RO107075B1 - Recipient pentru imbuteliere, la rece, a unor produse alimentare, lichide - Google Patents

Description

Invenția se referă la un recipient destinat îmbutelierii, la rece, a unor produse alimentare, lichide care supuse unui tratament de pasteurizare pot fi păstrate o perioadă îndelungată la raft

Produsele alimentare lichide cuprind sucurile de fructe, băuturile, amestecurile de sucuri în băuturi cu sau fără substanțe conservante. Ca exemple sunt produsele obținute din citrice, precum sucul de portocale și produsele cu aromă de citrice cu sau fără substanțe conservante, cum sunt benzoatul de sodiu și sorbatul de potasiu, produsele obținute din fructe, precum băuturile și sucurile de grapefruit, mere sau căpșuni, sucurile din legume și cocteiluri din legume. Produsele alimentare lichide includ, de asemenea, produsele lactate, cum este laptele, precum și alte produse alimentare lichide, cum sunt sosurile, budincele, cremele, siropurile și supele la care se pot adăuga produsele neacidulate, cu conținut scăzut de alcool, cum sunt băuturile răcoritoare din vin de citrice.

Până în prezent, pentru păstrarea acestor produse au fost utilizate foarte multe tipuri de recipiente, între care cutii de tablă, sticle și recipiente din material plastic și din carton. Deși recipientele din material plastic și cele din carton sunt, în general, mai ieftine decât cele din sticlă și din tablă, totuși se pune problema ca recipientele din material plastic sau carton să asigure o durată de păstrare corespunzătoare la raft a fi necesară asigurarea unor condiții de refrigerare. Pentru eliminarea drojdiilor, mucegaiului și bacteriilor din produsele alimentare lichide acestea sunt tratate în diverse moduri. în cazul în care, după efectuarea tratamentului, produsele mai conțin asemenea microorganisme, degradarea va avea loc repede. Chiar și atunci când microorganismele din sucuri și alte băuturi sunt distruse prin pasteurizare cu microunde sau cu raze gama, există totuși pericolul contaminării lor din atmosferă sau din reci2 pient în timpul umplerii lor.

Una din metodele de tratament utilizată în mod obișnuit poate fi denumită metoda umplerii fierbinți. Produsul este pasteurizat la circa 90,56°C, turnat în recipiente la 87,78°C, apoi conteinerele umplute sunt închise etanș și răsturnate pentru a steriliza capacul cu produsul fierbinte și răcite la temperatura mediului ambiant. Deși metoda umplerii fierbinți este larg utilizata, aceasta prezintă o serie de dezavantaje. Se remarcă, în primul rând, faptul că necesită recipiente speciale și scumple, datorită temperaturii la care are loc umplerea. De exemplu, cum se utilizează în mod obișnuit, un recipient de carton cu șase straturi, inclusiv straturi succesive din polietilenă, un strat de legătură cu rol de barieră, un baraj din folie de aluminiu, un alt strat de legătură, carton și polietilenă. Stratul de legătura cu rol de barieră este necesar, deoarece, altfel, datorită temperaturii ridicate de umplere straturile de polietilenă și de folie se vor dezlipi. Temperatura de umplere este dezavantajoasă în cazul unor produse, precum sucul de portocale, care se deteriorează rapid din cauza oxidării la temperatura ridicată, rezultând o rapidă degradare a aromei. Există, de asemenea, o tendință către spumare și stropire. Dar poate că cea mai serioasă problamă consta în faptul că, după răcire, se produce o depresiune care determină necesitatea unei închideri deosebit de etanșe, deoarece în caz contrar, aerul întră în conteiner, aducând cu el microorganisme care vor produce degradarea produsului. De exemplu, dacă sucul de portocale este introdus prin mertoda umplerii fierbinți într-un recipient din carton cu partea de sus învlinată, cum sunt cele folosite în mod obișnuit pentru lapte, adezivul folosit pentru fixarea părții superioare care este detașabilă pentru o forma o gură de golire, va fi total necorespunzător față de depresiunea ce se formează după umplere. Principala zonă prin care este posibilă păstrarea aerului și microor107075 ganismelor este cea situată în centrul părții superioare înclinate, sau prin zonele laterale de jos către centru. In cazul că se recurge la o etanșare foarte puternică atunci apare dezavantajul ca este dificil sau chiar imposibil pentru cumpărător să deschidă partea superioară înclinată astfel, încât sa formeze un cioc de turnare. Problemele umplerii la cald pot fi evitate prin umplerea la rece când produsul este pasteurizat la

85...90°C și răcit pentru umplere la temperatura mediului ambiant într-un ambalaj nesterilizat în acest caz produsul trebuie sa fie ținut la rece tot timpul și, de obicei, are o durată de păstrare de două săptămâni. Umplerea la rece poate fi utilizată și în cazul utilizării de substanțe conservante care se adaugă în produs, cum ar fi benzoatul de sodiu sau soibatul de potasiu. Băuturile sunt stabile timp de trei până la șase luni la temperatura camerei însă sucurile trebuie să fie ținute la rece, deoarece substanța conservantă nu împiedică dezvoltarea microorganismelor și nu le distruge. Daca conținutul inițial de microorganisme este prea ridicat, substanțele conservante nu pot opri dezvoltarea lor rapidă și se produce degradarea. O carcateristică favorabilă a tehnologiei de păstrare cu substanțe conservante este aceea că produsul poater să fie ambalat în orice fel de conteinere. O caracteristică nefavorabilă este aceea că substanțele conservante, utilizate în proporție de sub 500 ppm, sunt ineficiente, iar peste acest nivel imprimă un anumit gust produsului.

Cea mai nouă modalitate de conservare este cunoscută sub numele de metodă aseptică”. Acesta metodă prevede umplerea unui produs presterilizat într-un ambalaj prestrilizat, sub o atmosferă sterilizată, produsul este pasteurizat la 90°C, timp de 15 s și răcit ia temperatura mediului ambiant pentru umplere, iar ambalajul este tratat cu apă oxigenată sau cu abur înaintea umplerii, produsul ce urmează să fie ambalat se află într-o autoclavă la o presiune mai mare decât presiunea atmosferică.

Ca exemplu de produse ambalate în condiții aseptice se poate da pachetul BricK, precum și unele budinci ambalate în recipiente din material plastic, Acestă metodă este însă foarte complexă, necesită investiții mari, cheltuieli ridicate de întreținere și, în general, asigură o viteză redusă de lucru a benzii.

Deși post-pasteurizarea sau sterilizarea după umplere și astupare se utilizează în industria berii și pentru unele băuturi acidulate care conțin sucuri, acestă metodă de lucru presupune utilizarea unor recipiente din sticlă sau din metal. Se pare că nu s-a realizat încă un recipient din material plastic sau din carton acoperit cu material plastic care să permită îmbutelierea la rece a produselor alimentare lichide și sterilizarea acestora după umplerea și astuparea recipientului.

Problema tehnică ce trebuie rezolvata prin invenție constă în realizarea unui recipient de carton cu capace rabatabile, înclinate, destinat ambalării și păstrării unor produse alimentare lichide, la care sistemul de închidere a capacelor să fie conceput astfel, încât să realizeze o etanșare perfectă, să fie suficient de rezistent și, totodată, să poată fi deschis cu ușurință de către utilizator.

Recipientul pentru îmbuteliere Ia rece a unor produse alimentare lichide, conform invenției, rezolvă acestă problemă tehnică și înlătură dlungimeae menționate prin aceea că are niște mijloace de întărire, cum ar fi un punct imprimat pe elementele rabatabile laterale care presează, expandeaza pentru a se plia și izolează elementele rabatabile adiacente, îndoite spre interior, o zonă neizolată fiind de forma unui triunghi inversat, la vârful căruia există un punct de întărire. D-ea lungul vârfului, elementele rabatabile de capăt există o linie orizontală de întărire, iar la fiecare capăt al elementelor rabatabile laterale, niște linii verticale de întărire. în elementul rabatabil de capăt există o zonă neizolată sau slab izolată, precum și o altă zonă neizolată sau ușor izolată ce se extinde de-a lungul porțiunii inferioare a elementului rabatabil de capăt din centru spre un punct distanțat de marginea exterioară. Dedesubtul zonei neizolate sau slab izolate există o linie orizontală de întărire în elementele rabatabile laterale, de-a lungul elementelor rabatabile de capăt, precum și niște linii de întărire verticale, adiacente fiecărui capăt al elementelor rabatabile laterale, o zonă suplimentară neizolată extinzându-se substanțial din punctul de întărire spre linia de întărire din elementul rabatabil de capăt menționat.

Recipientul, conform invenției, prezintă avantajul că permite executarea sterilizării la parametrii ceruți asigurând integritatea recipientului în zonele de etanșare, precum și deschiderea lui ușoară de către utilizator.

In continuare, se prezintă un exemplu de realizare a recipientului în legătură și cu fig. 1...7, care reprezintă:

- fig. 1, vedere în perspectivă a recipientului, cu partea de sus înclinată;

- fig. 2, vedere în perspectivă care ilustrează deschiderea cutiei prezentată în fig. 1, cu o parte desprinsă:

- fig. 3, desfășurarea cutiei din fig. 1, în care se văd zonele de etanșare la cald;

- fig. 4, secțiune în plan vertical, prin matrița utilizată pentru închiderea etanșă a recipientului;

- fig. 5, vedere în perspectivă a unui recipient cu partea superioară înclinată, într-o altă variantă de realizare, prezentând deschiderea cutiei;

- fig. 6, vedere verticală laterală în perspectivă a unei porțiuni a matriței negative, pentru producerea cutiei din fig. 5;

- fig. 7, vedere verticală laterală în perspectivă a unei porțiuni a matriței pozitive (poansonului), pentru producerea cutiei din fig. 5.

Recipientul de construcție obișnuită, este prevăzut cu două perechi de pereți laterali opuși 1 și 2 legați printrun al cincilea panou 3 (fig. 3), la care se adaugă un element de închidere a fundului și oparte superioară înclinată notată cu A care include o pereche de panouri laterale 4 care prezintă niște linii adâncite a, pentru a facilita deschiderea unei perechi de panouri de capăt 5, având niște linii adâncite b5. O pereche de elemente rabatabile 6 reprezintă prelungiri ale panourilor laterale 4 și se extind mai sus decât niște elemente rabatabile 7 are sunt o prelungire a panourilor de capăt 5. Elementele rabatabile 6 sunt etanșate la cald, fiind suprapuse, după cum se vede în fig 1. Elementele rabatabile 7 sunt închise etanș la cald către interiorul părților inferioare ale elementelor rabatabile 6, după cum se vede în fig. 2. Așa cum se obișnuiește, la capătul care nu se deschide și coincide cu un al cincilea panou se prevede o pereche de linii de întărire, iar la celălalt capăt o linie de întărire d. La acestea se adaugă și o altă linie de întărire, orizontală, e. Liniile de întărire sunt puternic dantelate pentru a da o etanșare cat mai sugură. Există, de asemenea, un punct de întărire f care presează împreună, prelungește într-o anumită măsură și etanșează marginile învecinate ale elementelor rabatabile de capăt pliate către interior 5. Construcția prezetată până aici, corespunde întocmai cu construcția clasică utilizată.

Deosebirea față de o construcție clasică se afla în zona de închidere etanșă dintre elementul rabatabil 6 și elementul rabatabil 7. în mod obișnuit, în cazul umplerii la cald, întregul interior al elementului rabatabil 7 este legat etanș la elementul rabatabil 6, însă la recipientul conform invenției, la partea centrală superioară a elementului rabatabil 7, este lăsată neînchisă etanș o zonă g având, de preferința, forma unui triunghi întors, asa cum se vede în fig.2. Restul suprafeței, notată cu h și punctată se etanșează.

în fig 3, zona neînchisă etanș, notata cu i și j, se combină pentru a realiza zona 1, atunci cutia este închisă. Se constată, mai ales atunci când dispunerea punctului de întărire f se află în vârful triunghiului g, că se realizează o închidere etanșă foarte eficace, deși acesta zonă este neetanșată. Acesta zonă neetanșată din partea superioară centrală permite utilizatorului să inițieze deschiderea cuției și are ca rezultat faptul că zona care trebuie să fie desfăcută de ctre acesta este mi mică.

în fig. 4 se prezintă partea pozitivă (poansonul) a unei matrițe B incluzând partea de față 8 a matriței pentru presarea împreună a părții superioare a elementelor 7, părțile 9 și 10 pentru realizarea liniilor de gofrare 11, liniilor verticale de gofrare 12 și proeminenței de gofrare 13 pentru punctul de întărire. Partea 14 a feței de matriță care leagă elementele rabatabile 6 și 7 este decupată în zona k pentru a lăsa o zonă triunghiulară neînchisă etanș. Aceasta poate să fie utilizată cu matriță negativă pereche.

Ca variante pentru asigurarea zonei neînchise etanș, se poate menține utilizarea siliconului ca element separator care împiedică adeziunea în zona g. O altă posibilitate, în cazul utilizării unui adiziv în locul închiderii la cald, ar fi aceea de a nu se aplica adeziv în zona g. Etanșarea la cald este, totuși, metoda preferată de închidere, atunci când recipientul este acoperit cu o rășină termoplastică. Materialul de confecționat preferat este cel cu cinci straturi, o acoperire interioară din polietilenă, o barieră din folie de aluminiu, un strat de polietilenă, care să lege folia, un strat din carton și un strat exterior din polietilenă. Pot fi utilizate și alte acoperiri termoplastice acceptabile pentru produse alimentare, cum sunt rășinile vinilice, de exemplu policlorura de vinii.

în fig.5 se prezintă o structură îmbunătățită, similară cu cea din fig. 1 la 4, dar prezintă o zonă neînchisă sau ușor închisă la partea de sus a elementului rabatabil 7, imediat deasupra punctului de întărire f, în mod substanțial de forma unui dreptunghi 1, în locul triunghiului din fig.2 și prezentând o altă zonă neînchisă sau slab închisă m, care se extinde între punctul de întărire f și linia de întărire d. Zonele 1 și m sunt lăsate neînchise sau sunt slab închise, prin realizarea unei matrițe care nu presează de loc sau aplică doar o ușoară presiune în aceste regiuni.

Construcția unei matrițe corespunzătoare este arătată în fig. 7, care prezintă partea pozitivă (poansonul) C și fig. 6 care prezintă partea negativă D. Referindu-ne acum la fig.7, partea pozitivă C care o față 15 prevăzută cu o nervură orizontală n pentru a realiza o întărire orizontală și niște nervuri verticale o și p pentru a realiza linii de întărire pe partea laterală recipientului care trebuie să rămână închisă etanș și o nervură verticală r pentru a realiza o linie de întărire pe acea parte a recipientului care urmează să fie deschisă. Partea pozitivă C are un șurub de reglare 16 pentru a realiza punctul central de întărire f. Zona 1, în general de formă dreptunghiulară, din fig.5, este realizată de către zona s situată imediat deasupra șurubului de reglare 16 și deviată către acea parte a recipientului care urmează să fie deschisă. O zonă degajată t este, de asemenea, prevăzută extinzându-se de la șurubul de r care asigură linia de întărire d. Partea pozitivă C include, de asemenea, o zonă 17 pentru închiderea etanșă a elementului rabatabil superior 6, și niște zone 18,19,20 și 21, pentru închiderea etanșă a elementului rabatabil 7, adică a zonelor din el.

Partea negativă a matriței D, prezentată în fig. 6, are o zonă superioară 22 care se împerechează cu porțiunea 17 a părții pozitive și zona 18 ușor degajată a cărei margine superioară este dispusă pentru a primi nervura n. Matrița D prezintă niște fante u și v pentru a primi muchiile o și p și o fantă n pentru muchia r. Ea prezintă și o zonă 23, peentru eliberarea presiunii, care se po107075 trivește cu zona t a matriței și zona x dreptunghiulară pentru eliberarea presiunii care corespunde zonei sa matriței pozitive, menținerea produsului alimentar la temperatură de pasteurizare un interval de timp suficient pentru a asigura distrugerea tuturor microorganismelor din produs.

Produsele alimentare lichide supuse acestui tratament includ produse din fructe neacidulate, cum sun produsele citrice sau produsele cu aromă de citrice, produse din fructe, sucuri de legume și amestecuri de sucuri din legume, la care s-a mai făcut referire. Trebuie evitată acidularea. deoarece în caz contrar presiunile care vor fi generate în timpul desfășurării procesului ar fi prea ridicate. O altă cerință a produsului alimentar este lipsa bacteriilor termofile și patogene. Cele mai multe dintre sucuri și băuturi au pH-ul în domeniu] de la 2,8 la 4,0, dar nu peste 4,6. La un pH peste

4,6 există o problemă potențială a bacteriilor patogene. Sub 4,6 problemele sunt create de către drojdii, mucegaiuri și bacterii.

Dacă pH-ul este mai mare de 4,6, care ar include produse precum laptele, atunci în aceste cazuri este necesară o temperatură preliminară foarte ridicată, de circa 115,5°C până la 126,6°C, timp de 15...20 s, pentru a omorâ microorganismele patogene, urmată de răcire la temperatura mediului ambiant. O temperatură preliminară foarte înaltă este specificabilă și în cazul unor produse pe bază de legume, cum sunt roșiile, din cauza conținutului inițial ridicat de mucegaiuri termofile.

Sucurile și băuturile pentru care este aplicabil acest tratament sunt pregătite într-un bazin la temperatura mediului de circa 4,5...24°C și pretratate după cum s-a arătat, mai sus dacă este nevoie. Ele sunt apoi pompate către o stație de umplere în care sucul sau băutura sunt turnate în recipiente.

Deși nu este esențial, poate să fie folositor să se asigure o supapă de infuzie pentru baibotaj, pe conducta dintre bazin și punctul de umplere. Supapa de infuzie și barbotaj este utilizată pentru a adăuga la o presiune de circa 0,07 kgf/cirr azot sau bioxid de carbon, și de preferință o presiune de circa 0,007 kgf/cm . Scopul barbotarii este acela de a crea o presiune ușor pozitivă care să se opună intrării bateriilor în conteiner după umplere.

în scest scop este preferat bioxidul de carbon. Produsul barbotat cu bioxid de carbon va avea o cantitate de bioxid de carbon atât de mică, încât să nu fie clasificat drept produs acidula L

La postul de umplere care este de tipul obișnuit, sunt umplute la rece un anumit număr de recipiente. Temperatura produsului alimentar lichid trebuie să fie mai mică de circa 26,67°C si de dorit, mai mică de 21,U°C, pentru a se obține după umplere și închidere o presiune neutră sau pozitivă. Acest lucru contrastează cu temperaturile de umplere la cald, de ordinul a 82°C. Temperatura maximă care poate să fie utilizată depinde de condiții, inclusiv de presiunea pozitivă a oricărui gaz de barbotare și de rezistență închiderii, care în anumite cazuri poate să accepte un mic vacuum. Totuși, după cum s-a indicat mai înainte, vacuumul este nedorit După umplerea și închiderea recipientelor în ele trebuie să fie o presiune de la neutră la ușor pozitivă.

Recipientele preferate sunt cutii din carton cu partea de sus înclinată,având un strat barieră, precum este un strat din folie și din polietilenă în interiorul cutiei și un alt strat din polietilenă legat de folie și de carton. Exteriorul cutiei poate, de asemenea, să fie acoperit cu polietilenă, având în total cinci straturi. Un al șaselea strat, de obicei pentru umpluturi fierbinți, nu este necesar. Nu este necesară nici o închidere atentă puternică astfel că este potrivit un recipient cu o parte superioară înclinată, ușor de deschis care sa prezinte un cioc de turnare.

Deși câteva din avantajele princi107075 pale ale invenției se obțin cu recipiente având partea superioară ușor de deschis, pot fi utilizate si alte tipuri de recipiente, ca puungi din material plastic sau recipiente din material plastic realizate in conformitate cu invenția. Ca materiale plastice indicate pentru fabricarea recipientului pot fi menționate rășinile vinilice, precum clorura de polivinil, celuloza regenerată, polipropilena, tereftalatul de polietilenă, policarbonații și alte materiale plastice care sunt utilizate pentru produsele alimentare.

In procesul de sterilizare cutiile din carton umplute la rece trec printr-o instalație care cuprinde trei zone: o zonă de preîncălzire, o zonă de menținere la temperatură constantă și o zonă de răcire, așa cum se prezintă mai jos.

Instalația poate fi sub forma unui transportor aflat continuu în mișcare pe care sunt așezate rânduri de cutii. Cutiile sunt distanțate pentru a permite apei să curgă în jos încăzind sau răcind conținutul acestora.

1. Zona de preîncălzire

Cutiile umplute la rece sunt preîncălzite, de preferință prin turnarea de apă, la o temperatură de 82...87°C pe cutti și permițându-i să curgă în jos pe părțile laterale. După o perioadă de timp, care variază în funcție de mărimea cutiilor, produsul lichid din interiorul acestora atinge temperatura dorită de menținere la pasteurizare. Temperatura dorită pentru menținerea la pasteurizare este de circa 74¾ și va fi atinsă după

13...19 min în cazul unei cutii de 1 1. Cutiile de doi litri vor avea nevoie de 20 la 24 min, pentru a atinge acestă temperatură, în timp ce pentru un conținut de 250 ml vor fi suficiente de la 4 la 7 min pentru o cutie.

2. Zona de menținere la temperatura constantă

Produsul este menținut la temperatura de pasteurizare cerută un timp predeterminat necesar pentru a asigura distingerea corespunzătoare a tuturor microorganismelor. Timpul potrivit pen12 tru acest efect la temperaturi de pasteurizare diferite poate fi luat din tabele standard. La temperatura preferată de 74°C este recomandat un timp de menținere de circa 10 min. Temperatura nu trebuie să fie mai mare de circa 79°C, la care timpul va fi de circa 4 min, deoarece pot să apară probleme legate de înmuierea materialului plastic, atunci când recipientul este din polietilenă, putându-se produce și detașarea foliei de pe carton. Temperaturi puțin mai mari pot să fie utilizate în cazul materialelor plastice, având un punct de înmuiere mai ridicat, cum este cazul polipropilenei. La temperaturi mai scăzute timpul de menținere este lung. De exemplu, la 71°C el va fi de 25 min.

3. Zona de răcire

După menținerea la temperatură constantă pe durata de timp necesară, recipientele trec în zona de răcire si sunt evacuate la circa 32...40,5°C. Această temperatură este de dorit, pentru a fi evaporate rapid urmele de umezeală care aderă încă la recipient Temperatura apei de răcire poate să fie de circa

1,7...15,5°C, După aceea, cutiile părăsesc instalația și sunt ambalate în lăzi.

în continuare, se prezintă câteva exemple practice de lucru.

Exemplul 1. Acest exemplu se referă la producerea unei cantități de 45461 suc de portocale pentru consum imediat în acest caz o cantitate de 507 1 concentrat de suc de portocale 65 brix (% solide solubile) sunt adăugați la 3892 1 de apă și amestecați timp de 10 min. Amestecul este apoi pompat printr-o conductă care duce la un dispozitiv de umplere. Conducta include o supapă de infuzie și barbotare cu bioxid de carbon care să dea un produs final cu o ușoară presiune de 0,07 kgf/cm“ a gazului. La dispozitivul de umplere, cutia este umplută la o temperatură de circa 21°C, după care cutia cu partea de sus înclinată este închisă etanș sub presiune. Cutiile sunt aduse la tempera tura de 74°C, în 14 min și ținute la acestă temperatură timp de zece minute. Ele sunt apoi răcite cu apă la4,5°C, timp de 12 min și sunt evacuate cu o temperatură de 32°C. Sucul de portocale are o durată de păstrare la raft de trei luni și o durată maximă recomndată de circa sase luni. Gustul sucului de portocale este în mod evident mai bun decât al celui produs prin umplere la cald.

Exemplul 2. Acest exemplu se referă la un cocktail de scoici Caesar. Un lot de 4546 1 a fost realizat din 454 1 pastă de tomate (32...34 brix); 252 kg de sare; 27 kg de glutamat monosodic; 317 kg de glucoză solidă; 13,6 kg de condimente și 37,8 1 de bulion de scoici. Amestecul este apoi pompat la un pasteurizator, în care produsul este adus la temperatura de 121 °C, în circa 1020 s și ținut la acesta temperatură timp de 48 până la 52 s, răcit la 21°C și apoi umplut și prelucrat, după cum a fost descris în exemplul 1.

După cum s-a menționat mai sus, invenția se referă și la o cutie din carton cu partea superioară înclinată, având o construcție îmbunătățită.

Cutiile din carton sunt în mod obișnuit utilizate pentru ambalarea produselor alimentare lichide ca laptele, sucurile, produsele citrice și cocktailurile din legume. în cazul în care produsul trebuie să fie refrigerat, cum este cazul laptelui, integritatea etanșării nu este în pericol. Este de dorit să se evite degradarea, însă datorita duratei reduse de păstrare la raft și refriferării laptelui, parctic nu vor exista probleme din cauza degradării provocate de contaminații care intră în cutia de carton.

Este, deci, posibil să se asigure o închidere care poate fi deschisă fără prea mare dificultate de către utilizator.

Când este vorba despre un alt produs alimentar, cum ar fi sucul de portocale sau sucul de legume, este de dorit să se asigure o durată de păstare la raft adecvată, fără a fi necesară refrigerarea. Dacă etansarea este necorespunzătoare, bacterii, mucegaiuri și drojdii pot contamina produsul si pot produce degradarea. De asemenea, în cazul că intră aer în conteiner se poate produce oxidarea.

De aceea, este necesar să se asigure o etansare extrem de puternică. întreaga parte superioară este etanșată la cald, în conformitate cu practica prezentată și este, de asemenea, imprimată cu linii verticale de întărire, o linie orizontală de întărire și un punct central de întărire. Rezultatul este, acela că acest conteiner nu mai poate fi deschis ușor de către consumator.

Acset aspect constituie una din principalele probleme ce se pune în legătură cu un recipient, având partea superioară înclinată. S-au făcut diferite încercări pentru a se încerca rezolvarea acestei probleme inclusiv o linie de retezare slăbită, dar nici una dintre ele nu s-a dovedit pe deplin satisfăcătoare.

Claims (6)

1. Revendicări

   1. Recipient pentru îmbuteliere, la rece, a unor produse alimentare, lichide, cu partea superioară înclinată, a cărei închidere înclude niște panouri laterale opuse, cu niște elemente rabatabile laterale ce se extind din acestea și niște panouri de capăt opuse, cu niște elemente rabatabile de capăt opuse, ce se extind din acestea spre o înălțime mai joasă decât elementele rabatabile ale panourilor laterale, panourile laterale și cele de capăt având niște linii imprimate pentru a facilita închiderea si deschiderea elementelor rabatabile laterale opuse care sunt alipite, îndoirea spre interior, și alipirea elementelor rabatabile de capăt de porțiunea inferioară a elementelor rabatabile laterale, suprafața interioară a cartonului fiind acoperită cu material termoplastic, iar izolarea cartonului realizată la cald pentru a lăsa o zonă neizolată sau ușor izolată în centrul porțiunii superioare a unui element rabatabil de capăt pentru a facilita deschiderea recipientului,, caracterizat prin aceea că are niște mijloace de întărire cum ar fi punct de imprimat pe elementele rabatabile laterale care presează, expandează pentru a se plia §i izolează elementele rabatabile adiacente, îndoite spre interior.
2. 2. Recipient pentru îmbuteliere, la rece, a unor produse alimentare, lichide, cu partea superioară înclinată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că zona neizolată este de forma unui triunghi inversat, la vârful căruia există un punct de întărire.
3. 3. Recipient pentru îmbuteliere, la rece, a unor produse alimentare, lichide, cu partea superioară înclinată, conform revendicărilor 1 și 2, caracterizat prin aceea că zona neizolată este de forma unui triunghi inversat la vârful căruia există un punt de întărire.
4. 4. Recipient pentru îmbuteliere, la rece, a unor produse alimentare, lichide, cu partea superioară înclinată, conform revendicărilor 1 , 2 și 3, caracterizat prin aceea că zona neizolată este de forma unui tringhi inversat la vârful căruia există un punct de întărire în elementele rabatabile laterale, de-a lungul vârfului elementele rabatabile de capăt existând o linie orizontală de întărire, iar fiecare capăt al elementelor rabatabile laterale, niște linii verticale de întărire.
5. 5. Recipient pentru îmbuteliere, la rece, a unor produse alimentare, lichide,

   5 cu partea superioară înclinată, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea ca în elementul rabatabil de capăt, având o zonă neizolată sau slab izolată, o altă zonă neizolată sau o zonă ușor izolată 10 ce se extinde de-a lungul porțiunii inferioare a elementului rabatabil de capăt din cemtru spre un punct distanațat de marginea exterioară.
6. 6. Recipient pentru îmbuteliere, la

   15 rece, a unor produse alimentare, lichide, cu partea superioară înclinată, conform revendicării 5, caracterizat prin aceea că există un punct de întărire dedesubtul zonei neizolate sau slab izolate, o linie 20 orizontală de întărire în elementele rabatabile laterale, de-a lungul elementelor rabatabile de capăt, niște linii de întărire verticale, adiacente fiecărui capăt al elementelor rabatabile laterale, 25 zona suplimentară neizolată extinzânduse substanțial din punctul de întărire spre linia de întărire din elementul rabatabil de capăt menționat.