MD806Z

MD806Z - Metodă de tratament al scoliozei toracice progresive la copii

Info

Publication number: MD806Z
Application number: MDS20130176A
Authority: MD
Inventors: Анна КУСТУРОВА; Николае КАПРОШ; Владимир КУСТУРОВ
Original assignee: Государственный Медицинский И Фармацевтический Университет "Nicolae Testemitanu" Республики Молдова
Priority date: 2013-10-24
Filing date: 2013-10-24
Publication date: 2015-03-31
Also published as: MD806Y

Abstract

Invenţia se referă la medicină, şi anume la traumatologie şi ortopedie şi poate fi utilizată în tratamentul scoliozei toracice progresive la copii.Conform invenţiei, metoda revendicată include efectuarea anesteziei generale, după care pacientul se poziţionează în decubit lateral, pe partea convexă a curburii scoliotice cu ajutorul unor role şi fixatoare prin mişcări de rotare şi apăsare se efectuează derotarea vertebrelor incluse în curbura scoliotică, apoise efectuează stabilizarea bilaterală prin introducerea a câte o broşă în plan orizontal prin coastele 4…7, la o distanţă de 3…4 cm de cartilajul coastelor prin spaţiul osteomedular, prin articulaţiile costo-sternale în stern, apoi prin aceleaşi coaste, între linia axilară anterioară şi medie, bilateral, se introduc în plan vertical încrucişat câte două broşe din partea concavă a curburii scoliotice, apoi din partea convexă a curburii scoliotice.

Description

Invenţia se referă la medicină, şi anume la traumatologie şi ortopedie, şi poate fi utilizată în tratamentul scoliozei toracice progresive la copii.

Este cunoscută metoda de tratament chirurgical al scoliozei, care include corecţia şi stabilizarea curburii toracale primare, rezecţia ghibozităţii costale reziduale, după care cutia toracică se imobilizează într-un corset mare ghipsat şi se fixează de coapsa din partea convexităţii curburii scoliotice. Pacientul stă imobilizat în spital timp de 4 luni, apoi urmează un tratament ambulator încă 4…6 luni [1].

În calitate de cea mai apropiată soluţie este cunoscută metoda de tratament al scoliozei toracice în ghibozitatea costală de mică adâncime, care constă în aceea că se delimitează subperiostal coastele pe 10...15 cm, care se rup, iar capătul ventral al lor se deplasează anterior capetelor dorsale ale aceloraşi coaste, apoi capătul ventral al coastelor se trage deplasându-l spre fragmentul vertebral şi plasându-l pe suprafaţa lui anterioară, prin aceasta se obţine corecţia ghibozităţii costale, astfel prin dublicaturi de coaste se formează un canal unde se introduc ligaturile şi se fixează corecţia obţinută [2].

Dezavantajul metodelor menţionate constă în volumul mare de lucru în cadrul intervenţiilor chirurgicale şi rezultate nesătisfăcătoare. Pentru a izola coastele pe o lungime de 14 cm este necesară o incizie mai extinsă, ceea ce cauzează traumatizarea ţesuturilor, terminaţiilor nervoase, apar leziuni vasculare ale regiunilor costale, ulterior se declanşează afecţiuni trofice şi progresează deformaţia. Coastele sunt, de asemenea, un element de stabilizare a carcasei cutiei totacice, iar rezecţia şi deplasarea acestora lipsesc scheletul de acest factor de stabilizare. De aceea în gradele iniţiale de scolioză neajunsul este tactica de aşteptare din partea medicilor şi pacienţilor. Pentru o mare parte dintre pacienţi tratamentul chirurgical se efectuează prea târziu, când deformarea coloanei vertebrale ajunge la un grad sever. Riscul intervenţiei chirurgicale în asemenea cazuri este mare, iar eficienţa este comparativ mai mică decât în cazul corecţiei curburilor mai mici.

Problema pe care o rezolvă invenţia dată constă în prevenirea sau micşorarea progresării deformaţiei segmentului toracal al coloanei vertebrale prin stabilizarea precoce a articulaţiilor costo-sternale şi restabilirea poziţiei coastelor în zona axilară.

Conform invenţiei, metoda revendicată include efectuarea anesteziei generale, după care pacientul se poziţionează în decubit lateral, pe partea convexă a curburii scoliotice cu ajutorul unor role şi fixatoare prin mişcări de rotare şi apăsare se efectuează derotarea vertebrelor incluse în curbura scoliotică, apoi se efectuează stabilizarea bilaterală prin introducerea a câte o broşă în plan orizontal prin coastele 4…7, la o distanţă de 3…4 cm de cartilajul coastelor prin spaţiul osteomedular, prin articulaţiile costo-sternale în stern, apoi prin aceleaşi coaste, între linia axilară anterioară şi medie, bilateral, se introduc în plan vertical încrucişat câte două broşe din partea concavă a curburii scoliotice, apoi din partea convexă a curburii scoliotice.

Rezultatul tehnic obţinut se bazează pe două momente principale: depistarea precoce a deformaţiei coloanei vertebrale şi utilizarea tehnologiilor minim invazive, care exclud traumatizarea ţesuturilor, fiind acceptabile pentru pacienţi. Datorită siguranţei stabilizării precoce a carcasei cutiei toracice prin efectuarea metodei minim invazive revendicate, se obţine menţinerea foarte efectivă a carcasei şi coloanei vertebrale cu evitarea deviaţiilor axiale şi rotative, ceea ce previne complicaţiile asociate cu progresarea deformaţiei şi asigură creşterea fiziologică adecvată a copilului, fără apariţia disfuncţiilor cardiorespiratorii, la fel se previne progresarea precoce a scoliozei la copii şi la adolescenţi.

Avantajul metodei revendicate constă în utilizarea intervenţiei minim invazive, care exclude traumatizarea ţesuturilor pe o suprafaţă mare şi cauzează un disconfort minor, acceptabil de pacienţi la o vârstă fragedă. Stabilizarea precoce a coastelor oferă un suport sigur carcasei cutiei toracice şi „elementului principal de sprijin” - coloanei vertebrale - de la deviaţiile axiale şi rotative, asigură creşterea fiziologică adecvată a trunchiului copilului, fără apariţia disfuncţiilor cardiorespiratorii.

Metoda se realizează în felul următor. După efectuarea anesteziei generale, pacientul se poziţionează în decubit lateral. Pe partea convexă a curburii scoliotice cu ajutorul unor role şi fixatoare prin mişcări de rotare şi apăsare se efectuează derotarea vertebrelor incluse în curbura scoliotică, apoi se efectuează stabilizarea bilaterală prin introducerea a câte o broşă în plan orizontal prin coastele 4…7, la o distanţă de 3…4 cm de cartilajul coastelor prin spaţiul osteomedular, prin articulaţiile costo-sternale în stern, apoi prin aceleaşi coaste, între linia axilară anterioară şi medie, bilateral, se introduc în plan vertical încrucişat câte două broşe din partea concavă a curburii scoliotice, apoi din partea convexă a curburii scoliotice. În caz de displazie a cartilajului costal şi lipsa contactului cu sternul se efectuează artrodeza şi fixarea cu plăci metalice.

Exemplu

Pacienta I., 15 ani, a fost internată cu acuze la oboseală periodică şi dureri în regiunea toracică a coloanei vertebrale. Prima dată acuzele au apărut cu 6 luni în urmă. Apoi durerile au devenit mai frecvente, asociindu-se cu senzaţia de oboseală în regiunea toracică a coloanei vertebrale care se accentuau în poziţia ortostatică îndelungată, la eforturi fizice.

La examinare se observă o asimetrie uşoară a triunghiurilor taliei, umărul drept puţin mai înalt şi omoplatul drept mai înalt cu 1,5 cm şi mai proeminent, unghiul inferior al scapulei drepte se află mai lateral de linia mediană cu 1,5 cm. Linia proceselor spinoase în regiunea toracică este deviată spre dreapta. Se observă o ghibozitate costală din dreapta cu înălţimea până la 2 cm.

Tratamentul a fost efectuat conform metodei revendicate. Perioada postoperatorie a decurs fără complicaţii. Plăgile s-au vindecat per primum. Postoperator a fost efectuată o cură de antibioticoterapie profilactică. Pacienta s-a externat din spital peste 6 zile, frecventează şcoala fără a folosi imobilizarea pentru coloana vertebrală. Acuze nu prezintă, durerile şi oboseala au dispărut. Asimetria triunghiurilor taliei şi umerilor s-a diminuat vădit.

Metoda propusă este minim invazivă şi permite fixarea eficientă şi stabilă a carcasei cutiei toracice în gradele iniţiale ale scoliozei, astfel se previne progresarea deformaţiei scoliotice şi dezvoltarea complicaţiilor cardiorespiratorii.

1. Цивьян Я. Л. Оперативное лечение горбов. Москва. Медицина, 1973, р. 177-178

2. Куслик М. И. Многотомное руководство по хирургии. Москва, 1963, т. 4, р. 431

Claims

Metodă de tratament al scoliozei toracice progresive la copii care include efectuarea anesteziei generale, după care pacientul se poziţionează în decubit lateral, pe partea convexă a curburii scoliotice cu ajutorul rolelor şi fixatoarelor prin mişcări de rotare şi apăsare se efectuează derotarea vertebrelor incluse în curbura scoliotică, apoi se efectuează stabilizarea bilaterală prin introducerea a câte o broşă în plan orizontal prin coastele 4…7, la o distanţă de 3…4 cm de cartilajul coastelor prin spaţiul osteomedular, prin articulaţiile costo-sternale în stern, apoi prin aceleaşi coaste între linia axilară anterioară şi medie, bilateral, se introduc în plan vertical încrucişat câte două broşe din partea concavă a curburii scoliotice, apoi din partea convexă a curburii scoliotice.