MD982Z - Procedeu de stabilizare a vinului contra tulburărilor cristaline - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la industria vinicolă, şi anume la un procedeu de stabilizare a vinului contra tulburărilor cristaline.Procedeul, conform invenţiei, prevede răcirea vinului, introducerea cristalelor de piatră de vin, menţinerea vinului răcit în prezenţa cristalelor de piatră de vin şi separarea acestora din vinul stabilizat, totodată în vin se introduc cristale de piatră de vin separate din partide de vin stabilizat anterior, care sunt mărunţite şi tratate, cel puţin de două ori, cu metabisulfit de potasiu sau metabisulfit de potasiu şi acid citric, într-o suspensie apoasă cu concentraţia cristalelor de piatră de vin de 350…450 g/dm3, iar tratarea se efectuează cu metabisulfit de potasiu în doză de 1,5…3,5 g/dm3 şi acid citric în doză de 3…5 g/dm3.

Description

Invenţia se referă la industria vinicolă, şi anume la un procedeu de stabilizare a vinului contra tulburărilor cristaline.

Este cunoscut procedeul de stabilizare a vinurilor materie primă contra tulburărilor cristaline, care constă în aceea că vinurile instabile (care prezintă soluţii suprasaturate ale sărurilor tartrice) sunt supuse răcirii (pentru diminuarea solubilităţii acestor săruri) cu menţinere îndelungată la rece, fapt ce permite eliminarea surplusului de săruri tartrice (după formarea cristalelor sărurilor tartrice) şi obţinerea vinurilor stabile [1].

Procedeul cunoscut, cu toate că este larg răspândit, este destul de îndelungat şi costisitor, necesită răcirea vinurilor până la temperaturi joase, deseori apropiate de punctul lor de îngheţ, şi menţinerea lor la aceste temperaturi timp îndelungat.

Aceste neajunsuri majore ale procedeului descris sunt legate de faptul că procesul de eliminare a surplusului de săruri tartrice din vinuri este constituit din două etape consecutive - formarea germenilor de cristale (cel mai lung şi imprevizibil) şi creşterea acestora până la mărimi care permit separarea lor prin sedimentare, filtrare sau centrifugare.

Mai mult ca atât, formarea germenilor de cristale şi viteza lor de creştere depind de o mulţime de factori, şi anume concentraţia sărurilor tartrice, temperatura de răcire, componenţa şi proprietăţile fizico-chimice ale vinurilor, regimurile termodinamice de răcire şi păstrare a acestora etc., fapt ce face procedeul slab previzibil şi greu de controlat.

Este cunoscut, de asemenea, procedeul de tratare a vinurilor cu frig, care presupune răcirea vinurilor, introducerea lor în vase termoizolate de păstrare la frig, menţinerea lor la frig pentru formarea şi creşterea cristalelor, separarea ulterioară a vinului stabil de cristale. Procedeul cunoscut prevede omogenizarea vinului proaspăt răcit, în procesul introducerii lui în vasele termoizolate, cu vinul răcit anterior şi prealabil păstrat în aceste vase, în care deja a avut loc formarea şi creşterea parţială a cristalelor [2].

Procedeul cunoscut este simplu de îndeplinit cu folosirea aparatajului şi vaselor termoizolate larg răspândite, însă nu este lipsit de neajunsuri, principalul dintre care este imprevizibilitatea efectului de stabilizare, ca urmare a imposibilităţii controlului şi dirijării lui satisfăcătoare.

În practica vinicolă este cunoscut şi utilizat procedeul de stabilizare a vinurilor contra tulburărilor cristaline, care prevede adiţionarea în vinurile răcite a cristalelor prealabil mărunţite de piatră de vin [3].

Procedeul cunoscut şi-a găsit aplicaţii industriale în diferite variante, inclusiv în varianta propusă şi realizată cu ajutorul dispozitivului firmei Henkel & Co, în care precipitarea din băuturi (inclusiv din vinuri) a excesului de săruri tartrice este efectuată prin introducerea în ele a cristalelor de săruri, similare cu cele care necesită a fi eliminate, inclusiv de piatră de vin.

Cristalele introduse, cu suprafaţă mare de contact, permit fixarea-cristalizarea rapidă a excesului de săruri, iar dimensiunile determinate ale acestora, după creşterea lor considerabilă în procesul contactării cu băutura suprasaturată în săruri, permite separarea lor simplă din băutura stabilă la sfârşitul procesului.

Realizarea procedeului menţionat cu ajutorul dispozitivelor moderne de tratare cu frig permite diminuarea considerabilă a duratei de stabilizare a vinurilor contra tulburărilor cristaline ca rezultat al eliminării perioadei lente de formare a germenilor de cristale, precum şi datorită suprafeţei mari de contact. Durata tratării cu frig poate fi micşorată, în unele cazuri, până la câteva ore.

Pe lângă avantajele evidente ale procedeului descris, acesta are şi careva neajunsuri, şi anume necesitatea permanentă în cantităţi considerabile de cristale endogene cu cerinţe severe la calitatea acestora (componenţa, puritatea, dimensiunile, omogenitatea etc.), fapt ce implică cheltuieli ridicate pentru efectuarea lui.

În vinificaţie este cunoscut şi procedeul de stabilizare a vinurilor contra tulburărilor cristaline, care prevede răcirea vinurilor, introducerea în ele a pietrei de vin, separată din partidele precedente de vin şi supusă purificării, menţinerea vinului răcit în prezenţa cristalelor de piatră de vin purificate şi separarea vinului stabil de cristalele de piatră de vin [4].

Procedeul cunoscut exclude necesitatea procurării cristalelor de piatră de vin exogenă, însă purificarea pietrei de vin în procedeul cunoscut, care include recristalizarea acesteia şi spălarea cu alcool etilic, este destul de anevoioasă şi costisitoare.

Mai este cunoscut procedeul de stabilizare a produselor vinicole, inclusiv a vinurilor materie primă contra tulburărilor cristaline, care include răcirea acestora, introducerea în ele a cristalelor de piatră de vin, prealabil separate din vinul tratat cu frig şi supuse mărunţirii, menţinerea vinului răcit în prezenţa cristalelor mărunţite de piatră de vin şi separarea acestora din vinul materie primă stabil [5].

Procedeul menţionat, realizat cu ajutorul Westfalia Separator AG, permite efectuarea îndelungată, în flux continuu, a stabilizării tartrice pentru partide mari omogene de vinuri materie primă lejere (vinuri albe seci şi vinuri pentru spumante). Separarea, mărunţirea şi introducerea repetată a cristalelor de piatră de vin din vinul stabilizat în vinul instabil permite eliminarea (parţială sau totală) necesităţii procurării şi folosirii cristalelor exogene.

Totodată, neajunsurile procedeului cunoscut se evidenţiază mai ales la stabilizarea contra tulburărilor cristaline a vinurilor extractive (vinurilor albe, fabricate cu macerare peliculară; vinurilor roşii, vinurilor licoroase).

Principal neajuns este diminuarea treptată a activităţii cristalelor de săruri tartrice ca rezultat al creşterii neconforme a acestora (fapt ce poate fi eliminat parţial prin mărunţirea acestora), precum şi prin sorbţia şi încorporarea în ele a coloizilor insolubili în vin la temperaturi joase (macromolecule de substanţe albuminoase, polizaharide, substanţe fenolice, complexe macromoleculare, inclusiv cu metale etc.). Mai mult ca atât, cristalele sărurilor tartrice pot reţine şi microorganisme, vii sau în descompunere, sau alte impurităţii mecanice.

Diminuarea treptată a activităţii cristalelor de piatră de vin, separate din vinul răcit, care nu pot fi înlăturate prin mărunţirea acestora, diminuează eficacitatea procedeului cunoscut şi productivitatea aparatajului, totodată devine imposibil lucrul în flux continuu îndelungat, iar necesitatea procurării şi folosirii pietrei de vin comerciale duce la majorarea considerabilă a cheltuielilor de stabilizare a vinurilor la frig.

Problema pe care o rezolvă invenţia revendicată este diminuarea cheltuielilor la stabilizarea vinurilor contra tulburărilor cristaline prin tratarea lor cu frig în prezenţa cristalelor de piatră de vin.

Problema este rezolvată prin aceea că se propune un procedeu de stabilizare a vinului contra tulburărilor cristaline care prevede răcirea vinului, introducerea cristalelor de piatră de vin, menţinerea vinului răcit în prezenţa cristalelor de piatră de vin şi separarea acestora din vinul stabilizat, totodată în vin se introduc cristale de piatră de vin separate din partide de vin stabilizat anterior, care sunt mărunţite şi tratate, cel puţin de două ori, cu metabisulfit de potasiu sau metabisulfit de potasiu şi acid citric, într-o suspensie apoasă cu concentraţia cristalelor de piatră de vin de 350…450 g/dm3, iar tratarea se efectuează cu metabisulfit de potasiu în doză de 1,5…3,5 g/dm3 şi acid citric în doză de 3…5 g/dm3. Totodată, se utilizează cristale de piatră de vin separate din vin alb şi tratate cu metabisulfit de potasiu în doză de 2,5…3,5 g/dm3, precum şi cristale de piatră de vin separate din vin roşu şi tratate cu metabisulfit de potasiu în doză de 1,5…2,5 g/dm3 şi cu acid citric.

Rezultatul tehnic al procedeului propus constă în diminuarea cheltuielilor la stabilizarea vinurilor contra tulburărilor cristaline prin tratarea lor cu frig în prezenţa cristalelor de piatră de vin.

Procedeul propus permite regenerarea eficientă a cristalelor de piară de vin, separate din vinuri, prin tratarea acestora, concomitent cu mărunţirea lor, cu soluţii de metabisulfit de potasiu şi/sau acid citric - substanţe utilizate larg în vinificaţie, care sunt destul de ieftine şi practic nu solubilizează sau nu modifică natura şi nativitatea cristalelor de piatră de vin.

Aceasta permite folosirea repetată a pietrei de vin regenerate prin mărunţire şi tratare, în calitate de iniţiator al cristalizării (inclusiv ca unica sursă) la tratarea vinurilor cu frig, fapt ce asigură diminuarea cheltuielilor de stabilizare a vinurilor contra tulburărilor cristaline.

Piatra de vin, separată din vinuri (ca regulă, după tratarea acestora cu frig), conţine impurităţi libere (sedimentate concomitent cu precipitatul pietrei de vin care sunt în amestec mecanic cu cristalele acesteia) şi impurităţi legate (incluse în interiorul cristalelor de piatră de vin şi legate cu suprafaţa acestora prin legături preponderent absorbţionale).

Impurităţile libere reprezintă primordial resturi organice şi anorganice, rămase de la tratarea vinurilor, flocoane ale macromoleculelor sedimentate în rezultatul pierderii reversibile (de exemplu, la frig) sau ireversibile (de exemplu, prin condensare-polimerizare oxidativă) a solubilităţii, şi microorganizme. Aceste impurităţi, care sunt insolubile sau slab solubile în vin şi apă, precum şi în soluţiile de solvenţi, nu modifică natura pietrei de vin (de exemplu metabisulfitul de potasiu, acidul citric) şi pot fi eliminate destul de simplu prin clătire şi decantare, deoarece posedă o densitate specifică mică şi sedimentează, comparativ cu piatra de vin, foarte încet.

Impurităţile legate din cristalele de piatră de vin reprezintă primordial coloizi macromoleculari, care sunt absorbiţi pe suprafaţa cristalelor şi incluşi în structura acestora în procesul creşterii lor. Anume aceste impurităţi diminuează treptat, pe zone şi sloiuri, suprafaţa activă a cristalelor, precum şi eficacitatea folosirii pietrei de vin la tratarea vinurilor cu frig, făcând, în unele cazuri, inutilă folosirea ei.

Compoziţia fizico-chimică a impurităţilor legate depinde de compoziţia vinului din care ele au fost sedimentate şi separate.

În precipitatul de piatră de vin, separat din vinuri lejere albe seci, în calitate de impurităţi legate sunt prezente majoritar substanţe proteice. În cantităţi considerabile sunt depistate şi polizaharide, inclusiv substanţe pectice, şi în cantităţi mult mai scăzute substanţe de origine polifenolică.

Aceste substanţe pot fi desorbite satisfăcător de pe suprafaţa cristalelor de piatră de vin şi solubilizate cu soluţii de metabisulfit de potasiu, fără solubilizarea sau modificarea acestora.

În precipitatul de piatră de vin, separat din vinuri extractive roşii seci, în calitate de impurităţi legate sunt prezente preponderent substanţe polifenolice, inclusiv condensate prin intermediul metalelor (ferul, cuprul) ori prin legătură cu substanţe proteice. În cantităţi mult mai mici sunt depistate şi polizaharide, inclusiv substanţe pectice, care sunt prezente sub formă de pectaţi de calciu sau magneziu.

Substanţele polifenolice pot fi desorbite satisfăcător de pe suprafaţa cristalelor de piatră de vin şi solubilizate cu soluţii de acid citric, restul - cu soluţii de metabisulfit de potasiu.

Ţinând cont de cele expuse, în calitate de soluţii pentru regenerarea pietrei de vin prin tratare, adică desorbţia şi solubilizarea specifică a impurităţilor, din cristale de piatră de vin la mărunţirea concomitentă a acestora, cu păstrarea şi activarea suprafeţelor cristalelor mărunţite, sunt utilizate soluţii de metabisulfit de potasiu şi acid citric.

Mărunţirea şi tratarea pietrei de vin, cel puţin de două ori, cu metabisulfit de potasiu sau metabisulfit de potasiu şi acid citric într-o suspensie apoasă cu concentraţia cristalelor de piatră de vin de 350…450 g/dm3, care este selectată din considerentele asigurării unei fluidităţi satisfăcătoare, permite atât mărunţirea optimă a cristalelor prin frecare internă (mărunţire hidro-dinamică) la turbulizare intensivă (pompare, amestecare etc.), cât şi eliminarea satisfăcătoare a impurităţilor libere şi legate (după solubilizarea acestora de pe suprafaţa cristalelor mărunţite).

Eliminarea impurităţilor libere şi legate, care şi permite regenerarea cristalelor mărunţite de piatră de vin, este rezultatul decantării soluţiilor uzate (în care sunt suspendate sau dizolvate impurităţile) după fiecare etapă de purificare. Volumul soluţiilor folosite pentru tratare la fiecare etapă, care corespunde raportului de 1,0…2,0 volume de soluţie la 1 volum de piatră de vin umedă (umiditatea 30…35% de masă, densitatea 1,4…1,5 g/dm3), permite eliminarea satisfăcătoare a impurităţilor, cu toate că după fiecare etapă în piatra de vin mărunţită umedă rămâne o cantitate considerabilă de soluţie uzată (fapt ce impune efectuarea procedeului în două etape cel puţin).

Totodată, la efectuarea procedeului nu se exclude clătirea pietrei de vin cu apă înainte sau după tratarea-mărunţirea ei.

Concentraţiile soluţiilor menţionate în revindecări sunt alese din considerentele minimului necesar şi suficient pentru asigurarea eficacităţii procedeului în condiţii reale. Diminuarea concentraţiilor soluţiilor, mai jos de limitele stipulate, nu permite o curăţare satisfăcătoare a pietrei de vin fără procedee sau cheltuieli suplimentare (spălarea la temperaturi ridicate, spălarea în multe etape etc.). Mărirea concentraţiilor soluţiilor, mai sus de limitele stipulate, nu duce la ridicarea eficacităţii acestuia, majorând preţul de cost şi chiar cerinţele de securitate la îndeplinirea acestuia.

Pentru efectuarea acestui procedeu poate fi folosit echipament şi materiale auxiliare standard pentru tratarea şi stabilizarea produselor vinicole (vase, refrigeratoare, încălzitoare, metabisulfit de potasiu, acid citric).

Procedeul se efectuează în modul următor.

Din vinurile supuse răcirii în scopul stabilizării lor contra tulburărilor cristaline este separat precipitatul de piatră de vin prin decantare, centrifugare, filtrare.

Precipitatul pietrei de vin, direct după separare sau după o perioadă de păstrare, este supus mărunţirii şi tratării într-o suspensie apoasă cu concentraţia cristalelor de 350…450 g/dm3 cu metabisulfit de potasiu şi acid citric. Cristalele de piatră de vin separate din vin alb sunt tratate cu metabisulfit de potasiu în doză de 2,5…3,5 g/dm3, iar cristalele de piatră de vin separate din vin roşu sunt tratate cu metabisulfit de potasiu în doză de 1,5…2,5 g/dm3 şi cu acid citric în doză de 3…5 g/md3.

Cristalele sunt supuse mărunţirii şi tratării cel puţin de două ori prin procedee cunoscute, de exemplu prin turbulizare în procesul recirculaţiei repetate prin intermediul unor pompe centrifuge.

Suspensia, la prima etapă, este lăsată pentru sedimentarea pietrei de vin. După sedimentare (ca regulă 20…60 min), soluţia de tratare epuizată este minuţios scursă de pe precipitat.

Precipitatul umed este supus repetat cel puţin încă unei etape analogice de tratare-mărunţire, iar după scurgerea soluţiei epuizate de la ultima (a doua) etapă, piatra de vin purificată umedă este dirijată direct (ori după o păstrare) în partidele de vinuri răcite.

Vinurile răcite, menţinute la frig în prezenţa cristalelor de piatră de vin mărunţite şi regenerate, după atingerea stabilităţii cristaline, sunt separate de piatra de vin, care poate fi repetat regenerată şi folosită la tratarea următoarelor partide de vinuri.

Exemplul 1

Precipitatul umed de piatră de vin, recent separat după tratarea unei partide mari de vin alb sec cu frig (în scopul stabilizării lui contra tulburărilor cristaline în flux continuu), în cantitate de 220 dm3, a fost introdus într-un rezervor deschis cu 130 dm3 de apă.

Suspensia obţinută, în volum de 350 dm3 , cu concentraţia pietrei de vin de 360 g/dm3, a fost fluidizată prin amestec mecanic şi recirculată cu o pompă centrifugă cu productivitatea de 10 m3/h şi turaţiile de 2900 rot/min. La începutul procesului în suspensie a fost introdus metabisulfit de potasiu în cantitate de 880 g (2,5 g/dm3). Recircularea suspensiei la prima etapă a fost efectuată în decurs de 20 min (11,9 cicluri de recirculaţie).

După recircularea de la prima etapă suspensia a fost lăsată pentru limpezire în decurs de 20 min, după care de pe precipitatul sedimentat a fost minuţios separată spuma formată şi soluţia epuizată.

Ciclul de spălare-mărunţire a fost repetat în acelaşi mod cu adiţionarea în precipitatul umed a 200 dm3 de apă (concentraţia suspensiei 290 g/dm3) şi 1250 g de metabisulfit de potasiu (3,1 g/dm3).

După recircularea suspensiei la a doua etapă, efectuată cu aceeaşi pompă în decurs de 35 min (14,5 cicluri de recirculaţie), aceasta a fost lăsată pentru limpezire în decurs de 60 min, apoi de pe precipitatul sedimentat a fost minuţios separată soluţia epuizată.

Precipitatul de piatră de vin regenerat (spălat şi mărunţit) a fost introdus în rezervorul de contact al aparatului de tratare cu frig în flux continuu (instalaţia cu productivitatea de 250 dal/h şi volumul rezervorului de contactare-menţinere a vinului răcit în prezenţa cristalelor 1000 dal) , în cantitate iniţială de 40 kg s.u. (doza 4 g/dm3, care este recomandată de producătorul instalaţiei).

Paralel a fost efectuată o tratare cu frig în flux la aceeaşi instalaţie, folosind în calitate de iniţiatori de cristalizare, în aceeaşi doză, piatră de vin comercială (control 1) şi piatră de vin mărunţită în moara aparatului de tratare cu frig, conform procedeului-proxim (control 2).

Temperatura de saturaţie (indicele de stabilitate) a vinurilor, tratate în flux cu frig la -4°C, la ieşire din instalaţia dată, este prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1

Iniţiatorii de cristalizare Durata procesului continuu, h 0 5 10 15 20 25 30 35 cristale de piatră de vin comercială (procedeul control 1) 15,3 7,4 7,5 7,8 8,0 8,2 8,6 8,9 cristale de piatră de vin mărunţite (procedeul control 2) 15,3 8,5 8,8 9,3 9.7 9,9 - - cristale de piatră de vin regenerate (procedeul propus) 15,3 7,1 7,2 7,8 7,9 8,2 8,3 8,5

Din datele prezentate în tabelul 1 se poate observa că stabilizarea vinurilor contra tulburărilor cristaline cu utilizarea pietrei de vin, separată din partidele precedente de vinuri şi mărunţită-tratată conform procedeului propus, permite folosirea repetată a acesteia (decade necesitatea procurării pietrei de vin comerciale costisitoare), precum şi obţinerea unor vinuri cu stabilitatea cristalină ridicată, fapt ce duce la diminuarea cheltuielilor.

Exemplul 2

Precipitatul de piatră de vin, separat de la tratarea partidelor mari de vinuri roşii seci cu frig (în scopul stabilizării lor contra tulburărilor cristaline în vase termoizolate) şi păstrat îndelungat după uscarea lui, în cantitate de 125 kg, a fost introdus într-un un rezervor-reactor, umplut cu 230 dm3 de apă, dotat cu agitator mecanic şi omogenizator industrial cu turaţiile de lucru de 3200 rot/min şi productivitatea de 5 m3/h.

Suspensia obţinută, în volum de 290 dm3, cu concentraţia pietrei de vin de 430 g/dm3, a fost fluidizată prin amestec mecanic şi recirculată prin omogenizator. La începutul procesului în suspensie a fost introdus metabisulfit de potasiu în cantitate de 440 g (1,5 g/dm3) şi acid citric în cantitate de 900 g (3,1 g/dm3).

Recirculaţia suspensiei la prima etapă a fost efectuată în decurs de 30 min (8,6 cicluri de recirculaţie).

După recirculaţia de la prima etapă suspensia a fost lăsată pentru limpezire în decurs de 20 min, apoi de pe precipitatul sedimentat a fost minuţios separată spuma formată şi soluţia epuizată în volum de aproximativ 170 dm3.

Ciclul de tratare-mărunţire a fost repetat în acelaşi mod cu adiţionarea în precipitatul umed a 180 dm3 de apă (volumul suspensiei a crescut până la 310 dm3, iar concentraţia acesteia a scăzut până la 400 g/dm3). În suspensia obţinută au fost adiţionate 700 g de metabisulfit de potasiu (2,25 g/dm3) şi 1500 g de acid citric (4,8 g/dm3).

După mărunţirea şi tratarea cristalelor la a doua etapă, efectuată în decurs de o oră (16,1 cicluri de recirculaţie), suspensia a fost lăsată pentru limpezire în decurs de patru ore, apoi de pe precipitatul sedimentat a fost minuţios separată soluţia epuizată.

Precipitatul de piatră de vin regenerat (spălat şi mărunţit) a fost introdus în vinurile roşii seci ale unei partide, prealabil răcite, în cantitate de 0…4 g/dm3 s.u. Vinurile au fost intensiv omogenizate şi menţinute la frig în prezenţa cristalelor de piatră de vin regenerate în decurs de 5 h.

Paralel, cu folosirea aceluiaşi vin roşu sec răcit, a fost efectuată menţinerea de control cu utilizarea pietrei de vin comerciale în aceleaşi doze în condiţii similare (control 1) şi a pietrei de vin mărunţite de două ori (fără tratare) într-o suspensie de vin, în acelaşi tip de rezervor-reactor, la regimuri similare (control 2).

Temperatura de saturaţie a vinurilor, după tratarea lor periodică cu frig la temperatura -4° C în decurs de 5 ore în prezenţa diferitor doze de piatră de vin este prezentată în tabelul 2.

Tabelul 2

Doza de iniţiatori de cristalizare, g/dm3 Procedeul control 1 Procedeul control 2 Procedeul propus 0 16,2 16,2 16,2 1 15,6 15,9 14,2 2 13,7 15,1 13,1 3 12,5 14,7 12,3 4 11,8 14,3 11,5

Datele prezentate în tabelul 2 confirmă că folosirea pentru stabilizarea vinurilor contra tulburărilor cristaline prin tratarea lor cu frig a pietrei de vin, separată din partidele precedente de vinuri, mărunţită şi tratată conform procedeului propus, nu este mai puţin efectivă, decât în cazul folosirii pietrei de vin comerciale.

Folosirea repetată a pietrei de vin, după regenerare conform procedeului propus, exclude necesitatea procurării pietrei de vin comerciale costisitoare, fapt ce duce la diminuarea cheltuielilor de stabilizare a vinurilor contra tulburărilor cristaline prin tratarea acestora cu frig.

1. Carpov S. Tehnologia generală a industriei alimentare. Chişinău, Ştiinţa, 1970, р. 230-231

2. FR 2450872 A1 1980.10.03

3. FR 2364270 A1 1978.04.07

4. Косюра В.Т., Донченко Л. Д., Надыкта В. Д. Основы виноделия. Москва, Дели принт, 2004, р. 295-297

5. US 4560565 A 1985.12.24

Claims (2)

1. Procedeu de stabilizare a vinului contra tulburărilor cristaline care prevede răcirea vinului, introducerea cristalelor de piatră de vin, menţinerea vinului răcit în prezenţa cristalelor de piatră de vin şi separarea acestora din vinul stabilizat, totodată în vin se introduc cristale de piatră de vin separate din partide de vin stabilizat anterior, care sunt mărunţite şi tratate, cel puţin de două ori, cu metabisulfit de potasiu sau metabisulfit de potasiu şi acid citric, într-o suspensie apoasă cu concentraţia cristalelor de piatră de vin de 350…450 g/dm3, iar tratarea se efectuează cu metabisulfit de potasiu în doză de 1,5…3,5 g/dm3 şi acid citric în doză de 3…5 g/dm3.

2. Procedeu, conform revendicării 1, în care se utilizează cristale de piatră de vin separate din vin alb şi tratate cu metabisulfit de potasiu în doză de 2,5…3,5 g/dm3, precum şi cristale de piatră de vin separate din vin roşu şi tratate cu metabisulfit de potasiu în doză de 1,5…2,5 g/dm3 şi cu acid citric.