MD125Y - Metoda de osteosinteza a fracturii complexe a metaepifizei distale a radiusului - Google Patents

Abstract

Inventia se refera la medicina, in special la traumatologie si este destinata pentru osteosinteza fracturii complexe a metaepifizei distale a radiusului. Metoda, conform inventiei, include efectuarea reducerii cu fixarea ulterioara a fragmentului stiloid si a fragmentului medial dorsal prin introducerea a doua brose Kirschner prin fragmentul proximal. De asemenea se efectueaza reducerea deschisa a fragmentului medial palmar cu fixarea lui ulterioara cu o alta brosa introdusa prin el si fragmentul proximal sub un unghi de 140…150° fata de antebrat.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la traumatologie şi este destinată pentru osteosinteza fracturii complexe a metaepifizei distale a radiusului.

Este cunoscută metoda de osteosinteză a fracturilor porţiunii distale a radiusului cu deplasarea fragmentelor, care include reducerea deschisă, introducerea transcutanată a broşelor Kirschner, care trec prin fragmentul proximal, efectuarea roentgenogramei de control, ciupirea broşelor, prelucrarea rănii, aplicarea unui pansament aseptic şi imobilizarea cu atelă ghipsată pe suprafaţa palmară [1].

Metoda cunoscută permite fixarea fragmentelor cu broşe după efectuarea reducerii efectuate. Însă, în cazul fracturilor complexe ale metaepifizei distale a radiusului este greu să se înlăture deplasarea fragmentelor prin metode ortopedice, mai ales dacă fragmentele sunt deplasate în câteva planuri, iar în timpul introducerii broşelor poate avea loc din nou deplasarea fragmentelor instabile unele faţă de altele, ceea ce conduce la necesitatea efectuării reducerii repetate, la corectarea poziţiei broşelor şi la introducerea lor repetată.

Problema pe care o rezolvă invenţia solicitată este sporirea exactităţii reducerii şi a siguranţei fixării fragmentelor.

Problema propusă se soluţionează prin aceea că în regiunea fracturii, în proiecţia primei raze digitale a suprafeţei posterioară a antebraţului se efectuează o incizie a pielii cu lungimea de 0,5…1,0 cm, se îndepărtează ţesuturile moi până la os, lunecând capătul unei broşe pe stratul cortical al fragmentului proximal în direcţia primului deget, se introduce între tendonul muşchiului scurt extensor al policelui şi muşchii extensori radiali ai carpului în locul fracturii sub un unghi de 45…60°, apoi sprijinind broşa pe stratul cortical al fragmentului proximal şi menţinând-o paralel cu axa policelui, se efectuează reducerea fragmentului stiloidian utilizând broşa în calitate de pârghie şi mărind unghiul dintre broşă şi suprafaţa antebraţului până la un unghi de 130…140°, apoi se introduce broşa până la stratul cortical opus al fragmentului proximal, după care acesta se perforează şi broşa se introduce până când capătul ei se palpează sub piele; se efectuează a doua incizie a pielii cu lungimea de 0,5…1,0 cm a pe aceeaşi suprafaţă a antebraţului în regiunea fracturii între muşchii extensori ai degetelor trei şi patru, se îndepărtează ţesuturile moi până la os, lunecând capătul broşei pe stratul cortical al fragmentului proximal în direcţia celui de-al patrulea os metacarpian, ea se introduce în focarul fracturii sub un unghi de 45…60°, şi apoi, sprijinind-o pe primul strat cortical al fragmentului proximal şi menţinând-o paralel faţă de axa celui de-al patrulea deget se efectuează reducerea fragmentului medial dorsal utilizând broşa în calitate de pârghie şi mărind unghiul dintre broşă şi suprafaţa antebraţului până la 130…140°, se introduce broşa până la stratul cortical opus al fragmentului proximal, după care acesta se perforează şi broşa se introduce până când capătul ei se palpează sub piele; se face roentgenograma de control, se efectuează a treia incizie a pielii, care începe la nivelul treimii distale a suprafeţei anterioare a antebraţului, paralel cu muşchiul flexor radial al carpului, apoi se continuă incizia, întorcând-o în direcţia degetului cinci şi prelungind-o sub un unghi prin plica palmară a policelui până la marginea ligamentului carpian, care se excizează, în continuare se îndepărtează ţesuturile moi între tendoanele muşchiului flexor radial al carpului şi muşchiului palmar lung, deplasând nervul median şi muşchii flexori superficiali şi cei profunzi ai degetelor, se deschide locul fracturii şi se reduce fragmentul medial palmar, se fixează poziţia corectă obţinută a fragmentului introducând o altă broşa prin el şi fragmentul proximal sub un unghi de 140...150° faţă de antebraţ până când capătul ei se palpează sub piele, se efectuează în continuare roentgenograma de control, se ciupesc broşele, se efectuează hemostaza, plaga se suturează pe straturi şi se prelucrează, după care se aplică un pansament aseptic şi se imobilizează regiunea operatorie cu o atelă ghipsată pe suprafaţa palmară.

Efectuarea celei de-a treia incizii după metoda descrisă permite de a îndepărta uşor ţesuturile moi între tendoanele flexor radial al carpului şi palmar lung, obţinând un acces larg, suficient pentru reducerea corectă a fragmentului medial palmar, care la o fractură de acest fel se răsuceşte la 90°. Astfel e posibilă reducerea exactă a suprafeţei articulare a osului radial. Excizarea ligamentului carpian înlătură compresia în regiunea canalului carpian, ceea ce preîntâmpină dezvoltarea sindromului carpian. Introducerea ulterioară a broşei prin fragmentul medial palmar şi fragmentul proximal sub un unghi de 140...150° faţă de antebraţ permite de a fixa stabil poziţia corectă obţinută a fragmentelor. Ciupirea broşei în minimă apropiere de stratul cortical permite de a preîntâmpina traumatizarea tendoanelor degetelor în timpul mişcării degetelor. Aplicarea metodei menţionate de introducere a primelor două broşe permite de a realiza reducerea exactă a fragmentului stiloidian şi a fragmentului medial dorsal, de a preîntâmpina deplasarea repetată a fragmentelor şi de a le fixa stabil în poziţia corectă. De asemenea, după consolidarea fracturii broşele se înlătură uşor pe partea dorsală a antebraţului printr-o incizie mică a pielii.

Rezultatul invenţiei este reducerea exactă a fragmentelor deplasate cu fixarea sigură concomitentă şi decompresia nervului median, precum şi reducerea timpului necesar pentru realizarea operaţiei.

Avantajele invenţiei solicitate sunt reducerea exactă şi rapidă a fragmentelor deplasate, preîntâmpinarea deplasării lor repetate şi preîntâmpinarea dezvoltării sindromului carpian.

Metoda se realizează în modul următor. După administrarea anesteziei regionale în regiunea focarului fracturii în proiecţia primei raze digitale se efectuează o incizie a pielii cu lungimea de 0,5…1,0 cm, se îndepărtează ţesuturile moi până la os. Lunecând capătul broşei pe stratul cortical al fragmentului proximal în direcţia primului deget, se introduce între tendoanele muşchiului scurt extensor al policelui şi muşchii extensori radiali ai carpului în focarul fracturii sub un unghi de 45…60°, deschis proximal. Apoi, sprijinind broşa pe primul strat cortical al fragmentului proximal, menţinând-o paralelă cu axa policelui, se efectuează reducerea fragmentului stiloidian, utilizând broşa în calitate de pârghie şi mărind unghiul dintre broşă şi suprafaţa antebraţului până la 130…140°. Apoi se deplasează broşa până la al doilea strat cortical al fragmentului proximal, după care, utilizând aparatul pentru prelucrarea oaselor, se perforează corticala a doua şi broşa se deplasează mai departe, până când capătul ei se palpează sub piele. Se efectuează a doua incizie a pielii cu lungimea de 0,5…1,0 cm în regiunea focarului fracturii între muşchii extensori ai degetului trei şi patru, se îndepărtează ţesuturile moi până la os. Lunecând capătul broşei pe stratul cortical al fragmentului proximal în direcţia celui de-al patrulea os metacarpian, se introduce în focarul fracturii sub un unghi de 45…60°, deschis proximal. Apoi, sprijinind broşa pe primul strat cortical al fragmentului proximal, menţinând-o paralelă faţă de axa celui de-al patrulea deget, se efectuează reducerea fragmentului medial dorsal, utilizând broşa în calitate de pârghie şi mărind unghiul dintre broşă şi suprafaţa antebraţului până la 130…140°. Apoi se deplasează broşa până la al doilea strat cortical al fragmentului proximal, după care utilizând aparatul pentru prelucrarea oaselor, se perforează corticala a doua şi broşa se deplasează mai departe, până când capătul ei se palpează sub piele. Se face roentgenograma de control. Se efectuează a treia incizie a pielii, care începe la nivelul treimii distale a suprafeţei anterioare a antebraţului, paralel cu muşchii flexori radiali ai carpului, apoi se continuă incizia, întorcând-o spre degetul cinci şi prelungind-o sub un unghi prin plica palmară a policelui până la marginea ligamentului carpian, care se excizează. În continuare, îndepărtând ţesuturile moi între tendoanele muşchiului flexor radial al carpului şi muşchiului palmar lung, deviind nervul median şi muşchii flexori superficiali şi cei profunzi ai degetelor, se deschide focarul fracturii şi se reduce fragmentul medial palmar. Se fixează poziţia corectă obţinută a fragmentului introducând o altă broşă prin el şi fragmentul proximal sub un unghi de 140...150° faţă de antebraţ, până când capătul ei se palpează sub piele. Se efectuează în continuare roentgenograma de control, se ciupesc broşele, se efectuează hemostaza, se suturează strat cu strat şi se prelucrează rana, se aplică un pansament aseptic şi se imobilizează prin ghipsare suprafaţa palmară.

Mişcările degetelor sunt permise din primele zile. Atela ghipsată se păstrează 4…5 săptămâni. După înlăturarea atelei ghipsate se indică gimnastică curativă pentru mişcările pumnului, iar broşele se înlătură peste 6…7 săptămâni.

Exemplu. Pacientul C., 1983 a.n. a fost internat în secţia Chirurgia mâinii şi microchirurgie a Spitalului Clinic de Traumatologie şi Ortopedie cu diagnosticul: fractură flexorică complexă a metaepifizei distale a osului radial al antebraţului stâng după un traumatism habitual. Intervenţie chirurgicală: osteosinteza deschisă a fragmentelor osului radial stâng cu broşe după metoda descrisă conform invenţiei. Imobilizarea se păstrat timp de 5 săptămâni. Broşele au fost înlăturate în săptămâna a şasea cu anestezie locală în mod ambulatoriu.

Metoda propusă de osteosinteză a fragmentelor osului radial al antebraţului cu broşe a fost folosită cu succes la 19 bolnavi.

1. Мюллер М.Е., Шнайдер Р.Щ., Алльговер М., Виллинеггер Х. Руководство по внутреннему остеосинтезу. Москва, Springer-Verlag. Ad Marginem, 1996, с. 476 - 479

Claims (1)

1. Metodă de osteosinteză a fracturii complexe a metaepifizei distale a radiusului, care constă în aceea că în regiunea fracturii, în proiecţia primei raze digitale a suprafeţei posterioare a antebraţului se efectuează o incizie a pielii cu lungimea de 0,5…1,0 cm, se îndepărtează ţesuturile moi până la os, lunecând capătul unei broşe pe stratul cortical al fragmentului proximal în direcţia primului deget, se introduce între tendonul muşchiului scurt extensor al policelui şi muşchii extensori radiali ai carpului în locul fracturii sub un unghi de 45…60°, apoi sprijinind broşa pe stratul cortical al fragmentului proximal şi menţinând-o paralel cu axa policelui, se efectuează reducerea fragmentului stiloidian utilizând broşa în calitate de pârghie şi mărind unghiul dintre broşă şi suprafaţa antebraţului până la un unghi de 130…140°, apoi se introduce broşa până la stratul cortical opus al fragmentului proximal, după care acesta se perforează şi broşa se introduce până când capătul ei se palpează sub piele; se efectuează a doua incizie a pielii cu lungimea de 0,5…1,0 cm pe aceeaşi suprafaţă a antebraţului în regiunea fracturii între muşchii extensori ai degetelor trei şi patru, se îndepărtează ţesuturile moi până la os, lunecând capătul broşei pe stratul cortical al fragmentului proximal în direcţia celui de-al patrulea os metacarpian, ea se introduce în focarul fracturii sub un unghi de 45…60° şi apoi, sprijinind-o pe primul strat cortical al fragmentului proximal şi menţinând-o paralel faţă de axa celui de-al patrulea deget se efectuează reducerea fragmentului medial dorsal utilizând broşa în calitate de pârghie şi mărind unghiul dintre broşă şi suprafaţa antebraţului până la 130…140°, se introduce broşa până la stratul cortical opus al fragmentului proximal, după care acesta se perforează şi broşa se introduce până când capătul ei se palpează sub piele; se face roentgenograma de control, se efectuează a treia incizie a pielii, care începe la nivelul treimii distale a suprafeţei anterioare a antebraţului, paralel cu muşchiul flexor radial al carpului, apoi se continuă incizia, întorcând-o în direcţia degetului cinci şi prelungind-o sub un unghi prin plica palmară a policelui până la marginea ligamentului carpian, care se excizează, în continuare se îndepărtează ţesuturile moi între tendoanele muşchiului flexor radial al carpului şi muşchiului palmar lung, deplasând nervul median şi muşchii flexori superficiali şi cei profunzi ai degetelor, se deschide locul fracturii şi se reduce fragmentul medial palmar, se fixează poziţia corectă obţinută a fragmentului introducând o altă broşă prin el şi fragmentul proximal sub un unghi de 140...150° faţă de antebraţ până când capătul ei se palpează sub piele, se efectuează în continuare roentgenograma de control, se ciupesc broşele, se efectuează hemostaza, plaga se suturează pe straturi şi se prelucrează, după care se aplică un pansament aseptic şi se imobilizează regiunea operatorie cu o atelă ghipsată pe suprafaţa palmară.