat (cefepin i)

La o soluție din 240 ml acetonă și 80 ml apă se adaugă 20,0 g7-amino-3-[(l-metil109651

-pirol idinio)-meti 1 ]-cef-3-em-4-carboxî 1 at iod hidrat (0.047 moli) și se supune agitării. Utilizând un auto titrator Radiometer ABU 80. cu un punct final stabilit la /?H=6.3 și umplut cu N-metilmorofolină. se adaugă 20,0 g (0.0783 moli) sin clorură de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil clorhidrat (preparat în exemplul 5) în 4 porțiuni, la intervale de 5 min. menținând /?H-ul la 6.5. După terminarea adăugării, suspensia diluată se mai agită încă 20 min la temperatura camerei; /44ul amestecului de reacție se coboară la /41=2,65 cu 21 ml H_:SO₄ 6N. Arc loc precipitarea compusului dorit. Suspensia se însămânțează și se agită timp dc 20 min la temperatura camerei; /?H-ul suspensiei se rejustează la 1.8 cu 16 ml H,SO₄ 6N și se mai continuă agitarea încă 60 min. Suspensia se filtrează sub vid. se spală cu 70 ml solvent apă-acetonă (1:1) și apoi cu 70 ml acetonă pentru a da 24,09 g (88,5% randament din cantitatea stoichiometrică) din compusul dorit care este identic cu compusul obținut în exemplul 4 și compusul cefepim descris în brevetele SUA 4406899 și 4910301.

Exemplul 10. Prepararea sin clorurii de 2-(2-aininotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil clorhidrat

La o soluție de 8.76 ml (0.113 moli) dimetilformamidă în 375 ml diclormetan la 5⁽'C se adaugă. în picătură, 9,64 ml (0.1 II moli) clorură de oxalil. menținând temperatura la 5...6°C. Suspensia se agită timp de 10 min și apoi se răcește la 25C. Se adaugă 25 g acid sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetat sau clorhidrat, în porțiuni, de-a lungul a 11 min, sub o atmosferă de azot. Suspensia se agită timp de 2,5 h. ia -25°C. Produsul se filtrează sub atmosferă de azot și se spală precipitatul depus cu 80 ml diclormetan. Se usucă produsul la 20...25°C, sub vid. pe P₂O₅, pentru a da cantitatea de

23,88 g (88.6%) din compusul dorit, sub forma unui solid cristalin galben pal.

Analiza pentru C_ftH₇N_țO,BCL:

- calculat: C=28.14; H=2.76; N= 16.41; S= 12,52; CI =27.68;

- găsit: C=28.06; H=2.71: N= 16,26; S= 12,30; CI =27.23.

Produsul din experimentul de mai sus a fost caracterizat prin spectrul de rezonanță magnetică nucleară de proton în acid acetic d₄ ('H RMN). așa cum sc arată în fig. I.

Ή RMN (CD₄CO_?D) δ: 4,14 (CH.). 7,10 (H5). Nivelul de acid clorhidrat rezidual din integrala CH, (4.1 1) este 5.1%. O urmă a H5 izoincr sc observă la 7.67 pp.

Exemplul 11. Sin clorura de 2-(2-aininotiazol-4-il)-2-metoxiiiniiioacetil clorhidrat

La o soluție de (17.92 ml. 231.9 mmol) dimetilformamidă în 375 ml diclormetan. la 5°C, se adaugă 19,76 ml (220.8 mmoli) clorură de oxalil. Timpul de adăugare este de 10 min, la temperatura 3...6C și apoi se răcește la -25C. Se adaugă 25.0 g (105.2 mmoli) acid 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetic clorhidrat. Soluția rezultată se însămânțează cu compusul dorit, pentru a se obține o suspensie a produsului. Suspensia se agită timp de 3,5 h, la -25°C. se filtrează sub atmosferă uscată de azot, se spală cu 150 ml diclormetan, și se usucă la

20...25₍,C, sub vid. Se obține o cantitate de 9,61 g (35,7%) din compusul numit, cristalin.

O porțiune din produsul solid clorură acidă clorhidrat acilează acidul 7-amino desacetoxi cefalosporin ester difenil metil ic clorhidrat în soluție de piridină. pentru a da o unică zonă (TLC) de produs care coincide cu o probă din esterul dezacetoxi cefalosporinic dorit.

Exemplul 12. Prepararea clorurii de 2(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetil clorhidrat

Procedeul experimental din exemplul 1, din brevetul CS 238950, a fost repetat după cum urmează:

O probă de acid sin 2-(2-aminotiazol4-il)-2-metoxiimino acetic (4,0 g), având un KF de 0.06 %, a fost suspendată în 30 ml benzen la 21⁽⁾C. Se adaugă o picătură de dimetilformamidă, urmată de 5.0 pentaclorură de fosfor pulverizată. înlr-o porțiune. Temperatura se ridică la 34C. în aproximativ 2 min .și apoi se ridică la 40’C. într-un minut, pentru a realiza solubilitatca completă. Soluția a fost lăsată să sc răcească și la 36C se formează un precipitat. După agitare, timp de 30 min, temperatura este 22C. Solidul galben pal este cpleclat prin filtrare sub atmosferă de azot uscată și se spală cu 30 ml de benzon și 20 ml heptan. Cantitatea rezultată este de 2,88 g, după uscare sub vid pe P₂O₅. la 20...25'’C. timp de 18 h.

Produsul experimentului de mai sus a fost caracterizat prin aceea că spectrul de rezonanță magnetică nucleară de proton în acid acetic -d₄ ('N RMN), așa cum se arată în fig. 2. care prezintă H5-ul la 7,56 ppm și CH, la 4,34 ppm. Acest spectru se aseamănă cu cel pentru un produs dorit, având configurația de izomer anti și un izomer sin, așa cum se descrie în brevetul de mai sus.

Exemplul 13. Prepararea clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2- metoxiimin acetil clorhidrat

Procedeul experimental din exemplul 2, brevetul CS 238950, a fost repetat după cum urmează:

O probă de 4 g de acid sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoximino acetic având KF-ul de 0,06%, a fost suspendat în 20 ml acetonitril, care a fost ajustat pentru a avea un KF de 0,22%. Se adaugă o picătură de dimetilformamidă și temperatura este de 20°C. La adăugare a 6,0 g de pentaclorură de fosfor pulverizat, temperatura se ridică la 40°C, și se obține o solubilitate totală. Soluția se răcește la 20°C și la 33C se formează un precipitat.

După agitare, timp de 30 min, produsul se colectează sub atmosferă de azot uscată și se spală cu 30 ml de benzen și 20 ml de heptan. Cantitatea rezultată este de 1,86 g. după uscare, timp de 18 h, la 2O...23^l’C. sub vid, pe P,O₅.

Produsul experimentului precedent a fost caracterizat prin spectrul de rezonanță magnetică nucleară de proton în acid acetic -d₄ ('D RMN), așa cum se arată în fig. 3. care prezintă H5 la 7,56 ppm și CH, la 4.31 ppm. Spectrul 'H RMN coincide cu un produs al compusului numit, având configurația de izomer anti și nu de izomer sin. așa cum s-a descris în brevetul de mai sus.

Exemplul 14. Prepararea clorurii de 2(2-aininotiazol-4-il)-2- m etoxi îmi noa cetii clorhidrat

Procedeul experimental din exemplu 3. al brevetului CS 238950, a fost repetat după cum urmează:

La 30 ml diclormetan se adaugă 0,16 ml acid clorhidric concentrat. După răcire, la 10^l’C, se adaugă, cu încetul, 6,5 g pentaclorură de fosfor. După răcire la 0“C, se adaugă, într-o porțiune 4,0 g, acid sin 2-(2aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetic, având un KF de 0,06%. Temperatura se ridică la 2°C. După 9 min, la 0°C se obține o soluție completă. După 40 min, începe să se formeze un precipitat. Suspensia de produs se agită, timp de 2,8 h, la 2...3C, se filtrează sub atmosferă uscată de azot, se spală cu 30 ml de benzen și 20 ml de heptan și se usucă, sub vid, la 20...25°C, pe P,O₅. timp de 18 h. Cantitatea rezultată este de 3,42 g pulbere gălbuie.

Produsul experimentului precedent a fost caracterizat prin spectru de rezonanță magnetică nucleară de proton în acid acetic -d₄ ('H-RMN), așa cum se arată în fig. 4, care prezintă H5 la 7,56 ppm și CH, la 4,31 ppm. Spectrul 'H RMN coincide cu cel pentru un produs al compusului numit, având configurația de izomer anti și nu pe cea de izomer sin, așa cum se descrie în brevetul sus amintit.

Exemplul 15. Prepararea clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il )-2-metoxiiminoacetil clorhidrat

Procedeul general, descris în exemplul 7 al brevetului SUA 4203899. pentru conversia acidului aminotiazoloacetic. protejat în clorură acidă corespunzătoare, a fost aplicat la acidul aminotiazolacetic neprotejat, descris aici după cum urmează:

O probă dc 2.3 g (0,01 moli) acid sin 2 - (2 - a m i n o t i a z o I - 4 - i I) - 2 - m e t o x i i m i n o acetic sau clorhidrat se suspendă în 30.5 ml de benzen și se răcește la 2O'C.

Sc adaugă 2,09 ml (0,024 moli) clorură de acetil urmată de 0,50 ml (0.0065 moli) dimetilformamidă. Temperatura crește la 22C, cu degajare puternică de gaz. în timp de 20 min, la 20’C, degajarea de gaz se potolește și suspensia se agită la 20C, timp de 2 h. Suspensia se concentrează sub vid. pentru a îndepărta solventul și produsul galben rezultat, se usucă sub vid pe P,O₅, la 20...25°C, timp de 16 h.

Cantitatea de produs este de 2,59 g.

Produsul din experimentul precedent a fost caracterizat prin spectrul de rezonanță magnetică nucleară de proton în acid acetic -d₄, care arată H5 la 7,60 ppm și CH. la 4,37 ppm. Spectrul produsului este corespunzător compusului numit, având configurația izomerului anti.

Exemplul 16. încercarea de a prepara clorura de 2-(2-aminotiazoI-4-il-2-inetoxiimino acetil clorhidrat

Procedeul general, descris în exemplul 59 al brevetului SUA 4203899, pentru transformarea acidului aminotiazolacetic protejat în clorură acidă corespunzătoare, a fost aplicat la acidul aminotiazolacetic neprotejat, descris aici după cum urmează:

O probă de 2.38 g (0,01 mol) acid sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic sau clorhidrat se suspendă în 25 ml de diclormetan. După răcire, la 4°C, se adaugă 2.08 g (0,01 mol) de pentaclorură de fosfor. Sub răcire cu gheață temperatura crește la 6^l’C, și după răcire, din nou la 4C. suspensia se agită, timp de I h. Precipitatul se colectează prin filtrare sub atmosferă uscată de azot, se spală cu 100 ml diclormetan și se usucă la 20...25C. sub vid. pentru a da 1.4 g solid galben pal.

Produsul din experimentul precedent a fost caracterizat prin spectrul dc rezonanță magnetică nucleară de proton (¹H NMR) în acid acetic - d₄ care prezintă H5 la 7.61 ppm și CH_; la 4.34 ppm. Spectrul produsului coincide cu compusul numit, având configurația de izomer anti. în plus, produsul este contaminat cu acid netransformat (Ή NMR având H5 Ia 7.07 ppm și CH_ț la 4.06 ppm), lucru care a fost confirmat în plus și prin comparare cu acidul la care se pleacă.

Exemplul 17. Acilarea 7-amino-3-[( Imetil-1 -pirolidic)-metil]-cef-3-eni-4-carboxilat sare HI utiliznd clorură de 2-(2aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetii clorhidrat (forma anti și din exemplul 14)

La o soluție din 9 ml acetonă și 3,4 ml de apă, prerăcită la IO°C, se adaugă 7amino-3-[(l-metil-l-pirolidinic)-metil]-cef3-em-4-carboxilat sare HI (1,13 g, 2,66 moli). Clorura de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2metoxiimine acetil clorhidrat (preparată în exemplul 14) se adaugă în cantitate de 1,09 g (4,21 moli), divizată în 5 porțiuni, la 0°C, împreună cu 0,37 ml (2,66 mmoli) trietilamină pentru a menține /?H-ul la 6,0...7,0. Amestecul de reacție se agită la temperatura ambiantă, timp de 15 min.

Determinările soluției rezultate prin cromatografie lichidă de înaltă presiune (coloană cu gradient C_l8) acetonitril, 28% până la 25%, în NH₄H₂PO₄ (0,005 M) arată o zonă de 72,4 procente anri-cefepim la 13,08 min și fără sm-cefepim detectabilă care se așteaptă la aproximativ 8,5 min, timp de retenție. Acidularea cu acid sulfuric la /?H=1,9 conduce la obținerea a 1,4 g anri-cefepim sub forma de sare sulfat. Identificarea produsului a fost confirmată prin spectroscopie 'H-RMN (DMSO-d_ft) și s-a depistat că conține 0,58 moli de sare de trietilamină.

Exemplul 18. Acilarea 7-amino-3-[( 1 metil-1 -pirolidinic)-melil ]-cef-3-em-4carboxilat sau HI, utilizând clorură de

2- (2-aminotiz.ol-4-il )-2-metoxiiminoacetil clorhidrat (izomerul anti din exemplul 14)

La o soluție din 108 ml acetonă și 40.5 ml apă, prerăcită la l()C, se adaugă 7amino-[( I -metil -1 -pirolidinic)-metiI)-cef-

3- em-4-carboxilat sau HI (13,5 g) (0,0317 moli). //H-ul suspensiei se ajustează la 7.0, utilizând 2,7 de NH₄OH 14%. La temperatura dc IOC se adaugă, în porțiuni, timp de 60 min. 13,05 g (0,015 mol) clorură de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2metoxiimino acetic clorhidrat, în timp ce se utilizează 27 ml NH₄CH 14%, pentru a menține un pH de 6,3...7,0 pe timpul adăugării primei jumătăți și la pH=6,1...6,6 pe timpul adăugării celei de-a doua jumătăți. Amestecul de reacție se agită la temperatura ambiantă, timp de 30 min. Apoi, amestecul de reacție este curățat prin filtrare și spălare cu 6 ml acetonă/apă 2:1, apoi, la filtrat, se adaugă 15 ml H₂SO₄6N. cu încetul, pentru a ajusta pH-ul la 1,87...1.90. După agitare.

Sin izomer sin al cefepimei (exemplul 9) Anti izomer al cefepimei (exemplul 17)

Spectrul RMN de proton al izomerilor sin și anti metoximei cefepim, sub formă de săruri diclorhidrat, a fost realizat pe un spectometru Bruker AMX-400 FT RMN, utilizând dimetilsulfoxid deuterat c: sol timp de 1 h. insolubilele se filtrează și precipitatul se spală cu 21 ml acetonă/apă 2:1 și apoi cu 30 ml de apă. La filtrat se adaugă I I de acetonă de-a lungul a 30 min și amestecul se agită la 5...8C. timp de 40 de min. Produsul se colectează prin filtrare și se spală de două ori cu 24 ml acetonă/apă 4:1. 60 ml de acetonă și se usucă sub vid pentru a da o cantitate de 20.64 g (116% din greutatea stoichiometrică anti - cefepimă sub formă dc sare sulfat (95.4% puritate prin HPLC).

Spectrul ‘H-RMN coincide cu structura mm-ccfepim. conținând circa 3 moli de săruri dc amoniu.

Exemplul 19. Comparația între un produs din exemplul 9 (cefepim izomer sin) și un produs din exemplul 17 (cefepim izomer anti arată următoarele diferențe în caracteristicile fizice:

Cromatografia lichidă de înaltă presiune izomerilor cefepim a fost realizată pe o coloană Waters Bondapack C,_s (3.9 x 300 mm), utilizând un sistem de amestec de solvenți din 1000 ml de apă, conținând 2,88 g (0,013 moli) sare de sodiu a acidului heptan sulfonic și ;?H-ajustat la 4,0, cu acid acetic, și 100 ml acetonitril la o viteză a curentului de 2,0 ml/min. Produșii au fost vizualizați cu un detector cu lungime de undă variabilă Water Model 430, fixată la 254 pentru a da următoarele rezultate:

Timp de reținere (minute)

10,5

37,8 vent. Maximele raportate sunt calculate ținând seama de DMSO la 2.49. Sistemul de numerotare, prezentat mai jos în formulă și tabel sunt numai cu titlu de conveniență.

) Legătura ondulată denotă i/.oinerti sin și anti ntetoxiniino.

Tabel comparativ al deplasărilor chimice în RMN de proton (ppm)

Indicator	Cefepim sin	Cefepim anti
C2-H,	4.04. 3.65	4,02. 3.65
C,-H	5.33	5.3 |
C?-H	5.88	5.85
c,,-h2	4.60. 4.3 1	4,39, 4.30
c12-h.	2.93	2,93
c,.-h4	3.7. 3.4	3,6. 3,3
c,4-h4	2.10	2,10
c,s-h4	6.88	7,57
C20-Hț	3.92	4,05
NH	9,83	9,56
NH.	8,60	8,70

Spectrele 'H RMN ale celor doi izomeri metoximă ai cefepim, așa cum se prezintă mai sus, sunt semnificativ diferite. Ciclul tiazolic CH(18) al izomerului sin - (Z) metoximă, la 6,88 ppm se deplasează în câmp la izomerul anti - (E) metoximă CH(18) la 7,57.

Exemplul 20. Acid sin 2-(2-aininotiazol-4-il)-2-nietoxiimino acetic sau clorhidrat într-un amestecător, sub azot, se macină, timp de 15 min, 85,3 g (424 mmol) acid sin 2—(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetic în 570 ml diclormetan, suspensia fină rezultată se diluează cu 100 ml diclormetan și se transferă sub azot într-un reactor Buchi, de I 1, cu manta. Reactorul se presurizează cu azot 0,35

Kg/cm² și amestecul se agită la 375 rot./min și se răcește la -2°C. în spațiul superior al reactorului se introduce 15,4 g (424 min.

2”C.

0“C.

mmoli) acid clorhidric, la 0,2 g pe Are loc o ridicare de temperatură de Amestecul se agită încă 30 min, la se filtrează și se spală cu 350 ml diclormetan sub azot. Solidul se usucă sub vid. la 45°C. timp de 18 h. Compusul obținut este o pulbere alburie (I 10,9 g, 111% randament necorectat).

Analiza pentru C₆H_XN,O,SC1:

- calculat: C=30,32; H=3,39; N= 17,68; S=l3,49; Cl = 14,91;

- găsit: C=29,37; H=3,17; N= 16,34; S=I2,7O; 0 = 16,99.

Ή RMN (DMSO-d₆) δ: 4,05 (s, 3H, CH_ț),

5,9 (s, corespunzând la 15 moii% CH₂CL rezidual, 7,1 (s, IH, C-5H). Se observă semnale de asemenea 4,18 (s. 3H, CH,) și 7,7 (s. IH, C-5H), corespunzând la circa 2% izomer-anti.

Exemplul 21. Acid sin-2-(2-aininotiaz.ol-4-il)-2-metoxiimino acetic clorhidrat g (124 mmoli) de acid sin 2-(2aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetic în 125 ml acetonitril sub azot se titrează cu soluție 1.39 M de HCI în 89.2 ml (123,9 mmoli) acetonitril și se menține între 10 și I5C. Amestecul se agită încă 30 min. la o temperatură între 10 și 15’C, se filtrează și se spală cu 200 ml acetonitril sub azot. Solidul se usucă sub vid la 45C. timp dc 3h. Compusul dorit este o pulbere alburie (29,5 g, 97.4% randament necorectat).

Ή NMR (CD.OD) S: 2,05 (s. 13% greutate/greutate. acetonitril rezidual), 4,1 (s. 3H. CH,), 7.1 (s. IH, C-5 H).

Semnalele se observă, de asemenea, la 4,2 (s, 3H. CH,) și 7,8 (s, IH. C-5H) corespunzând la circa 0,5% izomer-anfi.

Exemplul 22. Sin clorură de 2-(2aminoatiz.ol-4-H)-2-metoxiimino acetil clorhidrat

56,24 g (210 mmoli) acid sin 2-(2aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic clorhidrat (conținând aproximativ 11% greutate/greutate acetonitril rezidual) în 430 ml diclormetan, se macină sub azot, timp de 3 min. într-un amestecător, apoi se răcește la -33°C si se transferă sub azot peste o suspesie de reactiv Vilsmeier, cu agitare, de asemenea, la -35°C. Suspensia de reactiv Vilsmeier a fdost preparată prin agăugarea 28,2 g (221 mmoli) de clorură de oxalil, în porțiuni, la o soluție din 16,89 g (231 mmoli) dimetilformamidă în 300 ml diclormetan la temperatura de 0_oC. în timpul adăugării temperatura de reacție crește la -28_OC. După adăugare, amestecul de reacție se însămânțează cu produs. După încă 2,5 h, la temperatura între -35°C, amestecul se filtrează și precipitatul filtrat se spală cu 200 ml dicolrmetan. sub azot. Prin precipitat se trece azot timp de 12 h. Compusul dorit se obține sub forma unei pulberi alburii (42.9 g. 72% randament).

Ή RMN (CD,OD) : 4,06 (s, 3H. CH,). 7,12 (s. IH. C-5H). Se observă semnale la 7,18 corespunzând la circa 5% sau clorhidrat a acidului și la 7.80 (m, c-5H) corespunzând la circa 0.5% izomer anti. După tratare cu dielilamina în acetonitril. analiza HPLC arată produsul dorit (izomer sin. sub forma derivatului său dielilamidă) cu un timp de retenție de 9.6 min. sarea clorhidrat a acidului cu un timp de retenție de 2.8 min și izomerul anti (sub forma derivatului sau dietilamidă) cu un timp de reținere de 16,4 min. Raportul între izomerul sin, sarea clorhidrat a acidului: izomerul anti este de 90:5:<l.

Exemplul 23. Clorurâ de sin 2-(2-aminotiaz.ol-4-il)-2-inetoxiiminoacetil clorhidrat

84.7 g (421 mmoli) acid sin 2-(2-aminotiazol-4-il)-metoxiimino acetic în 570 ml diclormetan se macină sub azot, timp de 20 min, într-un amestecător. Suspensia fină rezultată sae diluează cu 100 ml diclormetan și se transferă sub azot într-un reactor Buchi, de 1 1, cu manta. Reactorul se presurizează cu azot (0,35 kg/cm²) și amestecul se agită la 375 rot/min și se răcește la -2C. în partea superioară a reactorului se introduc 15,3 g (421 mmoli) acid clorhidric la 0,2 g pe min. Există o ridicare a temperaturii cu 2°C. Amestecul se mai agită încă 30 min, la 0°C. se amestecă 3 min în amestecător, apoi se răcește la 35°C și se transferă sub azot, în timp de 5 min, la o suspensie de reactiv Vilsmeier, sub agitare la temperatura de -35°C. Suspensia de reactiv Vilsmeier se prepară prin adăugare de 56,1 g (439 mmoli) clorură de oxalil, în porțiuni, la o soluție din 33,8 g (462 mmoli) dimetilformamidă în 880 ml diclormetan, la 0°C, urmată de răcire la -35°C. în timpul adăugării temperatura de reacție se ridica la -28°C. După adăugare, amestecul de reacție se însămânțează cu produs, După încă 2,5 h, la o temperatură între -28C și -33C. amestecul se filtrează și precipitatul filtrat se spală cu 350 ml diclormetan sau azot. Prin precipitat, se trece azot timp de 30 min. apoi solidul se usucă, sub vid. la temperatura camerei, timp de 12 h. Compusul dorit se obține sub forma unei pulberi alburii (95.2 g. 89 randament necorectat).

Analiza pentru C_hH₇N_;O,SCL:

- calculat: C=28.14; H=2.75: N= 16.41; S= 12,52: 0=27.68;

- găsit: C=28.11; H=2.62: \=I6.2O: S= 12.22; 0 =26.74.

IH NMR (CD.OD) δ: 4.06 (s, 3H. CH,). 7.12 (s, IH. C-5H).

S-au observat, de asemenea, semnale la 7.18 (s. C-5H). corespunzând la circa 4% sau clorhidrat a acidului, și la 7.80 (s. C5H). care corespunzând la circa 2%, izomer anti. După tratare cu dietilamină în acetonitril, analiza HPLC a arătat compusul dorit sub forma derivatului său dietilamidă) cu un timp de reacție de 9.6 min, acidul de plecare cu un timp de retenție de 2,8 min și izomerul anti (sub forma derivatului său dietilamidă) cu un timp de retenție de 16,4 min. Raportul izomerului sin: acidul inițial: izomer anti este 90:4:2.

Exemplul 24. Prepararea 7-((2-(2aininotiazol-4-il )-2-( Z)-metoxiiminoace tain idă ]-3-[ (1 -metil-/ -pirolidinio)-tnetil]cef-3-em-4-carboxilat diclorhidrat hidrați

15.01 g (35,29 mmoli) 7-amino-3-[( 1 metil- l-pirolidin io)-metil ]cef-3-em-4-carboxilat iodhidrat se dizolvă gradat în 60 ml de apă, în timp ce se menține /?H-ul sub 6,5, utilizând trietilamină. Se adaugă 120 ml și soluția apoasă acetonică rezultată se răcește între -15 și -20C. în timp ce se menține /jH-uI sub 7,5 și peste 5. utilizând un autotitrator Radiometer ABU

80. umplut cu trietilamină. fixat la /?H=6.5. ca punct final, se adaugă 14,6 g (activ))(45,4 mmoli) clorură de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino-acetil clorhidrat în timp de 2 h și 7 min. Amestecul de reacție este lăsat să se încălzească gradat de la 120 la 5°C. în timp ce acilarea se completează (așa cum se indică prin HPLC). apoi amestecul de reacție se filtrează pentru separare.

Filtratul se acidulează cu 17.6 ml (0.212 moli) acid clorhidric I2N. apoi se adaugă 210 ml acetonă pentru a iniția cristalizarea.

Suspensia se agilă timp de 1.25 li. apoi se diluează cu încă 195 ml acetonă. Suspensia se răcește la ()-5”C se agită timp de 0.75 h și apoi se filtrează. După filtrare sub vid, precipitatul umed se spală cu acetonă și se usucă sub vid la 45”C peste noapte. Forma diclorhidrat hidrat a compusului dorit se izolează cu o puritate de 95,5% (12,8 g. 63.8% randament stoichiometric în greutate).

Exemplul 25. Prepararea 7-[2-aminotiazol-4-il)-2-(Z)-metoxiiminoacetamido]-3[(/ -metil-1 -pirolidinio)-metil ]-cef-3-emcarboxilat diclorhidrat hidrați

La o soluție rece (-30°C) de 120 ml acetonă și 40 ml apă se adaugă simultan și separat pe o perioadă de 30 min 15,0 g (35,0 mmo: 7-amino-3-[l-metil-1-pirolidinio)-metil]-cef-3-em-4-carboxilat iodhidrat și 10,49 g (activ) (40,9 mmoli) sin clorură de 2-(2-aminotiazoI-4-il)-2-metoxiiminoacetil clorhidrat. /?H-uI reacției este menținut între 5,5- și 7,0, utilizând un autotitrator Radiometer ABU 80, umplut cu trietitilamină, fixat la punct final 6,5 și temperatura se menține între -20 și -40°C. Odată cu adăugarea reactanților, terminată, suspensia subțire, opacă, se încălzește la 0...5°C și se agită până când solidele se dizolvă (20 min), moment la care cromatografia lichidă de înaltă performanță indică, că acilarea este completă. Apoi amestecul de reacție este filtrat pentru purificare.

Filtrului se acidulează cu 17,6 ml (0,212 moli) acid clorhidric 12N, apoi se adaugă 150 ml acetonă pentru a iniția cristalizarea. Suspensia se agită I h. apoi se diluează suplimentar cu încă 315 ml acetonă, de-a lungul a 30 min. se agită 30 de min, la temperatura camerei cu 250 ml acetonă și se usucă, sub vid, la 45”C. Compusul dorit se izolează sub forma sării sale diclorhidrat hidrat cu o puritate de 94,9% (17.68 g, 87,7% randament stoichiometric în greutate). Conținutul dc apă. determinat prin metoda Karl Fischcr. este de 4.45%.

Exemplul 26. Prepararea 7-[2-(2-aminotiaz.ol-4-il )-2-(7,)-metoxiiminoacetamido]-3-/( I -metil-l -pirolidinic)~metil]-cef3-em-carhoxiIat diclorhidrat hidrați

14.75 g (34.7 mmoli) 7-amino-3-[lmetil -1 -pi rol idi ni o-meti l]-cef-3-em-4-carboxilat iodhidratse dizolvă, cu încetul. în 60 ml apă. la temperatura camerei. în timp ce pH-ul este menținut sub 6.5. utilizând trietilamină. Soluția roșie portocalie se răcește la 0...5C și se decolorează, utilizând 3 g cărbune, activ. Cărbunele se filtrează și soluția ușor de culoarea chihlimbarului se depozitează la 0...5C. Turta de cărbune se spală cu 22.3 ml apă. Apa de spălare se combină cu 60 ml acetonă și soluția apoasă acetonică se răcește la -30^l’C. Menținând temperatura între -20 și -30^l’C și menținând />H-ul între 5,5 și 6.5. utilizând un Radiometru ABU 80, autotritatror, umplut cu trietilamină, fixat la /?H=6,5 ca punct final, se picură continuu soluția decolorată de 7-amino-3-[(l-metil-l-pirolidinio)metil]-cef-3-em-4-carboxilat peste soluția rece de acetonă apoasă rezultată de la spălarea turtei de cărbune, în timp ce se adaugă 9,06 g (activ) (35,4 mmoli) sin clorură de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil clorhidrat și 180 ml acetonă (curent continuu). Odată terminat adăugarea reactantului, amestecul de reacție se încălzește la 0...5°C și se lasă sub agitare până când solidele se dizolvă. Când acilarea este terminată (așa cum indică HPLC). amestecul de reacție se purifică prin filtrare.

Filtratul se acidulează cu 17,6 ml (0.212 moli), acid clorhidric 12N, apoi se diluează la temperatura camerei cu 690 ml acetonă, pe timpul unei ore și se ține la tempratura camerei timp de o oră. Produsul se filtrează sub vid. se spală cu 250 ml acetonă, apoi sc usucă sub vid. la aproximativ 45C. timp de 13 h. Compusul obținut care izolează are o puritate de 89.6% (15,44 g: 76,4% randament stoichiometric în greutate). Conținutul de apă determinat prin metoda Karl Fischer este de 4.07%.

Exemplul 27. Prepararea 7-[2-aminofiazol-4-il)-2-(7)-metoxiiminoacetamido]-3-[( 1metil-1 -pirolidionio)-metil J-cef-3-em-carhoxilat diclorhidrat hidrați

La o soluție rece (-30C) din 120 ml acetonă și 40 ml apă se adaugă, simultan și separat, sub formă solidă, timp de 30 min. 14,34 g (43,0 mmoli) 7-amino-3-[ 1 metil-1 -pirolidinio)-metil]-cef-3-em-4-carboxilat clorhidrat și 11,01 g (activ) (43,0 mmoli) sin clorură de 2-(2-aminotiazol-4il)-2-metoxiimino acetil clorhidrat. pH-ul reacției se menține între 5,5 și 7,0, utilizând un Radiometru ABU 80 autotitrator, umplut cu trietilamină, fixat la /?H=6.5, punct final, și temperatura se menține între -20 și -40°C. Odată adăugarea de reactant. terminată, suspensia subțire, opacă, rezultată, se încălzește la 0...3°C și se agită până când solidele se dizolvă (20 min). moment la care cromografia lichidă de înaltă performață indică faptul că acilarea este completă. Amestecul de reacție se filtrează pentru purificare. Filtratul se acidulează cu 21,4 ml (0,237 mol) acid clorhidric I2N, apoi se adaugă 75 ml acetonă - pentru a iniția cristalizarea. Suspensia de cristalizare se agită timp de 1 h, apoi se diluează cu 505 ml acetonă, pe o perioadă de 30 min. După agitare, timp de 30 min. la temperatura camerei, suspensia se răcește la O...5°C, timp de o oră și se filtrează. Produsul se spală cu 250 ml acetonă și se usucă sub vid la 45C. Compusul numit se izolează sub forma sării sale diclorhidrat hidrat cu o puritate de 93.5% (18.81 g, 85,1% randament sloichiomelric în greutate). Conținutul de apă determinat prin metoda Karl Fischer este de 4,2%.

Exemplul 26; Transformarea cefepimei diclorhidrat monohidrat în cefepimă diclorhidrat dihidrat

300 cefepim diclorhidrat monohidrat (putitate prin HPLC 99.9%, KF 3.8%) sc dicolvă în 1200 ml de apa deionizată. Se adaugă 132 ml (1.5 echivalenți) acid clorhidric 6N. Soluția se filtrează și se spală cu 300 ml apă deionizată.

La soluția filtrată se asigură 1500 ml acetonă. în picătură, timp de 20 min, se sdaugă 4000 ml acetonă suplimentară. Soluția se menține la punctul de ceață până când se formează cristale abundente de dihidrat (cu prin analiză microscopică; se poate face la dorință însămânțare la punctul de ceață). Se mai adaugă 8000 ml acetonă, pe o perioadă de 25 min. Suspensia consistentă se agită, timp de o oră, la 25C.

Forma cristalină s-a confirmat a fi dihidrat (are) prin analiză microscopică, comparând cristalele cu o probă autentică. Suspensia se filtrează și se spală cu 2 x 1500 ml acetonă. Precipitatul se usucă sub vid la 40°C, timp de 15 h. Cantitatea de cefepim diclorhidrat dihidrat este de 305,10 g (98,6%) puritate 99.0% prin HPLC, KF 6,5%.

Exemplul 29. Transformarea cefepimei diclorhidrat în cefepim diclorhidrat monohidrat în 75 ml de apă deionizată se dizolvă 15,0 g cefepimă diclorhidrat dihidră (puritate prin HPLC 99,2%, KF 6,4%). Se adaugă 0,9 ml (0.2 echivalenți) acid clorhidric 6N. Soluția se filtrează printr-un filtru de 45p. Se adaugă. în picături, 200 ml acetonă la soluția filtrată, pe timpul a 20 min. pentru a da o soluție tulbure (la acest punct se poate face la dorință însămânțare). Fără menținere la acest punct se adaugă încă 400 ml acetonă. în picătură, de-a lungul a 40 min. Suspensia se răcește pe o baie de gheață, la 0 până la 5C. timp dc I h.

Forma cristalină s-a confirmat a fi monohidrat prin analiză micoscopică. comparând cristalele cu probă autentică. Suspensia se filtrează și se spală cu 2 x 60 ml acetonă. Precipitatul se usucă la 40C, sub vid. timp de 15 h. Cantitatea de cefepimă diclorhidrat monohidrat este de 13.28 g (91.8%) și structură a cristalelor este confirmată ca fiind aceeași cu cea descrisă în brevetul SUA 4910301.

Exemplul 30. Prepararea 7-[2-(2-aminotiaz.ol-4-il)-2-(Z)-metoxiiminoacetamido]-3[(I -metil-1 -pirolidinio)-metil ]-cef-3-em-4carhoxilat diclorhidrat hidrat

La o soluție rece (-22°C) din 120 ml acetonă și 40 ml de apă se adaugă simultan și separat sub formă de solide, timp de 25 min. 14,67 g (activ) (0,0345 mol) 7amino-3-[ 1 -metil-1 -pirolidinic)-metil]-cef-3em-4-carboxilat iodhidrat și 9.93 g (activ) (0.0388 mol) sin clorură de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiimino acetil clorhidrat. /?H-ul reacției se menține între 5,0 și 7.0, utilizând un Radiometer ABU 80 autotitrator, umplut cu trietilamină, fixat la /?H=6,5, punct final, și temperatura se menține între -20 și -30^uC. Odată cu adăugarea reactanților. terminată, suspensia opacă, rezultată, se încălzește la 0...5°C și se agită până ce se dizolvă solidele, punct la care cromatografia lichidă de înaltă presiune indică faptul că acilarea este completă. Amestecul de reacție se purifică prin filtrare și filtratul se împarte în două porțiuni egale.

Metoda A. O porțiune din filtratul de mai sus se acidulează cu 8,8 ml (0,106 mol) acid clorhidric 12N și se diluează cu 114 ml acetonă, până când filtratul se tulbură. Filtratul sc însămânțează cu 0,5 g cristale dc cefepim diclorhidrat dihidrat și suspensia sc încălzește la 40C, timp dc aproximativ 3 h. Amestecul se răcește la ()...5C. timp de I h și se filtrează. Produsul se spală cu acetonă și se usucă sub vid. la temperatura camerei, Sarea diclorhidrat a compusului dorit cristalizează cu puritate 93.3% (7,34 g. 67,3% randament stoichiomctric în greutate). Conținutul de apă determinat prin metoda Karl Fischer este de -4.1¾ și analiza F'f-IR (Reflectanța difuză cu KBr) cu maxime de absorbanță la 3574 cm'¹ și 3432 cm¹, indică produsul ca fiind un amestec al formelor dc monohidrat (cristale granulare) și dihidral (cristalele acidulare) din compusul dorit.

Metoda B. A doua porțiune de filtrat se acidulează cu 8.8 ml (0.106 ml) acid clorhidric 12N și se diluează cu 206 ml acetonă de-a lungul unei ore. Suspensia se menține până se observă cristalizarea, apoi aceasta se răcește la 0...5°C și se menține lh. Suspensia se filtrează și produsul se spală cu acetonă și se usucă sub vid la 45°C. Sarea diclorhidrat a compusului dorit cristalizează cu puritate 93,3% (0,06 g, 85,3% randament stoichiometric în greutate). Conținutul de apă prin analiza Karl Fischer este de 4,6% și analiza FT-IR (Reflectanța difuză cu KBr) indică că produsul este format monohidrat a compusului dorit cu mai puțin de 0,4% din forma dihidrat.

Exemplul 31. Prepararea -7-[2-aminotiazol-4-il)-2-(Z)-metoxiiminoacetamido]-

3- [( 1 -metil-1 -pirolodonio)-metil]-cef-3-em-

4- carboxilat diclorhidrat hidrat

La o soluție rece (-22°C), din 120 ml acetonă și 40 ml de apă, se adaugă simultan și separat, sub formă de solide, timp de 25 min, 14,61 g (activ) (0,0344 mol) 7-amino-3-[ I -metil-1 -pirolidinio)metil]-cef-3-em-4-carboxilat iodhidrat și 9.94 g (activ) (0.0388 mol) sin 2-(2-aminotiazoi-4-il)-2-metoxiimino acetil clorhidrat; pH-ul reacției se menține între 5,0 și 7.5. utilizând un Radiometer ABU 80 autotitrator, umplut cu trietilamină. fixat la /?H=6,5. punct final și temperatura se menține între 20 și -30C. Odată terminată adăugarea reactanților. suspensia opacă rezultată se încălzește la Ο...-30'’C și sc agită până cc se dizolvă solidele, punct la care cromatografia lichidă dc înaltă presiune indică faptul că acilarea este completă.

Amestecul de reacție se purifică prin filtrare și filtratul să se împarte în două porțiuni egale.

Metoda A. O porțiune din filtratul de mai sus se acidulează cu 11.7 ml (0.1404 mol) acid clorhidric 12N și se adaugă acetonă filtratului, cu agitare, până când filtratul se tulbură.

Filtratul se însămânțează cu 0,3 cristale de cefepim diclorhidrat dihidrat și suspensia se încălzește la 50°C, timp de aproximativ 1 h.

Amestecul se răcește la temperatura camerei, se diluează cu acetonă și se agită timp de 15 h. Suspensia se încălzește din nou Ia 40°C, timp de 15 h. Suspensia se încălzește din nou la 40°C, timp de I h și se diluează cu acetonă și se agită timp de 15 h. Suspensia se încălzește din nou 40°C, timp de 1 h și se diluează cu acetonă.

Se folosește o cantitate totală de 280 ml acetonă pentru cristalizarea produsului.

După răcirea graduală a amestecului la 0...-3°C, timp de I h, suspensia se filtrează, se spală cu 125 ml acetonă și produsul se usucă, sub vid, la 45°C. Compusul dorit, cefepim diclorhidrat dihidrat se izolează cu o puritate 97,8% (8,19 g; 80,9% randament stoichiometric în greutate). Conținutul de apă prin metoda Karl Fischer este de 6,5% și analiza FT-IR (Reflectanța difuză cu KBr) indică maxime de absorbanță la 3574 cm', care confirmă produsul ca fiind forma dihidrată (cristale acidulare).

Metoda B. A doua porțiune de filtrat se acidulează cu 14,6 ml (0,1752 mol) acid clorhidric 12N și sc adaugă acetonă filtratului, cu agitare, până când sc tulbură. Filtratul se însămânțează cu 0,3 g cristale cefepim diclorhidrat dihidrat și suspensia se agită, timp de aproximativ 1.5 h. la temperatura camerei. în continuare, amestecul se diluează cu acetonă, sc agită la temperatura camerei, timp de 15 h și apoi sc încălzește la 40C. timp de I h. Sc adaugă suplimentar acetonă, pentru a dilua amestecul și a totaliza o cantitate dc 231 ml acetonă. După răcirea graduală. la O...5C, timp de 1 h, produsul se colectează prin filtrare, se spală cu 125 ml acetonă și se usucă, sub vid. la 45C. Compusul dorit, cefepim diclorhidrat dihidrat. se izolează cu puritate 96.3% (8.68 și 85.7% randament stoichiometric în greutate). Conținutul de apă. determinat prin metoda Karl Fischer este 6.7% și analiza FT-IR (Reflectanța difuză cu KBr) indică maxime de absorbanță la 3574 cm'¹ și 3432 cm'¹, care confirmă produsul ca fiind forma dihidrată (cristale acidulare).

Claims (16)

1. Revendicări

   I. Procedeu pentru prepararea unui antiobiotic, cefepim dihidroclorură hidrat substanțial lipsit de izomerul anti și izomerul D² caracterizat prin aceea că se supune reacției un derivat sililat de 7-amino-3-[ 1 metil-1 -pirolidinio) metil]-cef-3-em-4carboxilat cu izomerul sin al clorhidratului clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil, substanțial lipsit de izomerul anti, în mediu de solvent organic inert, urmată de adăugarea a mai puțin de un echivalent molar de bază și apoi o cantitate suficientă de apă la amestecul de reacție pentru a se produce o soluție difazică organică - apoasă, și apoi adăugarea unei cantități suficientă de acid, sau o sare netoxică solubilă a acestuia, la soluția apoasă separată.
2. 2. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că pentru prepararea izomerului sin al clorhidratului clorurii de 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetil clorhidrat practic lipsit de izomer anti. sc supune reacției sarea clorhidrat a acidului anhidru al izomerului sin al acidului 2-(2-aminotiazol-4-il)-2-metoxiiminoacetic cu un amestec care conține cel puțin un echivalent molar de clorură dc oxalil și cel puțin un echivalent molar sau un mic exces de dimetilformamidă față de cantitatea dc clorură de oxalil. într-un solvent organic inert la o temperatură mai mică 10 C.
3. 3. Procedeu, conform revendicări 1, caracterizat prin aceea că pentru prepararea derivatului sililat se supune reacției sarea 7-amino-3-[ I -metil-1 -pirolidinio) metil]-cef-3-em-4-carboxilat într-un solvent organic inert cu un agent de sililare.
4. 4. Procedeu, conform revendicării 1, c aracterizat prin aceea că acidul este acid clorhidric pentru a produce antibioticul.
5. 5. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, acidul este acidul sulfuric, iar în acest caz procedul mai cuprinde neutralizarea sării sulfat rezultate cu o bază urmată de adăugarea unei cantități suficiente de acid clorhidric pentru producerea antibioticului.
6. 6. Procedeu, conform revendicării 5 caracterizat prin aceea că baza este o rășină schimbătoare de ioni slab bazică.
7. 7. Procedeu, conform revendicării 2, caracterizat prin aceea că, cantitatea de clorură de oxalil este de 1,0 până la aproximativ 2,0 echivalenți molari și cantitatea de dimetilformamidă este într-un mic exces echimolar față de clorură de oxalil.
8. 8. Procedeu, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că, cantitatea de clorură de oxalil este de 1,05 echivalenți molari și cantitatea de dimetilformamidă este de 1.075 echivalenți molari față de sarea clorhidrat a acidului anhidru. 5
9. 9. Procedeu, conform revendicării 2.

   caracterizat prin aceea că temperatura este de aproxomativ -15 până la -40C.
10. 10 greutate apă.

    15. Procedeu, conform revendicării I. caracterizat prin aceea că antibioticul obținut este diclorhidratul inonohidrat dc cefepim.

    10. Procedeu, conform revendicării 3. caracterizat prin aceea că agentul de sililare este un amestec de trimetilclorsilan și hemametildisilazan.
11. 11. Procedeu, conform revendicării caracterizat prin aceea că baza este N mclihnorfolină sau trietilamină.
12. 12. Procedeu, conform revendicării 10. caracterizat prin aceea că, cantitatea de agent de sililare este de aproximativ 2,0 până la aproximativ 2.5 echivalenți molari.
13. 13. Procedeu, conform revendicării 1,2 sau 3 caracterizat prin aceea că solventul organic inert este acetonitril sau diclormetan.
14. 14. Procedeu, conform revendicării 1. caracterizat prin aceea că antibioticul obținut conține de la 2.5% până la 7,0% în
15. 15
16. 16. Procedeu, conform revendicării I.

    caracterizat prin aceea că antibioticul este diclorhidratul dihidrat de cefepim.