RO117605B1 - Osie semirigida pentru autovehicule si procedeu de realizare a acesteia - Google Patents

Abstract

Inventia se refera la o osie semirigida, tubulara, utilizata, in particular, pentru realizarea trenului din spate a unui automobil, si la un procedeu de realizare a numitei osii. Osia contine o regiune mediana, profilata tubular, care reprezinta traversa, si care are doua extremitati (10 si 11), fiecare este prelungita prin doua tronsoane ale unui tub deschis (12, 13, 14 si 15), care formeaza intre ele, la capatul traversei, un unghi diedru (D), mai mic de 180 degree , unul din cele doua tronsoane (12 si 14), de la fiecare extremitate, tronson de legatura, asigurand fixarea mijloacelor de legare de caroserie, iar altul din cele doua tronsoane brat (13 si 15), de la fiecare extremitate, asigura fixarea capetelor osiei purtatoare de roti, ansamblul avand o structura tubulara. Procedeul are urmatoarele etape: a) realizarea unei taieturi la fiecare extremitate a tubului, lungimea taieturii fiind calculata in functie de cel mai lung dintre cele doua tronsoane; b) distantarea si punerea in forma, prin una sau mai multe treceri pe utilaje, de forma celor doua tronsoane, a cel putin unei extremitati, pentru obtinerea la inceputul traversei a unui unghi diedru mai mic de 180 degree ; c) distantarea si punerea in forma a celeilalte extremitati in acelasi mod; d) aducerea la lungime a tronsoanelor, daca este necesara, in functie de caracteristicile geometrice ale osiei, aceasta etapa putand fi, intr-o varianta, realizata dupa etapa e); e) deformarea zonei mediane a tubului astfel incat sa-i dea forma unui profil, fiind precizat faptul ca etapa e) poate fi realizata, de asemenea, intr-o varianta, inainte de etapa a) sau intre etapele a) si b) sau intre etapele b) sau c) sau intre etapele c) si d), in variante specifice.

Description

Invenția se referă la o osie semirigidă, tubulară, utilizată, în particular, pentru realizarea trenului din spate a unui automobil, și la un procedeu de realizare a numitei osii.

Sunt cunoscute osiile din spate, semirigide, pentru autovehicule, care permit asigurarea legăturii cu caroseria autovehiculului, ghidarea roților și funcția de neînclinare, numită și antiruliu.

Aceste osii sunt, în general, realizate din cinci părți sau mai puțin, și anume o traversă, două brațe asamblate fiecare la o extremitate a acestei traverse, de exemplu, prin sudură pe traversă sau pe braț, pentru a asigura legătura la caroserie. Pentru ca o osie semirigidă să poată executa funcția cerută, de constituire a unei traverse, are o rigiditate suficientă la deformare elastică prin torsiune.

într-adevăr, brațele montate la cele două extremități ale traversei trebuie să poată să se rotească una în raport cu alta, în jurul axului acestei traverse, prin torsiune elastică a acesteia, axele roților rămânând, practic paralele între ele, în timpul acestei rotații. Pentru ca acest rezultat să fie obținut, este necesar ca fiecare braț să aibă, în același timp, o mare rezistență la flexiune și torsiune. Aceste rezistențe, combinate cu rezistența la flexiune a traversei, sunt, în particular, necesare pentru a contracara cuplurile de torsiune și flexiune create la virare, prin aderența pneurilor pe sol.

Prin realizarea traversei și brațelor osiei din trei piese separate, se pot obține, la fiecare, caracteristici optimale, asamblarea lor fiind, apoi, efectuată prin mijloace bine cunoscute, cum ar fi, de exemplu, sudarea. Osiile astfel obținute au inconvenientul de a fi relativ costisitoare, căci apelează la un număr de componente care se fabrică separat, apoi se asamblează între ele printr-o succesiune de operații. Mai mult, aceste osii sunt relativ grele, căci nivelul zonelor de asamblare a secțiunilor poate fi consolidat.

Se cunoaște, de asemenea, o osie semirigidă, descrisă în brevetul FR 2590847, simplificată față de osiile descrise anterior, având, în particular, o structură monobloc care prezintă, de altfel, caracteristicile mecanice care permit realizarea funcției de ghidare a roților și funcția de antiruliu.

Această osie în formă de “U” prezintă o structură, în particular, monobloc, tubulară, realizată plecând de la o singură lungime de tub. Ea conține o zonă mediană, care constituie traversa, care este profilată astfel, încât să prezinte cel puțin o aripă cu pereți dubli. La fiecare extremitate a traversei, dincolo de zona profilată, există o zonă centrală, sensibil înclinată la un unghi drept, care se prelungește printr-un braț la extremitatea căruia sunt prevăzute mijloace pentru montarea câte unei roți.

Legarea caroseriei cu această osie este realizată prin mijloace de legare articulate, de exemplu, niște fuse fixate la osie, urmând o axă paralelă la axul longitudinal al traversei și montate cu posibilitate de rotație în niște paliere elastice, solidare cu structura de rezistență a acestei caroserii. Această funcție de legătură impune deci cererea ca, respectiv, componentele să fie confecționate separat, apoi, solidarizate cu traversa.

S-a cercetat posibilitatea de realizare a unei osii semirigide de tipul celei ce a fost descrisă, având o structură integral tubulară, care să prezinte, de altfel, caracteristicile mecanice care permit întrebuințarea simultană a trei funcții, de ghidare a roților, de anti-ruliu și de legare de caroserie. O astfel de osie prezintă și avantajul unei mari simplificări în execuție.

Osia, conform invenției, conține o traversă centrală, cu extremități, care au, la fiecare margine, două porțiuni ale unui tub deschis, care permit legătura, directă sau indirectă, cu caroseria autovehiculului, precum și montarea roților.

Osia semirigidă care face obiectul prezentei invenții conține o zonă mediană care constituie traversa, care este profilată. Acest profil prezintă o bună rezistență la flexiune și o aptitudine suficientă la deformarea elastică prin torsiune. Fiecare extremitate a traversei

RO 117605 Β1 este prelungită prin două porțiuni de tub deschis, formând, între ele, la separarea de 50 traversă, un unghi diedru mai mic de 180°. Prin cele două porțiuni de tub deschis, se desemnează două profile care pleacă în “V” din tub, conform unghiului diedru indicat mai înainte, a căror secțiune transversală de tub deschis de formă, nu neapărat circulară, și a căror secțiune longitudinală este rectilinie sau curbilinie, nu neapărat plană, cele două ramuri în “V nefiind necesare în același plan, cele două profile fiind provenite din numitul tub. La cele 55 două porțiuni, de la fiecare extremitate, porțiunea de legătură, asigură fixarea mijloacelor de legătură cu caroseria sau cadrul autovehiculului, și o alta, porțiunea brațului, asigură fixarea capului osiei care desemnează componenta purtătoare a roților. Grosimea osiei tubulare, de asemenea definită, poate fi sensibil constantă pe toată lungimea piesei sau prezintă variații pentru o mai bună adaptare la solicitările la care este supusă în diferite zone, toate 60 prezentând o greutate minimă. Această osie prezintă avantajul unei simetrii în raport cu planul de secționare transversală prin mijlocul traversei.

Această osie semirigidă este avantajos realizată din oțel. Poate fi realizată la început din trei lungimi de tub, una servind la constituirea traversei profilate, altele două servind la constituirea prelungirilor, conținând, fiecare, două porțiuni de tub deschis, cele descrise ante- 65 rior, fiecare extremitate a traversei fiind asamblată, de exemplu, prin sudare. De preferat și foarte avantajos, osia va fi monobloc, constituită dintr-o singură lungime de tub, care este favorabilă pentru rezistența mecanică și simplitatea execuției osiei, conform invenției.

în cazul în care porțiunile necesare pentru asigurarea unei rigidități suficiente la grosimi diferite de cele de la traversă și/sau pentru consolidarea osiei fără îngreunarea 70 inutilă, este posibil să se aleagă tubul sau tuburile având diametre și grosimi optime. Se poate, de asemenea, sau într-o variantă, ca fiecare parte a traversei pentru consolidarea osiei să se lege de două porțiuni ale unui tub deschis prin mijloace de consolidare pentru menținerea distanțării lor, atunci când apar solicitările osiei, în exploatare. Acest mijloc de consolidare este, de exemplu, constituit dintr-o piesă al cărui profil se leagă, în totalitate sau 75 în parte, cu profilul celor două porțiuni. Este avantajos să prezinte o formă, în general triunghiulară, nu neapărat plană, care ocupă, în totalitate sau în parte, zona dintre cele două porțiuni. Un alt tip de mijloace de consolidare pot fi prevăzute, de exemplu, un tirant legat de cele două porțiuni, sau încă o bandă metalică sudată în lungul celor două porțiuni pentru închiderea lor. 80

Profilul traversei, într-o vedere, în secțiune perpendiculară pe axul său, conține, în mod avantajos, cel puțin o aripă cu pereți dubli, putând fi paraleli sau neparaleli. Prin paraleli se înțelege că cei doi pereți pot fi prin forma lor sensibil la aceeași distanță unul de altul, forma nefiind neapărat plană. Profilul este, de exemplu, în formă de “U”, de “L, de “T”, de “V”, de “X”, de “Y”, de “Z”, sau de “H”, această enumerare nefiind nicidecum limitativă. în 85 zona mediană profilată, cei doi pereți mai puțin o parte sunt, în mod avantajos, în contact unul cu altul, sau, cel puțin foarte aproape unul de altul, de exemplu, distanțați la o distanță de ordinul de 0,1 la 1,5 mm.

Profilele longitudinale și transversale, precum și lungimea fiecăreia din părțile tubului deschis, sunt realizate astfel, încât să reziste la solicitările apărute în timpul exploatării auto- 90 vehiculului și să permită integrarea, pe porțiunile respective, a mijloacelor de legare cu caroseria și, de capetele osiei, a roților. De preferat, profilul transversal are o formă de “U”. Aceasta poate fi, de asemenea, semicirculară, sau ovală, sau semi-rectilinie, sau să aibă o formă mai sofisticată, conform necesităților de realizare. Profilul longitudinal al fiecărei porțiuni nu este neapărat plan, și pentru fiecare grupă de două porțiuni poziția și orientarea 95 porțiunii în raport cu alta poate fi schimbată, cele două profile nefiind, în mod necesar, în același plan.

RO 117605 Β1

Avantajos, mijlocul de legare cu caroseria este o articulație ca, de exemplu, un palier pe care se sudează extremitatea legăturii și, astfel, acesta este apt să primească o legătură elastică.

în mod avantajos, capătul osiei se fixează pe porțiunea de braț, și avantajos la extremitatea sa, conținând o componentă destinată să primească extremitatea resortului a cărui cealaltă extremitate este legată de caroserie pentru transmiterea la roți a încărcăturii autovehiculului. Aceste resorturi sunt, de altfel cunoscute; resorturi elicoidale. Acestea măresc compactitatea, integrarea și simplicitatea osiei, conform invenției. Acest component poate fi realizat ca o piesă independentă, fixată pe porțiunea de braț.

Alte elemente cunoscute pot completa echiparea osiei de altfel cunoscute, de exemplu, amortizoarele sau barele de torsiune.

Invenția se referă, de asemenea, la un procedeu de realizare a unei osii semirigide tubulare, în versiunea sa monobloc, conform invenției, în care se folosește o singură lungime a unui tub metalic, de secțiune circulară sau necirculară, cu grosimea, constantă sau nu, și care conține următoarele etape principale:

a) realizarea unei ștrangulări la fiecare extremitate a tubului, lungimea îndoiturii fiind calculată în funcție de lungimea celor două porțiuni;

b) distanțarea și punerea în formă la unul sau mai multe treceri pe utilaje de formarea celor două tronsoane a, la cel puțin a unei extremități, pentru obținerea, la începutul traversei, a unui unghi diedru mai mic de 180°;

c) dacă acesta nu a fost efectuat în etapa b), distanțarea și punerea în formă a celor două porțiuni la altă extremitate în același fel ca la punctul b);

d) aducerea la lungime a tronsoanelor dacă este necesară în funcție de caracteristicile geometrice ale osiei, această etapă putând fi, în altă variantă, realizată după etapa e);

e) deformarea zonei mediane a tubului, astfel încât să-i dea forma profilului care să-i confere o bună rezistență la flexiune și o aptitudine suficientă la deformarea elastică la torsiune, aceasta putând fi realizată în etapa e) cum se indică aici, fie în altă variantă înainte de etapa a), sau între etapele a) și b), sau între etapele b) și c), sau între etapele c) și d).

Este avantajos ca etapele b) și c) să poată fi făcute simultan.

Este avantajos să se confecționeze un tub de revoluție.

Este avantajos, de asemenea, să se confecționeze un tub de oțel.

Zona mediană a tubului poate fi deformată pentru realizarea profilului constituind traversa, cu sau fără variații ale grosimii. Profilul constituit, în mod avantajos, comportă cel puțin o parte cu pereți dubli, care sunt paraleli sau neparaleli. Această deformare a zonei mediane este realizată avantajos, astfel că cei doi pereți, vin în contact sau foarte aproape unul de altul, cum a fost descris anterior. Zona mediană poate, în particular, să fie deformată astfel, încât să se obțină un profil a cărui secțiune este în “U”, în “L”, în “V”, în “T”, în “X”, în “Y”, în “Z” sau în Ή”.

în cazul în care mijloace de consolidare sunt necesare între tronsoanele tubului deschis, procedeul comportă etape necesare pentru realizarea acestor consolidări prin mijloace cunoscute, cum ar fi sudarea.

De preferat, extremitățile tubului în zona decupării ștrangulării sunt în prealabil realizate de la ștrangularea conform etepei a), punerea în formă, pentru a li se da un profil oval sau rectangular, sau orice formă mai sofisticată corespunzând profilului tronsoanelor, sau necesară pentru fixarea tronsoanelor tubului deschis, a mijloacelor de legare cu carcasa, a capetelor osiei pentru roți și a eventualelor mijloace de consolidare.

Avantajos, crestăturile regulat amplasate sunt tăiate pe marginile ștrangulării, pentru a evita rupturile metalului la punerea în formă a tronsoanelor conform etapei b) sau c), în cazul în care unghiul de deformare este important.

RO 117605 Β1

Tratamentele termice relativ la toate sau la anumite zone ale osiei, cum ar fi, de exemplu traversa, pot, dacă este necesar, să fie efectuate la operațiile de formare sau pe osia gata.

Se dă, în continuare, un exemplu de realizare a invenției, în legătură și cu fig. 1...6, 150 care reprezintă:

- fig.1, o vedere în plan a unei osii, conform invenției;

- fig.2, o vedere în secțiune a unui tub pentru realizarea osiei, din fig.1, conform procedeului invenției;

- fig.3, o secțiune după planul A - A, din fig.1; 155

- fig.4, o secțiune după planul B - B, din fig.1;

- fig.5, o vedere schematică a dispozitivului care realizează procedeul, conform invenției;

- fig.6, o vedere în secțiune a extremităților evazate ale tubului, înaintea realizării îndoirii. 160

Fig.1 reprezintă, în mod schematic, o osie semirigidă monobloc tubulară 1, conform invenției.

Această osie este realizată începând de la o singură lungime de tub din oțel, de revoluție, a cărui secțiune 2 crește în raport cu cea din fig.1, așa cum este arătat în fig.2. Acest tub are o grosime a, constantă, de la o extremitate la alta. 165

Această osie conține, în zona sa mediană, o traversă 3, realizată prin deformarea zonei mediane a acestui tub. Această zonă mediană are o formă rectilinie 32, al cărui profil este reprezentat în fig.3. Se vede că acest profil conține două părți 4, 5 de forma literei “U, în jurul axei X-X. Fiecare aripă conține niște pereți dubli 6, 7 sau 8, 9, rezultați prin aplicarea formei tubului de la început; acești pereți dubli 6, 7 sau 8, 9 sunt suprapuși unul pe 170 celălalt, astfel că aptitudinea la torsiune este mărită. Un astfel de profil prezintă o mare rezistență la flexiune și o rezistență la torsiune elastică mărită față de cea a tubului inițial; în plus, se permit importante deformații la torsiune, ale celor două extremități ale traversei, una față de alta, fără a ieși din domeniul de elasticitate.

Se observă că la fiecare extremitate 10,11, simetric față de partea profilată 32, tra- 175 versa 3 este prelungită prin două tronsoane ale unui tub deschis 12,13, pentru extremitățile 10, și 14,15, pentru extremitatea 11, formând între ele un unghi D de aproximativ 120°, la despărțirea traversei 3. Aceste tronsoane 12,13,14,15 au un profil transversal în “U”, cum se vede după reperul 14, reprezentat în fig.4. La fiecare extremitate 10,11 a traversei 3, cele două tronsoane 12, 13 sau 14, 15 sunt legate două câte două, printr-un ranfort 16, 17. 180

Ranfortul 16, sudat pe tronsoanele 12,13, și ranfortul 17, sudat pe tronsoanele 14,15, au un profil “U” care întregește profilul tronsoanelor 12,13,14,15, așa cum se observă în fig.4, și o formă triunghiulară, care ocupă și închide zona între tronsoanele tubului deschis 12,13, 14,15, așa cum se observă în fig.1. Aceste ranforturi 16,17 sunt încastrate pe tronsoanele și 13, respectiv 14 și 15, apoi, sudate pe tronsoane, cum se indică în fig.4, pentru 185 ranfortul 17 și tronsonul 14, ansamblate prin suduri 33.

Pe extremitatea fiecăruia dintre tronsoanele deschise 12 și 14, situate deasupra axei X-X, tronsoanele constituind tronsoanele de legătură, este sudat un palier 18,19, destinat să primească o legătură elastică, nereprezentată, pentru realizarea modului cunoscut de articulare cu caroseria sau șasiul autovehiculului. 190

Pe extremitatea fiecăruia dintre cele două tronsoane ale tubului deschis 13 și 15, situate sub axa X-X, tronsoanele constituind tronsoanele braț, sunt sudate în capul osiei 20, 21, pe care va fi montată, în modul cunoscut, roata autovehiculului. Acest cap de osie 20, 21 este echipat cu o componentă 22, 23 destinată să primească, în modul cunoscut, extremitatea unui resort elicoidal, nereprezentat, a cărui extremitate este legată la caroserie 195 pentru transmiterea la roți a încărcării autovehiculului.

RO 117605 Β1

Pentru evitarea rupturii metalului la realizarea formei tronsoanelor, în tronsoanele tubului deschis 12,13,14,15, au fost realizate niște crestături 29.

Se înțelege că o astfel de osie permite rotirea fiecăruia dintre ansamblurile tronsoanelor/ranforturilor 12,13,16 și 14,15,17, una în raport cu alta, datorită aptitudinii de torsiune elastică a traversei 3, cu crearea unui cuplu de întoarcere care tinde să readucă cele două ansambluri unul către celălalt. Unghiul maxim de rotație a unui braț în raport de altul, cu retur elastic, depinde de caracteristicile mecanice ale oțelului din care este realizată traversa 3, de profilul și dimensiunile sale.

De formă cunoscută, amortizoarele, nereprezentate, permit controlul deplasărilor la rotația în jurul axei X - X a ansamblurilor tronsoane/ranforturi. Dacă este necesar, alte elemente cunoscute, cum ar fi bara de torsiune, pot completa echipamentul osiei.

Traversei 3 i se pot fi conferi diferite profile. Pentru a obține o bună capacitate de deformare la torsiune elastică, asociată unei rezistențe ridicate la flexiune, traversa 3 poate avea diferite profile, de exemplu, profile în “L”, în “T”, în “V”, în “X”, în “H”, în “Z” sau în Ύ”, pereții unei porțiuni fiind nesuprapuși unul peste celălalt; profilul în “U” poate, de asemenea, fi conceput astfel, încât pereții 6, 7 să nu aibă contact unul cu altul.

Profilul tronsoanelor tubului deschis 12,13, 14,15 poate avea diferite forme pentru adaptarea dificultăților tehnice de realizare a osiei, de exemplu, semicirculară, ovală, sau mai complexă. Tronsoanele de legătură 12, 14 nu au în mod necesar aceeași lungime ca tronsoanele de braț.

Ranforturile 16,17 pot fi concepute în diferite forme, pentru asigurarea funcției lor de menținere a distanței între tronsoanele tubului deschis 12, 13 și 14,15, sub efectul solicitărilor impuse osiei, de exemplu, sub formă de tirant legat de două tronsoane, sau sub forma unei benzi metalice suplimentare, sudată de-a lungul a două tronsoane, pentru închiderea și, de asemenea, pentru conferirea unei structuri de casetă.

în fine, mijloacele de legare la caroserie 18, 19 și capetele osiei 20, 21, pe care vor fi montate roțile, pot fi realizate în diferite maniere cunoscute, pentru autovehicule, fixarea, pe tronsoanele de legătură sau de braț, fiind făcută prin sudură sau prin mijloace de fixare adaptate, cunoscute.

Fig.5, reprezintă, într-o manieră schematică, procedeul de realizare pentru osia semirigidă monobloc tubulară, din fig.1.

în fig.2, este reprezentat tubul 2, care este un corp de revoluție.

Fiecare extremitate 27, a tubului de despărțire, este evazată prin mijloacele clasice cunoscute, cum arfi presarea pentru obținerea secțiunii 31, din fig.6, pe lungimea necesară, pentru realizarea tronsoanelor tubului deschis 12,13,14, 15. Secțiunea 31 reprezintă tubul înaintea realizării ștrangulării.

Tubul este apoi menținut în matrițele 24, 25, la o presă, nereprezentată, și o ștrangulare 28 este practicată pe fiecare extremitate 27, pe o mare latură rectangulară 31, din fig.6, prin mijloace clasice cunoscute, de ștrangulare, pe lungimea necesară pentru realizarea tronsoanelor viitoare ale tubului deschis 12, 13, 14, 15.

Crestăturile 29 sunt tăiate de-a lungul lăcașurilor 28, pentru evitarea fisurilor sau ruperilor metalului la punerea ulterioară, în matriță, a tronsoanelor. Tronsoanele 12, 13,14, 15 sunt apoi puse în formă, simultan, prin evazare utilizând la fiecare extremitate o mandrină 30, care este avansată într-o singură etapă față de matrițele de formă 25, 24, printr-un dispozitiv nereprezentat, solidar cu presa, de asemenea, nereprezentată; fig.5 prezintă situația înaintea evazării la dreapta, a axei Y - Y și situația după evazarea la stânga, a axei Y-Y.

Apoi, tronsoanele 12,13, 14, 15 sunt aduse la lungime în funcție de caracteristicile de încercare, și ranforturile 16, 17, din fig.1, care au fost fabricate pe de altă parte prin

RO 117605 Β1 mijloace cunoscute, sunt încastrate pe tronsoane 12,13,14,15 și asamblate prin sudare în 245 manieră clasică, conform schemei din fig.4, care arată ștrangularea tronsonului 14 și a ranfortului 17, asamblat prin sudurile 33.

Etapa următoare constă în deformarea, într-un mod cunoscut, a zonei mediane a tubului, pentru a da o formă de “U”, și orientarea dorită din fig.3, în scopul constituirii traversei 3. 250 în fine, se adaugă, prin sudare într-o manieră clasică, palierele 18, 19 și capetele osiei 20, 21, din fig.1.

Sunt posibile diferite variante de procedeu, așa cum se arată, în continuare, fără ca acestea să fie limitative;

- extremitățile 27 ale tubului de despărțire pot să rămână circulare, din contră, el 255 poate avea alte forme, de exemplu, ovală, în funcție de cerințele de realizare a osiei;

- crestăturile 29 nu sunt praticate decât în cazul deformațiilor de mare amplitudine, atunci când riscul apariției crăpăturilor este real;

- în locul ranforturilor 16,17, de concepții diferite, pot fi prevăzuți, de exemplu, tiranți legați de tronsoanele 12 și 13 sau 14 și 15, sau o bandă metalică sudată de-a lungul acestor 260 tronsoane pentru a conferi o structură de carcasă;

- forma traversei 3 poate fi, de asemenea, în “L”, în “V”, în “T”, în “X”, în “H”, în “Y”, sau în “Z”, cu sau fără peretele unei părți în contact;

- suporturile articulației 18, 19 și fusele 20, 21 pot fi concepute în diferite forme, conform autovehiculelor, și fixate în mai multe feluri, pe tronsoanele 12, 13, 14, 15. 265

Cu titlu de exemplu, s-a realizat o parte a tubului de secțiune circulară, cu diametrul exterior 90 mm și grosimea de 2,15 mm, din oțel, conform normei DIN St 52. prezentând, în starea de referință, o limită elastică E 0,2% de 400 MPa, o osie, conform invenției, având următoarele caracteristici:

- traversa 3: lungimea profilului 900 mm, secțiunea în “U”, conform fig.3; 270

- tronsoanele 12,13,14,15: lungimea dezvoltată 450 mm, secțiunea în “U”, conform fig.4, și susceptibilă să rezist la ruliu, un cuplu de 300 Nm cu deformarea unghiulară a traversei de 20°.

Osia, conform invenției, poate fi realizată din alte materiale decât oțelul. în scopul creșterii caracteristicilor mecanice, dacă este cazul, în cazul osiei din oțel, după obținerea 275 formei osiei, conform invenției, este posibilă efectuarea unui tratament termic al osiei în întregime sau numai în anumite zone ale acesteia.

Pot fi făcute un număr mare de modificări sau adaptări la osie și la procedeul care face obiectul invenției, fără ca acestea să iasă din domeniul acoperit de acestea.

Claims (20)

1. Osie semirigidă pentru autovehicule, care conține o regiune mediană profilată tubular, care reprezintă traversa și care are două extremități (10, 11), caracterizată prin aceea că fiecare dintre cele două extremități (10, 11) ale traversei (3) este prelungită prin 285 două tronsoane ale unui tub deschis (12, 13, 14, 15), care formează între ele, la capătul traversei, un unghi diedru (D), mai mic de 180°, unul din cele două tronsoane (12,14) de la fiecare extremitate, tronson de legătură, asigurând fixarea mijloacelor de legare de caroserie, iar celălalt din cele două tronsoane braț (13, 15), de la fiecare extremitate, asigurând fixarea capetelor osiei purtătoare de roți, ansamblul având o structură tubulară. 290

2. Osie conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că este monobloc, adică este constituită dintr-o bucată.

RO 117605 Β1

3. Osie conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că este constituită din trei bucăți tubulare, fiecare extremitate a traversei fiind asamblată din două tronsoane, de-a lungul unui tub deschis.

4. Osie conform uneia din revendicările 1...6, caracterizată prin aceea că zona mediană tubulară, care reprezintă traversa (3), are un profil cu cel puțin o aripă cu pereți dubli (6, 7).

5. Osie conform revendicărilor 1...4, caracterizată prin aceea că profilul traversei (3), în secțiune, poate fi de forma literelor U, L, T, V, X, Y, Z sau H.

6. Osie conform revendicării 4 și 5, caracterizată prin aceea că, în zona mediană profilată (3), cei doi pereți dubli (6, 7) au cel puțin o aripă în contact, unul cu celălalt.

7. Osie conform uneia dintre revendicările 1...6, caracterizată prin aceea că tronsoanele tubului deschis (12, 13, 14, 15) au un profil transversal, de forma literei U sau de formă semicirculară, sau de formă ovală.

8. Osie conform uneia dintre revendicările 1...7, caracterizată prin aceea că mai conține piese de ranforsare (16, 17), o piesă de ranforsare legând împreună cele două tronsoane ale tubului deschis (12-13,14-15), la fiecare extremitate a traversei.

9. Osie, conform revendicării 8, caracterizată prin aceea că, piesele de ranforsare (16,17) au un profil care însoțește, în totalitate sau numai în parte, cele două tronsoane (12, 13, 14, 15).

10. Osie conform revendicărilor 8 și 9, caracterizată prin aceea că fiecare dintre piesele de ranforsare (16, 17) sunt încastrate, în totalitate sau în parte, pe/în profilul celor două tronsoane (12, 13, 14, 15).

11. Osie conform uneia dintre revendicările 8...10, caracterizată prin aceea că fiecare dintre piesele de ranforsare (16,17) este de formă triunghiulară, plană sau nu, care ocupă, în totalitate sau în parte, zona dintre cele două tronsoane (12,13,14, 15).

12. Osie conform revendicărilor 1...11, caracterizată prin aceea că mai conține paliere (18, 19) articulate, un palier fiind fixat la extremitatea fiecărui tronson de legătură, numitele paliere asigurând legătura osiei cu caroseria.

13. Osie conform revendicărilor 1...12, caracterizată prin aceea că mai conține capete de osie (20, 21) pentru montarea roților, un capăt de osie fiind fixat la fiecare tronson braț.

14. Procedeu de realizare a unei osii semirigide tubulare, care conține o regiune mediană profilată, reprezentând traversa care se prelungește la fiecare dintre extremitățile sale prin două tronsoane ale unui tub deschis, tronsonul de legătură și tronsonul braț formând între ele un unghi diedru mai mic de 180° la capătul de început al traversei, caracterizat prin aceea că este folosită o singură lungime de tub, care este supusă următoarelor etape:

a) realizarea unei tăieturi la fiecare extremitate a tubului, lungimea tăieturii fiind calculată în funcție de cel mai lung dintre cele două tronsoane;

b) distanțarea și punerea în formă, în una sau mai multe treceri pe utilaje de forma celor două tronsoane, a cel puțin unei extremități, pentru obținerea, la începutul traversei, a unui unghi diedru mai mic de 180°;

c) distanțarea și punerea în formă a celeilalte extremități, în același mod;

d) aducerea la lungime a tronsoanelor, dacă este necesar, în funcție de caracteristicile geometrice ale osiei, această etapă putând fi, într-o variantă, realizată după etapa e);

e) deformarea zonei mediane a tubului, astfel încât să-i dea forma unui profil, fiind precizat că etapa e) poate fi realizată, de asemenea, într-o variantă, înainte de etapa a) sau între etapele a) și b) sau între etapele b) sau c) sau între etapele c) și d), în variante specifice.

RO 117605 Β1

15. Procedeu conform revendicării 14, caracterizat prin aceea că etapele b) și c) sunt efectuate simultan.

16. Procedeu conform revendicării 14 sau 15, caracterizat prin aceea că, în etapa e), zona mediană a tubului este deformată prin alocarea unui profil care are cel puțin o aripă cu pereți dubli.

17. Procedeu conform uneia dintre revendicările 13...15, caracterizat prin aceea că zona mediană a tubului, conform etapei e), este deformată, astfel încât se obține un profil a cărui secțiune este în U, sau în L, sau în T, sau în V, sau în X, sau în Y, sau în Z, sau în H.

18. Procedeu conform uneia dintre revendicările 14 sau 15, caracterizat prin aceea că mai multe crestături sunt tăiate pe marginile tăieturii, înaintea etapei de distanțare b).

19. Procedeu conform uneia dintre revendicările 14 sau 18, caracterizat prin aceea că, conține cel puțin o etapă de introducere a mijloacelor de ranforsare între tronsoanele tubului deschis, ale fiecărei extremități.

20. Utilizare a osiei, conform uneia dintre revendicările 1...13, la realizarea punții din spate a autovehiculului.