MD4587C1

MD4587C1 - Metodă de restabilire a părului şi pielii

Info

Publication number: MD4587C1
Application number: MDA20160010A
Authority: MD
Inventors: Эрик Д. Прессли; Крейг Дж. ХОУКЕР
Original assignee: Liqwd Inc.
Priority date: 2013-08-01
Filing date: 2014-08-01
Publication date: 2019-03-31
Also published as: EA035975B1; PL3326606T3; EP4008306A1; GB201523109D0; PT3001809T; DK3001809T3; HK1222322A1; EP3001809A1; KR20160046794A; HUE034751T2; UA116148C2; CY1119456T1; GEAP201814045A; MD20160010A2; GT201600023A; GEP20186869B; MX2016001176A; MA38750B1; SI3001809T1; HK1222321A1

Abstract

Invenţia se referă la compoziţii, seturi şi metode de reparare a legăturilor, de exemplu a legăturilor disulfurice în păr şi piele.Compoziţiile asigură întreţinerea îmbunătăţită a părului uscat sau hidratarea mai bună a pielii. De asemenea, compoziţiile oferă o senzaţie de hidratare de lungă durată şi netezime a părului sau a pielii, eliminând senzaţia de păr gras. Compoziţiile conţin unul sau mai mulţi compuşi care se leagă covalent de cel puţin două grupări tiol din păr sau piele. Utilizarea compoziţiilor de fixare previne revenirea legăturilor reparate la starea de tiol liber cel puţin o săptămână sau o lună după o singură aplicare a compoziţiei. De asemenea, se oferă metode îmbunătăţite de modelare a părului, de exemplu ondulare permanentă, buclare, colorare sau evidenţiere a părului, precum şi de îndreptare a părului.

Description

Prezenta invenţie se referă în general la compoziţii şi metode pentru tratarea părului şi pielii, în special pentru repararea legăturilor disulfurice din păr sau piele.

Părul este constituit din numeroase lanţuri lungi de proteine, formate din unităţi structurale de aminoacizi. Aceste lanţuri sau polimeri sunt legate între ele prin 1) punţi de hidrogen, 2) punţi de sare între grupări acide şi bazice, şi 3) legături disulfurice. Apa scindează în mod reversibil punţile de hidrogen. Astfel, părul ud devine uşor de modelat şi aranjat. Când apa se evaporă, punţile de hidrogen se formează în noi poziţii, menţinând părul în această postură. În soluţii puternic acide, adică cele cu pH-ul între 1,0 şi 2,0, sunt scindate atât punţile de hidrogen, cât şi punţile de sare. Legăturile disulfurice pot însă menţine unite lanţurile de proteine din firul de păr în astfel de condiţii.

Într-un mediu slab alcalin cu pH-ul 8,5, unele legături disulfurice sunt scindate (Dombrink şi alţii. Chem. Matters., 1983, p. 8). Spălarea repetată cu un şampon slab alcalin deteriorează părul prin scindarea unui număr tot mai mare de legături disulfurice. Astfel, cuticula sau suprafaţa exterioară a firelor de păr se încreţeşte, iar părul rămâne umed, încâlcit, ajungând în general într-o stare în care cu greu poate fi aranjat. Aceasta este una din cauzele ”vârfurilor despicate”. După ce se usucă, părul rămâne adesea uscat, aspru sau creţ. În plus, părul aspru captează neuniform lumina şi arată lipsit de vlagă şi de strălucire. De asemenea, după uscare părul poate rămâne cu un nivel ridicat de electricitate statică, care se poate manifesta la pieptănat, având ca rezultat o stare denumită în mod uzual ”păr în vânt”.

Legăturile disulfurice sunt rupte şi din cauza încălzirii sau utilizării diverselor tratamente de reducere. Compoziţiile şi metodele actuale de ondulare şi îndreptare a părului la mamifere utilizează agenţi reducători, cum ar fi acidul tioglicolic, în special ca sare de amoniu, pentru a scinda legăturile disulfurice ale cistinei din păr. După ce legăturile disulfurice sunt scindate, iar părul este supus la tensiune pentru a-i da forma finală (de exemplu, drept, ondulat sau încreţit), legăturile disulfurice sunt restabilite. Oxidarea în vederea restabilirii legăturilor reduse se poate face prin simpla expunere a părului la oxigenul atmosferic, dar acest proces de oxidare este foarte lent şi foarte rar utilizat în practică. În general, ca agent oxidant se utilizează peroxidul de hidrogen (apa oxigenată) sau bromatul de sodiu. Totuşi, legăturile disulfurice nou formate sunt supuse la tensiune pentru a menţine noua formă a părului, prin urmare ele se rup uşor, având ca rezultat revenirea în timp la forma anterioară a părului. În plus, utilizarea peroxizilor în procesul de modelare a părului poate duce la păr deteriorat, îndepărtarea culorii nenaturale din păr şi/sau încreţirea părului. Mai mult, în păr pot rămâne tioli liberi latenţi chiar şi după un tratament de oxidare.

Tratarea cu peroxizi, utilizată în procesul de modelare a părului, duce la următoarea reacţie:

2K-S-H + H₂O₂ → K-S-S-K + 2H₂O (Reacţia I)

unde K reprezintă cheratina din păr. Dacă nu sunt prezente însă două grupări K-S-H pentru ca Reacţia I să aibă loc, se consideră că are loc următoarea reacţie, având ca rezultat un păr degradat.

K-S-H + 3H₂O₂ → K-SO2-OH + 3H₂O (Reacţia II)

Cheratina este o componentă importantă a pielii. Deteriorarea punţilor disulfurice ale cheratinei poate avea ca rezultat o piele cu aspect nesănătos sau solzos. Menţinerea punţilor disulfurice ale cheratinei păstrează pielea sănătoasă şi previne crăparea sau despicarea acesteia.

Au fost create diverse metode pentru a atenua aceste probleme, inclusiv aplicarea după un şampon a balsamurilor de păr, cum ar fi produsele care rămân pe piele şi care se îndepărtează prin clătire. În mod normal, clătirile de tratament cu balsam refac stratul unsuros, în special în porţiunea degradată a părului, unde cuticula s-a încreţit, deoarece balsamurile aderă cel mai bine la aceste porţiuni. Totuşi, un balsam utilizat prea des sau în cantitate prea mare va face ca părul să fie mai lipicios şi să atragă astfel praful, necesitând de multe ori tratamente mai dese cu şampon. În mod normal balsamurile nu fixează tiolii liberi din păr.

Utilizarea polimerilor cationici pentru a forma coacervate în vederea întreţinerii părului este cunoscută [1, 2]. Polimerii cationici de depunere utilizaţi de obicei sunt polimeri naturali, de exemplu polimeri pe bază de gumă de guar, care au fost modificaţi cu ajutorul unor substituenţi cationici. Selectarea unui polimer cationic pe bază de guar cu o densitate de sarcină şi o greutate moleculară suficientă conduce la o depunere suficientă a agenţilor de întreţinere încorporaţi într-un şampon sau un gel de baie. Totuşi, un nivel destul de ridicat al acestui polimer cationic pe bază de guar trebuie depozitat în general în păr sau în piele. Mai mult, costul unui polimer cationic pe bază de guar este destul de mare. Ca urmare, încorporarea unui polimer cationic pe bază de guar poate creşte costurile de producere a acestor compoziţii de şampon. În plus, aceste compoziţii de şampon sunt utile în mod normal pentru tratarea părului umed, dar nu pot oferi o senzaţie agreabilă de netezime a părului uscat. Mai mult, aceste balsamuri nu fixează tiolii liberi din păr.

Este cunoscută o metodă de tratament cu balsam pentru modelarea părului, utilizat după tratarea părului cu un agent reducător. Procesul implică contactul părului cu un compus având o grupare electrofilă şi cel puţin o grupare hidrofobă. Potrivit lui Bailey, grupările electrofile reacţionează cu grupările tiol pentru a oferi părului o multitudine de grupări hidrofobe. Totuşi, aceste balsamuri nu fixează împreună tiolii liberi din păr [3].

Sunt necesare preparate şi tratamente pentru păr care să asigure întreţinerea îmbunătăţită a părului. Concret, trebuie să se ofere o senzaţie îndelungată de hidratare şi netezime a părului, precum şi un control asupra flexibilităţii părului atunci când acesta se uscă. De asemenea, sunt necesare preparate şi tratamente care să repare tiolii liberi latenţi din păr.

Sunt necesare preparate şi tratamente pentru păr care să repare şi/sau să întărească părul degradat şi să refacă legături mai puternice în părul tratat cu agenţi reducători.

De asemenea, sunt necesare preparate şi tratamente pentru piele care să asigure o întreţinere şi/sau hidratare mai bună a pielii. În special, este necesar să se ofere o senzaţie îndelungată de hidratare şi netezime a pielii. De asemenea, sunt necesare preparate şi tratamente pentru piele care să repare tiolii liberi din piele.

Prin urmare, un obiect al acestei invenţii este să ofere compoziţii şi metode mai bune pentru repararea şi/sau întărirea părului degradat.

De asemenea, un obiect al acestei invenţii este să ofere compoziţii şi metode pentru utilizarea acelor compoziţii care repară şi/sau întăresc părul după o spălare sau un tratament de reducere.

De asemenea, un obiect al acestei invenţii este să ofere compoziţii şi metode pentru întreţinerea, hidratarea şi/sau tratarea în alt mod a pielii.

Se descriu compoziţii, seturi şi metode pentru repararea legăturilor, de exemplu legăturile disulfurice, din păr sau piele care sunt degradate. Compoziţiile asigură întreţinerea îmbunătăţită a părului uscat sau hidratarea mai bună a pielii. Concret, compoziţiile asigură o senzaţie îndelungată de hidratare şi netezime, fără ca părul să rămână unsuros, un aspect mai plăcut (de exemplu, strălucire), o rezistenţă sporită la uscare (rezistenţă la rupere), o pieptănare uşoară a părului când acesta este umed sau uscat, mai puţine fire rupte şi mai puţine bucle. De asemenea, compoziţiile oferă o senzaţie îndelungată de hidratare şi netezime a pielii.

Compoziţiile conţin unul sau mai mulţi compuşi ce interacţionează cu cheratina prin mai multe moduri de legare (de exemplu, absorbţie, fixare, etc.), care pot implica reacţia cu unul sau mai mulţi tioli din păr sau din piele. În acest document, fixarea este definită ca formarea unor punţi covalente, ionice, de hidrogen, etc. În condiţii normale de spălare a părului, inclusiv tratament cu şampon şi balsam, legăturile covalente formate nu sunt susceptibile la reducere sau hidroliză. Utilizarea compoziţiilor de fixare împiedică revenirea legăturilor reparate ale părului în starea de tiol liber pentru cel puţin o săptămână, două săptămâni, trei săptămâni, patru săptămâni, o lună sau două luni după o aplicare a compoziţiei.

De asemenea, se oferă metode îmbunătăţite de modelare a părului, de exemplu ondulare permanentă, buclare, precum şi de îndreptare a părului. Compoziţiile de fixare pot fi utilizate la fiecare spălare a părului, zilnic, săptămânal, de două ori pe săptămână, la două săptămâni, lunar sau la intervale mai mari. Compoziţiile de fixare se aplică, de preferinţă, săptămânal sau lunar pentru a se obţine rezultatele dorite.

Metodele tradiţionale de ondulare permanentă, buclare sau îndreptare a părului utilizează peroxid de hidrogen pentru refacerea legăturilor disulfurice după un tratament de reducere. Acest proces necesită în general aproximativ trei zile. Metodele descrise în acest document utilizează agenţi de fixare pentru repararea părului; aceştia sunt spălaţi din părul persoanei în aceeaşi zi în care sunt aplicaţi pe păr. În unele variante, agenţii de fixare şi grupările tiol liber formează o legătură covalentă carbon-sulf. În condiţii identice de temperatură şi umiditate, părul tratat cu agenţi de fixare necesită un timp mai îndelungat pentru a reveni la starea sa anterioară, comparativ cu acelaşi păr netratat. Agentul de fixare poate conţine una sau mai multe grupări reactive în care grupările funcţionale reactive sunt fixate pe suprafaţă.

În una din variante, agentul de fixare conţine un liant sau un separator şi două sau mai multe grupări funcţionale reactive; în acesta, grupările funcţionale reactive sunt legate covalent de liant sau separator. În alte variante, agentul de fixare conţine un separator sau un liant, care formează o sare cu cele două sau mai multe grupări funcţionale reactive. În alte variante, agentul de fixare conţine una sau mai multe grupări reactive, în care grupările funcţionale reactive interacţionează cu suprafaţa părului sau cu grupările funcţionale din păr.

I Definiţii

Termenul ”păr” se referă la unul sau mai multe fire de păr, precum şi la componentele naturale ale părului, de exemplu grăsimea corpului. Acest termen se mai referă la părul natural sau modificat, de exemplu părul expus la preparate de ondulare sau de îndreptare.

Prin ”cantitate eficientă”, de exemplu, a agentului de fixare sau a compoziţiilor descrise în acest document, se înţelege cantitatea de agent de fixare dintr-o compoziţie sau dintr-un preparat, care, atunci când este aplicată în cadrul unui regim de dozare dorit, fixează tiolii liberi din păr.

Termenii ”acceptabil farmaceutic” şi ”acceptabil cosmetic” sunt utilizaţi în mod interschimbabil şi se referă la compuşi, materiale, compoziţii şi/sau forme de dozare care, în baza unei evaluări medicale amănunţite, sunt adecvate pentru utilizare în contact cu ţesuturi umane sau animale fără toxicitate excesivă, iritaţie, reacţie alergică sau alte probleme ori complicaţii, corespunzător unui raport rezonabil beneficiu/risc. Mai concret, termenul ”acceptabil farmaceutic” se referă la un material, un compus sau o compoziţie care este adecvată pentru utilizare în contact cu pielea, scalpul sau părul. Materialele acceptabile farmaceutic sunt cunoscute persoanelor având cunoştinţe de bază în domeniu.

Termenul ”şampon”, utilizat în acest document, se referă în general la un preparat lichid sau semi-solid aplicat pe păr, care conţine detergent sau săpun pentru spălarea părului. Termenul ”balsam”, utilizat în acest document, se referă în general la un preparat (de exemplu, lichid, cremă, loţiune, gel, semi-solid) aplicat pe păr cu scopul de a înmuia, a netezi părul şi/sau a modifica strălucirea părului.

Termenii ”analog” şi ”derivat” sunt utilizaţi în mod interschimbabil în acest document şi se referă la un compus care are acelaşi nucleu ca şi compusul-mamă, dar diferă de acesta prin natura legăturii chimice, prezenţa sau absenţa unuia sau mai multor atomi şi/sau grupuri de atomi, precum şi combinaţii ale acestora. Compusul derivat poate să difere de compusul-mamă, de exemplu, prin unul sau mai mulţi substituenţi prezenţi în nucleu, care pot avea unul sau mai mulţi atomi, grupări funcţionale sau substructuri. În general, un compus derivat poate fi considerat ca fiind format, cel puţin teoretic, din compusul-mamă prin intermediul unor procese chimice şi/sau fizice.

Termenii ”grupare electrofilă” sau ”fragment electrofil” sunt utilizaţi în mod interschimbabil şi se referă la una sau mai multe grupări sau fragmente funcţionale care au o afinitate pentru electroni sau atrag electroni.

”Acceptorul Michael”, utilizat în acest document, este un tip de grupări sau fragmente electrofile care participă la reacţii de adiţie nucleofilă. Acceptorul Michael poate fi sau poate conţine o grupare sau un fragment carbonil α,βnesaturat, de exemplu o cetonă. Alţi acceptori Michael includ legături pi, de exemplu legături duble sau triple conjugate cu o altă legătură pi care conţine grupări acceptoare de electroni, cum ar fi grupări nitro, grupări nitril şi grupări de acid carboxilic.

Termenul ”alchil”, utilizat în acest document, se referă la radicalul unor grupări alifatice saturate sau nesaturate, inclusiv grupări alchil, alchenil sau alchinil cu catenă normală, grupări alchil, alchenil sau alchinil cu catenă ramificată, grupări cicloalchil, cicloalchenil sau cicloalchinil (aliciclice), grupări cicloalchil, cicloalchenil sau cicloalchinil alchil substituite şi grupări alchil, alchenil sau alchinil cicloalchil substituite. Cu excepţia cazului în care este indicat altfel, un alchil cu catenă normală sau cu catenă ramificată are cel mult 30 de atomi de carbon în structura sa (de exemplu, C1-C30 pentru catenă normală, C3-C30 pentru catenă ramificată), preferabil cel mult 20 de atomi de carbon, mai preferabil cel mult 12 atomi de carbon şi cel mai preferabil cel mult 8 atomi de carbon. În unele variante, lanţul are 1…6 atomi de carbon. De asemenea, cicloalchilii preferaţi au 3…10 atomi de carbon în structura inel, mai preferabil 5, 6 sau 7 atomi de carbon în structura inel. Intervalele prezentate mai sus includ toate valorile dintre valoarea minimă şi valoarea maximă.

Termenul ”alchil” include atât ”alchili nesubstituiţi”, cât şi ”alchili substituiţi”; cei din urmă se referă la fragmente alchil având unul sau mai mulţi substituenţi care înlocuiesc un atom de hidrogen la unul sau mai mulţi atomi de carbon din structura hidrocarburii. Aceşti substituenţi includ, fără limitare, grupări halogen, hidroxil, carbonil (de exemplu carboxil, alcoxicarbonil, formil sau acil), tiocarbonil (de exemplu tioester, tioacetat sau tioformat), alcoxil, fosforil, fosfat, fosfonat, fosfinat, amino, amido, amidină, imină, ciano, nitro, azido, sulfhidril, alchiltio, sulfat, sulfonat, sulfamoil, sulfonamidă, sulfonil, heterociclil, arilalchil sau un fragment aromatic sau heteroaromatic.

Dacă numărul atomilor de carbon nu este indicat, termenul ”alchil inferior” utilizat în acest document înseamnă o grupare alchil, aşa cum este definită mai sus, dar având 1…10 atomi de carbon, mai preferabil 1…6 atomi de carbon, în structura sa. De asemenea, ”alchenil inferior” şi ”alchinil inferior” au lungimi similare ale lanţului. Grupările alchil preferate sunt alchilii inferiori.

Grupările alchil mai pot conţine unul sau mai mulţi heteroatomi în structura de carbon. Exemple: oxigen, azot, sulf, combinaţii ale acestora. În anumite variante, gruparea alchil conţine între 1 şi 4 heteroatomi.

Termenii ”alchenil” şi ”alchinil”, utilizaţi în acest document, se referă la grupări alifatice nesaturate care conţin una sau mai multe legături duble sau triple similare în catenă (de exemplu, C2-C30) şi eventual o substituţie la grupările alchil descrise mai sus.

Termenul ”aril” utilizat în acest document se referă la inele aromatice cu 5, 6 sau 7 membri. Inelul poate fi un sistem inelar carbociclic, heterociclic, carbociclic condensat, heterociclic condensat, carbociclic sau heterociclic biciclic, substituit opţional cu alchil, aşa cum este descris mai sus. Definit în linii mari, termenul ”ar” utilizat în acest document include grupări aromatice cu un singur inel, cu 5, 6 sau 7 membri, care pot avea de la 0 la 4 heteroatomi. Exemplele includ, fără limitare, benzen, pirol, furan, tiofen, imidazol, oxazol, tiazol, triazol, pirazol, piridină, pirazină, piridazină şi pirimidină. Grupările aril având heteroatomi în structura inelară mai sunt denumite ”heteroaril”, ”heterocicluri aril” sau ”heteroaromatice”. Inelul aromatic poate fi înlocuit în una sau mai multe poziţii din inel cu substituenţii descrişi mai sus, de exemplu, halogen, azidă, alchil, arilalchil, alchenil, alchinil, cicloalchil, hidroxil, alcoxil, amino, nitro, sulfhidril, imină, amidă, fosfonat, fosfinat, carbonil, carboxil, silil, eter, alchiltio, sulfonil, sulfonamidă, cetonă, aldehidă, ester, heterociclil, fragmente aromatice sau heteroaromatice, perfluoralchil şi ciano. Termenul ”ar” mai include sisteme inelare policiclice având două sau mai multe inele ciclice în care doi sau mai mulţi atomi de carbon sunt comuni la două inele învecinate (”inele condensate”); în acestea, cel puţin unul din inele este aromatic, de exemplu, celelalte inele ciclice pot fi cicloalchili, cicloalchenili, cicloalchinili, arili şi/sau heterocicluri, sau ambele inele sunt aromatice.

Termenul ”alchilaril” utilizat în acest document se referă la o grupare alchil substituită cu o grupare aril (de exemplu, o grupare aromatică sau heteroaromatică).

Termenii ”heterociclu” şi ”heterociclic”, utilizaţi în acest document, se referă la un radical ciclic ataşat prin intermediul unui atom de carbon sau azot al unui inel monociclic sau biciclic care conţine 3…10 atomi în inel, de preferinţă 5…6 atomi în inel, conţinând atomi de carbon şi 1…4 heteroatomi fiecare, selectaţi dintre oxigen non-peroxid, sulf şi N(Y), unde Y este absent sau este H, O, alchil (C1-4), fenil sau benzil, şi conţinând opţional una sau mai multe legături duble sau triple, înlocuit eventual cu unul sau mai mulţi substituenţi. Termenul ”heterociclu” mai include inele heteroaril substituite sau nesubstituite. Exemplele de inel heterociclic includ, fără limitare: benzimidazolil, benzofuranil, benzotiofuranil, benzotiofenil, benzoxazolil, benzoxazolinil, benztiazolil, benztriazolil, benztetrazolil, benzizoxazolil, benzizotiazolil, benzimidazolinil, carbazolil, 4aH-carbazolil, carbolinil, cromanil, cromenil, cinolinil, decahidrochinolină, 2H,6H-1,5,2-ditiazinil, dihidrofuro[2,3-b] tetrahidrofuranil, furanil, furazanil, imidazolidinil, imidazolinil, imidazolil, 1H-indazolil, indolenil, indolinil, indolizinil, indolil, 3H-indolil, izatinoil, izobenzofuranil, izocromanil, izoindazolil, izoindolinil, izoindolil, izochinolinil, izotiazolil, izoxazolil, metilendioxifenil, morfolinil, naftiridinil, octa-hidro-izochinolinil, oxadiazolil, 1,2,3-oxadiazolil, 1,2,4-oxadiazolil, 1,2,5-oxadiazolil, 1,3,4-oxadiazolil, oxazolidinil, oxazolil, oxindolil, pirimidinil, fenantridinil, fenantrolinil, fenazinil, fenotiazinil, fenoxatinil, fenoxazinil, ftalazinil, piperazinil, piperidinil, piperidonil, 4-piperidonil, piperonil, pteridinil, purinil, piranil, pirazinil, pirazolidinil, pirazolinil, pirazolil, piridazinil, piridooxazol, piridoimidazol, piridotiazol, piridinil, piridil, pirimidinil, pirolidinil, pirolinil, 2H-pirolil, pirolil, chinazolinil, chinolinil, 4H-chinolizinil, chinoxalinil, chinuclidinil, tetrahidrofuranil, tetrahidroizochinolinil, tetrahidrochinolinil, tetrazolil, 6H-1,2,5-tiadiazinil, 1,2,3-tiadiazolil, 1,2,4-tiadiazolil, 1,2,5-tiadiazolil, 1,3,4-tiadiazolil, 1,3,4-tiadiazolil, tiantrenil, tiazolil, tienil, tienotiazolil, tienooxazolil, tienoimidazolil, tiofenil şi xantenil.

Termenul ”heteroaril” utilizat în acest document se referă la un inel aromatic monociclic care conţine 5 sau 6 atomi de carbon în inel şi 1, 2, 3 sau 4 heteroatomi, aleşi fiecare din oxigen non-peroxid, sulf şi N(Y) unde Y este absent sau este H, O, alchil (C1-C8), fenil sau benzil. Exemplele de grupări heteroaril includ, fără limitare, furil, imidazolil, triazolil, triazinil, oxazoil, izoxazoil, tiazolil, izotiazoil, pirazolil, pirolil, pirazinil, tetrazolil, piridil (sau oxidul de azot al acestuia), tienil, pirimidinil (sau oxidul de azot al acestuia), indolil, izochinolil (sau oxidul de azot al acestuia), chinolil (sau oxidul de azot al acestuia) şi altele asemenea. Termenul ”heteroaril” poate include radicali ai unui heterociclu biciclic orto-condensat de circa 8-10 atomi de inel derivaţi din acesta, în special un derivat benzenic sau unul obţinut prin contopirea unui biradical de propilenă, trimetilenă sau tetrametilenă cu acesta. Exemplele de heteroaril includ, fără limitare, furil, imidazolil, triazolil, triazinil, oxazoil, izoxazoil, tiazolil, izotiazoil, pirazolil, pirolil, pirazinil, tetrazolil, piridil (sau oxidul de azot al acestuia), tienil, pirimidinil (sau oxidul de azot al acestuia), indolil, izochinolil (sau oxidul de azot al acestuia), chinolil (sau oxidul de azot al acestuia) şi altele asemenea.

Termenul ”halogen” utilizat în acest document se referă la fluor, clor, brom sau iod.

Termenul ”substituit”, utilizat în acest document, se referă la toţi substituenţii permişi ai compuşilor descrişi în acest document. În sensul cel mai larg, substituenţii permişi includ substituenţi aciclici şi ciclici, ramificaţi şi neramificaţi, carbociclici şi heterociclici, aromatici şi nearomatici ai compuşilor organici. Orientativ, substituenţii includ, fără limitare, halogeni, grupări hidroxil sau orice alte grupări organice care conţin un număr de atomi de carbon, de preferinţă 1…14 atomi de carbon, şi includ opţional unul sau mai mulţi heteroatomi, de exemplu oxigen, sulf sau azot, fiind grupaţi în structuri liniare, ramificate sau ciclice. Substituenţii reprezentativi includ grupări alchil, alchil substituit, alchenil, alchenil substituit, alchinil, alchinil substituit, fenil, fenil substituit, aril, aril substituit, heteroaril, heteroaril substituit, halo, hidroxil, alcoxi, alcoxi substituit, fenoxi, fenoxi substituit, aroxi, aroxi substituit, alchiltio, alchiltio substituit, feniltio, feniltio substituit, ariltio, ariltio substituit, ciano, izociano, izociano substituit, carbonil, carbonil substituit, carboxil, carboxil substituit, amină, amină substituită, amidă, amidă substituită, sulfonil, sulfonil substituit, acid sulfonic, fosforil, fosforil substituit, fosfonil, fosfonil substituit, poliaril, poliaril substituit, ciclic C3-C20, ciclic C3-C20 substituit, heterociclic, heterociclic substituit, aminoacid, peptidă şi polipeptidă.

Heteroatomii, de exemplu azot, pot avea substituenţi cu hidrogen şi/sau orice substituenţi permişi ai compuşilor organici descrişi în acest document care satisfac valenţele heteroatomilor. Se înţelege că termenii ”substituţie” şi ”substituit” includ condiţia implicită ca substituţia respectivă să respecte valenţa permisă a atomului substituit şi a substituentului şi să aibă drept rezultat un compus stabil, adică un compus care nu suferă în mod spontan o transformare, de exemplu transpoziţie, ciclicizare, eliminare, etc.

Termenul ”polimer” utilizat în acest document se referă la o moleculă care conţine mai mult de 10 unităţi monomer.

Termenul ”hidrosolubil” utilizat în acest document înseamnă în general că 10, 50, 100, 125, 150, 200, 225 sau 250 g sunt solubile în 1 l de apă la 25°C.

Termenul ”agent de fixare” utilizat în acest document se referă la o moleculă care formează punţi covalente, ionice, de hidrogen, etc. cu părul şi include în general formarea cel puţin a unei legături covalente cu un tiol liber.

II. Preparate de fixare

Preparatele descrise în acest document sunt destinate tratării părului sau pielii. În special, aceste preparate pot reface legături disulfurice latente în păr sau în piele. În plus, preparatele pot reacţiona cu aminele libere din păr pentru a oferi un efect de tratament cu balsam.

Preparatele conţin unul sau mai mulţi agenţi de fixare (numiţi în acest document şi ”compuşi” sau ”agenţi activi”).

Agenţii de fixare se pot combina cu unul sau mai mulţi purtători şi/sau excipienţi acceptabili farmaceutic, care sunt consideraţi siguri şi eficienţi pentru părul, pielea şi/sau scalpul omului şi se pot aplica pe părul uman fără a cauza efecte secundare nedorite, cum ar fi arsuri, mâncărime şi/sau înroşire, nici reacţii adverse similare. Preparatele mai pot conţine un excipient care face ca pH-ul preparatelor să fie neutru sau să se încadreze între aproximativ 3 şi aproximativ 12, de preferinţă între 5 şi 8.

Agentul de fixare este prezent în mod normal într-o cantitate care variază de la aproximativ 0,01% din greutate până la aproximativ 20% din greutate din preparat, preferabil de la aproximativ 1% din greutate până la aproximativ 25% din greutate din preparat, mai preferabil de la aproximativ 1% din greutate până la aproximativ 15% greutate, cel mai preferabil de la aproximativ 1% din greutate până la aproximativ 10%greutate. În mod normal, agentul de fixare reprezintă 2,5…3% din greutate din preparat.

Agentul de fixare este stabil în soluţie apoasă o perioadă de cel puţin 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11 sau 12 luni, la un pH între 6 şi 8 şi la o temperatură de 25…30°C, de preferinţă aproximativ 25°C. Termenul ”stabil”, utilizat în acest document referitor la stabilitatea la depozitare, înseamnă că cel puţin 40, 45, 50, 55, 60, 65, 70, 75, 80, 85, 90 sau 95% din fragmentele reactive sunt intacte sau, în măsura în care fragmentele reactive reacţionează cu apa, produsul rezultat este electrofil.

a. Agentul de fixare

Agentul de fixare conţine cel puţin două fragmente reactive capabile să reacţioneze cu un tiol. Opţional, agentul de fixare conţine un liant între două sau mai multe fragmente reactive. Liantul formează două sau mai multe legături ionice cu fragmentele reactive. La reacţia cu grupările tiol din foliculul pilos, fragmentele reactive formează legături stabile, de exemplu stabile hidrolitic. Termenul ”stabil”, utilizat cu referire la legăturile formate între grupări tiol din foliculii piloşi, înseamnă că legăturile rămân intacte cel puţin o săptămână, două săptămâni, trei săptămâni, patru săptămâni, o lună sau două luni atunci când sunt expuse la apă având pH-ul 6…8, la o temperatură între aproximativ 5°C şi aproximativ 100°C, preferabil între aproximativ 20°C şi aproximativ 75°C, mai preferabil între aproximativ 25°C şi aproximativ 40°C, cel mai preferabil între aproximativ 25°C şi aproximativ 30°C. În unele variante, temperatura este de aproximativ 25°C. De asemenea, se preferă ca reacţia de fixare să aibă loc aproximativ la temperatura camerei, de exemplu, între aproximativ 15°C şi aproximativ 35°C, preferabil între aproximativ 20°C şi aproximativ 30°C, mai preferabil între aproximativ 22°C şi aproximativ 27°C.

De obicei, agenţii de fixare au o greutate moleculară scăzută şi sunt compatibili cu soluţii apoase sau sisteme de distribuire a solvenţilor. În unele variante, compusul este hidrosolubil. Se preferă o greutate moleculară scăzută, deoarece aceasta permite moleculei să pătrundă şi să iasă din păr la o rată acceptabilă. Se preferă greutăţi moleculare mai mici decât 10.000 Da, 8.000 Da, 6.000 Da, 5.000 Da, 4.000 Da, 3.000 Da, 2.000 Da sau 1.000 Da. În unele variante, greutatea moleculară este sub 1500 Da, preferabil sub 800 Da, cel mai preferabil sub 500 Da, pentru a se obţine rate de difuzie suficiente în sisteme apoase convenţionale de îngrijire a părului.

i. Agenţi de fixare definiţi prin formula I

În unele variante, agenţii de fixare au o structură conform formulei I:

Formula I

în care

A, B, C şi D sunt fragmente reactive care conţin una sau mai multe sarcini,

R este un liant care conţine două sau mai multe sarcini care sunt opuse sarcinilor din fragmentele reactive,

şi fiecare p, q, r şi s este, în mod independent, un număr întreg de la 0 la 25, preferabil de la 0 la 10, mai preferabil de la 0 la 2. Suma p + q + r + s este mai mare decât sau egală cu 2.

Fragmentele reactive pot fi prezente la orice atom din liant. În unele variante, fragmentele reactive sunt identice. În unele variante, unul sau mai multe fragmente reactive diferă.

În unele variante, fragmentele reactive au sarcină negativă, iar liantul sau separatorul are fragmente cu sarcină pozitivă. În alte variante, fragmentele reactive au sarcină pozitivă, iar liantul sau separatorul are fragmente cu sarcină negativă. În general, suma sarcinilor de pe agentul de fixare din formula I este zero, deşi pot exista dezechilibre stoichiometrice.

ii. Liantul

Fragmentele reactive din agenţii de fixare sunt legate de preferinţă prin intermediul unui liant. Termenul ”liant”, utilizat în acest document, se referă la una sau mai multe molecule polifuncţionale, de exemplu, bifuncţionale, trifuncţionale, tetrafuncţionale, etc., care pot fi utilizate pentru a lega ionic cele două sau mai multe fragmente reactive şi care nu influenţează proprietăţile reactive ale agenţilor de fixare. Fragmentele reactive pot fi ataşate la orice parte a liantului.

Lianţii pot fi atomi unici, de exemplu un heteroatom (de ex., O sau S), un grup de atomi, de exemplu o grupare funcţională (de ex., amină, -C(=O)-, -CH2-), sau grupări multiple de atomi, de exemplu un lanţ alchilenă. Lianţii adecvaţi includ, fără limitare, oxigen, sulf, carbon, bor, azot, alcoxi, alchil, alchenil, cicloalchil, cicloalchenil, aril, heterocicloalchil, heteroaril, eter, amină şi un polimer.

Opţional, liantul este substituit independent cu unul sau mai mulţi substituenţi, inclusiv hidrogen, halogen, grupare ciano, alcoxi, alchil, alchenil, cicloalchil, cicloalchenil, aril, heterocicloalchil, heteroaril, amină, hidroxi, formil, acil, acid carboxilic (-COOH), -C(O)R1, -C(O)OR1, carboxilat (-COO-), amidă primară (de exemplu, -CONH2), amidă secundară (de exemplu, -CONHR1), -C(O)NR1R2, -NR1R2,-NR1S(O)2R2, -NR1C(O)R2, -S(O)2R2 , -SR1, -S(O)2NR1R2, grupare sulfinil (de exemplu, -SOR1) şi grupare sulfonil (de exemplu, -SOOR1);

în care R1 şi R2 pot fi fiecare, în mod independent, hidrogen, alchil, alchenil, alchinil, cicloalchil, aril, heterocicloalchil şi heteroaril; în care fiecare din R1 şi R2 este substituit opţional şi independent cu unul sau mai mulţi substituenţi aleşi din grupul constând din halogen, hidroxil, ciano, nitro, amino, alchilamino, dialchilamino, alchil substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni sau alcoxi sau ariloxi, aril substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni sau alcoxi sau alchil sau trihalo-alchil, heterocicloalchil substituit opţional cu aril sau heteroaril sau =O sau alchil substituit opţional cu hidroxil, cicloalchil substituit opţional cu hidroxil, heteroaril substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni sau alcoxi sau alchil sau trihalo-alchil, halo-alchil, hidroxi-alchil, carboxi, alcoxi, ariloxi, alcoxi-carbonil, amino-carbonil, alchil-amino-carbonil şi dialchil-amino-carbonil.

În unele variante, liantul poate fi o grupare alcoxi, eter, alchil, alchenil, cicloalchil, cicloalchenil, aril, heterocicloalchil, heteroaril, amină sau un polimer. În unele variante, liantul nu este un polimer.

iii. Agenţi de fixare polimerici

Agentul de fixare poate fi un polimer. În această formă, liantul formează sau este scheletul polimerului, având două sau mai multe fragmente reactive legate ionic cu acesta. Opţional, agentul de fixare polimeric poate avea o structură conform formulei I. În unele forme, la fiecare unitate monomer din polimer, zero, una, două, trei, patru sau mai multe fragmente reactive pot fi legate ionic cu monomerul. Fragmentele reactive de la fiecare unitate monomer din polimer pot fi identice sau diferite.

În unele variante, la fiecare unitate monomer este prezent cel puţin un fragment reactiv. Ca alternativă, fragmentele reactive pot fi prezente la fiecare a doua unitate monomer. În unele variante, fragmentele reactive sunt prezente la un procent minim al unităţilor monomer din polimer. De exemplu, cel puţin un fragment reactiv poate fi prezent la 0,1%, 1%, 5%, 10%, 15%, 20%, 25%, 30%, 35%, 40%, 45%, 50%, 55%, 60%, 65%, 70%, 75%, 80%, 85%, 90%, 95% sau 100% din unităţile monomer ale polimerului. Fragmentele reactive pot fi prezente la orice atom din monomer.

Polimeri

Polimerul poate deveni funcţional la capete (şi/sau în scheletul polimerului) cu unul sau mai multe fragmente reactive, A-D. Unul sau mai mulţi monomeri din polimer pot deveni funcţionali, astfel încât se pot introduce unul sau mai multe fragmente reactive, A-D (de exemplu, legat ionic cu acesta) utilizând tehnici cunoscute în domeniu. Pentru fragmente legate ionic, sarea este generată în mod normal la faţa locului.

În domeniul polimerilor se cunosc diverşi polimeri şi diverse metode pentru crearea polimerilor. Polimerii pot fi degradabili sau nedegradabili. Polimerii pot fi naturali sau sintetici. Polimerii pot fi homopolimeri sau copolimeri, constând din doi sau mai mulţi monomeri. În ceea ce priveşte secvenţa, un copolimer poate fi aleatoriu, bloc sau format dintr-o combinaţie de secvenţe aleatorii şi bloc. În unele variante, polimerii pot fi liniari, ramificaţi sau hiperramificaţi/dendritici. Polimerii mai pot fi prezenţi ca particulă legată sau particulă anorganică funcţionalizată la suprafaţă. Polimerii adecvaţi includ, fără limitare, poliacetat de vinil, copolimeri de stiren şi acrilaţi de alchil, copolimeri de acetat de vinil şi acid acrilic, polivinilpirolidonă, dextran, carboximetilceluloză, polietilenglicol, polialchilenă, poliacrilaţi şi polimetacrilaţi; polianhidride; poliortoesteri; polistiren (PS), copolimer etilenă/anhidridă maleică, copolimer etilenă/anhidridă maleică/L-dopamină, copolimer etilenă/anhidridă maleică/fenilalanină, copolimer etilenă/anhidridă maleică/tirozină, copolimer butadienă/anhidridă maleică, copolimer butadienă/anhidridă maleică/L-dopamină (pBMAD), copolimer butadienă/anhidridă maleică/fenilalanină, copolimer butadienă/anhidridă maleică/tirozină, copolimer bis carboxi-fenoxi-propan/anhidridă sebacică (poli (CCP:SA)), alginat; şi copolimer anhidridă fumarică/anhidridă sebacică (p[FA:SA]), copolimeri ai p[FA:SA], poliacrilaţi şi poliacrilamide, copolimeri ai acestora şi combinaţii ale acestora. În unele variante, liantul polimeric este de preferinţă hidrosolubil.

Pentru lianţii polimerici, numărul de monomeri este de obicei mai mare decât sau egal cu 1, de exemplu 1…10 (oligomer) sau mai mare decât 10 (polimer), de exemplu 10…1000 sau mai mare.

iv. Fragmente reactive care reacţionează cu tioli

Agentul de fixare conţine cel puţin două fragmente reactive care reacţionează cu tioli pentru a forma legături covalente. Fragmentele reactive pot reacţiona cu o grupare tiol din păr sau din piele pentru a forma o legătură covalentă stabilă. Fragmentul reactiv este în mod normal un fragment electrofil capabil să formeze o sare cu liantul. Alternativ, fragmentul reactiv poate fi un fragment care formează un radical liber.

Agentul de fixare conţine cel puţin două fragmente reactive. Agentul de fixare poate conţine însă trei, patru, cinci, şase sau mai mult de şase fragmente reactive.

Reacţia dintre fragmentul reactiv şi grupările tiol poate fi iniţiată la temperatura şi presiunea camerei, atunci când fragmentul reactiv vine în contact cu o grupare tiol din păr sau din piele. În unele variante, reacţia poate necesita un iniţiator, de exemplu căldura, un catalizator, condiţii de bază sau un radical liber. Rata reacţiei dintre fragmentul reactiv şi tiol poate creşte prin modificarea temperaturii, pH-ului şi/sau adăugarea unuia sau mai multor excipienţi, de exemplu un catalizator; în general, acesta nu este însă necesar.

Cele două sau mai multe fragmente reactive din agentul de fixare pot fi identice. În unele variante, cele două sau mai multe fragmente reactive sunt diferite.

În unele variante, fragmentele reactive sunt capabile să treacă printr-o reacţie suplimentară conjugată. Fragmentele reactive pot fi sau pot conţine în mod independent un acceptor Michael, o grupare care conţine succinimidil, o grupare care conţine maleimidă, azlactonă, un derivat de benzoxazinonă, sulfonă de vinil, sulfoximină de vinil, sulfonat de vinil, fosfonat de vinil, benzoxazinonă, izocianat, epoxid, un fragment electrofil care conţine o grupare substituentă, un acceptor tiol electrofil, o grupare acrilic sau acrilat, o grupare metacrilic sau metacrilat, o grupare stiren, o grupare acril-amidă, o grupare metacril-amidă, o grupare maleat, o grupare fumarat, o grupare itaconat, o grupare vinil-eter, o grupare alil-eter, o grupare alil-ester, o grupare vinil-ester, o grupare sulfonat, o grupare fosfonat, o grupare sulfoxid, o grupare sulfonamidă, o grupare sulfinimidă, o grupare sulfinamidă, o grupare sulfonimidat sau o grupare sulfonimidamidă.

Acceptorul Michael

Termenul ”acceptor Michael” utilizat în acest document se referă la un compus sau un fragment având cel puţin o grupare funcţională acceptor Michael cu următoarea structură:

în care E reprezintă -C(=O)R3, -C(=O)OR3, -C(=O)NHR3, -CN, -S(O)R3 sau -S(O)2R3, în care R3, R4, R5, R6, consideraţi independent, sunt atomi de hidrogen sau un grup sau o grupare aleasă din, fără limitare, alchil, alchil substituit, alchenil, alchenil substituit, alchinil, alchinil substituit, fenil, fenil substituit, aril, aril substituit, heteroaril, heteroaril substituit, halo, hidroxil, alcoxi, alcoxi substituit, fenoxi, fenoxi substituit, aroxi, aroxi substituit, alchiltio, alchiltio substituit, feniltio, feniltio substituit, ariltio, ariltio substituit, ciano, izociano, izociano substituit, carbonil, carbonil substituit, carboxil, carboxil substituit, amină, amină substituită, amidă, amidă substituită, sulfonil, sulfonil substituit, acid sulfonic, fosforil, fosforil substituit, fosfonil, fosfonil substituit, poliaril, poliaril substituit, ciclic C3-C20, ciclic C3-C20 substituit, heterociclic, heterociclic substituit, aminoacid, peptidă şi polipeptidă. În anumite variante, R3 şi unul din R4, R5 sau R6 pot forma împreună un inel.

Unii acceptori Michael adecvaţi includ, fără limitare, molecule în care unele dintre sau toate structurile de mai sus sunt reziduuri de acid meta-acrilic, acid fumaric sau acid maleic, versiuni substituite ale acestora sau combinaţii ale acestora, legate de molecula acceptorului Michael printr-o legătură esterică.

Liantul este legat de acceptorul Michael prin R3, R4, R5 sau R6. În unele variante, liantul poate fi R3, R4, R5 sau R6.

Sulfonă de vinil

Proprietăţile chimice ale sulfonei de vinil referitor la atacul nucleofil sunt similare cu cele ale cetonelor α,β-nesaturate, prin faptul că pot suferi o adiţie Michael de tip 1,4 fără eliberarea vreunui produs secundar nedorit.

Sulfoximină de vinil

Proprietăţile chimice ale sulfoximinei de vinil sunt similare cu cele ale sulfonei de vinil. Grupul N-tosil sulfoximină este un acceptor de electroni mai puternic decât sulfona de fenil, prin urmare grupările vinil vor fi mai predispuse la un atac nucleofil. N-substituenţii se pot utiliza pentru a modifica potenţialul electrofil al grupării vinil.

Fragment electrofil care conţine o grupare substituentă

Fragmentul reactiv poate fi un fragment electrofil cu o grupare substituentă. Termenul ”electrofil”, utilizat în acest document, se referă la una sau mai multe grupări sau fragmente funcţionale care au o afinitate pentru electroni sau atrag electroni. Fragmentele electrofile adecvate includ, fără limitare, fragmente ester (-(CO)-O-R, unde R este alchil inferior sau un grup similar), fragmente carbonil (-C(O)), acid carboxilic sau acid carbonic (-COOH sau -OCOOH), fragmente carbonat (-O-(CO)-O-R, unde R este alchil inferior sau un grup similar), fragmente uretan (-O-(CO)-NH-R, unde R este H, alchil inferior sau un grup similar), fragmente uretan substituite (-O-(CO)-NR′-R, unde R′ este substituent non-hidrogen, de exemplu alchil, aril, alchilaril sau un grup similar), fragmente amidă (-(CO)-NH-R, unde R este H, alchil inferior sau un grup similar), fragmente amidă substituită (-(CO)-NR′-R, unde R′ este cel definit anterior), fragmente tioester (-(CO)-S-R, unde R este H, alchil inferior sau un grup similar), fragmente ester sulfonic (-S(O)2-O-R, unde R este H, alchil inferior sau un grup similar) şi altele asemenea. Alte fragmente electrofile sunt cunoscute persoanelor având cunoştinţe de bază în domeniul chimiei organice şi polimerilor şi/sau pot fi găsite uşor prin consultarea lucrărilor de specialitate.

Fragmentele electrofile conţin de preferinţă o grupare substituentă. Grupări substituente adecvate sunt bine cunoscute în domeniu (John Wiley and Sons, N.Y. Advanced Organic Chemistry, Jerry March, 5th Ed., p. 445-448). Exemple de grupări substituente pot fi, fără limitare, halogen, sulfoniloxi, alchilsulfoniloxi substituit opţional, alchenilsulfoniloxi substituit opţional, arilsulfoniloxi substituit opţional. Exemple specifice de grupări substituente pot fi cloro-, iodo-, bromo-, fluoro-, metansulfoniloxi (meziloxi), tosiloxi, trifliloxi, nitrofenilsulfoniloxi (nosiloxi), bromofenilsulfoniloxi (brosiloxi), hidroxil, carboxilat, carbonat, fosfat, fosfonat, fosfinat, fosfoniu, uretan, uree, amidă, imidă, amină, amoniu, sulfonat, -N3, CN, RO-, NH2O-, NHRO-, N(R4)2O-, R4CO2-, R4OCO2-, R4NCO2-, R4S- , R4C(S)O-, R4CS2-, R4SC(O)S-, R4SCS2- R4SCO2-,

R4OC(S)O-, R4OCS2-, R4SO2-, R4SO3-, R4OSO2-, R4OSO3- , R4PO3- , R4OPO3-, o grupare N-imidazolil, o grupare N-triazolil, o grupare N-benzotriazolil, o grupare benzotriazoliloxi, o grupare imidazoliloxi, o grupare N-imidazolinonă, o grupare N-imidazolonă, o grupare N-imidazolintionă, o grupare N-succinimidil, o grupare N-ftalimidil, o grupare N-succinimidiloxi, o grupare N-ftalimidiloxi, -ON=C(CN)R4, precum şi o grupare 2-piridiloxi. R4 este de preferinţă o grupare alchil sau o grupare aril.

De preferinţă, gruparea substituentă este eliminată din fragmentele reactive şi nu duce la formarea unui produs secundar care influenţează negativ reacţia dintre fragmentele reactive şi grupările tiol sau la formarea unui material sau compus neadecvat pentru contactul cu pielea sau părul.

În unele variante, gruparea substituentă este un halogen.

Acceptori tiol electrofili

Termenul ”acceptor tiol electrofil”, utilizat în acest document, se referă la un fragment chimic care reacţionează cu o grupare tiol astfel încât atomul de sulf din gruparea tiol devine legat covalent de acceptorul tiol. Acceptorii tiol sunt bine cunoscuţi în domeniu (Koval. Reactions of Thiols. Russian Journal of Organic Chemistry, 2007, 43, p.319-349).

Acceptorii tiol electrofili, pe lângă cei enumeraţi mai sus, includ, fără limitare, o grupare acetil alfa-substituită cu formula Y-CH2-CO-, unde Y este o grupare substituentă. Exemple de grupări substituente pot fi, fără limitare, clorură, bromură, iodură, mesilat, tosilat şi altele asemenea. Dacă acceptorul tiol este o grupare acetil alfa-substituită, aductul de tiol, după legătura covalentă cu acceptorul, formează legătura -S-CH2-.

Grupări care formează radical liber

Agentul de fixare poate conţine cel puţin două grupări care formează radical liber capabile să reacţioneze cu tioli. Grupările care formează radical liber din agentul de fixare pot fi identice. Uneori, grupările care formează radical liber pot fi diferite. Grupările adecvate care formează radical liber pot fi, fără limitare, grupări acrilat, grupări metacrilat, grupări stiren, grupări acril-amidă, grupări metacril-amidă, grupări maleat, grupări fumarat, grupări itaconat, grupări vinil-eter, grupări alil-eter, grupări alil-ester şi grupări vinil-ester. De exemplu, agenţii de fixare adecvaţi includ etilenglicol dimetacrilat, dietilenglicol diacrilat, metacrilat de alil, trimetilolpropan triacrilat, trialilamină, tetra-alil-oxietan, di- şi triacrilaţi, acrilaţi micşti care, la fel ca grupările acrilat, conţin alte grupări etilenic nesaturate. Alte exemple de agenţi de fixare pot fi: N,N′-metilenbisacrilamidă şi N,N′-metilenbismeta-acrilamidă, esteri ai acizilor mono- sau policarboxilici nesaturaţi de polioli, cum ar fi diacrilat sau triacrilat, de exemplu butandiol diacrilat, butandiol dimetacrilat, etilenglicol diacrilat, etilenglicol dimetilacrilat, precum şi trimetilolpropan triacrilat şi compuşi alil, cum ar fi (meta)acrilat de alil, trialilcianurat, dialil maleat, esteri de polialil, tetra-alil-oxietan, trialilamină, tetra-alil-etilendiamină, esteri alil ai acidului fosforic, precum şi derivaţi ai acidului vinilfosfonic, eter dialil de pentaeritritol, eter trialil de pentaeritritol, eter tetra-alil de pentaeritritol, eter dialil de polietilenglicol, eter dialil de etilenglicol, eter dialil de glicerină, eter trialil de glicerină, esteri polialil pe bază de sorbitol, precum şi variante etoxilate ale acestora. Alte exemple de agenţi de fixare sunt di- şi triacrilaţii de glicerină etoxilată cu grad de etoxilare 3…15, de trimetilolpropan etoxilat cu grad de etoxilare 3…15, în special di- şi triacrilaţii de glicerină etoxilată cu grad de etoxilare 2…6 sau de trimetilolpropan etoxilat cu grad de etoxilare 2…6, de glicerină propoxilată cu grad de propoxilare 3, de trimetilolpropan propoxilat cu grad de propoxilare 3, precum şi de glicerină etoxilată sau propoxilată mixtă cu grad de etoxilare sau propoxilare 3, de trimetilolpropan etoxilat sau propoxilat mixt cu grad de etoxilare sau propoxilare 3, de glicerină etoxilată cu grad de etoxilare 15, de trimetilolpropan etoxilat cu grad de etoxilare 15, de glicerină etoxilată cu grad de etoxilare 40, de trimetiloletan etoxilat cu grad de etoxilare 40, precum şi trimetilolpropan etoxilat cu grad de etoxilare 40, etilenglicol dimetacrilat, dietilenglicol diacrilat, metacrilat de alil, trimetilolpropan triacrilat, trialilamină, tetra-alil-oxietan, N,N' -metilenbisacrilamidă, N,N' -metilenbismetaacrilamidă, butandiol diacrilat, butandiol dimetacrilat, trimetilolpropan triacrilat, trialilcianurat, dialil maleat, un ester polialil, tetra-alil-etilendiamină, eter dialil de pentaeritritol, eter trialil de pentaeritritol, eter tetra-alil de pentaeritritol, eter dialil de polietilenglicol, eter dialil de etilenglicol, eter dialil de glicerină, eter trialil de glicerină, di- şi triacrilaţi de glicerină etoxilată cu grad de etoxilare 3…15, di- şi triacrilaţi de trimetilolpropan etoxilat cu grad de etoxilare 3…15, di- şi triacrilaţi de trimetiloletan etoxilat cu grad de etoxilare 3…15. În acest document, termenul ”grad de etoxilare” se referă la numărul de unităţi monomer din lanţul etoxilat.

Fragmentele reactive radical liber pot necesita prezenţa unuia sau mai multor iniţiatori. Iniţiatorii adecvaţi includ, fără limitare, peroxizi, hidroperoxizi, peroxid de hidrogen, persulfaţi, compuşi azoici şi iniţiatori redox. Peroxizii organici adecvaţi includ: peroxid de acetilacetonă, peroxid de metiletilcetonă, hidroperoxid de terţ-butil, hidroperoxid de cumen, perpivalat de terţ-amil, perpivalat de terţ-butil, perneohexanoat de terţ-butil, perizobutirat de terţ-butil, per-2-etilhexanoat de terţ-butil, perizononanoat de terţ-butil, permaleat de terţ-butil, perbenzoat de terţ-butil, di(2-etilhexil) peroxidicarbonat, diciclohexil peroxidicarbonat, di(4-terţ-butil-ciclohexil) peroxidicarbonat, peroxidicarbonat de dimiristil, peroxidicarbonat de diacetil, peroxiesteri de alil, peroxineodecanoat de cumil, per-3,5,5-trimetilhexanoat de terţ butil, peroxid de acetil-ciclohexil-sulfonil, peroxid de dilauril, peroxid de dibenzoil, perneodecanoat de terţ-aril. Compuşii azoici adecvaţi includ: 2,2′-azobisizobutironitril, 2,2′-azobis(2,4-dimetilvaleronitril) şi 2,2′-azobis(4-metoxi-2,4-dimetilvaleronitril), de preferinţă iniţiatori azoici hidrosolubili precum, dar nu numai, diclorhidrat de 2,2′-azobis{2-[1-(2-hidroxietil)-2-imidazolin-2-il]propan}, diclorhidrat de 2,2′-azobis-(2-amidinopropan), diclorhidrat de 2,2′-azobis[2-(2-imidazolin-2-il)propan] şi diclorhidrat de 2,2′-azobis[2-(5-metil-2-imidazolin-2-il)propan]. Pentru iniţiatorii redox, componenta oxidantă este cel puţin unul din compuşii peroxo indicaţi mai sus, iar componenta de reducere este, de exemplu, acid ascorbic, glucoză, sorboză, bisulfit de amoniu, sulfit de amoniu, tiosulfat de amoniu, hiposulfit de amoniu, pirosulfit de amoniu, sulfură de amoniu, bisulfit de metal alcalin, sulfit de metal alcalin, tiosulfat de metal alcalin, hiposulfit de metal alcalin, pirosulfit de metal alcalin, sulfură de metal alcalin, sau hidroximetil sulfoxilat de sodiu.

În unele variante, molecula este:

sau

În unele variante, agentul de fixare are structura:

sau

Reacţia cu grupările tiol din foliculii piloşi este următoarea:

sau

Alţi agenţi includ, fără limitare, grupări electrofile care conţin acid, cum ar fi acid acrilic, acid bromo-acetic şi compuşi similari.

b. Excipienţi

Preparatele conţin în mod normal unul sau mai mulţi excipienţi acceptabili cosmetic. Excipienţii acceptabili cosmetic includ, fără limitare, apă, conservanţi, antioxidanţi, agenţi de chelatare, agenţi de protecţie solară, vitamine, coloranţi, agenţi de colorare a părului, proteine, aminoacizi, extracte naturale, cum ar fi extracte din plante, hidratanţi, parfumuri, uleiuri, emolienţi, lubrifianţi, grăsimi, agenţi de umectare, agenţi de îngroşare, modificatori de viscozitate, polimeri, răşini, fixative de păr, generatori de peliculă, surfactanţi, detergenţi, emulgatori, agenţi de opacizare, substanţe volatile, propulsori, agenţi purtători lichizi, acceleratori, săruri, agenţi de reglare a pH-ului (de exemplu, acid citric), agenţi de neutralizare, soluţii-tampon, agenţi de întreţinere a părului, agenţi anti-statici, agenţi anti-încreţire, agenţi anti-mătreaţă, absorbanţi, combinaţii ale acestora.

Preparatele pot conţine cel puţin doi sau mai mulţi excipienţi acceptabili cosmetic. În unele forme, preparatele conţin agentul de fixare, apă şi opţional un conservant şi/sau un parfum.

Preparatul pentru tratarea părului are o formă fizică adecvată. Formele adecvate includ, fără limitare, lichide cu viscozitate redusă sau medie, loţiuni, lapte, spume, spray-uri, geluri, creme, şampoane, balsamuri şi altele asemenea. Excipienţii adecvaţi, cum ar fi cei de mai sus, sunt incluşi sau excluşi din preparatul de îngrijire a părului, în funcţie de forma de utilizare a preparatului (de exemplu, spray pentru păr, cremă, balsam sau şampon).

Preparatul pentru tratarea pielii are o formă fizică adecvată. Formele adecvate includ, fără limitare, lichide cu viscozitate redusă sau medie, loţiuni, lapte, spume, spray-uri, geluri, creme, unguente şi altele asemenea. Excipienţii adecvaţi, cum ar fi cei de mai sus, sunt incluşi sau excluşi din preparatul pentru piele, în funcţie de forma de utilizare a preparatului (de exemplu, loţiune, gel, unguent, cremă).

Excipientul farmaceutic este prezent în mod normal într-o cantitate care variază de la aproximativ 10% din greutate până la aproximativ 99,99% din greutate din preparat, preferabil de la aproximativ 40% din greutate până la aproximativ 99% greutate, mai preferabil de la aproximativ 80% din greutate până la aproximativ 99%greutate.

i. Surfactanţi

Surfactanţii sunt agenţi activi de suprafaţă care pot reduce tensiunea superficială a apei şi pot determina alunecarea preparatului pe păr sau pe piele. Surfactanţii includ de asemenea detergenţii şi săpunul. Surfactanţii pot fi amfoteri, anionici sau cationici. Surfactanţii adecvaţi care pot fi utilizaţi în preparate includ, fără limitare, acid sulfonic 3-aminopropan, amide de migdale, amidopropil-betaină din migdale, oxid de amidopropilamină din migdale, glutamat de aluminiu din seu hidrogenat, lanolat de aluminiu, sulfat de aminoetil, aminopropil lauril glutamină, sulfat de amoniu alchil C12-15, sulfat de amoniu paret C12-15, sulfat de amoniu alchil C12-16, perfluoro alchil C9-10 sulfonat de amoniu, sulfat caprilat de amoniu, sulfat caprilat-3 de amoniu, sulfat monoglicerid de amoniu, sulfat de amoniu, izotionat de amoniu, cocoil sarcosinat de amoniu, cumen sulfonat de amoniu, dimeticon-copoliol-sulfat de amoniu, dodecilbenzensulfonat de amoniu, izostearat de amoniu, lauret sulfat de amoniu, lauret-12 sulfat de amoniu, lauret-5 sulfat de amoniu, lauret-6 carboxilat de amoniu, lauret-7 sulfat de amoniu, lauret-8 carboxilat de amoniu, lauret-9 sulfat de amoniu, lauroil sarcosinat de amoniu, lauril sulfat de amoniu, sulfosuccinat lauril de amoniu, sulfat miret de amoniu, sulfat de amoniu miristil, sulfat nonoxinol-30 de amoniu, sulfat nonoxinol-4 de amoniu, oleat de amoniu, sulfat de amoniu din sâmburi de palmier, poliacrilat de amoniu, stearat de amoniu, talat de amoniu, xilen sulfonat de amoniu, amp-izostearoil gelatină/aminoacizi de cheratină/clorură de lizină-hidroxipropiltrimoniu, hidrolizat de colagen amp-izostearoil, esteri PEG-6 din ulei de sâmburi de caise, amidă de caise, amidopropil-betaină de caise, arachidet-20, amide de avocado, amidopropil-betaină de avocado, amide de babassu, amidopropil-betaină de babassu, oxid de amidopropilamină de babassu, clorură behenalkonium, behenamide, behen-amidopropil-betaină, oxid de behenamine, lauret sulfat de sodiu, lauril sulfat de sodiu, un poli-oxieter de alcool lauril sau ceteareth-20, sau combinaţii ale acestora.

Surfactanţii anionici adecvaţi includ, fără limitare, cei care conţin ioni carboxilat, sulfonat şi sulfat. Exemple de surfactanţi anionici: alchil sulfonaţi şi alchil-aril sulfonaţi cu catenă lungă de sodiu, potasiu, amoniu, cum ar fi dodecilbenzensulfonat de sodiu; dialchil sulfosuccinaţi de sodiu, cum ar fi bis(2-etil-tioxil) sulfosuccinat de sodiu; alchil sulfaţi, cum ar fi lauril sulfat de sodiu. Surfactanţii cationici includ, fără limitare, compuşi cuaternari de amoniu, cum ar fi clorură de benzalconiu, clorură de benzetoniu, bromură de certimoniu, clorură de stearil-dimetil-benzil amoniu, polioxietilenă şi amină de nucă de cocos. Exemple de surfactanţi neionici: etilenglicol monostearat, miristat de propilenglicol, monostearat de gliceril, stearat de gliceril, poligliceril-4-oleat, acilat de sorbitan, acilat de sucroză, PEG-150 laureat, PEG-400 monolaureat, monolaureat de polioxietilenă, polisorbaţi, polioxietilen octilfenil eter, PEG-100 cetil eter, polioxietilen tridecil eter, polipropilenglicol butil eter, poloxamer 401, monoizopropanolamină stearoil, amidă polioxietilenă din seu hidrogenat. Exemple de surfactanţi amfoteri: N-dodecil-beta-alanină de sodiu, N-lauril-beta-iminodipropionat de sodiu, miristo-amfoacetat, lauril betaina şi lauril sulfobetaina.

În preparat poate exista mai mult de un surfactant.

Surfactanţii sunt incluşi opţional, într-o cantitate care variază de la aproximativ 0,1% până la aproximativ 15% din greutatea preparatului, preferabil de la aproximativ 1% până la aproximativ 10% din greutatea preparatului.

ii. Emolienţi

Termenul ”emolient” se referă la un material care protejează de umiditate sau iritaţie, înmoaie, netezeşte, acoperă, lubrifiază, hidratează, apără şi/sau curăţă pielea. Emolienţii adecvaţi pentru utilizare în preparate includ, fără limitare, un compus pe bază de silicon (de exemplu, dimeticonă, ciclometiconă, dimeticonă copoliol sau un amestec din ciclopentasiloxan şi copolimer dimeticonă/vinil-dimeticonă), polioli, cum ar fi sorbitol, glicerină, propilenglicol, etilenglicol, polietilenglicol, caprilil glicol, polipropilenglicol, 1,3-butandiol, hexilen glicol, izopren glicol, xilitol; etilhexil palmitat; o trigliceridă cum ar fi trigliceridă caprilică/caprică şi un ester de acid gras cum ar fi izononanoat de cetearil sau palmitat de cetil. Într-o variantă anume, emolientul este dimeticonă, amido-dimeticonă, dimeticonol, ciclopentasiloxan, fosfat pantenil dimeticon de potasiu PEG-7 sau o combinaţie a acestora. În preparat poate exista mai mult de un emolient.

Emolientul este inclus opţional, într-o cantitate care variază de la aproximativ 0,5% până la aproximativ 15% din greutatea preparatului, preferabil de la aproximativ 1% până la aproximativ 10% din greutatea preparatului.

iii. Emulgatori

Preparatele mai pot conţine unul sau mai mulţi emulgatori. Emulgatorii adecvaţi includ, fără limitare, copolimeri de un ester nesaturat şi stiren sulfonat monomer, cetearil alcool, ester gliceril, eter de polioxietilenglicol al cetearil alcoolului, acid stearic, polisorbat-20, ceteareth-20, lecitină, glicol stearat, polisorbat-60 sau polisorbat-80, sau combinaţii ale acestora. În preparat poate exista mai mult de un emulgator.

Emulgatorul este inclus opţional, într-o cantitate care variază de la aproximativ 0,05% până la aproximativ 15% din greutatea preparatului, preferabil de la aproximativ 0,1% până la aproximativ 10% din greutatea preparatului.

iv. Conservanţi

În preparate pot exista unul sau mai mulţi conservanţi, pentru a preveni dezvoltarea microbilor. Conservanţii adecvaţi includ, fără limitare, compuşi care conţin glicerină (de exemplu, glicerină sau etilhexil glicerină sau fenoxietanol), alcool benzilic, parabeni (metilparaben, etilparaben, propilparaben, butilparaben, izobutil paraben, etc.), benzoat de sodiu, acid etilendiaminotetraacetic (EDTA), sorbat de potasiu şi/sau extract din seminţe de grepfrut, sau combinaţii ale acestora. În preparat poate exista mai mult de un conservant. În domeniul cosmeticii se cunosc şi alţi conservanţi, printre care acid salicilic, hidantoina DMDM, formaldehidă, clorfenezină, triclosan, imidazolinil-uree, diazolidinil-uree, acid sorbic, metilizotiazolinonă, dehidroacetat de sodiu, acid dehidroacetic, cuaternium-15, clorura de stearalkonium, zinc pirition, metabisulfit de sodiu, 2-bromo-2-nitropropan, digluconat de clorhexidină, poliaminopropil biguanida, clorură de benzalconiu, sulfit de sodiu, salicilat de sodiu, acid citric, ulei de neem, uleiuri esenţiale (diverse), acid lactic, vitamina E (tocoferol).

Conservantul este inclus opţional, într-o cantitate care variază de la aproximativ 0,1% până la aproximativ 5% din greutatea preparatului, preferabil de la aproximativ 0,3% până la aproximativ 3% din greutatea preparatului. De preferinţă, preparatele sunt fără parabeni.

v. Agenţi de întreţinere

În preparate pot exista unul sau mai mulţi agenţi de întreţinere. Agenţii de întreţinere adecvaţi includ, fără limitare, agenţi pe bază de silicon (de exemplu, cuaternium-8 silicon), pantenol, proteină hidrolizată din grâu şi/sau soia, aminoacizi (de exemplu, aminoacizi din grâu), ceară din tărâţe de orez, ulei din seminţe de Meadowfoam (Limnanthes alba), ulei din seminţe de mango, ulei din seminţe de struguri, ulei din seminţe de jojoba, ulei de migdale dulci, clorură de hidroxietil behenamidopropil diamoniu, extract de frunze de aloe, suc din frunze de Aloe vera barbadensis, fitantriol, pantenol, palmitat de retinil, behentrimonium metosulfat, ciclopentasiloxan, cuaternium-91, stearamidopropil dimetilamină şi combinaţii ale acestora.

Agentul de întreţinere este inclus opţional, într-o cantitate care variază de la aproximativ 0,1% până la aproximativ 5% din greutatea preparatului, preferabil de la aproximativ 0,3% până la aproximativ 3% din greutatea preparatului.

vi. Diluanţi

Termenul ”diluant” utilizat în acest document se referă la substanţe care diluează agentul de fixare. Diluantul preferat este apa. Preparatele conţin în mod normal mai mult de 1% din greutate apă, preferabil peste 5% din greutate apă, mai preferabil peste 50% din greutate apă şi cel mai preferabil peste 80% din greutate apă. Alcoolii, cum ar fi alcoolul etilic sau alcoolul izopropilic, se pot utiliza în concentraţie mică (aproximativ 0,5% din greutatea preparatului) pentru a îmbunătăţi penetrarea în păr sau piele şi/sau a atenua mirosul.

vii. Agenţi de modificare a viscozităţii

Preparatele pot conţine unul sau mai mulţi agenţi de modificare a viscozităţii, de exemplu agenţi de creştere a viscozităţii. Clasele acestor agenţi includ, fără limitare, lichide vâscoase, cum ar fi polietilenglicol, polimeri semisintetici, cum ar fi derivaţi semisintetici de celuloză, polimeri sintetici, cum ar fi carbomeri, poloxameri şi polietilenimine (de exemplu, PEI-10), polimeri prezenţi natural, cum ar fi guma arabică, tragacant, alginaţi (de exemplu, alginat de sodiu), caragenan, gume vegetale, cum ar fi gumă de xantan, jeleu de petrol, ceară, coloizi de particule asociate, cum ar fi bentonită, dioxid de siliciu coloidal, şi celuloză microcristalină, surfactanţi, cum ar fi PPG-2 hidroxietil coco/izo-stearamida, emulgatori, cum ar fi distearat-75 IPDI, şi săruri, cum ar fi clorură de sodiu, precum şi combinaţii ale acestora.

viii. Antioxidanţi

Preparatele pot conţine unul sau mai mulţi antioxidanţi. Exemplele includ, fără limitare, tocoferili, BHT, acid ascorbic, extract din frunze de Camellia sinensis (ceai), palmitat de ascorbil, ascorbil fosfat de magneziu, carotenoizi, resveratrol, citrat de trietil, arbutină, acidul kojic, tetra-hexadecil ascorbat, superoxid dismutaza, zinc, metabisulfit de sodiu, licopen, ubichinonă şi combinaţii ale acestora.

ix. Agenţi de opacizare

Preparatele pot conţine unul sau mai mulţi agenţi de opacizare. Aceştia sunt adăugaţi în preparate pentru a le face să devină opace. Agenţii de opacizare adecvaţi includ, fără limitare, glicol distearat şi alcooli graşi etoxilaţi.

c. Forme ale preparatului

i. Spray-uri

Preparatul poate fi sub formă de spray. Acesta include, în mod normal, agentul de fixare şi un purtător acceptabil cosmetic. În unele variante, purtătorul este apa sau un amestec apă-alcool. Preparatul spray include opţional un antioxidant, agent de protecţie solară, vitamine, proteine, peptide, extract de plante, umectant, ulei, emolient, lubrifiant, agent de îngroşare, agent de întreţinere a părului, polimer şi/sau surfactant. De preferinţă, preparatul spray conţine un conservant. În unele variante, preparatul conţine un parfum. În unele variante, preparatul conţine un surfactant. În unele variante, preparatul conţine apă, parfum, un conservant şi un agent de fixare. În unele variante, preparatul conţine apă, parfum, un conservant şi un agent de fixare. În unele variante, preparatul conţine apă, parfum, un conservant, agentul de fixare şi un agent antistatic. În unele variante, preparatul conţine apă, parfum, un conservant, agentul de fixare şi un agent de întreţinere a părului. În unele variante, preparatul conţine apă, parfum, un conservant, agentul de fixare şi un surfactant.

Preparatele spray pentru păr se pot elibera din recipiente care conţin generator de aerosoli sau pompe pulverizatoare de aerosoli. Acestea sunt cunoscute în domeniu şi sunt disponibile pe piaţă de la diverşi producători.

Propulsor

Când preparatul spray pentru păr este eliberat dintr-un recipient cu aerosoli sub presiune, se poate utiliza un propulsor pentru a împinge compoziţia din recipient. Propulsorii adecvaţi includ, fără limitare, un gaz lichefiat sau un propulsor halogenat. Exemple de propulsori adecvaţi: propulsori pe bază de dimetil eter şi hidrocarburi, cum ar fi propan, n-butan, izobutan, CFC şi înlocuitori de CFC. Propulsorii se pot utiliza singuri sau în amestec.

Cantitatea de propulsor poate varia de la aproximativ 10% până la aproximativ 60% din greutatea preparatului. Propulsorul poate fi separat de preparatul pentru repararea părului, de exemplu într-un recipient cu două compartimente. Alţi generatori de aerosoli adecvaţi sunt cei având ca propulsor aerul comprimat, care poate fi introdus în recipientul pulverizator de aerosoli folosind o pompă sau un dispozitiv similar, înainte de utilizare. De asemenea, recipiente spray obişnuite cu pompă fără aerosoli, adică atomizoare, se pot utiliza pentru a aplica pe păr preparatul de întărire a părului.

ii. Balsamuri

Preparatul poate fi sub formă de balsam. Balsamul conţine, în mod normal, agentul de fixare într-un purtător adecvat. În plus, balsamul poate include polimeri cationici derivaţi din polizaharide, de exemplu derivaţi cationici de celuloză, derivaţi cationici de amidon, derivaţi cationici de guar şi derivaţi cationici de gumă caruba, polimeri cationici sintetici, amestecuri sau combinaţii ale acestor agenţi. Preparatul poate conţine alţi polimeri sintetici sau naturali, sau polimeri derivaţi din procese biologice de preparare, care sunt funcţionalizaţi, după caz, de exemplu cu grupări cationice sau neutre. Aceşti polimeri pot avea un efect de stabilizare sau întărire asupra compoziţiilor şi/sau un efect de întreţinere (depunere pe suprafaţa pielii sau pe păr).

Agentul de fixare poate fi inclus în orice concentraţie adecvată. Concentraţiile tipice ale agentului de fixare în balsam variază de la cantităţi mici, de exemplu aproximativ 0,01% greutate, preferabil cel puţin 0,1% greutate, până la cantităţi mari, de exemplu 50% greutate. Preferabil, balsamul conţine agentul de fixare într-o concentraţie de la 0,1% din greutate până la 5%greutate, mai preferabil de la 0,1% din greutate până la 3% greutate. Deşi în balsam pot fi prezente concentraţii mai mari de agent de fixare, acestea nu sunt necesare în general pentru a obţine rezultatele dorite.

iii. Şampoane

Preparatul pentru repararea părului poate fi sub formă de şampon. Şamponul conţine, în mod normal, agentul de fixare într-un purtător adecvat. Agentul de fixare poate fi inclus în orice concentraţie adecvată. Concentraţiile tipice ale agentului de fixare în şampon variază de la cantităţi mici, de exemplu aproximativ 0,01% din greutate, preferabil cel puţin 0,1% din greutate, până la cantităţi mari, de exemplu 50% din greutate. Preferabil, şamponul conţine agentul de fixare într-o concentraţie de la 0,1% din greutate până la 5% din greutate, mai preferabil de la 0,1% din greutate până la 3% din greutate. Deşi în şampon pot fi prezente concentraţii mai mari de agent de fixare, acestea nu sunt necesare în general pentru a obţine rezultatele dorite.

În plus, şamponul poate conţine un material surfactant, în proporţie de la aproximativ 0,5% până la aproximativ 20%. Surfactanţii utilizaţi în compoziţii şampon sunt bine cunoscuţi în domeniu ( US 6706258 B1 2004.03.16; US 7598213 B2 2009.10.06).

iv. Creme

Preparatul poate fi sub formă de cremă. Crema conţine, în mod normal, agentul de fixare într-un purtător adecvat. Agentul de fixare poate fi inclus în orice concentraţie adecvată. Concentraţiile tipice ale agentului de fixare în cremă variază de la cantităţi mici, de exemplu aproximativ 0,01%greutate, preferabil cel puţin 0,1%greutate, până la cantităţi mari, de exemplu 50%greutate. Preferabil, crema conţine agentul de fixare într-o concentraţie de la 0,1% din greutate până la 5%greutate, mai preferabil de la 0,1% din greutate până la 3%greutate. Deşi în cremă pot fi prezente concentraţii mai mari de agent de fixare, acestea nu sunt necesare în general pentru a obţine rezultatele dorite.

În plus, crema poate include un ulei, un agent de întreţinere a părului şi/sau un agent de îngroşare. Crema mai poate include un parfum, un extract din plante şi/sau un surfactant. Crema poate fi ambalată în tub, sticluţă, cutie sau un alt recipient adecvat.

v. Preparate de fixare lichide

În unele variante este oferit un preparat de fixare lichid, care este amestecat la momentul utilizării cu un al doilea preparat, de exemplu un preparat de colorare sau evidenţiere. În aceste variante, preparatul de fixare lichid poate conţine orice concentraţie adecvată de agent de fixare într-un purtător adecvat, în mod normal un diluant, aşa cum este descris mai sus. Concentraţia agentului de fixare este adecvată pentru a oferi un amestec cu volum final corespunzător şi concentraţie finală corespunzătoare a agentului de fixare.

De exemplu, concentraţia agentului de fixare într-un preparat de fixare lichid poate varia de la aproximativ 5% din greutate până la aproximativ 50% din greutate sau mai mare. Într-o variantă preferată, preparatul de fixare lichid conţine aproximativ 20% din greutate agent de fixare.

Termenii ”evidenţiere” şi ”decolorare” sunt utilizaţi ca sinonime în acest document. Pentru aplicări de evidenţiere, înainte de utilizare, un volum suficient de preparat de fixare lichid este amestecat cu un volum suficient de preparat de evidenţiere pentru a forma un amestec de evidenţiere având concentraţia dorită a agentului de fixare. Concentraţiile tipice ale agentului de fixare în amestecul de evidenţiere variază de la cantităţi mici, de exemplu aproximativ cel puţin 0,01%greutate, preferabil cel puţin 0,1%greutate, până la cantităţi mari, de exemplu 50%greutate. Preferabil, amestecul de evidenţiere conţine agentul de fixare într-o concentraţie de la 0,1% din greutate până la 5%greutate, mai preferabil de la 0,1% din greutate până la 3%greutate. Deşi în amestecul de evidenţiere pot fi prezente concentraţii mai mari de agent de fixare, acestea nu sunt necesare în general pentru a obţine rezultatele dorite.

Ca alternativă, se aplică două preparate separate, de exemplu un prim preparat care conţine decolorant (adică preparatul de evidenţiere), şi un al doilea preparat care conţine un agent de fixare (adică preparatul de fixare) într-o cantitate eficientă pentru a lega covalent grupările tiol liber. Preparatul de evidenţiere se poate aplica primul, ceea ce generează grupări tiol liber în păr. Ulterior se poate aplica al doilea preparat, cel de fixare, pentru a fixa grupările tiol liber.

III. Setul

Seturile pentru tratarea părului conţin în mod normal un preparat de fixare care conţine o cantitate eficientă de agent de fixare pentru a lega covalent grupările tiol liber latente din păr.

De asemenea, în mod normal sunt oferite instrucţiuni de utilizare pentru set.

Setul poate conţine un preparat, denumit în acest document şi preparat de reducere, capabil să reducă legăturile disulfurice din păr şi să genereze grupări tiol liber.

a. Preparatul de reducere

Primul preparat poate fi un preparat de reducere. Un preparat de reducere conţine un agent reducător capabil să reducă legăturile disulfurice din păr şi să genereze grupări tiol liber. Preparatul de reducere poate să difere în funcţie de tratamentul dorit de modelare a părului (de exemplu ondulare sau îndreptare), textura părului, sensibilitatea pielii utilizatorului şi alţi factori.

Preparatele care conţin agenţi reducători şi selectarea acestora sunt bine cunoscute specialiştilor din domeniul cosmeticii. Agenţii reducători adecvaţi includ, fără limitare, acidul tioglicolic şi sărurile şi esterii acestuia, acidul tiolactic şi sărurile şi esterii acestuia, tioglicerol de cisteină, hidrazidă tioglicolică, tioglicol-amidă, mono-tioglicolat de glicerină, metabisulfit de sodiu, acid beta-mercaptopropionic, N-hidroxil-etil mercaptoacetamida, N-metil mercaptoacetamida, beta-mercaptoetilamina, beta-mercaptopropionamida, acid 2-mercapto-etansulfonic, acid dimercaptoadipic, ditiotreitol, homocistein-tiolactona, derivaţi ai cisteinei, derivaţi de politiol formaţi prin adiţia cisteaminei la un copolimer anhidridă maleică/alchil-vinil-eter, sulfiţi anorganici, bisulfiţi anorganici, cisteamină şi derivaţii acesteia, ditioeritritol, fosfine organice şi relaxante japoneze.

În unele variante, setul include un preparat de reducere, care conţine un agent reducător pentru ondularea şi buclarea permanentă a părului, cum ar fi permanente acide, permanente alcaline, permanente având pH neutru sau permanente ce folosesc loţiuni de ondulare alcaline tamponate. Aceşti agenţi reducători includ, fără limitare, acidul tioglicolic şi sărurile şi esterii acestuia, acidul tiolactic şi sărurile şi esterii acestuia, cisteina şi derivaţii acesteia, cisteamina şi derivaţii acesteia, sulfiţi anorganici şi bisulfiţi anorganici, cum ar fi metabisulfit de sodiu, ditiotreitol, ditioeritritol, fosfine organice şi relaxante japoneze.

În alte variante, setul include un preparat de reducere, care conţine un agent reducător pentru îndreptarea părului. Aceşti agenţi reducători includ, fără limitare, bisulfiţi anorganici, cum ar fi metabisulfit de sodiu, sulfiţi anorganici, precum şi tioglicolat de amoniu, ditiotreitol, ditioeritritol, fosfine organice, relaxante japoneze.

Cantitatea de agent reducător din preparatul de reducere este suficientă pentru ruperea unui număr suficient de legături disulfurice în scopul unei ondulări, buclări sau îndreptări eficiente a părului, după aprecierea unei persoane competente în domeniu.

b. Preparatul de colorare

Primul preparat poate fi pentru un tratament de colorare. Primul preparat poate fi realizat ca două sau mai multe componente care se amestecă înainte de aplicarea pe păr. De exemplu, primul preparat poate fi sub forma a două componente, cum ar fi un precursor de vopsea şi un oxidant. De obicei, preparatul de colorare a părului conţine un agent reducător capabil să reducă legăturile disulfurice din păr şi să genereze grupări tiol liber. Agenţii reducători adecvaţi includ, fără limitare, acid tioglicolic, acid tiolactic, dihidrolipoat, tioglicerol, acid mercaptopropionic, bisulfit de sodiu, bisulfură de amoniu, formaldehidă sulfoxilat de zinc, formaldehidă sulfoxilat de sodiu, metabisulfit de sodiu, borohidrură de potasiu, PEG-tioli şi hidrochinonă. Cantitatea de agent reducător din primul preparat este suficientă pentru ruperea unui număr suficient de legături disulfurice în scopul unei difuzii eficiente a ingredientelor de colorare a părului, după aprecierea unei persoane competente în domeniu.

Componentele din primul preparat pot să difere în funcţie de tratamentul dorit de colorare a părului (de exemplu colorare de durată, intensivă sau permanentă), textura părului, sensibilitatea pielii utilizatorului şi alţi factori. Preparatele de colorare a părului pentru diverse tratamente de colorare, texturi ale părului şi sensibilităţi ale părului sunt cunoscute specialiştilor în domeniu.

c. Preparatul de fixare

Preparatul de fixare conţine o cantitate eficientă de agent de fixare pentru a lega grupările tiol liber din păr. Preparatele adecvate care conţin agenţi de fixare sunt prezentate mai sus. Preparatul de fixare poate fi în orice formă adecvată. Formele adecvate includ, fără limitare, lichide cu viscozitate redusă sau medie, loţiuni, lapte, spume, spray-uri, geluri, creme, şampoane, balsamuri şi altele asemenea. Preparatul de fixare va fi prezent într-un recipient adecvat, care depinde de forma preparatului.

În una din variante, preparatul de fixare este oferit sub forma a două sau mai multe ingrediente separate. De exemplu, agentul de fixare poate fi oferit ca o pulbere uscată într-un ambalaj etanş, iar excipientul într-un flacon sau un alt recipient. Se poate oferi un recipient adecvat pentru a amesteca agentul de fixare cu excipientul.

Opţional, agentul de fixare este amestecat în prealabil cu un şampon sau un balsam.

În unele variante, preparatul de fixare (sau al doilea preparat) este amestecat cu primul preparat (preparatul de reducere sau de colorare a părului), iar amestecul este aplicat pe păr.

c. Alte materiale din set

Opţional, setul conţine şampoane şi balsamuri. Şampoanele şi balsamurile adecvate includ, fără limitare, şamponul hidratant LiQWd® şi balsamul hidratant LiQWd®.

Setul mai poate conţine un dezodorizant. Dezodorizantul poate fi încorporat în preparatul de reducere. Ca alternativă, dezodorizantul este prezent într-un recipient adecvat pentru utilizare înainte de sau după spălarea preparatului de fixare din păr. Dezodorizantele adecvate sunt cunoscute persoanelor având cunoştinţe de bază în domeniu.

IV. Metode de utilizare

Metodele descrise în acest document sunt destinate tratării părului cu grupări tiol liber.

Tratarea părului deteriorat cu grupări tiol liber

În una din variante, înainte de tratarea cu un agent de fixare, părul a fost deteriorat şi grupările tiol din păr sunt tioli liberi. Agentul de fixare se poate aplica pe păr pentru a fixa grupările tiol liber. De preferinţă, agentul de fixare este aplicat cel puţin la o săptămână de la degradarea părului, preferabil la trei zile, mai preferabil la două zile, cel mai preferabil în aceeaşi zi.

a. Clătirea sau spălarea părului

Opţional, se poate aplica pe păr un şampon şi/sau un balsam înainte de a aplica preparatul de fixare. Ca alternativă, părul se poate doar clăti cu apă înainte de a aplica preparatul de fixare.

b. Aplicarea preparatului de fixare pe păr

După aplicarea şamponului, balsamului şi/sau clătirea părului, se aplică pe păr preparatul de fixare. Ca alternativă, părul nu trebuie spălat sau clătit înainte de a aplica preparatul de fixare. În această variantă, preparatul de fixare este aplicat pe părul uscat.

Preparatele de fixare se pot utiliza pentru un tratament de întreţinere zilnică a părului.

În mod normal, cantitatea preparatului de fixare aplicat este suficientă pentru a satura părul.

Preparatul de fixare se poate aplica pe păr în mod unic, sau aplicarea agentului de fixare poate fi repetată o dată sau de mai multe ori. În mod normal, cantitatea preparatului de fixare aplicat de fiecare dată este suficientă pentru a satura părul. Volumul preparatului de fixare aplicat pe păr de fiecare dată poate varia de la 1 ml la aproximativ 100 ml pe persoană, în funcţie de lungimea şi volumul părului. În unele variante, aplicarea agentului de fixare se poate repeta imediat (de exemplu, la circa 10…15 s) sau între aproximativ 1 şi 5 min, mai mult de 5 min, între aproximativ 5 şi 10 min, mai mult de 10 min, între aproximativ 10 şi 20 min după prima aplicare.

b. Îndepărtarea preparatului de fixare din păr

De preferinţă, părul este spălat sau clătit după aplicarea preparatului de fixare. Părul poate fi clătit şi apoi spălat imediat (de exemplu, la 10, 15, 25, 30, 45, 60 de s (un min), două minute, trei minute, patru sau cinci minute după aplicare) după aplicarea finală a agentului de fixare. Ca alternativă, părul poate fi clătit şi spălat la aproximativ 30 de minute după aplicare, preferabil între aproximativ 5 min şi aproximativ 20 min, mai preferabil la aproximativ 10 min după aplicarea finală a agentului de fixare pe păr, în funcţie de tipul părului.

În schimb, părul nu trebuie spălat sau clătit după aplicarea preparatului de fixare.

Agentul de fixare leagă covalent tiolii liberi latenţi din păr. Tiolii rămân legaţi cel puţin o săptămână, de preferinţă cel puţin o lună după aplicarea agentului de fixare. Tiolii pot rămâne legaţi o perioadă mai lungă de timp, de exemplu aproximativ două luni sau mai mult după aplicarea agentului de fixare. Reacţia de fixare este o reacţie stabilă, astfel că tiolii pot rămâne legaţi chiar dacă sunt supuşi unui tratament de colorare a părului (simultan sau ulterior reacţiei de fixare).

A. Tratarea chimică a părului cu un agent reducător

În una din variante, înainte de tratarea cu un agent de fixare, părul a fost supus contactului cu un agent reducător utilizat pentru ondulare (numit în acest document şi ondulare permanentă a părului), buclare şi/sau îndreptarea părului.

a. Aplicarea unui agent reducător pe păr

Prima etapă în ondularea, buclarea sau îndreptarea părului este ruperea legăturilor disulfurice din cisteină pentru a crea fragmente tiol liber. Procesul de rupere a legăturilor disulfurice din cisteină are loc prin aplicarea unui agent reducător. Procesul de aplicare a agentului reducător implică respectarea procedurilor normale de ondulare permanentă sau îndreptare a părului, care sunt cunoscute specialiştilor din domeniu. De exemplu, pentru a realiza ondularea permanentă, părul este mai întâi spălat şi pus pe bigudiuri de diverse mărimi. Apoi, se aplică pe păr un agent reducător, de exemplu o soluţie sau o loţiune reducătoare de tioglicolat. Părul este lăsat aşa o anumită perioadă de timp, după care soluţia de tioglicolat este clătită din păr.

Aplicarea peroxidului de hidrogen în acest proces este opţională. În unele procese, de exemplu la tratarea unui păr tratat chimic anterior, nu este utilizat în general peroxidul de hidrogen. În alte procese, de exemplu la ondularea permanentă a unui păr natural, se poate adăuga peroxid de hidrogen. În aceste variante, peroxidul de hidrogen se adaugă în mod normal după clătirea agentului reducător. Apoi peroxidul de hidrogen este clătit din păr înainte de a adăuga agentul de fixare.

a. Aplicarea agentului de fixare

După tratamentul de reducere, se aplică pe păr unul sau mai mulţi agenţi de fixare sau un preparat al acestora. Deşi agentul de fixare se aplică de obicei în aceeaşi zi în care are loc tratamentul cu agent reducător, acesta se poate aplica mai târziu, de exemplu la 1…2 săptămâni după tratamentul respectiv.

În mod normal, cantitatea preparatului de fixare aplicat este suficientă pentru a satura părul. Agentul de fixare este în general clătit şi spălat cu şampon din păr, după ce s-a obţinut nivelul dorit de ondulare, buclare sau îndreptare a părului. În unele variante, agentul de fixare este clătit imediat din păr (de exemplu, la 10, 15, 25, 30, 45, 60 s după aplicare) după aplicarea finală a agentului de fixare. Ca alternativă, părul poate fi clătit şi spălat la aproximativ 30 min după aplicare, preferabil între aproximativ 5 min şi aproximativ 20 min, mai preferabil la aproximativ 10 min după aplicarea finală a agentului de fixare pe păr, în funcţie de tipul părului. Agentul de fixare poate fi clătit din păr la 10, 15, 25, 30, 45, 60 s după aplicare, obţinând însă nivelul dorit de ondulare, buclare sau îndreptare a părului.

Agentul de fixare se poate aplica pe păr în mod unic, sau aplicarea agentului de fixare poate fi repetată o dată sau de mai multe ori. În mod normal, cantitatea preparatului de fixare aplicat de fiecare dată este suficientă pentru a satura părul. În unele variante, volumul preparatului de fixare aplicat pe păr de fiecare dată este între aproximativ 1 ml şi aproximativ 10 ml pe bigudiu. În unele variante, aplicarea agentului de fixare se poate repeta imediat (de exemplu, la circa 10…15 s) sau la aproximativ 1, 5, 7,5, 10, 12,5, 15, 17,5 sau 20 min după prima aplicare. În unele variante, a doua aplicare are loc între aproximativ 7 min şi aproximativ 10 min după prima aplicare.

Agentul de fixare este clătit din păr după aplicarea sa. Părul poate fi clătit şi spălat imediat (de exemplu, la 10…15 s după aplicare) după aplicarea finală a agentului de fixare. Ca alternativă, părul poate fi clătit şi spălat la aproximativ 10 min sau mai mult după aplicarea finală a agentului de fixare, de exemplu între aproximativ 15 min şi aproximativ 30 min, preferabil la aproximativ 20 min după aplicarea repetată a agentului de fixare pe păr.

Agentul de fixare leagă covalent tiolii liberi din păr. Tiolii rămân legaţi pentru cel puţin o săptămână, două săptămâni, trei săptămâni, patru săptămâni, o lună sau două luni.

În general, agenţii de fixare sunt spălaţi din părul persoanei în aceeaşi zi în care sunt aplicaţi. În schimb, permanentele tradiţionale care utilizează doar peroxid de hidrogen (şi nu implică adăugarea unui agent de reticulare) nu se spală în general cel puţin 48 ore după aplicare (spălarea părului la mai puţin de 48 ore după un tratament obişnuit pentru păr permanent poate duce la o pierdere importantă a volumului de bucle din păr şi/sau la deteriorarea părului).

Compoziţiile descrise în acest document ameliorează calitatea părului, adică aspectul (de exemplu, strălucirea) şi senzaţia, sporesc rezistenţa la uscare (de exemplu, rezistenţa la rupere) şi reduc ruperea firelor atunci când părul este supus la tratamente ulterioare, de exemplu colorare.

În unele variante, ruperea părului se reduce cu 5, 10, 15, 20, 25, 30, 35, 40, 45, 50, 55, 60, 65, 70, 75% sau mai mult după tratarea cu agentul de fixare, comparativ cu un păr netratat la aceeaşi persoană. Ruperea părului este o problemă semnificativă întâlnită în timpul colorării şi altor tratamente.

C. Aplicarea preparatului de colorare pe păr

Preparatul de colorare este aplicat în general pe părul unei persoane urmând proceduri normale de colorare care sunt cunoscute specialiştilor din domeniu. În mod normal, tratamentele de colorare a părului includ două procese complementare: decolorarea pigmentului natural al părului şi/sau altor pigmenţi artificiali prezenţi în păr şi difuzia precursorilor de vopsea în păr, urmată de reacţii de cuplare având ca rezultat formarea unor cromofori în tija firului de păr, care sunt prea mari pentru a ieşi din păr. Preparatul de colorare a părului poate fi un preparat de evidenţiere, format de exemplu prin amestecarea unui praf de decolorare cu un revelator. Culorile mai complexe pot conţine mai mulţi precursori şi numeroşi compuşi de cuplare.

Precursorii de vopsea pot conţine mai multe ingrediente, fiecare având funcţii diferite. Primul ingredient este de obicei un agent de alcalinizare (în general amoniac şi/sau un substitut al amoniacului, de exemplu monoetanolamina [MEA]). Agentul de alcalinizare are mai multe roluri în procesul de colorare a părului, inclusiv dilatarea firului de păr pentru a ajuta la difuzia precursorilor de vopsea. Precursorii de vopsea includ în general p-diamine şi p-aminofenoli. Precursorii sunt oxidaţi la compuşi intermediari activi după ce au pătruns în tija firului de păr. Apoi, compuşii intermediari reacţionează cu compuşii de cuplare rezultând vopsele rezistente la spălare. Mai concret, compuşii intermediari, în prezenţa unui oxidant, se cuplează cu o altă moleculă intermediară de oxidare din vopsea pentru a forma un compus de colorare cu inel condensat mare în firul de păr. Compusul intermediar precursor trebuie să pătrundă în firul de păr înainte de reacţia de cuplare, deoarece produsul cu inel condensat este prea mare pentru a pătrunde în firul de păr. Compuşii de cuplare schimbă culoarea rezultată prin oxidarea compuşilor precursor. Principala diferenţă între produsele de colorare intensivă şi produsele de colorare permanentă constă în agentul de alcalinizare şi concentraţia peroxidului. Cuticula nu se dilată atât de mult la vopselele intensive, iar astfel penetrarea vopselei este mai puţin eficientă comparativ cu produsele de colorare permanentă.

Unele preparate de colorare utilizează un agent reducător, de exemplu bisulfat de sodiu, pentru ruperea legăturilor disulfurice din păr, permiţând o penetrare mai profundă a vopselelor în păr. Concret, metoda include reducerea unor legături disulfurice ale cisteinei din firele de păr la grupări tiol, rupând totodată punţile de hidrogen. Procesul de reducere schimbă caracteristicile chimice şi cosmetice ale părului, ceea ce nu este de dorit.

Procesul de vopsire a părului poate fi urmat de un tratament cu şampon şi balsam, o clătire de neutralizare sau un şampon acid echilibrat care conţine, pe lângă surfactanţi cationici sau amfoteri, emolienţi cationic-activi şi polimeri cuaternari. Ca alternativă, procesul de vopsire poate fi urmat de aplicarea preparatelor de fixare descrise în acest document, înaintea unui tratament cu şampon şi/sau balsam.

a. Aplicarea preparatului de fixare

Preparatul de fixare poate fi aplicat simultan cu preparatul de colorare a părului sau după aplicarea preparatului de colorare. De exemplu, preparatul de fixare poate fi amestecat cu preparatul de colorare, iar amestecul format din ambele preparate este aplicat pe păr.

Ca alternativă, după colorarea părului, se aplică pe păr preparatul de fixare. Deşi agentul de fixare se aplică de obicei în aceeaşi zi în care are loc tratamentul de colorare, acesta se poate aplica mai târziu, de exemplu la 1…2 săptămâni după tratamentul cu agent reducător. În mod normal, cantitatea preparatului de fixare (sau a unui amestec format din preparatul de fixare şi preparatul de colorare) aplicat este suficientă pentru a satura părul. Preparatul de fixare se poate aplica pe păr în mod unic, sau aplicarea agentului de fixare poate fi repetată o dată sau de mai multe ori. În mod normal, cantitatea preparatului de fixare aplicat de fiecare dată este suficientă pentru a satura părul. Volumul preparatului de fixare aplicat pe păr de fiecare dată poate varia de la 1 ml până la aproximativ 100 ml pe persoană, în funcţie de lungimea şi volumul părului. În unele variante, aplicarea agentului de fixare se poate repeta imediat (de exemplu, la circa 10…15 s) sau la aproximativ 1, 5, 7,5, 10, 12,5, 15, 17,5 sau 20 min după prima aplicare.

Agentul de fixare poate fi clătit şi spălat cu şampon din păr, imediat după aplicare, de exemplu, la 10, 15, 25, 30, 45 sau 60 s sau la două, trei, patru sau cinci minute după aplicare. Ca alternativă, agentul de fixare poate fi clătit din păr la aproximativ 30 min după aplicare, preferabil între aproximativ 5 min şi aproximativ 20 min, mai preferabil la aproximativ 10 min după aplicarea agentului de fixare pe păr, în funcţie de tipul părului.

Dacă preparatul de fixare este combinat cu preparatul de colorare a părului şi aplicat ca un amestec, atunci amestecul respectiv rămâne pe păr atât timp cât este necesar pentru colorarea părului. În mod normal amestecul este aplicat pentru aproximativ 10 min. Amestecul este îndepărtat din păr conform metodelor standard de colorare a părului, de exemplu, clătire şi spălare cu şampon, la aproximativ 10 min după aplicare.

Preparatul de fixare este clătit din păr după aplicarea sa. Părul poate fi clătit şi apoi spălat imediat (de exemplu, la 10…15 s după aplicare) după aplicarea finală a agentului de fixare. De preferinţă, părul este clătit şi/sau spălat la aproximativ 10 min sau mai mult după aplicarea finală a agentului de fixare, de exemplu între aproximativ 15 min şi aproximativ 30 min, eventual la aproximativ 20 min după aplicarea repetată a agentului de fixare pe păr.

În general, agenţii de fixare sunt spălaţi din părul persoanei în aceeaşi zi în care sunt aplicaţi. În schimb, permanentele tradiţionale care utilizează doar peroxid de hidrogen (şi nu implică adăugarea unui agent de reticulare) nu se spală în general cel puţin 48 de ore după aplicare (spălarea părului la mai puţin de 48 de ore după un tratament obişnuit pentru păr permanent poate duce la o pierdere importantă a volumului de bucle din păr şi/sau la deteriorarea părului).

În unele variante, ruperea părului se reduce cu 5, 10, 15, 20, 25, 30, 35, 40, 45, 50, 55, 60, 65, 70, 75, 80, 85, 90% sau mai mult după tratarea cu agentul de fixare, comparativ cu un păr netratat la aceeaşi persoană. Ruperea părului este o problemă semnificativă întâlnită în timpul colorării şi altor tratamente.

Exemple

Exemplul 1: Comparaţie între un permanent tradiţional şi un permanent care utilizează agent de fixare bismaleat

Generalităţi

Mostrele de păr au fost obţinute de la un subiect uman şi tăiate în şuviţe cu lăţimea 1⁄2 inch.

Agenţi reducători: Tioglicolat de amoniu (ATG) obţinut dintr-un set de ondulare permanentă produs de Zotos. Ca agent reducător s-au mai utilizat 300 mg ditioeritritol în 10 g de soluţie.

Preparatul de fixare: Ca agent de fixare bismaleat s-a utilizat dimaleat 2,2'-(etan-1,2-diilbis(oxi))bis(etan-1-amină) la o concentraţie de 300 mg în 10 g total soluţie (apă).

Metode

Metoda pentru păr permanent utilizând agenţii de fixare.

Părul a fost spălat cu un şampon de limpezire, uscat cu un prosop, apoi rulat pe un bigudiu. S-a aplicat pe păr tioglicolat de amoniu sau ditioeritritol, care a fost lăsat pe păr între 10 minute şi o oră. Părul a fost clătit între 30 de secunde şi un minut, apoi şters cu un prosop.

Preparatul de fixare a fost aplicat pe păr cu ajutorul unui cleşte ac nas, îmbibând părul. Agentul de fixare a fost lăsat pe păr timp de aproximativ 7,5 min. Părul a fost îmbibat a doua oară cu preparatul de fixare şi lăsat încă 7,5 min, în total 15 min. Părul a fost clătit cu apă aproximativ 1…2 min, apoi derulat de pe bigudiu. După ce a fost derulat de pe bigudiu, părul a fost tratat cu diverse tipuri de şampon şi balsam de coafură, inclusiv şampon hidratant şi balsam hidratant LiQWd®. Etapele de spălare şi uscare au fost repetate de 40 de ori.

O a doua porţiune de păr a fost ondulată permanent în modul descris mai sus, cu diferenţa că s-a utilizat peroxid de hidrogen în locul preparatului de fixare.

Rezultate

Ambele permanente (utilizând preparatul de fixare sau peroxid de hidrogen) au prezentat o mică reducere a ondulaţiei generale după 40 de cicluri de spălare şi uscare cu acelaşi şampon şi balsam. Totuşi, aspectul şi textura permanentului la care s-a utilizat preparatul de fixare s-au caracterizat prin strălucire mai intensă şi mai puţine bucle comparativ cu permanentul la care s-a utilizat peroxid de hidrogen.

Exemplul 2: Comparaţie privind ruperea părului datorită aplicării repetate a unui permanent tradiţional şi preparatelor de fixare.

Metode

Au fost obţinute două mostre de păr. Ambele au fost tratate cu ditioeritritol sau tioglicolat de amoniu, în modul descris în exemplul 1. Una din mostrele de păr a fost tratată apoi cu preparatul de fixare, iar cealaltă a fost neutralizată cu peroxid de hidrogen. Procesul a fost finalizat în aceeaşi zi la părul tratat cu preparatul de fixare. La tratarea cu peroxid de hidrogen (permanent tradiţional), procesul a fost finalizat după trei zile.

Procedura a fost repetată de trei ori pentru fiecare mostră de păr într-o perioadă de 48 ore.

Rezultate

La inspecţiile vizuale, a doua mostră de păr tratată cu preparatul de fixare a prezentat semne de rupere puţine sau nici un semn. Totuşi, prima probă de păr tratată cu peroxid de hidrogen a prezentat o rupere semnificativă.

Exemplul 3: Comparaţie privind gradul de deteriorare a părului tratat anterior cu un relaxant japonez.

Metode

S-au obţinut două mostre de păr, prima îndreptată anterior cu un relaxant japonez (Yuko), iar a doua îndreptată anterior cu un relaxant fără leşie (African Pride Miracle Deep Conditioning). Ambele mostre au fost tratate în modul descris în exemplele 1 şi 2, folosind preparatul de fixare.

S-a obţinut încă o mostră de păr îndreptată anterior cu un relaxant fără leşie (African Pride Miracle Deep Conditioning). Aceasta a fost tratată cu un permanent tradiţional de îndreptare a părului (Zotos).

Rezultate

Mostrele de păr tratate cu preparatul de fixare nu au prezentat vreo deteriorare vizibilă. Mostra tratată cu permanent tradiţional a prezentat însă o rupere semnificativă, chiar în timpul aplicării.

Exemplul 4: Strălucirea şi textura părului după tratarea cu preparat de fixare.

Generalităţi

S-a obţinut o mostră de păr natural cărunt netratat de la un subiect uman.

Preparatul de fixare: Agentul de fixare bismaleat din exemplul 1 (300 mg) a fost dizolvat în apă (10 g). Soluţia rezultată a fost amestecată cu balsam cu efect de volum LiQWD® în raport 1:1.

Metode

O porţiune din părul natural cărunt a fost spălată cu şampon hidratant LiQWD® apoi uscată cu un prosop. Părul a fost pieptănat cu un pieptene cu dinţi largi, apoi cu un pieptene cu dinţi fini, timp de 2 minute.

După pieptănat, preparatul de fixare (circa 4 ml) a fost aplicat manual pe mostra de păr, care a fost apoi pieptănată timp de aproximativ un minut. Mostra de păr a fost lăsată neatinsă aproximativ 10 min, după care a fost clătită cu apă, apoi spălată cu şampon şi balsam cu efect de volum LiQWD® înainte de a fi examinată.

Mostra de păr a fost spălată şi tratată de încă cinci (5) ori cu şampon şi balsam cu efect de volum LiQWD®.

O a doua porţiune din părul natural cărunt, mostra martor, a fost tratată în modul descris mai sus, cu diferenţa că preparatul de fixare nu a fost aplicat pe aceasta. Astfel, după ce părul a fost pieptănat, pe mostra de păr s-a aplicat manual balsamul cu efect de volum LiQWD®.

Rezultate

Mostra de păr tratată cu preparatul de fixare a fost mai strălucitoare şi mai moale la atingere decât mostra iniţială netratată. Mostra de păr tratată a avut un aspect general mai sănătos comparativ cu mostra martor.

Strălucirea, textura şi aspectul general au rămas intacte după cinci tratamente cu şampon şi balsam.

Exemplul 5: Strălucirea şi textura părului după tratarea cu preparat de fixare.

Generalităţi

S-a obţinut de la un subiect uman o mostră de păr natural blond netratat, descris ca foarte poros şi greu de pieptănat.

Preparatul de fixare: Agentul de fixare bismaleat din exemplul 1 (300 mg) a fost dizolvat în apă (10 g). Soluţia rezultată a fost amestecată cu balsam cu efect de îmbunătăţire LiQWD® în raport 1:1.

Metode

O porţiune din părul natural blond a fost spălată cu şampon hidratant LiQWD® apoi uscată cu un prosop. Părul a fost pieptănat cu un pieptene cu dinţi largi, apoi cu un pieptene cu dinţi fini, timp de 5 minute.

Preparatul de fixare (circa 7 ml) a fost aplicat manual pe mostra de păr, care a fost apoi pieptănată timp de aproximativ 2 min. Mostra de păr a fost lăsată neatinsă aproximativ 5 min, după care a fost tratată din nou cu preparatul de fixare (circa 4 ml). Mostra de păr a fost pieptănată aproximativ 10 s şi lăsată neatinsă aproximativ 5 min.

Mostra de păr a fost clătită cu apă, apoi spălată cu şampon şi balsam cu efect de îmbunătăţire LiQWD® fără sulfaţi înainte de a fi examinată.

După examinarea iniţială, mostra a fost spălată şi tratată de încă două (2) ori cu şampon şi balsam cu efect de îmbunătăţire LiQWD® fără sulfaţi.

O a doua porţiune din părul natural blond, mostra martor, a fost tratată în modul descris mai sus, cu diferenţa că preparatul de fixare nu a fost aplicat pe aceasta. Astfel, după ce părul a fost pieptănat, pe mostra de păr s-a aplicat manual balsamul cu efect de volum LiQWD®.

Rezultate

Strălucirea, textura şi aspectul general au rămas intacte după două tratamente cu şampon şi balsam.

Exemplul 6: Retenţia culorii şi textura părului colorat tratat cu preparatul de fixare.

Generalităţi

Trei mostre de păr au fost obţinute de la un subiect uman şi tăiate în şuviţe cu lăţimea 1⁄2 inch.

Preparatul de colorare: Preparatul de colorare permanentă a părului a fost obţinut de la L'Oreal® (vopsea permanentă L'Oreal® Majirel nr. 10 cu volum de peroxid 20).

Metode

Mostrele de păr au fost spălate cu un şampon de limpezire, apoi uscate cu un prosop. Mostrele au fost apoi colorate cu vopseaua permanentă pentru păr L'Oreal®, care a fost lăsată pe păr timp de aproximativ 35…40 min.

Prima mostră de păr colorat (”martor”) a fost ulterior clătită şi spălată cu şampon şi balsam hidratant LiQWD® de cinci ori înainte de a fi fotografiată.

Preparatul de fixare a fost aplicat pe a doua şi a treia mostră de păr colorat, cu ajutorul unui spray şi prin masaj cu degetele. Preparatul de fixare a fost lăsat pe a doua mostră de păr timp de aproximativ un minut, iar pe a treia mostră timp de aproximativ 10 min. Mostrele de păr au fost ulterior clătite şi spălate cu şampon şi balsam hidratant LiQWD® de cinci ori înainte de a fi examinate.

Rezultate

Mostrele de păr tratate cu preparatul de fixare au prezentat o retenţie mai bună a culorii, mai multă strălucire şi mai puţine bucle decât mostra martor. Mostrele de păr tratate cu preparatul de fixare au fost mai moi la atingere şi, având mai puţine bucle şi o strălucire mai intensă, au prezentat un aspect general mai sănătos decât mostra martor.

Exemplul 7: Comparaţie privind retenţia culorii la părul ondulat permanent în mod tradiţional şi părul ondulat permanent utilizând preparatele de fixare.

Metoda

O mostră de păr obţinută de la un subiect uman, în şuviţă cu lăţimea 1⁄2 inch, a fost spălată cu un şampon de limpezire, apoi uscată cu un prosop. S-a aplicat pe păr tioglicolat de amoniu sau ditioeritritol, care a fost întins mecanic prin păr folosind un pieptene cu dinţi largi şi unul cu dinţi fini, apoi lăsat pe păr între 10 min şi o oră. Părul a fost clătit cu apă între 30 de s şi un min, apoi uscat cu un prosop.

Preparatul de fixare descris în exemplul 1 a fost apoi aplicat pe păr cu ajutorul unui cleşte ac nas, îmbibând părul şi lăsându-l aşa timp de 7,5 min. Această etapă a fost repetată timp de 15 min. Apoi părul a fost clătit timp de 1…2 min, iar ulterior tratat cu diverse tipuri de şampon şi balsam de coafură, inclusiv şampon hidratant şi balsam hidratant LiQWd®.

O a doua mostră de păr a fost îndreptată în modul descris mai sus, utilizând însă peroxid de hidrogen în locul preparatului de fixare. Mostrele de păr au fost spălate şi tratate cu balsam în mod repetat.

Compararea culorii părului.

După ce au fost spălate de cinci ori utilizând şampon hidratant LiQWd® şi balsam hidratant LiQWd®, cele două mostre de păr au fost examinate în ceea ce priveşte retenţia culorii.

Rezultate

Mostra de păr tratată cu preparatul de fixare a avut o culoare mai apropiată ca intensitate cu mostra de păr înainte de prima spălare, comparativ cu părul tratat cu peroxid de hidrogen.

Exemplul 8: Comparaţie între părul tratat cu preparat de evidenţiere aplicat simultan cu preparatul de fixare şi părul tratat doar cu preparat de evidenţiere

Preparatul de fixare din exemplul 1 conţine agent de fixare bismaleat în concentraţie de 2400 mg în 10 g total soluţie (apă).

Au fost testate două mostre de păr uman. S-a prelevat o mostră de păr de pe cap, în şuviţă lată de 1 inch, tăiată în jumătate. Culoarea a fost brun mediu, obţinută anterior cu o vopsea de păr profesională, dar necunoscută.

Mostra 1, lată de 1/2 inch şi lungă de 8 inch, a fost decolorată cu ingrediente tradiţionale de evidenţiere amestecate cu un preparat de fixare. 1 oz. de revelator Joico Verocolor Veroxide volum 20 a fost amestecat cu 1 oz. de praf de decolorare Joico Verolight pentru a se obţine preparatul de evidenţiere. Apoi s-au adăugat la preparatul de evidenţiere 9 ml din preparatul de fixare pentru a forma un amestec.

Acest amestec a fost aplicat pe mostra 1 de păr cu autorul unei perii, părul aflându-se pe o folie din aluminiu. Folia a fost apoi înfăşurată în jurul mostrei şi procesul a durat 35 de minute. Mostra a fost clătită şi tratată cu şampon o dată.

Mostra 2 (martor), lată de 1/2 inch şi lungă de 8 inch, a fost decolorată cu ingrediente tradiţionale de evidenţiere dar fără un preparat de fixare. 1 oz. de revelator Joico Verocolor Veroxide volum 20 a fost amestecat cu 1 oz. de praf de decolorare Joico Verolight pentru a se obţine preparatul de evidenţiere cu consistenţă cremoasă.

Preparatul de evidenţiere a fost aplicat pe mostra 2 de păr cu autorul unei perii, părul aflându-se pe o folie din aluminiu. Folia a fost apoi înfăşurată în jurul mostrei şi procesul a durat 35 de minute. Mostra a fost clătită şi tratată cu şampon o dată.

Rezultate

S-a observat o diferenţă vizibilă între mostra 1 şi mostra 2 în ceea ce priveşte calitatea părului. Mostra 1 a fost mai moale, mai puţin încreţită, având un aspect hidratat şi mai strălucitor decât mostra 2 (mostra martor).

Ambele mostre au fost spălate şi tratate cu balsam de încă 5 ori, cu aceleaşi beneficii vizibile pentru mostra 1 (tratată cu amestecul de preparat de evidenţiere şi preparat de fixare) comparativ cu mostra 2, martor (tratată doar cu preparat de evidenţiere).

Cu excepţia cazului în care sunt definiţi altfel, toţi termenii ştiinţifici şi tehnici utilizaţi în acest document au aceeaşi semnificaţie cu cea înţeleasă în mod normal de un specialist în domeniu căruia îi aparţine invenţia prezentată. Publicaţiile citate în acest document şi materialele la care acestea se referă sunt încorporate în mod specific prin referinţă.

Specialiştii în domeniu recunosc sau sunt capabili să stabilească, bazându-se doar pe verificarea de rutină, multe echivalente pentru variantele concrete ale invenţiei descrise în acest document. Următoarele revendicări au intenţia de a include aceste echivalente.

1. WO 93/08787 A2 1993.05.13

2. WO 95/01152 A1 1995.01.12

3. US 5656265 A 1997.08.12

Claims

1. Metodă de tratare a părului, care constă în: (a) aplicarea pe păr a unei compoziţii, care conţine un agent de fixare cu formula I

în care: A, B, C şi D reprezintă fragmente reactive, fiecare având una sau mai multe sarcini, în care fiecare din fragmentele reactive A, B, C şi D conţine în mod independent un fragment selectat din grupul constând din sulfonă de vinil, o grupare acrilat, o grupare metacrilat, o grupare stiren, o grupare acril-amidă, o grupare metacril-amidă, o grupare maleat, o grupare fumarat şi o grupare itaconat; R reprezintă un liant care conţine două sau mai multe sarcini care sunt opuse sarcinilor din fragmentele reactive, în care n = 1…10, şi în care R nu este un polimer, şi suma sarcinilor este zero, şi în care fragmentele reactive sunt legate ionic cu liantul; în care fiecare p, q, r şi s este, în mod independent, un număr întreg de la 0 la 25, şi în care suma p + q + r + s este mai mare decât sau egală cu 2.

2. Metodă, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că A, B, C şi D sunt aceiaşi.

3. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-2, caracterizată prin aceea că cel puţin unul din A, B, C şi D este diferit de celelalte fragmente reactive.

4. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-3, caracterizată prin aceea că liantul este o moleculă polifuncţională, în care liantul este substituit opţional şi independent cu unul sau mai mulţi substituenţi, inclusiv hidrogen, halogen, grupare ciano, alcoxi, alchil, alchenil, cicloalchil, cicloalchenil, aril, heterocicloalchil, heteroaril, amină, hidroxi, formil, acil, acid carboxilic (-COOH), -C(O)R1, -C(O)OR1, carboxilat (-COO-), amidă primară (de exemplu -CONH2), amidă secundară (de exemplu -CONHR1), -C(O)NR1R2, -NR1R2, -NR1S(O)2R2, -NR1C(O)R2, -S(O)2R2, -SR1, -S(O)2NR1R2, grupare sulfinil (de ex. -SOR1) şi grupare sulfonil (de exemplu -SOOR1); în care R1 şi R2 fiecare poate fi, în mod independent, hidrogen, alchil, alchenil, alchinil, cicloalchil, aril, heterocicloalchil şi heteroaril; în care fiecare din R1 şi R2 este substituit opţional şi independent cu unul sau mai mulţi substituenţi aleşi din grupul constând din halogen, hidroxil, ciano, nitro, amino, alchilamino, dialchilamino, alchil substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni sau alcoxi sau ariloxi, aril substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni sau alcoxi, sau alchil, sau trihalo-alchil, heterocicloalchil substituit opţional cu aril, sau heteroaril, sau =O, sau alchil substituit opţional cu hidroxil, cicloalchil substituit opţional cu hidroxil, heteroaril substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni, sau alcoxi, sau alchil, sau trihalo-alchil, halo-alchil, hidroxi-alchil, carboxi, alcoxi, ariloxi, alcoxi-carbonil, amino-carbonil, alchil-amino-carbonil şi dialchil-amino-carbonil.

5. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-4, caracterizată prin aceea că agentul de fixare reprezintă: sau

6. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-5, caracterizată prin aceea că preparatul mai conţine unul sau mai mulţi excipienţi acceptabili cosmetic, în care unul sau mai mulţi excipienţi sunt selectaţi din grupul constând din apă, surfactanţi, vitamine, extracte naturale, agenţi de chelatare, parfumuri, conservanţi, antioxidanţi, agenţi de colorare a părului, proteine, aminoacizi, hidratanţi, arome, emolienţi, agenţi de penetraţie, agenţi de îngroşare, modificatori de viscozitate, fixative de păr, generatori de peliculă, emulgatori, agenţi de opacizare, propulsori, agenţi purtători lichizi, agenţi purtători solizi, săruri, agenţi de reglare a pH-ului, agenţi de neutralizare, soluţii-tampon, agenţi de întreţinere a părului, agenţi anti-statici, agenţi anti-încreţire, agenţi anti-mătreaţă şi combinaţii ale acestora.

7. Metodă, conform revendicării 6, caracterizată prin aceea că agentul de fixare este prezent într-o cantitate care variază de la 0,01% din greutate până la 50% din greutatea compoziţiei.

8. Metodă, conform oricăreia din revendicările 6-7, caracterizată prin aceea că agentul de fixare constituie 3% din greutatea compoziţiei.

9. Metodă, conform oricăreia din revendicările 6-8, caracterizată prin aceea că excipientul este prezent într-o cantitate care variază de la 10% din greutate până la 90% din greutatea compoziţiei.

10. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-9, caracterizată prin aceea că compoziţia este sub formă de lichid, gel, cremă sau loţiune.

11. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-10, caracterizată prin aceea că etapa (a) este repetată o dată sau de mai multe ori.

12. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-11, caracterizată prin aceea că etapa (a) este repetată peste o perioadă de timp de la 1 min până la 20 min după prima aplicare a compoziţiei.

13. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-12, care mai conţine (b) clătirea, tratarea cu şampon şi/sau balsam a părului, totodată etapa (b) se efectuează după etapa (a).

14. Metodă, conform revendicării 13, caracterizată prin aceea că etapa (b) se efectuează peste o perioadă de timp de la 10 s până la 30 min după etapa (a).

15. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-14, care mai conţine etapa: de aplicare a unei prime compoziţii, care conţine un agent de reducere, totodată etapa menţionată se efectuează înainte de aplicarea compoziţiei care conţine agentul de fixare.

16. Metodă, conform revendicării 15, caracterizată prin aceea că agentul de reducere este selectat din grupul constând din acid tioglicolic şi sărurile şi esterii acestuia, acid tiolactic şi sărurile şi esterii acestuia, cisteină şi derivaţii acesteia, cisteamină şi derivaţii acesteia, sulfiţi anorganici, metabisulfit de sodiu, alţi bisulfiţi anorganici, ditiotreitol, ditioeritritol, fosfine organice şi relaxante japoneze.

17. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-16, caracterizată prin aceea că tiolii rămân legaţi pentru cel puţin o săptămână.

18. Metodă, conform oricăreia din revendicările 1-17, caracterizată prin aceea că greutatea moleculară a agentului de fixare este mai mică de 500 Da.

19. Compoziţie, constând dintr-un agent de fixare, un solvent apos şi unul sau mai mulţi conservanţi, stabilizatori, sau combinaţii ale acestora, în care agentul de fixare este reprezentat prin formula I:

în care: A, B, C şi D reprezintă fragmente reactive, fiecare având una sau mai multe sarcini, în care fiecare din fragmentele reactive A, B, C şi D conţine în mod independent un fragment selectat din grupul constând din sulfonă de vinil, o grupare acrilat, o grupare metacrilat, o grupare stiren, o grupare acril-amidă, o grupare metacril-amidă, o grupare maleat, o grupare fumarat şi o grupare itaconat; R este un liant care conţine două sau mai multe sarcini care sunt opuse sarcinilor din fragmentele reactive, în care n = 1…10, şi în care R nu este un polimer, şi suma sarcinilor este zero, şi în care fragmentele reactive sunt legate ionic cu liantul; în care fiecare p, q, r şi s este, în mod independent, un număr întreg de la 0 la 25, şi în care suma p + q + r + s este mai mare decât sau egală cu 2.

20. Compoziţie, conform revendicării 19, caracterizată prin aceea că agentul de fixare reprezintă: sau

21. Metodă de colorare a părului, care constă în: (a) aplicarea unei prime compoziţii, care conţine un agent de colorare a părului şi un agent reducător, (b) aplicarea pe păr a unei a doua compoziţii, care conţine un agent de fixare având formula I

22. Metodă de decolorare a părului, care constă în: (a) aplicarea unei prime compoziţii care conţine unul sau câţiva agenţi de decolorare, (b) aplicarea pe păr a unei a doua compoziţii, care conţine un agent de fixare având formula I,

în care: A, B, C şi D reprezintă fragmente reactive, fiecare având una sau mai multe sarcini, în care fiecare din fragmentele reactive A, B, C şi D conţine în mod independent un fragment ales din grupul constând din sulfonă de vinil, o grupare acrilat, o grupare metacrilat, o grupare stiren, o grupare acril-amidă, o grupare metacril-amidă, o grupare maleat, o grupare fumarat şi o grupare itaconat; R este un liant care conţine două sau mai multe sarcini care sunt opuse sarcinilor din fragmentele reactive, în care n = 1…10, şi în care R nu este un polimer, şi suma sarcinilor este zero, şi în care fragmentele reactive sunt legate ionic cu liantul; în care fiecare p, q, r şi s este, în mod independent, un număr întreg de la 0 la 25, şi în care suma p + q + r + s este mai mare decât sau egală cu 2.

23. Metodă, conform revendicării 21 sau 22, caracterizată prin aceea că etapele (a) şi (b) se efectuează simultan.

24. Metodă, conform revendicării 21 sau 22, caracterizată prin aceea că etapele (a) şi (b) se efectuează succesiv, totodată etapa (a) se efectuează înaintea etapei (b).

25. Metodă, conform revendicării 23, caracterizată prin aceea că înaintea etapei (a) prima compoziţie şi cea de a doua compoziţie se amestecă.

26. Metodă, conform oricăreia din revendicările 21-25, caracterizată prin aceea că A, B, C şi D sunt aceiaşi.

27. Metodă, conform oricăreia din revendicările 21-25, caracterizată prin aceea că cel puţin unul din A, B, C şi D este diferit de celelalte fragmente reactive.

28. Metodă, conform oricăreia din revendicările 21-27, caracterizată prin aceea că liantul este o moleculă polifuncţională, în care liantul este substituit opţional şi independent cu unul sau mai mulţi substituenţi, inclusiv hidrogen, halogen, grupare ciano, alcoxi, alchil, alchenil, cicloalchil, cicloalchenil, aril, heterocicloalchil, heteroaril, amină, hidroxi, formil, acil, acid carboxilic (-COOH), -C(O)R1, -C(O)OR1, carboxilat (-COO-), amidă primară (de exemplu -CONH2), amidă secundară (de exemplu -CONHR1), -C(O)NR1R2, -NR1R2, -NR1S(O)2R2, -NR1C(O)R2, -S(O)2R2, -SR1, -S(O)2NR1R2, grupare sulfinil (de exemplu -SOR1) şi grupare sulfonil (de exemplu -SOOR1); în care R1 şi R2 fiecare poate fi, în mod independent, hidrogen, alchil, alchenil, alchinil, cicloalchil, aril, heterocicloalchil şi heteroaril; în care fiecare din R1 şi R2 este substituit opţional şi independent cu unul sau mai mulţi substituenţi aleşi din grupul constând din halogen, hidroxil, ciano, nitro, amino, alchilamino, dialchilamino, alchil substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni sau alcoxi sau ariloxi, aril substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni, sau alcoxi, sau alchil, sau trihalo-alchil, heterocicloalchil substituit opţional cu aril, sau heteroaril, sau =O, sau alchil substituit opţional cu hidroxil, cicloalchil substituit opţional cu hidroxil, heteroaril substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni, sau alcoxi, sau alchil, sau trihalo-alchil, halo-alchil, hidroxi-alchil, carboxi, alcoxi, ariloxi, alcoxi-carbonil, amino-carbonil, alchil-amino-carbonil şi dialchil-amino-carbonil.

29. Metodă, conform oricăreia din revendicările 21-28, caracterizată prin aceea că agentul de fixare reprezintă: sau

30. Metodă, conform oricăreia din revendicările 21-29, caracterizată prin aceea că a doua compoziţie mai conţine unul sau mai mulţi excipienţi acceptabili cosmetic, în care unul sau mai mulţi excipienţi sunt selectaţi din grupul constând din apă, surfactanţi, vitamine, extracte naturale, conservanţi, agenţi de chelatare, parfumuri, antioxidanţi, proteine, aminoacizi, hidratanţi, arome, emolienţi, agenţi de penetraţie, agenţi de îngroşare, modificatori de viscozitate, fixative de păr, generatori de peliculă, emulgatori, agenţi de opacizare, propulsori, agenţi purtători lichizi, agenţi purtători solizi, săruri, agenţi de reglare a pH-ului, agenţi de neutralizare, soluţii-tampon, agenţi de întreţinere a părului, agenţi anti-statici, agenţi anti-încreţire, agenţi anti-mătreaţă şi combinaţii ale acestora.

31. Metodă, conform revendicării 30, caracterizată prin aceea că agentul de fixare este prezent într-o cantitate care variază de la 0,01% din greutate până la 50% din greutatea compoziţiei a doua.

32. Metodă, conform oricăreia din revendicările 29-31, caracterizată prin aceea că agentul de fixare este prezent într-o cantitate care variază de la 2,5% din greutate până la 3% din greutatea compoziţiei a doua.

33. Metodă, conform oricăreia din revendicările 29-32, caracterizată prin aceea că excipientul este prezent într-o cantitate care variază de la 10% din greutate până la 99,99% din greutatea compoziţiei a doua.

34. Metodă, conform oricăreia din revendicările 21-33, caracterizată prin aceea că compoziţia a doua este sub formă de lichid, gel, cremă sau loţiune.

35. Metodă, conform oricăreia din revendicările 21-34, caracterizată prin aceea că etapa (b) se repetă o dată sau de mai multe ori.

36. Metodă, conform oricăreia din revendicările 21-35, care mai conţine: (c) clătirea, tratarea cu şampon şi/sau balsam a părului, totodată etapa (c) se efectuează după etapa (b).

37. Metodă, conform revendicării 36, caracterizată prin aceea că etapa (c) se efectuează peste o perioadă de timp de la 10 s până la 30 min după etapa (b).

38. Metodă, conform oricăreia din revendicările 21 sau 23-37, caracterizată prin aceea că agentul de colorare este selectat din grupul constând din agenţi de colorare permanentă, agenţi de colorare intensivă şi agenţi de colorare de durată.

39. Set, care constă din: (a) o primă compoziţie, care conţine un agent reducător şi (b) o a doua compoziţie, care conţine un agent de fixare, în care agentul de fixare este reprezentat prin formula I, pib posrelh3posrelv3fAllowOverlap1fBehindDocument0fLayoutInCell1

40. Set, conform revendicării 39, care mai conţine un şampon, un balsam, instrucţiuni de utilizare, un oxidant, un recipient pentru amestecare, un dezodorizant, mănuşi sau o combinaţie a acestora.

41. Set, conform oricăreia din revendicările 39-40, caracterizat prin aceea că prima compoziţie reprezintă o compoziţie pentru îndreptare, ondulare, buclare sau colorare.

42. Set, conform oricăreia din revendicările 39-41, caracterizat prin aceea că A, B, C şi D sunt aceiaşi.

43. Set, conform oricăreia din revendicările 39-42, caracterizat prin aceea că cel puţin unul din A, B, C şi D este diferit de celelalte fragmente reactive.

44. Set, conform oricăreia din revendicările 39-43, caracterizat prin aceea că liantul este o moleculă polifuncţională, în care liantul este substituit opţional în mod independent cu unul sau mai mulţi substituenţi selectaţi din grupul constând din hidrogen, halogen, grupare ciano, alcoxi, alchil, alchenil, cicloalchil, cicloalchenil, aril, heterocicloalchil, heteroaril, amină, hidroxi, formil, acil, acid carboxilic (-COOH), -C(O)R1, -C(O)OR1, carboxilat (-COO-), amidă primară (de exemplu -CONH2), amidă secundară (de exemplu -CONHR1), -C(O)NR1R2, -NR1R2, -NR1S(O)2R2, -NR1C(O)R2, -S(O)2R2, -SR1, -S(O)2NR1R2, grupare sulfinil (de exemplu -SOR1) şi grupare sulfonil (de exemplu -SOOR1); în care R1 şi R2 fiecare poate fi, în mod independent, hidrogen, alchil, alchenil, alchinil, cicloalchil, aril, heterocicloalchil şi heteroaril; în care fiecare din R1 şi R2 este substituit opţional şi independent cu unul sau mai mulţi substituenţi aleşi din grupul constând din halogen, hidroxil, ciano, nitro, amino, alchilamino, dialchilamino, alchil substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni sau alcoxi sau ariloxi, aril substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni, sau alcoxi, sau alchil, sau trihalo-alchil, heterocicloalchil substituit opţional cu aril, sau heteroaril, sau =O, sau alchil substituit opţional cu hidroxil, cicloalchil substituit opţional cu hidroxil, heteroaril substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogen,i sau alcoxi, sau alchil, sau trihalo-alchil, halo-alchil, hidroxi-alchil, carboxi, alcoxi, ariloxi, alcoxi-carbonil, amino-carbonil, alchil-amino-carbonil şi dialchil-amino-carbonil.

45. Set, conform oricăreia din revendicările 39-44, caracterizat prin aceea că agentul de fixare reprezintă:

pib posrelh3posrelv3fAllowOverlap1fBehindDocument0fLayoutInCell1

46. Set, conform oricăreia din revendicările 39-45, caracterizat prin aceea că a doua compoziţie mai conţine unul sau mai mulţi excipienţi acceptabili cosmetic, selectaţi din grupul constând din apă, surfactanţi, vitamine, extracte naturale, conservanţi, agenţi de chelatare, parfumuri, antioxidanţi, agenţi de colorare a părului, proteine, aminoacizi, hidratanţi, arome, emolienţi, agenţi de umectare, agenţi de penetraţie, agenţi de îngroşare, modificatori de viscozitate, fixative de păr, generatori de peliculă, emulgatori, agenţi de opacizare, propulsori, agenţi purtători lichizi, agenţi purtători solizi, săruri, agenţi de reglare a pH-ului, agenţi de neutralizare, soluţii-tampon, agenţi de întreţinere a părului, agenţi anti-statici, agenţi anti-încreţire, agenţi anti-mătreaţă şi combinaţii ale acestora.

47. Set, conform oricăreia din revendicările 39-46, caracterizat prin aceea că agentul de fixare este prezent într-o cantitate care variază de la 0,01% din greutate până la 50% din greutatea compoziţiei a doua.

48. Set, conform oricăreia din revendicările 39-47, caracterizat prin aceea că excipientul este prezent într-o cantitate care variază de la 10% din greutate până la 90% din greutatea compoziţiei a doua.

49. Set, conform oricăreia din revendicările 39-48, caracterizat prin aceea că prima şi a doua compoziţie se amestecă în prealabil.

50. Set, conform oricăreia din revendicările 39-49, caracterizat prin aceea că a doua compoziţie se amestecă în prealabil cu un şampon sau cu un balsam.

51. Set, conform oricăreia din revendicările 39-50, caracterizat prin aceea că a doua compoziţie este sub formă de lichid, loţiune, lapte, spumă, spray, gel, cremă, şampon sau balsam.

52. Set, conform oricăreia din revendicările 39-51, caracterizat prin aceea că a doua compoziţie este sub forma de două sau mai multe ingrediente separate.

53. Set, conform oricăreia din revendicările 39-52, caracterizat prin aceea că agentul de fixare reprezintă o pulbere uscată într-un ambalaj etanş, iar excipientul farmaceutic acceptabil este prezent într-un flacon sau un alt recipient.

54. Set, conform oricăreia din revendicările 39-53, caracterizat prin aceea că: (1) prima compoziţie reprezintă o compoziţie pentru decolorare; şi (2) agentul de fixare din a doua compoziţie reprezintă

55. Set, conform revendicării 54, caracterizat prin aceea că compoziţia pentru decolorare mai conţine un oxidant.

56. Set, conform oricăreia din revendicările 54-55, care mai conţine un şampon, un balsam, instrucţiuni de utilizare, un oxidant, un recipient pentru amestecare, un dezodorizant sau o combinaţie a acestora.

57. Şampon sau balsam, care conţine o cantitate eficientă de agent de fixare, în care agentul de fixare este reprezentat prin formula I:

58. Şampon sau balsam, conform revendicării 57, caracterizat prin aceea că A, B, C şi D sunt aceiaşi.

59. Şampon sau balsam, conform revendicării 57, caracterizat prin aceea că cel puţin unul din A, B, C şi D este diferit de celelalte fragmente reactive.

60. Şampon sau balsam, conform oricăreia din revendicările 57-59, caracterizat prin aceea că liantul este o moleculă polifuncţională, în care liantul este substituit opţional în mod independent cu unul sau mai mulţi substituenţi selectaţi din grupul constând din hidrogen, halogen, grupare ciano, alcoxi, alchil, alchenil, cicloalchil, cicloalchenil, aril, heterocicloalchil, heteroaril, amină, hidroxi, formil, acil, acid carboxilic (-COOH), -C(O)R1, -C(O)OR1, carboxilat (-COO-), amidă primară (de exemplu -CONH2), amidă secundară (de exemplu -CONHR1), -C(O)NR1R2, -NR1R2, -NR1S(O)2R2, -NR1C(O)R2, -S(O)2R2, -SR1, -S(O)2NR1R2, grupare sulfinil (de exemplu -SOR1) şi grupare sulfonil (de exemplu -SOOR1); în care R1 şi R2 fiecare poate fi, în mod independent, hidrogen, alchil, alchenil, alchinil, cicloalchil, aril, heterocicloalchil şi heteroaril; în care fiecare din R1 şi R2 este substituit opţional şi independent cu unul sau mai mulţi substituenţi aleşi din grupul constând din halogen, hidroxil, ciano, nitro, amino, alchilamino, dialchilamino, alchil substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni sau alcoxi sau ariloxi, aril substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni, sau alcoxi, sau alchil, sau trihalo-alchil, heterocicloalchil substituit opţional cu aril, sau heteroaril, sau =O, sau alchil substituit opţional cu hidroxil, cicloalchil substituit opţional cu hidroxil, heteroaril substituit opţional cu unul sau mai mulţi halogeni, sau alcoxi, sau alchil, sau trihalo-alchil, halo-alchil, hidroxi-alchil, carboxi, alcoxi, ariloxi, alcoxi-carbonil, amino-carbonil, alchil-amino-carbonil şi dialchil-amino-carbonil.

61. Şampon sau balsam, conform oricăreia din revendicările 57-60, caracterizat prin aceea că agentul de fixare reprezintă:

62. Şampon sau balsam, conform oricăreia din revendicările 57-60, care mai conţine unul sau mai mulţi excipienţi acceptabili cosmetic, în care unul sau mai mulţi excipienţi sunt aleşi din grupul constând din apă, surfactanţi, vitamine, extracte naturale, conservanţi, agenţi de chelatare, parfumuri, antioxidanţi, agenţi de colorare a părului, proteine, aminoacizi, hidratanţi, arome, emolienţi, agenţi de penetraţie, agenţi de îngroşare, modificatori de viscozitate, fixative de păr, generatori de peliculă, emulgatori, agenţi de opacizare, propulsori, agenţi purtători lichizi, agenţi purtători solizi, săruri, agenţi de reglare a pH-ului, agenţi de neutralizare, soluţii-tampon, agenţi de întreţinere a părului, agenţi anti-statici, agenţi anti-încreţire, agenţi anti-mătreaţă şi combinaţii ale acestora.

63. Şampon sau balsam, conform revendicării 62, caracterizat prin aceea că agentul de fixare este prezent într-o cantitate care variază de la 0,01% din greutate până la 50% din greutatea compoziţiei.

64. Şampon sau balsam, conform oricăreia din revendicările 62-63, caracterizat prin aceea că agentul de fixare este prezent într-o cantitate care variază de la 2,5% din greutate până la 3% din greutatea compoziţiei.