RO116232B1

RO116232B1 - Piesa flexibila, tubulara, de etansare, si metoda de etansare cu aceasta

Info

Publication number: RO116232B1
Application number: RO93-01351A
Authority: RO
Inventors: Alain Wambeke
Original assignee: Raychem Sa Nv
Priority date: 1991-04-12
Filing date: 1992-04-01
Publication date: 2000-11-30
Also published as: FI934479A0; RU2129747C1; HU215996B; CA2107467A1; CA2107467C; HUT65549A; EP0579641A1; GR3024080T3; UA27840C2; KR100249293B1; EP0579641B1; ATE155292T1; FI934479A; JPH06506755A; AU663867B2; AU1450892A; HU9302791D0; BR9205860A; ES2104905T3; DK0579641T3

Abstract

Prezenta inventie se refera la o piesa flexibila, tubulara, de etansare, si la o metoda de etansare cu piesa flexibila, la etansarea fata de mediul ambiant al corpurilor aflate in alt corp, cum sunt cablurile si tevile, in special in interiorul unei conducte sau mansoane de legatura. Piesa flexibila, tubulara, de etansare (1), sub forma unui invelis, poate fi umflata pentru a etansa un joc dintre un prim produs (2, 34) si un al doilea produs (3, 35), ea avand un orificiu (8) practicat direct intr-un perete (4) sau intre pereti (4) ai acesteia prin care trece o sonda (12) pentru a introduce un mediu sub presiune in piesa (1), este prevazuta cu o clapeta interioara (9), prin intermediul careia, orificiul (8) este etansat in mod automat la extragerea sondei (12).

Description

Prezenta invenție se referă la o piesă flexibilă, tubulară, de etanșare și la o metodă de etanșare cu piesa flexibilă, la etanșarea față de mediul ambiant a corpurilor aflate în alt corp, cum sunt cablurile și țevile, în special, în interiorul unei conducte sau manșoane de legătură. Aceasta se poate face pentru prevenirea trecerii de-a lungul conducitei, a apei, benzinei sau a altor substanțe contaminate, într-o gură de vizitare, sau pentru a proteja o conexiune directă pe cablu de mediul înconjurător. Invenția va fi descrisă, în principal, cu privire la etanșarea conductelor, dar invenția este aplicabilă și în alte cazuri de etanșare, printre care carcasele în zonele de conexiuni, protecția țevilor și a garniturilor etc.

Motivul pentru care poate fi necesară o etanșare este o disproporție în mărime sau formă între substratul de etanșat și alte obiecte, cum sunt carcasele în care se introduce acesta. De exemplu, o conductă poate fi cu câțiva milimetri până la câțiva centimetri mai mare decât cablul sau un alt substrat conținut în ea, un cablu oval poate fi introdus într-o conductă circulară, sau mărimea după instalarea unei carcase pentru un manșon de legătură poate să fie mai mare decât cablurile conectate în ea. De asemenea, când o ramificație de ieșire, între două sau mai multe cabluri, trebuie să fie etanșă, în general, va fi necesar să se schimbe secțiunea lor transversală combinată, concavă într-o formă convexă, care să poată fi introdusă, de exemplu, într-un înveliș rigid curb sau o altă husă, sau în carcase din două părți, sau într-un manșon recuperabil ca dimensiuni (în general contractabil prin încălzire).

Astfel de etanșări s-au format, de obicei, prin utilizarea unei piese de etanșare corespunzătoare, de exemplu, un inel în formă de O, sau utilizarea unei mase de material izolant sau de adeziv cu punct de topire ridicat.

Deși aceste etanșări, în general, funcționează în mod satisfăcător, uneori ridică probleme. De exemplu, prin natura lor, piesele de etanșare conformabile au un modul scăzut și, în special, acolo unde sunt folosite pentru a umple goluri mari, pot avea tendința de fluaj în perioade lungi de timp. De asemenea, se pot produce căi de scurgere dacă nu a fost posibil să se introducă suficientă căldură într-un adeziv cu punct de topire ridicat. De exemplu, este dificil să se introducă căldură într-o conductă.

Pot apărea dificultăți și datorită materialelor necesare pentru conducte și cabluri, care pot fi incompatibile. Cablurile se fac adesea din polietilenă sau plumb și conductele de policlorură de vinii, oțel sau ciment care pot fi murdare sau sfărâmicioase și greu de curățat.

O etanșare mult folosită pentru conducte, descrisă în brevetul GB 1594937 (Raychem), constă dintr-un corp găurit în interior, prevăzut pe suprafața sa interioară și/sau exterioară cu o multitudine de proeminențe distanțate între ele, fiecare proeminență extinzându-se dincolo de acea suprafață și înconjurând-o cel puțin o porțiune din proeminență care se îndepărtează de suprafață fiind deformabilă, dar numai la o temperatură ridicată, și cel puțin o parte din acea (acele) suprafețe și/sau suprafața proeminențelor având un material de etanșare pe ele.

Brevetul european EP 0179657 (Raychem) descrie o etanșare de conductă specială, pentru izolarea a patru cabluri, care conține un arc care, atunci când este acționat, întinde radial acea parte a etanșării conductei care trebuie să închidă conducta.

Cablurile sunt izolate de către orificiile de ieșire ce se contractă la cald aparținând etanșării conductei. Arcul este acționat după încălzirea părții de etanșat al conductei în care se află. Căldura poate să înmoaie materialul de etanșare și să activeze un adeziv.

RO 116232 Bl

EP 0152696 (Raychem) descrie un ansamblu pentru etanșarea unui orificiu (cum ar fi cel dintre o conductă și cablul pe care H conține), care constă dintr-un înveliș flexibil, care este aranjat așa, ca să se înfășoare pe el însuși, pentru introducerea în orificiu, învelișul având o deschidere în el însuși, pentru a primi un material de umplutură 50 expandabil sau care poate fi expandat, de exemplu, o spumă ce se întărește, pentru expandarea învelișului, o cutie care conține acel material de umplutură expandabil și o piesă aranjată pentru a conecta cutia cu învelișul și a aduce umplutura la el, pentru efectuarea expandării învelișului, caracterizat prin aceea că un adeziv sau un etanșant este așezat pe, sau asociat cu cel puțin o parte din surpafața exterioară a învelișului. 55 Descrierea din EP 0152696 este inclusă aici ca referință.

Alte descrieri de invenții care prezintă învelișuri goale în interior pentru etanșare sunt următoarele: EP 0100226 (Raychem) care descrie o metodă de formare a unei izolații între cel puțin un obiect alungit și o suprafață care înconjoară acel obiect, care constă din: eo

a) așezarea între obiect și suprafață a unui înveliș flexibil, care conține o compoziție ce umple orificii, capabilă să sufere o schimbare de la o stare de vâscozitate mică la o stare de vâscozitate mare;

b) deformarea a cel puțin o parte din înveliș determinând astfel compoziția de umplere de goluri să ia forma obiectului și a suprafeței; și 65

c) provocarea acelei schimbări de la vâscozitate mică la una mare.

EP 01210607 (Raychem) descrie un obiect cu pereți dubli, dintre care doi pot fi utilizați unul împrejurul celuilalt pentru a forma o etanșare de conductă, sub forma unui tub care are un volum mic de umplere cu un lichid ce reduce frecarea (de preferință cu punct de fierbere ridicat și de presiune de vapori mică) sau cu un solid între cei doi pereți 70 ai săi. Obiectul este capabil să se rotească pentru un substrat prin forfecare între cei doi pereți ai săi pentru a asigura protecție față de mediul înconjurător sau electrică.

Brevetul GB 2006990 (Kraftwerk Union) descrie o etanșare care constă dintr-un container făcut dintr-un material plastic elastic, în formă de foaie și parțial umplut cu un lichid care este amplasat între un tub protector dintr-un perete și stratul izolator în jurul 75 conductei. Containerul are în esență o formă toroidală și permite conductei să se miște axial și radial în timp ce menține o izolare între stratul izolator și conductă.

Brevetul US 3038732 (Scott și Bond) prezintă o bucșă de izolare expandabilă, pentru etanșarea unei carcase de conductă, care constă dintr-o piesă elastică cu orificiu, cu o configurație umflată pentru a ajunge la partea interioară a acelei carcase și a 8 o contacta suprafața exterioară a conductei din linia de conducte, mijloc pentru introducerea unui fluid în acea piesă elastică goală în interior și a umfla și o mulțime de corpuri de distanțare relativ solide, dispuse unghiular făcând corp comun cu piesa elastică goală în interior și transversale pe ea pentru centrarea și susținerea acelei conducte în carcasa sa, fiecare din piesele de distanțare având o trecere prin ele pentru 85 a asigura comunicarea lichidului în orificiul interior al piesei elastice goale înăuntru.

Brevetul U9 2816575 (Stokes) prezintă un aparat pentru așezarea unei conducte care întrebuințează inele de etanșare circulare umflate.

Brevetul U9 3339011 (Ewers Jr. și alții) descrie o carcasă de legătură pentru un cablu etanșat pneumatic constituită dintr-o carcasă cilindrică etanșabilă cu o fanță 90 longitudinală având piese în interior și adiacente la fiecare din capetele longitudinale

RO 116232 Bl pentru a reține și a păstra distanța între două panouri de la capătul peretelui, fiecare panou de la capătul peretelui având două porțiuni semicirculare de disc cu marginile exterioare rotunjite și marginile interioare având de-a lungul lor aliniate tăieturi decupate; cablurile pot intra în această carcasă prin aceste tăieturi aliniate și mijloacele de etanșare gonflabile prinse între fiecare din perechile de panouri ale pereților de la capete și având deschiderile panourilor, mijloacele gonflabile fiind expandabile, când sunt astfel prinse, pe aceste cabluri trecute prin deschiderile pereților de la un capăt, caracterizat prin acee că pereții de capăt sunt amovibili față de aceste piese pentru a le reține și porțiunile de disc semicirculare sunt prinse pivotabil cu un ac una de alta cu orificiile lor împreună, pentru a forma acele deschideri ale panourilor, porțiunile de disc semicirculare pot fi deschise separat prin pivotare pentru amplasarea în conducte.

în brevetul GB 1077314 (Woodward Iron Company), se descrie un aparat de etanșare gonflabil pentru introducerea între suprafețele de contact ale capetelor burucului și lagărului axial ale unei îmbinări de conducte. Un manșon cu pereți tubulari în care urmează să fie injectat un fluid pentruizolarea la cald a conductelor este descris în brevetul GB 1421960 (Commissariat a l'Energie Atomique).

piesă de închidere gonflabilă care are un material de etanșare a sa și este folosită pentru izolarea cablurilor se prezintă în brevetul GB 2028601 (Raychem).

Brevetul US 907136 descrie o etanșare pentru legături de conducte formată prin plierea unei țesături sită și aplicarea unui clei, etc.

Deși multe dintre obiectele prezentate în descrierile de mai sus sunt capabile să asigure o etanșare corespunzătoare, rămân totuși unele probleme. De exemplu, utilizarea materialelor care vulcanizează sau se întăresc într-un alt fel pot împiedica sau face dificilă îndepărtarea ulterioară a obiectului și simpla presurizare cu un gaz a unei etanșări va însemna în general că obiectul are o viață scurtă din cauza scurgerilor sau a difuziei de gaz. De asemenea sunt necesare robinete metalice scumpe, voluminoase, ușor de avariat și corodabile care ies în afara obiectului.

S-a realizat, conform invenției, o etanșare de conductă sau un manșon de legătură sau o altă piesă de etanșare care poate în anumite aplicații să evite aceste probleme și altele și care poate funcționa prin simpla presiune de aer care umflă un înveliș în spațiul de exemplu dintre o conductă și un cablu conținut în ea.

Uf» rezultat surprinzător a fost acela că s-a putut menține semnificativ de mare presiunea perioade extrem de lungi de timp. Testele au arătat perioade de cel puțin 5 ani și mai mari, fără a fi necesare robinete neadecvate din stadiul tehnicii.

Astfel prezenta invenție se referă la o piesă flexibilă, tubulară, de etanșare sub forma unui înveliș care poate fi umflată pentru a etanșa un joc dintre un prim produs și un al doilea produs, ea având un orificiu practicat direct într-un perete sau între pereți ai acesteia prin care trece o sondă pentru a introduce un mediu sub presiune în piesa, caracterizată prin aceea că este prevăzută cu o clapetă interioară prin intermediul căreia orificiu este etanșat în mod automat la extragerea sondei.

Invenția se referă de asemenea la o metodă de etanșare față de mediul înconjurător a unui prim obiect, cum ar fi un cablu care constă din:

- amplasarea cel puțin parțială a primului obiect într-un al doilea obiect (cum este o conductă sau o înfășurare sau altă carcasă),

- amplasarea între primul obiect și cele de alte obiecte a unei piese izolatoare conform invenției, și

RO 116232 Bl

140

- umflarea piesei de etanșare pentru a etanșa un gol între primul și al doilea obiect.

Se dă, în continuare, un exemplu de realizare a invenției în legătură și cu fig.

1... 11, care reprezintă:

- fig. 1, etanșare de conductă în lucru;

- fig.2A și 2B, formarea unei piese de etanșare conform invenției;

- fig.3, un proces în flux pentru fabricarea unei piese de etanșare cum este redată în fig.2;

- fig.4A, 4B și 4C, formarea unei variante de realizare a piesei de etanșare;

- fig.5, un proces în flux pentru fabricarera unei piese de etanșare cum este redată în fig.4;

-fig.6, diferite straturi de corpuri de etanșare;

-fig.7A, 7B și 7C, utilizarea unei sonde cu piesă de etanșare;

- fig.8 și 9, moduri de instalare a clapetei și dopului într-o piesă de etanșare;

- fig.lOA, 1OB, 1OC, material de etanșare utilizat la o piesă de etanșare;

- fig. 11 A, 11B, 11C și 11D, etanșarea unei îmbinări de cabluri ramificată folosind piesa de etanșare.

în fig.1, este redată o piesă de etanșare 1 drept etanșare de conductă, care izolează un gol circular între cablu 2 (prima suprafață așa cum s-a prezentat mai sus) și o conductă 3 (a doua suprafață). Piesa de etanșare 1 are pereții 4 flexibili, și de preferință neextensibili, între care se introduce un fluid de presurizare cum este aerul. 0 suprafață exterioară a pereților 4 poate fi prevăzută cu un material de etanșare S, cum este un mastic, pentru a umple neregularitățile de pe suprafața conductei.

Fig.2A prezintă un mod în care se poate face o piesă de etanșare 1.

foaie de material, de preferință un laminat, este prevăzut cu un orificiu 8 prin care mai târziu va fi introdusă o sondă pentru a se umfla piesa de etanșare. Orificiu 8 este acoperit cu o clapetă 9, eventual un material de etanșare 10 fiind amplasat între foaie și clapeta 9. Apoi foii 7, i se dă forma unui tub și se formează o îmbinare prin suprapunere 11, prin sudare sau lipire. în etapa următoare se așează o sondă 12 pentru presurizarea ulterioară de-a lungul suprafeței foii 7 și în orificiu 8. Astfel produsul poate fi livrat cu sonda așezată la locul ei. Dar se poate livra sonda și separat. în acest caz, ar fi de dorit să se întrebuințeze anumite mijloace de fabricare pentru a evita ca un viitor lăcaș pentru sondă să devină blocat, sau cel puțin pentru a furniza indicație privind unde trebuie să se introducă ulterior sonda, deoarece orificiul 8 în general nu va fi vizibil.

După introducerea sondei 12, se fac capetele etanșării 13 din nou prin sudură sau lipire, eventual îndoire. Următoarea etapă constă din aplicarea materialului de etanșare 6 interior între burete sau alt corp de baraj 14 care împiedică deplasarea sa în timpul lucrului. Materialul de etanșare exterioară 15 a fost aplicat în ultima etapă. Un astfel de strat poate fi acoperit cu o peliculă aderentă sau un alt strat corespunzător foarte subțire și foarte flexibil. El poate folosi la reducerea lipirii și mărește frcițiune. Straturile suplimentare exterior și interior pot fi inversate (mai ales când se folosește designul tip pâlnie explicat în legătură cu fig.4 mai jos).

Fig. 2B redă amplasarea unei sonde 12 efectiv paralelă cu suprafața foii 7.

145

150

155

160

165

170

175

180

RO 116232 Bl

Această secvență de etape este reprezentată în flux de lucru în fig.3. Acolo foaia 7 este alimentată de o rolă 16, un ponson 17, sau un alt mijloc, face un orificiu 8, iar clapeta 9 și materialul de etanșare 10 sunt furnizate de role și ștanțate fierbinte pe loc. O rolă 18 produce îmbinarea longitudinală suprapusă 11. Poansoanele 19 produc periodic sudurile transversale la cald 13 definind clapeteie pieselor individuale de etanșare. Materialul de etanșare interioară 6 și barajele de burete 14 se iau de pe niște role și un cuțit 20 separă piesele de etanșare individuale finale 1. Ele sunt apoi ambalate așa cum se arată la 21.

Fig.4A prezintă o tehnică de fabricare similară cu cea arătată în fig.2A, exceptând faptul că sonda trece printre doi pereți ai îmbinării suprapuse 11, nu printr-un orificiu 8 printr-un singur perete. Un orificiu 22 în formă de pâlnie trece prin îmbinarea suprapusă 11 și conține un material de etanșare 10. Fig.4B și 4C arată în secțiune transversală modul în care sonda 12 trece prin materialul de etanșare 10 în îmbinarea suprapusă dintre pereții 4. Presiunea 23 din piesa de etanșare acționează spre pereții 4 care se lipesc de conducta 3, asigurând o bună etanșare. în general, poate fi dorit ca orificiul 8 să fie poziționat astfel ca presiunea internă să acționeze asupra clapetei (fie la o clapetă separată ca în fig.2A, fie pe un perete de îmbinare suprapusă ca în fig.2B) și să o lipească de cablu sau conductă.

Metoda în flux prezentată în fig.5 corespunde cu metoda din fig.1 A. O rolă de o anumită formă 24 poate fi utilizată pentru a suda sau lipi la cald marginile ce se suprapun între ele în așa fel încât să lase periodic orificii în formă de pâlnie între ele.

Piesa de etanșare 1 din fig.6 este prezentată într-o configurație parțial înfășurată. Numerele de repere corespund cu cele folosite anterior. în plus, un strat de material de etanșare 6, cum ar fi un mastic, se amplasează pe ceea ce va fi o suprafață de contact interior care se cuplează cu un cablu.

Fig.7A, 7B și 7C prezintă introducerea și scoaterea unei sonde 12. Sonda a fost scoasă prin simpla tragere, fără deșurubare etc, ca fiind necesare, pentru ca anterior a fost ținută în acel loc prin simpla frecare sau o dferență slabă. Este surprinzător că se poate realiza o umflare urmată de o etanșare satisfăcătoare fără un șurub sau un știft sau altă conexiune mecanică între sondă și perete. în fig.7C presiunea internă a forțat niște material de etanșare 10 prin orificiul 8 asigurând o etanșare perfectă. Se mai pot folosi alte straturi peste vârful obiectului astfel redat, de exemplu un mastic sau alt material de etanșare, eventual acoperit cu o peliculă subțire flexibilă. Reintroducerea unei sonde pentru dezumflare și/sau presurizare în continuare poate fi posibilă în unele realizări. Aceasta va depinde în general de faptul că orificiul este vizibil și accesibil în produsul instalat.

în fig.8 o clapetă este introdusă în piesa de etanșare, de preferință după folosirea acesteia, cu ajutorul unei sonde 12, de preferință sonda utilizată pentru umflare și de asemenea de preferință ca parte a operațieide umflare. Sonda 12 poartă o clapetă, care este într-o formă strânsă cum se arată la 27. Când sonda este ușor scoasă, așa cum se arată în partea centrală a figurii, clapeta 28 începe să se desfacă. La completa scoatere a sondei, clapeta 29 este complet desfăcută. Procesul poate fi analog cu deschiderea unei umbrele. Se poate vedea cum gazul de presurizare părăsește sonda 30

RO 116232 Bl

230

Ca o variantă la clapeta cu format de umbrelă din fig.8 este clapeta tip dop 30 din fig.9. dopul este așezat la capătul sondei 12, iar deasupra lui este făcută o deschidere 31 pentru ieșirea aerului. Când sonda este complet introdusă prin orificiul 8, așa cum se arată în partea stângă a figurii, deschiderea 31 este situată în piesa de etanșare. Sonda este apoi scoasă, inițial dirijând aerul spre exteriorul piesei de etanșare (partea centrală a figurii) și în final lasă dopul pentru a bloca orificiul (partea dreaptă a figurii).

O bandă de material compozit de etanșare, este prezentată în figurile 10A, 10B și 10C. O astfel de bandă poate fi așezată pe o suprafață exterioară a piesei de etanșare, în special într-o direcție care va fi în general circumferențială când piesa de etanșare este înfășurată în jurul cablului. Banda de etanșare constă dintr-un mastic sau alt material de etanșare 6 între burete sau alte praguri 14 și un strat subțire flexibil 15 de peliculă adezivă sau alt material corespunzător.

Stratul 15b poate avea perforații 32 prin el și se poate întinde între două straturi de mastic și peste o suprafață exterioară a pragurilor de burete așa cum se arată în fig.lOB și 10C.

Figurile 11 A, 11B, 11C și 11D prezintă piesa de etanșare utilizată pentru a etanșa o ieșire a unui manșon de legătură la cabluri 33 în care se află o legătură de cabluri ramificate. Fig. 11A arată două cabluri 34 care ies dintr-o carcasă 35. O secțiune transversală aproape de capătul carcasei este prezentată în fig. 11B și 11C. în fig. 11B o piesă de etanșare 1 a fost înfășurată împrejurul a două cabluri și este arătată înaintea umflării. în fig. 11C se utilizează două piese de etanșare 1, una în jurul fiecărui cablu. Efectul umflării unei piese de etanșare este redat în fig. 11D. Se poate vedea că piesa de etanșare etanșează spațiul dintre carcasa 35 și cablurile 34, astfel împiedicând produse contaminate să intre în manșonul de legătură. (Straturile suprapuse ale piesei de etanșare sunt redate ușor separat pentru claritate).

Carcasa 25 din fig. 11D este de tipul înfășurării împrejur, cum este redată la 36.

Se menționează aici că invenția se referă la diferite feluri de piese de etanșare, materiale de etanșare și obiecte, precum și la o metodă de etanșare, fabricare și utilizare a lor pentru izolarea sau blocarea lor față de mediul înconjurător. în particular, se poate selecta oricare din materiale, forme de obiecte, benzi izolatoare, robineți.

Astfel de piese de etanșare a orificiilor au fost supuse la câteva teste mecanice, de temperatură și presiune și s-au obținut rezultate bune. într-un caz concret, piesele de etanșare au fost umflate la KPa și s-au testat scurgerile timp de 15 minute pentru a măsura rezistența globală și la 2,8 bar pentru încercarea pe termen lung. Pentru umflare s-a folosit heliu și s-a utilizat un detector complicat de heliu gazos pentru a măsura orice scurgere. Conform invenției s-a reușit să se producă un sistem de etanșare automată în care scurgerea de heliu prin orificiu utilizat pentru presurizare nu a fost mare decât la nivelul de bază rezultat din simpla difuzie prin pereții în afara orificiului. Se pot alege materiale corespunzătoare pentru pereți așa ca să nu se deterioreze heliu. Natura precisă a materialelor și forma piesei de etanșare pot fi alese în funcție de scopul dorit; însă rezultatul surprinzător este că un orificiu direct prin peretele piesei sau între pereții unei îmbinări suprapuse poate etanșa automat fără a fi necesare robinete scumpe și toate dezavantajele pe care le aduc ele. Se crede că obiecetele gonflabile nu au fost deloc folosite anterior pentru etanșare față de mediul

235

240

245

250

255

260

265

270

RO 116232 Bl înconjurător (mai ales în domeniul accesorilor la cabluri) unde este nevoie de durate de funcționare de mulți ani fără a face periodic reumflarea.

Dacă forma exactă a sistemului de etanșare conform invenției va fi aleasă în funcție de utilizarea dorită a produsului, se preferă formele care înglobează una sau mai multe din următoarele părți.

în primul rând, poate fi prevăzută o parte rabatabilă internă care traversează orificiul în sau între pereții piesei. Această parte rabatabilă (limbă) poate etanșa ca răspuns la presiunea din piesă. Ea constă de preferință dintr-o foaie flexibilă de polimer fixată de peretele unei piese astfel ca sonda să poată trece prin orificiu și să înlocuiască limba, de preferință sonda trecând între limbă și perete practic în planul peretelui (să spunem că la mai puțin de 45% față de acest plan). Un material de etașare, de exemplu un gel sau un mastic, poate fi așezat între limbă și perete ca un înveliș pe această limbă. Limba poate fi legată sau sudată de perete de-a lungul a două linii separate de o mică distanță (să zicem 5-2Dmm), astfel încât sonda să poată fi introdusă prin orificiu în perete și între perete și corpul rabatabil (limbă) în general de-a lungul axei canalului format între cele două linii de legare sau sudare.

A doua formă este deosebit de corespunzătoare atunci când orificiul este între pereții suprapuși ai unei îmbinări prin suprapunere (îmbinarea prin suprapunere poate apare la formarea unei piese prin formarea unei țevi dintr-o foaie de material). Orificiul care mărește lățimea îmbinării prin suprapunere poate să scadă ca mărime a secțiunii sale spre exterior piesei de etanșare. De aceea orificiul poate avea forma unei pâlnii sau unei pâlnii turtite. Se poate introduce un material de etanșare (de preferință un mastic sau un gel) în acest orificiu în formă de pâlnie sau altă formă, astfel că materialul de etanșare este deplasat de presiunea internă pentru a bloca orificiul. Mărimea orificiului și proprietățile fizice și cantitatea de material de etanșare pot fi alese astfel ca materialul să nu iasă afară din orificiu în măsură inacceptabilă. Se poate utiliza o parte rabatabilă (limbă) așa cum s-a arătat în cazul acestui tip de orificiu.

Materialul de etanșare poate fi de exemplu un mastic sau un gel. Sunt de preferat masticurile datorită aderenței lor bune la peretele piesei ce etanșează. De aceea poate rămâne o etanșare chiar după piederea unei părți sau a întregii presiuni interne care apasă limba de perete. Masticurile au însă o compresie mare, în general de 1DO%, de aceea când este posibil să reprezinte o problemă, se poate înlocui masticul sau suplimenta cu un gel. De exemplu dacă este probabil ca sonda să lase un canal în mastic la ieșire, se poate introduce un gel ca strat suplimentar între mastic și perete, de preferință pe o suprafață mai mică decât masticul (și de aceea total înconjurat de el). Un gel se poate forma prin diluarea cu ulei a unui material polimer. Materialul polimer poate fi reticulat. Se preferă ca gelul să aibă o duritate la temperatura camerei, determină folosind un aparat Stevens-Volland Analyser, mai mare de 45g, mai preferabil de peste 5Og și în special mai mare de 6Og. El are de preferință o relaxare a tensiunii mai mică de 12%, în special mai mică de 10% și deosebit de preferat mai mică de 8%. Alungirea limită, de asemenea la temperatura camerei, este preferabil mai mare de 60%, în special mai mare de 1000%, deosebit de preferat mai mare de 1400%, determinată conform ASTM D638. Modulul de întindere la 100% întindere este de preferință de cel puțin 1,8 mai preferabil cel puțin 2,2 MPa. în general compresiunea va fi mai mică de 35%, în special mai mică de 25%. Gelurile preferate se obțin prin diluarea cu un ulei a

RO 116232 Bl copolimerilor bloc având blocurile tari și blocuri de cauciuc. Ca exemplu sunt triblocopolimeri de tipul stire-etilenă-butilenă-stiren (de exemplu G165O, 1651 și 1652). Cantitatea de blocopolimer poate fi, să zicem de 5-35% din greutatea totală a gelului, cantitățile preferate fiind de 6-15%, în special 8-12%. Cantitatea de polimer și greutatea sa moleculară pot varia pentru a obține proprietățile fizice dorite, cum este duritatea.

Realizările conform invenției descrise mai sus își vor găsi o aplicabilitate deosebită în protecția față de mediul înconjurător a liniilor de alimentare, cum sunt conductele și cablurile, în special cablurile de telecomunicații. în particular, ele pot fi utilizate pentru formarea izolațiilor la conducte sau a manșoanelor de legătură. în cazul izolării conductelor, primul produs la care s-a făcut referire mai sus va consta dintr-un cablu introdus într-o conductă, iar al doilea produs va fi o conductă. Izolația conductei va etanșa spațiul inelar dintre cablu și conductă și va servi pentru a împiedica contaminanții, în special apa, să treacă de-a lungul conductei, de exemplu într-o gaură de vizitare sau o construcție sau o altă regiune ce trebuie ținută uscată sau curată. Presiunea poate crește în conductă, și de aceea este de dorit să fie prevăzute mijloace pentru restrângerea mișcării izolației conductei de-a lungul conductei ca urmare a diferenței de presiune în secțiunea ei.

Astfel, conform invenției, se prevede o piesă de etanșare goală în interior, felxibilă, care poate fi umflată pentru a etanșa un gol între primul și al doilea obiect (de exemplu cablul și respectiv conducta), și care are: o primă suprafață care va contacta primul obiect și a doua suprafață care va contacta cel de-al doilea obiect, un coeficient mediu de fricțiune al primei suprafețe care este mai mic decât cel al celei de-a doua suprafețe, astfel că corpul de etanșare nu se va deplasa în raport cu al doilea obiect sub o diferență de presiune în acest corp de 35KPa, și de preferință chiar și 7OKPa, în timp ce permite mișcarea primului obiect în raport cucorpul de etanșare.

în acest fel, este posibilă mișcarea cablului în raport cu conducta, menținându-se etanșarea dorită.

Coeficienții de fricțiune pot fi aleși prin variația învelișurilor și a straturilor suplimentare pe suprafețele exterioare ale piesei flexibile. De exemplu, se preferă să se prevadă un material de etanșare, cum este un gel sau un mastic sau un cauciuc sau o altă spumă elastomeră, pe suprafața exterioară a piesei de etanșare. Un astfel de material de etanșare poate etanșa golurile dintre etanșare când este înfășurată în jurul cablului.

Dacă este întrebuințat un mastic, poate fi dorit să se pună un strat de scoatere pentru ca izolația să fie ușor de manipulat, în special pentru ca să poată fi ușor introdusă într-o conductă. Se poate folosi o peliculă subțire, flexibilă de polimer pe suprafața îndreptată spre exterior de exemplu peste un strat de mastic. 0 astfel de peliculă permite masticului să se deformeze și să umple golurile, în acest fel eliminând căile de scurgere, poate reduce lipirea facilitând instalarea și poate instalarea, și poate avea un coeficient de fricțiune foarte ridicat, mai ales față de materialele plastice cum sunt policlorura de vinii și polietilena materiale tipice din care se fac cablurile și conductele. Peliculele preferate sunt polietilenă liniară de joasă densitate, cum este cea cunoscută sub denumirea peliculă aderență. Suprafața piesei de etanșare care va veni în contact cu conductă poate fi acoperită cu o astfel de peliculă în mai mare măsură (și eventual complet) producând o fricțiune mai mare față de conductă decât față de cablu. Pelicula poate avea deschideri în ea, permițând un contact direct între materialul de etanșare și

320

325

330

335

340

345

350

355

360

RO 116232 Bl prima și a doua suprafață. Pelicula poate fi introdusă între două straturi de mastic sau alt material izolant pentru a realiza un laminat combinat cu rezistență. In acest caz, deschiderile din peliculă permit celor două straturi să se lege unul de altul direct.

în timpul folosirii, poate exista tendința ca un material de etanșare de pe o piesă de etanșare să fie dizlocat, de exemplu de presiunea din conductă. Dislocarea poate fi restrânsă cu mijloace cum ar fi o bandă de expandat pe o suprafață a piesei de expandare care poate acționa, de exemplu, ca un baraj.

O altă realizare a prezentei invenții, de preferință întrebuințând etanșarea automată la care s-a făcut referire mai sus, constă dintr-o piesă de etanșare flexibilă goală înăuntru care poate fi umflată pentru a etanșa un gol dintre un prim și un al doilea obiect și care are:

- un orificiu prin care se poate introduce un mediu de presurizare în piesă și

- o clapetă interioară (limbă) cate etanșează în secțiune orificiul față de presiunea din piesă.

O altă realizare a invenției de față constă dintr-o piesă de etanșare flexibilă, goală la interior, care poate fi umflată pentru a etanșa un gol dintre un prim obiect și un al doilea și care are într-un perete al său un ventil cu o singură cale, în esență plan și în esență paralel cu planul peretelui.

Invenția se referă de asemenea la o trusă cu părți pentru etanșarea de mediul înconjurător a unui prim obiect cum ar fi cablu, care conține:

- un al doilea obiect constituit dintr-o husă în principal rigidă în interiorul căreia cel puțin o parte din primul obiect poate fi amplasată, și

- o piesă de etanșare conform invenției.

Husa sau carcasa poate fi închisă la un capăt, utilizându-se una sau mai multe piese de etanșare pentru izolarea intrării și ieșirii cablului la capătul deschis. în acest fel se poate produce o îmbinare a cablului pentru a etanșa ceea ce este cunoscut ca puncz de distribuție radială într-o rețea de distribuție în telecomuniații. Acest sistem poate fi de asemenea utilizat pentru etanșarea unei îmbinări între cablurile de fibre optice.în acest caz, carcasa poate conține una sau mai multe formații de îmbinări de fibre optice.

într-o altă realizare, carcasa are cel puțin două capete deschise, permițând producerea unei cutii de îmbinare pe linie (mai bine decât un punct de legătură), pentru cablurile de cupru sau din fibre. O astfel de carcasă poate fi de formă tubulară sau de bandă înconjurătoare. Când trebuie etanșate cabluri ramificate, piesa de etanșare poate fi amplasată între cablurile ramificate și între aceste cabluri și cacasă, sau un al doilea obiect. în general, piesa va trece printre cablurile ce se ramifică și se va înfășură împrejurul cablurilor ramificate luate împreună.

- amplasarea între primul obiect și cele de alte obiecte a unei piese izolatoare conform invenției și

Umflarea se poate realiza prin atașarea unei sonde la o sursă de fluid de presurizare și (dacă nu este furnizată pe loc) introducerea sondei prin orificiul din perete

RO 116232 Bl

410 sau dintre pereții piesei de etanșare. Fluidul de presurizare este de preferință compresibil, aer sau azot al gaz inert fiind cele preferate. Dacă se utilizează un lichid, cum este apa, în general va fi necesar ca piesa de etanșare să fie extensibilă cu scopul de a asigura o rezervă de presiune pentru a compensa mișcarea primei și celei de-a doua suprafețe. Dacă piesa de etanșare este extensibilă, este posibil să fie supusă fluajului sau să se fixeze. Conform invenției, se preferă ca ea să aibă o extensie minimă și pentru umflare să se folosească un gaz.

Sonda, când este introdusă, va produce o cale dincolo de clapeta de etanșare internă sau de materialul de etanșare permițând fluidului să umfle piesa de etanșare. Piesa de etanșare, fiind flexibilă, se va deforma pentru a etanșa primul și al doilea obiect, de exemplu prin umplerea spațiului inelar dintre un cablu și o conductă în care se află aceasta. Se poate face o etanșare în ciuda faptului că nu este concentricitate între conductă și cablu și că formele în secțiune transversală sunt ovale sau incomode în vreun fel la cabluri și/sau conducte. Când se atinge presiunea internă dorită, sonda poate fi pur și simplu scoasă, permițând presiunii interne să închidă automat orificiul. în mod surprinzător, în acest fel se poate ajunge la presiuni interne ridicate și la o etanșare care poate rezista mulți ani. Sonda este ținută în poziție de preferință înainte de și/sau în timpul umflării simplu prin fricțiune și/sau o aderență slabă, astfel putând fi trasă ușor afară. De preferință nu se face o prindere mecanică. Din această cauză sonda este de preferință în esență cilindrică cel puțin capătul ei care intră în piesa de etanșare. Sonda poate fi din metal sau din material plastic și poate avea un coeficient de frecare scăzut cu clapeta, peretele și/sau orice material de etanșare dintre ele pentru a ușura scoaterea ei.

Este de dorit ca umflarea să nu se facă așa de repede pentru că însăși piesa de etanșare și orice material de etanșare pe care 11 conține trebuie să se deformeze adecvat în încercarea de etanșare cu cablul și conducta. Se poate utiliza o pompă de mână (cum este o pompă de bicicletă), o pompă electrică, un cilindru cu gaz sub presiune sau alt mijloc corespunzător de presurizare. Pompele mai puternice se vor folosi de preferință cu un reductor de presiune.

Materialul de etanșare sau clapeta sau alt mijloc pot fi și livrate la locul de muncă (sau în alt fel) odată cu sonda și în special odată cu sonda folosită la presurizare. O astfel de sondă poate avea la un capăt al său o clapetă în formă pliată de exemplu cum ar fi o umbrelă închisă. în această formă ea poate fi introdusă prin orificiu în piesa de etanșare și la scoaterea sondei clapeta se deschide (de exemplu așa cum se deschide o umbrelă) și se depune pe o suprafață interioară a peretelui piesei.

într-una din realizările invenției, o sondă poate avea un dop la capătul său care poate fi forțat prin orificiu în perete și care este reținut în piesa de etanșare la scoaterea sondei, eventual în maniera descrisă mai sus. Sonda are un orificiu în peretele său pentru alimentarea cu aer, orificiul fiind la o distanță mică de capătul unde este dopul. Când sonda este introdusă complet în piesa de etanșare, orificiul din sondă eliberează aer în piesa de etaanșare. Când se atinge presiunea suficientă, sonda este scoasă determinând ca aerul de presurizare să iasă în atmosferă, orificiul find amplasat acum în exteriorul piesei de etanșare.prin continuarea evacuării este scoasă complet sonda, rămânând dopul care etanșează orificiul din perete.

Prezenta invenție mai poate asigura de asemenea (cu sau fără elementele la care s-a făcut referire mai sus) o izolare de conductă pentru etanșarea unui spațiu dintre o

415

420

425

430

435

440

445

450

RO 116232 Bl conductă și un substrat conținut în conductă, care constă dintr-un înveliș impermeabil la gaze, gonflabil și cu gaură în interior, format printr-o metodă care constă în:

- plierea unei foi în esență plană, de preferință a unei singure foi, pentru a forma una sau mai multe îmbinări suprapuse, și

- legarea și/sau sudarea împreună a straturilor adiacente la acele îmbinări.

Poate fi dorit ca nici una din îmbinările formate să nu fie supusă la exfoliere când învelișul se umflă cel puțin atunci când este în conductă. Acest lucru se poate realiza dacă presiunea de fiecare parte a îmbinării este echilibrată și aceste îmbinări sunt supuse în general la forfecare. Lățimile lor sunt de preferință de cel puțin 2cm, mai preferabil de cel puțin 4 cm, permițând o cale de scurgere lungă cu secțiunea foarte mică. Ca rezultat este de așteptat ca presiunea internă din interiorul învelișului să fie foarte mică.

însă, s-a constatat că sudura, în special sudura fierbinte tip ramă de tablou în fabrică poate produce îmbinări care deși mai târziu exfoliază, sunt destul de puternice.

Pentru a ușura plierea și a reduce posibilitatea căilor de scurgere ce pot apare dacă o îndoire nu este ascuțită, conform invenței se preferă ca la fiecare linie de îndoire să se plieze maximum două grosimi de foaie.

învelișul este înfășurat sau altfel așezat împrejurul unui cablu dintr-o conductă [de exemplu prin alunecarea lui în conductă) și apoi este umflat cu orice mediu corespunzător, cum este aerul sau alt gaz. învelișul se deformează pentru a umple spațiul dintre conductă și calu. Deformarea este de preferință fără multă tensionare, să spunem mai puțin 6%, în special mai puțin 4% în lungime și mai puțin 12%, în special mai puțin 9% în lățime. Este de preferat ca orice tensionare să se producă în câteva zile de la instalare, fără fluaj în continuare. învelișul va conține o singură grosime pe o parte, în general, și două sau mai multe grosimi pe partea opusă (de exemplu la îmbinarea suprapusă). Grosimea unică, care va fi flexibilă, de obicei va fi spre cablu pentru că va fi forțată să se conformeze unui diametru mai mic și se va îndoi sau se va adapta în alt fel mai ușor. Partea opusă poate fi îndreptată spre conductă.

Deformarea învelișului poate fi o consecință a presiunii de vapori exercitate de un lichid dinăuntru care are presiunea mare de vapori. Folosirea unui astfel de lichid și corpurile de etanșare care conțin astfel de lichid sunt inventive în sine, indiferent de forma învelișului. Durata de viață poate fi chiar mai mare când se folosește un asemenea lichid pentru că pierderile vaporilor lui nu va conduce la o scădere a presiunii atâta timp cât a mai rămas lichid. în general, izolarea conductei conform invenției poate fi considerată sub forma unui fluid de presurizare care acționează pe un perete amovibil, direct sau indirect, peretele fiind de preferință neextensibil în esență la instalare și în condiții de lucru.

Instalarea unei izolații de conductă nu are nevoie și în general nu va folosi încălzire. Aceasta poate fi avantajos nu numai pentru că se evită o fază a metodei incomodă și pentru că se evită contracția la loc prin răcire.

Faptul că solidificarea unui material de etanșare poate fi, și în general este evitată, înseamnă că etanșarea va fi mai tolerantă la mișcare în timpul folosirii și ar putea să mai însemne că depozitarea înaintea folosirii nu este o problemă. Astfel se înlătură diferitele probleme întâlnite la etanșările de conducte cunoscute.

RO 116232 Bl

Se preferă ca fluidul să fie în contact cu peretele piesei de etanșare deși nu este necesar și mișcarea peretelui poate fi realizată cu mijloace mecanice interconectate cu peretele și alte câteva obiecte direct, față de care acționează presiunea fluidului.

Peretele amovibil de preferință formează cel puțin o parte a unui obiect flexibil gol în interior care conține de preferință fluidul. Este posibil însă ca fluidul să se afle într-un rezervor îndepărtat de perete și substrat și deci să fie în comunicație cu peretele printr-o conductă. Acest lucru nu mai este preferat conform inveției pentru că se preferă ca etanșarea să se realizeze cu un obiect conținut înăuntru și să se evite conducta exterioară. Obiectul poate fi furnizat cu un container ce conține o anumită cantitate de fluid, de preferință suficient pentru o umplere, de preferință ca o trusă de piese. Ca exemplu poate fi un mic cilindru cu dioxid de carbon, sau alt gaz, cum este cel folosit pentru a presuriza un sifon.

în general peretele este de preferință flexibil și astfel capabil să ia forma substratului de diferite mărimi și/sau de forme neregulate sau incomode. El poate conține cel puțin trei straturi, de exemplu unul ce folosește pentru reținerea fluidului, unul care să asigure rezistența mecanică de exemplu rezistența la întindere față de presiunea internă, rezistența la sfâșiere și rezistența la străpungere și un strat folosește pentru a forma o izolare față de substrat prin adaptarea unor iregularități de dimensiuni mici în suprafața substratului, în acest fel peretele poate fi constituit dintr-un prim strat de metal (sau material plastic metalizat sau material plastic acoperit cu metal) cu care eventual este în contact lichidul și un al doilea strat de rezistență ca polietilenă de înaltă densitate, împreună cu un al treilea în contact direct sau indirect cu primul strat și amplasat între primul strat și substrat. Al treilea strat menționat mai sus poate conține un material deformabil cum este un cauciuc sau alt elastomer sau un expandat. Drept al treilea strat mai pot fi folosite și alte materiale, de exemplu materiale de etanșare ca izolații, de exemplu ca cei indicați mai sus. Se preferă în multe dintre utilizări ca între piesa de etanșare și conductă și cablu să nu se producă o aderență permanentă. în general se preferă ca al doilea strat să aibă duritate de 35-85, mai preferabil 40-80, în special 45.75 Shore. Diferitele funcții despre care s-a vorbit mai sus pot însă să fie asigurate de mai puține straturi, în care un strat are una sau mai multe funcții.

Peretele poate să conțină de exemplu un laminat dintr-o peliculă de metal și câte un strat din material plastic pe fieare față. Aceste straturi de material plastic pot permite peretelui să fie sudat la cald de el însuși pentru a face învelișul. O clapetă sudată sau legată, care va afla sub forfecare mai degrabă decât sub exfoliere când obiectul este umflat, se întinde de preferință pe lungimea piesei de etanșare atunci când piesa de etanșare este în general un cilindru. Simple suduri care vor fi în înveliș pot să se deformeze apoi prin ștanțare la cald pentru a închide capetele sale.

Se pot prevedea straturi adiționale pentru rezistența mecanică cum este polietilena de înaltă densitate orientată, de exemplu orientată biaxial sau două straturi de orientare uniaxială, ca cea cunoscută sub formă de Valeron. O structură posibilă este următoarea, dimensiunile fiind cele de obicei preferate:

Copolimer 15-30 microni

Valeron 40-160 microni

Mylar 10-30 microni

Aluminiu (unul sau mai multe straturi) 5-60 microni

Mylar 10-30 microni

500

505

510

515

520

525

530

535

540

RO 116232 Bl

Polietilenă liniară de joasă densitate

Copolimer

O altă structură conține:

Rayofix T

Poliester O (ca Mylar)

Aluminiu

Poliester O (ca Mylar)

Rayofix T

0-80 microni

-30 microni

75-125 microni

8-16 microni

75-125 microni

Rayofix este un terpolimer care conține butilacrilat de etilenă, acid acrilic și grupuri etilenice.

Aceste structuri pot fi variate de exemplu prin omiterea Mylar sau folosind alt material în locul său.

Mai mult, fiecare strat poate fi prevăzut cu o acoperire pentru a facilita legarea sau sudarea, de exemplu se poate aplica un ploiuretan și grosimea adecvată corespunde la 3,7g/m². Copolimerul trebuie să permită legarea sau sudarea la cald și poate conține un adeziv cu punct de topire ridicat cum este unul pe bază de etilenă-vinilacetat. 0 grosime mai mare a copolimerului (de exemplu până la 200 microni) poate fi folosită la liniile de legare/sudare pentru o mai bună umplere care să acopere neregulariățile. în plus, sau ca înlocuitor se poate utiliza un adeziv pe bază de poliamidă. Structura are de preferință o alungire la rupere de cel puțin 10%, mai ales cel puțin 20%. Această structură poate fi folosită într-un înveliș, de exemplu unul constituit dintr-un polimer cum este elastomer, ca un cauciuc, eventual întărit de exemplu cu nylon. O altă variantă este să fie laminată pe un asemenea polimer, sau se poate folosi singură. Materialul adițional poate reduce fluajul.

în general, este necesar doar contactul de etanșare dintre peretele conductei și cablu sau un alt substrat să se producă de-a lungul unei linii care taie transversal orice fisură de scurgere posibilă, deși se preferă o arie de contact de lățimea semnificativă. De aceea, poate fi suficient pentru o piesă de etanșare să aibă o bandă subțire de cauciuc, sau alt strat cum este un gel sau un mastic așa cum s-a menționat mai sus, care se întinde numai pe o parte a suprafeței sale. Piesa de etanșare are de preferință un înveliș flexibil efectiv plat (termen care include ideea dea putea să se facă plat, pentru că obiectul poate fi pus într-o formă curbă sau similară) care poate fi înfășurat împrejurul unui substrat alungit, cum ar fi un cablu, pentru a forma un inel care poate fi deformat de presiunea internă pentru a mări grosimea sa radială. în acest fel se poate izola un spațiu gol inelar între o conductă și un cablu pe care îl conține.

Piesa de etanșare poate să conțină o foaie de material care să îi dea rigiditate sau forma și/sau care acționează ca un strat de degajare împiedicând suprafețele care i se opun să li se lipească între ele, de exemplu în timpul legării sau sudării la cald a marginilor în timpul formării sale.

Conform invenției, s-a constatat în mod corespunzător un succes în etanșarea diferitelor tipuri de substraturi folosind o piesă de etanșare sub forma unui înveliș plat format simplu prin legarea sau sudarea împreună a marginilor lor a una sau mai multe foi de material inițial, plate dreptunghiulare în modul descris. Oricum, pentru anumite scopuri ar putea fi de dorit să se asigure o piesă goală înăuntru care are o forță convexă spre exterior pentru a se putea angaja în etanșare cu o suprafață internă a conductei

RO 116232 Bl

590 etc., în care este amplasat obiectul. 0 asemenea piesă goală înăuntru poate să aibă în schimb sau în plus o suprafață concavă exterioară pentru a se angaja în etanșare cu un cablu sau un alt substrat în jurul căruia este amplasată piesa. Aceste suprafețe curbate, care putea reduce căile de scurgere prin evitarea cutelor și ar permite utilizarea unor presiuni interne mai mici, se pot realiza prin termoformarea unei suprafețe plate sau se pot forma prin turnare. Cu toate acestea, foaia din care este făcut învelișul poate fi considerată ca efectiv plată pentru că nu este sub formă de tub care de obicei are capetele sale închise prin legare.

Obiectul este de preferință de o construcție așa numită 'înfășurat împrejur, un termen bine cunoscut în domeniul accesorilor de cabluri însemnând că are capacitatea de a se instala în jurul unui cablu fără acces la capetele sale (se poate face referință la brevetul GB 1155470 care descrie o foaie de înfășurare împrejur).

Dacă urmează să se întrebuințeze un lichid cu presiune de vapori mare, se va alege în conformitate cu substratul anume de etanșat și cu mediul înconjurător în care urmează să se utilizeze. în general, lichidul este de preferință netoxic, neinflamabil, necoroziv pentru substrat și pentru obiectul care îl conține și de asemenea nu are nici un efect de deteriorare asupra oricărei componente a mediului înconjurător care acum se consideră în pericol.

Cele mai importante proprietăți ale lichidului sunt punctul său de fierbere și presiunea de vapori pe un interval de temperaturi. Se preferă ca punctul său de fierbere la presiunea atmosferică să fie mai mic de 10°C, mai preferabil mai mic de 0°C, în mod special mai mic de -5°C, deși pentru anumite scopuri poate fi peste 15°C. Presiunea sa de vapori la 0°C este de preferat de cel puțin 0,5, în special cel puțin 0,7 bari. De asemenea, se preferă ca presiunea de vapori să nu depășească 5 bari, mai ales 4 bari și în special 3 bari la 25°C, mai preferabil 20°C. Aceste proprietăți pot fi, și de preferință sunt, realizate cu un singur lichid și vaporii săi, deși se pot utiliza amestecuri de diferite componente incluzând lichide și gaze ca aerul, pentru a realiza o presiune dorită se poate folosi un amestec de lichid cu presiunea de vapori mare și lichid cu presiunea de vapori mică. în orice caz, amestecurile pot să varieze în compoziție cu timpul, pentru că o componentă se evaporă de preferință, cu excepția cazului când se găsește azeotrop. Ca lichide corespunzătoare sunt fluorocarburile comercializate sub formă de CH_aFCF₃ și CHF₂CHF₂.

Claims

Revendicări

1. Piesă flexibilă, tubulară, de etanșare (1), sub forma unui înveliș, care poate fi umflată pentru a etanșa un joc dintre un prim produs (2, 34) și un al doilea produs (3, 35) ea având un orificiu (8) practicat direct într-un perete (4) sau între pereții (4) ai acesteia, prin care trece o sondă (12), pentru a introduce un mediu sub presiune în piesa (1), caracterizată prin aceea că este prevăzută cu o clapetă interioară (9), prin intermediul căreia orificiu (8) este etanșat în mod automat la extragerea sondei (12).
2. Piesă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, în altă variantă de realizare, clapeta (9) etanșează transversal orificiul (8) ca răspuns la presiunea din interiorul piesei (1).

595

600

605

610

615

620

625

630

RO 116232 Bl
3. Piesă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, în altă variantă de realizare, în peretele (4) este prevăzută o supapă plată, unisens, efectiv paralelă cu planul peretelui, supapă prin care un mediu de punere sub presiune poate fi introdus în sonda (12), supapa închizându-se automat la extragerea sondei (12).
4. Piesă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că clapeta (9) cuprinde o foaie polimerică, flexibilă, fixată pe peretele (4) al elementului, astfel încât sonda (12) poate trece printre clapetă (9) și peretele (4), efectiv în planul peretelui.
5. Piesă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că orificiul (8) se află între niște pereți ce se suprapun, ai unei îmbinări cu clapeta, respectiv clapeta (9) fiind un perete al îmbinării cu clapeta.
6. Piesă conform revendicării 1,2,4 sau 5, caracterizată prin aceea că un prim material (10) de etanșare este prevăzut între clapeta (9) și peretele (4).
7. Piesă conform oricăreia din revendicările precedente, caracterizată prin aceea că este prevăzută cu un al doilea material (6, 15) de etanșare pe o a doua suprafață, exterioară, a acesteia.
8. Piesă conform revendicării 6 sau 7, caracterizată prin aceea că primul material (10) de etanșare și/sau al doilea material de etanșare (6, 15) cuprinde (cuprind) un gel și/sau mastic și/sau spumă elastomerică.
9. Piesă conform revendicării 7 sau 8, caracterizată prin aceea că cel de-al doilea material (6, 15) de etanșare prezintă, pe o suprafață orientată spre exterior, o peliculă polimerică, flexibilă, care permite ca respectivul material de etanșare să se deformeze, el având o aderență scăzută și un coeficient de frecare ridicat.
10. Piesă conform oriecăreia din revendicările precedente, caracterizată prin aceea că un perete (niște pereți] (4) ai acesteia sunt efectiv inextensibil (inextensibili) în condiții de montaj și întreținere.
11. Piesă conform oriecăreia din revendicările precedente, caracterizată prin aceea că are formă de înveliș alungit care poate fi înfășurat în jurul unui cablu (2, 34).
12. Metodă de etanșare între două produse cu o piesă flexibilă de etanșare (1) conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că cuprinde următoarele faze:

- poziționarea cel puțin parțială a unui prim produs (2, 34) în interiorul unui al doilea produs (3, 35],

- poziționarea unei piese de etanșare (1) între primul produs și cel de-al doilea produs și

- umflarea piesei de etanșare cu ajutorul unei sonde (12) pentru a etanșa jocul dintre primul produs și cel de-al doilea produs.
13. Metodă conform revendicării 12, caracterizată prin aceea că primul produs (2, 34) este o țeavă sau un cablu, iar al doilea produs (3,35) este o conductă, primul produs putând fi o matisare de cablu, iar al doilea produs putând fi cel puțin o mufă de matisare, piesa flexibilă de etanșare (1) etanșând o ieșire a mufei de matisare.
14. Metodă conform revendicării 12, caracterizată prin aceea că, după umflarea piesei flexibile de etanșare (1), se scoate sonda (12) prin simpla tragere.

Președintele comisiei de examinare: ing. Erhan Valeriu