RO112711B1 - Procedeu de realizare si ansamblu cu bara de tractiune pentru vagoane de cale ferata astfel obtinut - Google Patents

Description

Această invenție se referă la un procedeu de realizare și ansamblu cu bară de tracțiune pentru vagoane de cale ferată astfel obținut.

Vehiculele pe șine sunt legate împreună prin diferite mijloace de cuplare, ca: bare sau cuple.

Barele sunt unități integrale, cunoscute pentru utilizarea lor în industria vagoanelor pe șine în vederea cuplării vagoanelor și a legării semipermanente a două sau mai multe vehicule.

Cuplele sunt unități independente, care se găsesc în fiecare vehicul și care fac legătura cu vehiculele adiacente, formând o conexiune.

într-o altă construcție, tija și capătul barei cuplei se prelungește până în suportul central al vagonului pe șine unde este asigurat și transmit forțele longitudinale de încărcare a vagonului.

în orice caz, deoarece vagoanele succesive ale unui tren pe șine trebuie să se adapteze unei mișcări relative dintre vagoane la curbe și pante, la fiecare vagon trebuie să existe posibilitatea unei deplasări în pantă, cu devieri și în mod legănat, ținând cont de mijlocul de cuplare. Mai mult, trebuie să existe posibilitatea demontării componentelor barei în vederea reparării și remontării într-un suport central standard pentru un sistem de cuplare standard sau invers.

într-o construcție cu bară rigidă, corpul barei este montat în așa fel încât să reducă la minim deplasările longitudinale ținând cont de corpul vagonului. Construcția rigidă este de obicei terminată cu un vârf ascuțit între peretele din spate al cavității (asigurate în suportul central) și un element condus tip bloc, care se află în spatele încheieturii elementului tip bară. Cavitatea din spate, din exteriorul peretelui, în schimb, se învecinează cu un set de opritoare ale peretelui din spate al suportului central, în scopul transferării indirecte a încărcărilor de suprafață, în vreme ce bara transferă forțele prevăzute în centrul suportului la opritoarele frontale de pe peretele lateral. Pe parcursul încărcării angrenajului, produsul tinde să se depla seze în jos datorită forței gravitaționale, păstrând un sistem rigid, unde greutatea inferioară a produsului forțează elementul condus în direcția unui sens opus cavității din capătul peretelui, și anume împotriva încheieturii tijei cuplajului; toate încărcările sunt transferate apoi prin tija cuplajului în opritoarele frontale. Când vagoanele sunt împinse, încărcările de suprafață exercită o compresie a elementului de cuplare împotriva elementului condus, asupra penei și asupra cavității peretelui, transferând încărcările prin aceste membre, în opritoare.

Una din problemele construcției rigide este aceea că opritoarele frontale și posterioare ale suportului central din sistemul de cuplare sunt asigurate rigid, de obicei prin sudură, în interiorul suportului central. Acestea făcându-se la un vagon doar printr-o singură cuplare, în afara cazului în care se consumă timp și bani pentru o demontare a opritoarelor frontale, în vederea transformării suportului central într-unul de construcție cu bară strandard. în continuare mai există și dezavantajul că, o dată schimbarea în construcția cu bară efectuată, este foarte greu să se mai revină la o altă construcție de cuplaj standard. Este avantajată utilizarea vehiculelor pe șine care pot fi transformate dintr-o construcție cu cuplaj standard într-una cu bară rigidă, fără a aduce modificări costisitoare. Mai mult decât atât, este de dorit o construcție cu bară opritor care poate fi demontată utilizând totodată suportul frontal existent și opritoarele din spate, astfel încât distribuirea forțelor de suprafață și din angrenaj să poată fi transferată mai mult spre centrul suportului fără a solicita cuplajul.

Problema tehnică pe care o rezolvă invenția de față constă într-o îmbunătățire adusă construcției suportului central, prin transformarea unui mijloc de cuplare cu ajutorul unei bare rigide, fără a modifica însă construcția suportului central. Prin “rigid” se înțelege introducerea barei în suportul central într-un mod în care jocurile longitudinale sau deplasările să fie minime.

RO 112711 Bl

Un alt obiectiv al invenției este furnizarea unei construcții rigide de reținere, care să distribuie solicitările din angrenaje în mod complet și egal pe suportul central.

Procedeul de realizare a ansamblului cu bară de tracțiune pentru vagoane de cale ferată, conform invenției, cuprinde introducerea unui bloc de susținere a unui bolț în interiorul numitei extremități de reazem a barei de tracțiune, iar elementul cu furcă scurtă are prevăzuți un perete posterior poziționat vertical și doi pereți, unul superior și altul inferior, dispuși orizontal, care definesc împreună o cavitate în care este primită încheietura de sprijin a barei de tracțiune, pereții superiori și inferiori au niște găuri aliniate în care se introduce un bolț vertical de legătură, astfel încât să treacă prin blocul de susținere a bolțului; peretele posterior, având o deschidere prin care trece încheietura de reazem a barei de tracțiune astfel încât să vină în contact cu elementul condus conținut în piesa cu cavitate; procedeul mai cuprinde atașarea unui bloc suport transversal pe baza deschisă a suportului central pentru a putea fixa furca scurtă, piesa cu cavitate și un distanțier și reintroducerea bolțului de legătură prin orificiile din furca scurtă și extremitatea de reazem a barei de tracțiune prin care fixează bara în interiorul suportului central, fără a aduce modificări respectivului suport central.

Ansamblul cu bară de tracțiune pentru vagoane de cale ferată, obținut conform procedeului , este prevăzut la furca scurtă cu un perete posterior dispus vertical și câte un perete superior și un perete inferior, dispuși orizontal, care definesc împreună o cavitate în care este primită extremitatea de sprijin a încheieturii barei de tracțiune; pereții superior, respectiv inferior, au niște găuri aliniate în care poate fi introdus un bolț de legătură astfel încât să treacă printr-un bloc de susținere a bolțului; peretele posterior are o suprafață cilindrică prin care trece extremitatea de sprijin a încheieturii barei de tracțiune, astfel încât să vină în contact cu elementul condus conținut în piesa cu cavitate;niște opritoare frontale, de pe pereții laterali ai suportului central, se află în contact cu fețele frontale ale peretelui din spate al furcii scurte; un suport este atașat transversal pe deschiderea inferioară a suportului central pentru a fixa atât bolțul vertical, cât și furca scurtă în interiorul suportului central; poziția verticală a bolțului de legătură este fixă dacă o cuplă sau bară de tracțiune este fixată în respectivul suport central; elementul cu furcă scurtă cuprinde un perete posterior dispus vertical și un perete superior și, respectiv, inferior dispuși orizontal, aceștia având niște suprafețe exterioare care mai sunt în legătură și cu laturile frontale superioare, respectiv inferioare ale peretelui posterior; peretele superior și peretele inferior, sunt centrați între fețele laterale ai peretelui posterior și se află în contact cu suprafețele interioare ale pereților laterali ai suportului central; peretele posterior are o deschidere centrată între peretele superior și peretele inferior și fețele laterale; pereții, superior și inferior, au niște găuri verticale aliniate, iar peretele posterior se întinde pe orizontală mai mult decât pereții superiori și inferiori menționați, totodată acești pereți superiori și inferiori și peretele posterior definesc o cavitate; pereții, superiori și inferiori, conțin suprafețe interioare ale numitei cavități, suprafețele interioare au teșituri arcuite ce permit acestora să primească capătul de reazem al elementul de bară de tracțiune; pereții superiori și inferiori au fețe frontale semicirculare și conțin teșituri arcuite, opuse, orientate în față și spate; teșiturile îndreptate în față, numite suprafațe frontale, respectiv posterioare înclinate, scad dimensional între fețele laterale ale peretelui superior și peretelui inferior și suprafețele de contact ale peretelui superior și inferior; teșiturile îndreptate în spate, numite suprafațe posterioare înclinate, sunt în creștere între fețele laterale ale peretelui superior și, respectiv, inferior și suprafețele de

RO 112711 Bl contact ale peretelui superior și, respectiv, inferior; elementul distanțier și piesa turnată cu cavitate sunt executate ca o singură piesă; furca scurtă mai cuprinde un perete posterior vertical, în spate, și un perete superior, respectiv un perete inferior, dispuși orizontal, pereții, inferior și superior, au niște fețe frontale și respectiv posterioare, peretele posterior amintit având o față frontală, o față posterioară și o pereche de fețe laterale, acesta întinzându-se mai mult pe orizontală decât pereții superiori și inferiori care sunt centrați între fețele laterale ale peretelui posterior ce sunt în contact cu suprafețele inferioare ale pereților laterali ai suportului central; peretele posterior are o suprafață cilindrică centrată între pereteții superiori și inferiori , iar fețele laterale ale peretelui posterior, cu respectivii pereți superiori, inferiori și posteriori, definesc o cavitate unde se introduce articulația barei de tracțiune; furca scurtă are niște laturi frontale ce se reazemă pe niște opritoare frontale ale suportului central, transferând astfel sarcinile de tracțiune de la furca scurtă la suportul central; furca scurtă este adiacentă elementului condus care se află în piesa cu cavitate astfel încât încheietura barei de tracțiune să se afle în contact cu elementul condus; fiecare dintre pereții superiori și inferiori mai conțin niște găuri circulare ce sunt dispuse coaxial, astfel încât să poată fi introdus bolțul de legătură în vederea cuplării furcii scurte cu bara de tracțiune; distanțierul și piesa cu cavitate sunt piese separate, dar aflate în contact astfel respectivul distanțier aflânduse și el în contact cu opritoarele din spate ale suportului central; suprafețele interioare pereților superiori și inferiori cuprind în continuare niște suprafețe de contact orizontale, plane, pentru a sprijini articulația barei de tracțiune, suprafețele de contact fiind centrate între pereții superiori și inferiori, respectiv între suprafețele frontale și posterioare aflate în continuarea suprafețelor de contact sub o pantă negativă în direcții opuse; pereții superiori și inferiori au dimensiuni anterioare și posterioare care scad începând cu suprafața de contact amintită, într-un sens, până la fața frontală și posterioară, amintite, ale peretelui superior și inferior, iar în celălalt sens, până la suprafața posterioară a peretelui posterior.

Prin aplicarea invenției se obține avantajul unei construcții îmbunătățite a unui opritor cu bară care este interschimbabil și poate fi montat după dorință înapoi în suportul standard, prin îndepărtarea cuplajului standard, al furcii și al angrenajului, fără a aduce modificări suportului central sau al celui de capăt.

în cele ce urmează se dă un exemplu de realizare a invenției, în legătură și cu fig.1...5, care reprezintă:

- fig. 1 .secțiune plană a unui exemplu preferențial de realizare a invenției;

- fig.2, vedere laterală a ansamblului, parțial secționat de-a lungul liniei de secționare 2-2 din fig1, cu anumite părți rupte pentru claritate;

- fig.3, vedere a cuplei cu furcă scurtă 30 din direcția săgeții 1 din fig.2;

- fig.4, vedere laterală a cuplei cu furcă scurtă 30 din direcția săgeții A din fig.3;

- fig.5, vedere din față a cuplei cu furcă scurtă 30 din direcția săgeții B din fig.3.

Procedeul de realizare și ansamblul cu bară de tracțiune pentru vagoane de cale ferată astfel obținut, conform invenției, așa după cum se poate observa în fig.1 și fig.2, este figurată o cuplă rigidă 5 prevăzută cu o bară 12 de tracțiune, ce se întinde de-a lungul axei sale longitudinale într-un capăt deschis 11 al unui suport central 10 al vagonului, asigurat pe direcție longitudinală sub vagonul de cale ferată. Suportul central 10 are o construcție standard și cuprinde un canal în formă de U definit de un perete superior 8 și niște pereți laterali 21 și 22 și flancuri 20 și 23 îndreptate spre exterior în dreptul unei deschideri inferioare 9 a canalului sub

RO 112711 Bl formă de U. Bara 12 are un alezaj 14 sau o gaură pentru bolț, perpendiculară pe direcția longitudinală a axei barei 12, alezajul 14 este format din suprafețele interioare curbate concav 15. încheietura 16 a barei 12 are o suprafață exterioară convexă 17 și o surpafață interioară concavă 18. Un bolț 25 este de forma unei bare alungite cu margini cilindrice 26 teșite, îmbinate cu o suprafață cilindrică 27 ce se sprijină pe o altă suprafață cilindrică 28 într-un mulaj de forma unei furci scurte 30. Un bloc 80 pentru bolțul 25 are o suprafață frontală 81, care se învecinează în spate cu o suprafață cilindrică 19 a bolțului 25 și are o suprafață exterioară convexă 82 în partea din spate, care se învecinează cu suprafața interioară concavă 18 a încheieturii 16 a barei 12.

Piesa 46 se potrivește cu suportul central 10 într-un spațiu longitudinal, predeterminat, care determină distanța dintre peretele din spate 33 și furca scurtă 30. Piesa 46 are un perete interior 47, în general neted, dar înclinat, o suprafață interioară 49 de jos, și o suprafață a unui perete exterior 48 care se învecinează cu suprafața frontală 71 a distanțierului 70. Elementul condus 50 este localizat în interiorul piesei 46 și are o suprafață frontală 51 concavă care se învecinează cu suprafața exterioară convexă 17 a încheieturii 16 din bara 12. Elementul condus 50 are, de asemenea, o suprafață dorsală 52 și o suprafață inferioară 57 care se sprijină pe suprafața interioară 3 a piesei 46 pentru a menține suprafața frontală concavă 51 a elementului condus 50, simetric față de alezajul 14 al barei 12. Pana teșită 60 are o suprafață frontală 62, în general plană, care se învecinează cu suprafața dorsală 52, în general plană, a elementul condus 50. Pana teșită 60 mai are, de asemenea, o suprafață dorsală 64, în general plană, care se învecinează pe interior cu peretele intern 47 al piesei 46. Pereții laterali 21 și 22 ai suportului central 10 sunt prevăzuți cu șanțuri de acces, nefigurate, care permit ca pana teșită 60 să fie menținută în poziția ridicată, în scopul montării.

Peretele exterior 48 din spate al piesei 46 este orientat către suprafața frontală a distanțierului 70. Distanțierul 70 este un element rectangular rigid care conține elemente rigide care sunt capabile să facă față forțelor de impact la care este supus suportul central 10. Distanțierul 70 este format din două plăci verticale 74, 75, cu o densitate substanțială, ținute într-o relație spațială paralelă una de alta, cu ajutorul unor elemente despărțitoare 76 și 77. Plăcile verticale 74, 75 sunt dispuse în partea de sus a deschiderii inferioare 9 a suportului central 10 pe suprafața interioară a unui perete interior 4 al peretelui superior 8, al unui suport central 10. Plăcile verticale 74 și 75 au același rol ca al despărțitoarelor 76 și 77 și nu au o duritate substanțială, fiind centrate vertical pe înălțimea distanțierului 70. Distanțierul 70 înlocuiește elementul furcă și angrenajul, care nu se vede, utilizate atunci când se folosește o construcție de cuplare standard. Partea din față 72 a distanțierului 70 se învecinează cu niște opritoare 90 și 91 ale suportului central 10. în locul utilizării distanțierului 70, cavitatea în care intră piesa 46 poate fi formată astfel încât această cavitate să aibă o secțiune în care peretele exterior 48 al cavității piesei 46 să se învecineze cu opritoarele 90 și 91 din spate. Datorită iregularităților dimensionale se preferă utilizarea cavităților standard pentru piesele 46, împreună cu distanțiere 70 fabricate.

Conform prezentei invenții, bara 12 este centrată vertical, lateral și longitudinal cu suportul central 10 printr-o singură conexiune unitară cu furca scurtă 30, care se extinde în lateral față de suportul central 10 și se potrivește aproape perfect cu o porțiune longitudinală a încheieturii 16 a barei 12. încheietura 16 cuprinde un pasaj prin care trece suprafața cilindrică 27 a bol

RO 112711 Bl țului 25.

Furca scurtă 30 este compusă dintr-un perete superior 31, un perete inferior 32 și un perete posterior 33. Când este asamblată furca scurtă 30 se fixează în suportul central 10, iar fețele laterale 34 și 35 ale peretelui posterior 33 iau contact cu suprafețele interioare 2 și 3 ale pereților laterali ai suportului central 10, controlând astfel deplasările laterale ale ansamblului bară 12.

Furca scurtă 30 mai cuprinde niște suprafețe exterioare 36 și 37 ale flancurilor conexiunii, un perete interior 4 al peretelui superior 8 și o suprafață interioară 105 a unui suport 120, care este direcționată spre flancurile 20 și 23 ale suportului central 10. Peretele superior 31 și inferior 32 includ fiecare câte o suprafață 40 și 41 plană, orizontală, de contact. Suprafețele 40 și 41 ale pereților superior 31 și respectiv inferior 32 conțin câte o suprafață frontală 42 și 43, înclinate, iar în sensul opus sunt continuate cu alte suprafețe frontale 44 și respectiv 45 înclinate. Secțiunile suprafețelor frontale 42, 43, 44 și 45 sunt înclinate în planuri individuale, cu unghiuri ascuțite care se întind de-a lungul porțiunii orizontale a suprafețelor 41 și 42 de contact, în vederea obținerii spațiului de alunecare verticală a barei 12, a suportului central 10. care apare pe parcursul funcționării. Peretele superior 31 și respectiv inferior 32 ai furcii scurte 30 mai conțin niște găuri 28 și 29 verticale aliniate, respectiv, una cu alta. Găurile 28 și 29 sunt astfel construite încât să poată fi introdus bolțul 25 vertical de conectare care prinde bara 12 cu furca scurtă 30. Legătura verticală efectuată prin bolțul 25 trece prin ambele găuri 28 și 29 în furca scurtă 30 ca și prin alezajul 14 al barei 12.

Furca scurtă 30 are niște laturi frontale 38 și 39 care se învecinează cu niște suprafețe exterioare 110 și 111 ale unor opritoare 100 și 102 prin capătul unui suport 150. Opritoarele 100 și 102 pot face corp comun cu suportul 150 standard sau pot fi fabricate separat și apoi asigurate rigid pe suportul central 10 prin sudură sau bolțuri etc. Laturile frontale 38 și 39 reduc momentul de torsiune 38a și 39a, prin împerecherea celor doi pereți, unul superior 31 și altul inferior 32, cu peretele posterior 33, reducând astfel solicitările de la înfiletare pe durata transferului de forțe de la furca scurtă 30 la opritoarele 100 și 102.

Pentru a putea trece cu capătul sferic al încheieturii 16 printr-un pasaj 140, al capătului de suport 150, opritoarele 100 și 102 frontale au teșituri 104 și106 care permit trecerea unui diametru mai mare decât cel al barei 12, furnizând totodată și o secțiune maximă pentru transferul încărcărilor de la laturile frontale 38 și 39 la furca scurtă 30.

Alejazul 14 din bara 12 are o primă suprafață interioară curbată concav 15, adaptată pentru preluarea marginii teșite 26 a conexiunii cu bolțul 25 și o a doua suprafață interioară concavă 18 conturată tot sferic, pentru a corespunde locașului în care se introduce bolțul 25, suprafața interioară concavă 18 fiind construită pe încheietura 16 a barei 12. Alezajul 14 pentru bara 12 poate prelua în interiorul ei un suport corespunzător pentru un bloc 80 care are o primă suprafață frontală 81 concavă și adaptată pentru introducerea suprafeței cilindrice 19 a bolțului 25 cilindric vertical și o suprafață exterioară convexă 82, construită corespunzător pentru introducerea unei suprafețe interioare concave 18 a încheieturii 16 a barei 12. Construcțiile amintite mai sus cu referire la bolțul 25 vertical, blocul 80, furca scurtă 30 și încheietura 16, permit o prindere atât verticală, cât și orizontală, a barei 12 cu suportul central 10.

Bolțul 25 vertical și furca scurtă 30 sunt fixate pe deschiderea interioară

RO 112711 Bl cu ajutorul suportului 120 de suportul central 10, suportul 120 este îndoit spre exterior spre flancurile 20 și 23 ale suportului central 10.

în timpul lucrului, încărcările longitudinale ale barei 12 sunt transmise prin bolțul 25 la furca scurtă 30. Furca scurtă 30 în schimb transmite încărcările longitudinale prin interfața dintre laturile frontale 38 și 39 ale furcii scurte 30, la suprafețele exterioare frontale 110 și 111 ale opritoarelor 100 și 102 și apoi la suportul central 10. încărcările de suprafață ale barei 12 sunt transmise direct elementului condus 50, penei teșite 60 și piesei 46, apoi distanțierului 70 înainte de a fi transmise opritoarelor 90 și 91 din suportul central 10. Bolțul 25 vertical și furca scurtă 30 sunt elemente care nu preiau încărcările de suprafață.

Atunci când încărcările angrenajelor longitudinale sunt transferate de la bolțul 25 de conexiune vertical la furca scurtă 30, este utilizată o suprafață mult mai mare decât cele cunoscute din stadiul tehnicii. Suprafața de contact din stadiul tehnicii se întinde de-a lungul muchiei frontale lineare arcuite a splintului orizontal de legătură. în invenția de față suprafața de contact este mult mai mare datorită interacțiunii dintre suprafețele laturilor frontale 38 și 39 cu suprafețele exterioare 110 și 111, rezultând în general o concentrare de forțe pe suportul central 10 și bolțul 25, de legătură.

Prin realizarea, învenției de față, se poate efectua adecvat transferul forțelor din bara 12 și suportul central 10 fără a fi necesară atașarea rigidă, de obicei prin sudură, a unei furci scurte 30 la suportul central 10.

Este eliminată sudura datorită unei construcții ușor de montat și demontat pe un vehicul pentru căile ferate.

Procedeul de construcție cuprinde amplasarea distanțierului 70 și piesei 46 cu cavitate, în interiorul suportului central 10 astfel încât acestea să fie îm pinse în opritoarele 90 și 91 din spate, și apoi asigurate pe suportul central 10 printr-o placă suport 160 de flancurile 20 și 23 exterioare; plasarea penei teșite 60 pe peretele interior 47 a piesei 46 cu cavitate, ținând însă pana teșită 60 într-o poziție ridicată; instalarea încheieturii 16 în piesa 46 cu cavitate; plasarea furcii scurte 30 în suportul central 10 astfel încât furca scurtă 30 să fie împinsă spre opritoarele 100 și 102 frontale, și apoi asigurarea temporară a furcii scurte 30 în suportul central 10 prin suportul 120 la flancurile 20 și 23; asamblarea corpului de susținere a blocului 80 din capătul barei 12, apoi trecerea încheieturii 16 a barei 12 prin furca scurtă 30 până la contactarea încheieturii 16; instalarea unei pârghii, nefigurată, într-un șanț 180 din bara 12, ținând astfel suportul 120 al barei 12 pe loc; îndepărtarea suportului 120 și apoi introducerea bolțului 25 de legătură vertical prin găurile 28 și 29, cât și prin alezajul 14 al barei 12 în care este deja montat blocul 80 de susținere a bolțului 25; remontarea suportului 120 pe deschiderea inferioară 9 a suportului central 10 pentru susținerea furcii scurte 30 și a bolțului 25 vertical de legătură în suportul central 10; îndepărtarea pârghiei, nefigurate și introducerea penei teșite 60 în locașul piesei 46 cu cavitate. Pentru demontarea construcției se execută inversul metodei prezentate.

Claims (15)

1. Revendicări

   1. Procedeu de realizare a unui ansamblu cu bară de tracțiune pentru vagoane de cale ferată, ce cuprinde un suport central, standard, pentru vagoane de cale ferată ce sunt prevăzute cu un ansamblu cu cuplă care utiliează o furcă, un mecanism de tracțiune și un element condus în interiorul unei piese turnate cu cavitate, fără a aduce modificări suportului central, cuprinzând fazele de scoatere a furcii scurte a me

   RO 112711 Bl canismului de tracțiune a bolțului de cuplare și a brațului de cuplare din suportul central, care include niște opritoare interioare frontale și alte opritoare posterioare, apoi se plasează un distanțier și piesa cu cavitate în suportul central amintit, distanțierul trebuind să conlucreze cu piesa să vină în contact cu o pereche de opritoare din suportul central, pentru a se putea prevede o furcă scurtă care să se potrivească în jurul unei porțiuni longitudinale a încheieturii a barei de tracțiune, iar plasarea furcii scurte făcându-se astfel încât să se extindă lateral în interiorul suportului central menționat și să vină în contact cu opritoarele frontale amintite ale suportului central, după care se plasează un element condus și o pană teșită în piesa cu cavitate astfel încât pana teșită să se afle între elementul condus amintit și peretele din spate al piesei cu cavitate, pana teșită fiind introdusă parțial pentru a asigura lucrul cu joc, iar apoi se trece bara de tracțiune prin elementul cu furcă scurtă și punerea ei în contact cu elementul condus, apoi introducerea în continuare a penei teșite între elementul condus și peretele din spate al piesei cu cavitate, îndepărtând astfel toate jocurile, caracterizat prin aceea că, mai cuprinde introducerea unui bloc de susținere a unui bolț în interiorul numitei extremități de reazem a barei de tracțiune, iar elementul cu furcă scurtă are prevăzuți un perete posterior poziționat vertical și doi pereți, unul superior și altul inferior, dispuși orizontal, care definesc împreună o cavitate în care este primită încheietura de sprijin a barei de tracțiune, pereții superiori și inferiori au niște găuri aliniate în care se introduce un bolț vertical de legătură astfel încât să treacă prin blocul de susținere a bolțului; peretele posterior având o deschidere prin care trece încheietura de reazem a barei de tracțiune astfel încât să vină în contact cu elementul condus conținut în piesa cu cavitate; procedeul mai cuprinde în continuare, atașarea unui bloc suport transversal pe baza deschisă a suportului central pentru a putea fixa furca scurtă, piesa cu cavitate și un distanțier și reintroducerea bolțului de legătură prin orificiile din furca scurtă și extremitatea de reazem a barei de tracțiune prin care se fixează bara în interiorul suportului central fără a aduce modificări respectivului suport central.
2. 2. Ansamblu cu bară de tracțiune . pentru vagoane de cale ferată, conform metodei, poate fi adaptat prin aplicarea metodei, conform revendicării 1, la un suport central cu bază deschisă a unui vagon de cale ferată standard, suportul central putându-se folosi și cu un aranjament cu cuplă clasică, respectivul ansamblu cu bară (12) de tracțiune cuprinzând, în combinație, un element cu furcă scurtă (30) care se montează în jurul capătului încheieturii (16) a barei (12) de tracțiune, un mijloc condus de bară (12) de tracțiune fără joc care cuprinde o pană teșită (60) și un element condus (50), care lucrează între extremitatea barei (12) de tracțiune și piesa (46) cu cavitate, și elementul distanțier (70) care face corp comun sau se poate cupla cu piesa (46) cu cavitate, respectivul ansamblu fiind reținut sau putând fi reținut longitudinal între niște opritori anterior frontali și posteriori ai pereților laterali ai suportului central (10) ce sunt reținuți pe verticală în interiorul suportului (120) care se extinde transversal pe baza deschisă a suportului (120), caracterizat prin aceea că, furca scurtă (30) mai cuprinde un perete posterior (33) dispus vertical și câte un perete superior (31) și un perete inferior (32), dispuși orizontal, care definesc împreună o cavitate în care este primită extremitatea de sprijin a încheieturii (16) barei (12) de tracțiune; pereții superior (31) respectiv inferior (32) au niște găuri aliniate în care poate fi introdus un bolț (25) de legătură astfel, încât să treacă printr-un bloc (80) de susținere a bolțului (25); peretele posterior (33) are o suprafață cilindrică (27) prin care trece extremitatea de sprijin a încheieturii (16) barei

   RO 112711 Bl (12) de tracțiune astfel încât să vină în contact cu elementul condus (50) conținut în piesa (46) cu cavitate.
3. 3. Ansamblu, conform revendicării 2, este caracterizat prin aceea că, niște opritoare (100 și 102) frontale, de pe pereții laterali (21 sau 22) ai suportului central (10) se află în contact cu fețele frontale ale peretelui din spate al furcii scurte (30).
4. 4. Ansamblu, conform revendicării 2, este caracterizat prin aceea că, un suport (120) este atașat transversal pe deschiderea inferioară (9) a suportului central (10) pentru a fixa atât bolțul (25) vertical cât și furca scurtă (30) în interiorul suportului central (10).
5. 5. Ansamblul, conform revendicării 2, este caracterizat prin aceea că, poziția verticală a bolțului (25) de legătură este fixă dacă o cuplă sau bară (12) de tracțiune este fixată în respectivul suport central (10).
6. 6. Ansamblu, conform revendicării 2, la care furca scurtă (30) pentru suportul central (10) este utilizat ca legătură la o bârfeai 2) de tracțiune pentru un vagon de cale ferată, acest element cu furcă putând realiza poziționarea laterală și verticală a elementului de bară (12) de tracțiune chiar într-un suport central (10) fără a mai fi necesare modificări la suportul de capăt, caracterizat prin aceea că, elementul cu furcă scurtă (30) cuprinde un perete posterior (33) dispus vertical și un perete superior (31) și respectiv inferior (32) dispuși orizontal, aceștia având niște suprafețe exterioare (36 și 37) care mai sunt în legătură și cu laturile frontale (38 și 39) superioare respectiv inferioare ale peretelui posterior (33); peretele superior (31) și peretele inferior (32) sunt centrați între fețele laterale (34 și 35) ai peretelui posterior (33) și se află în contact cu suprafețele interioare ale pereților laterali (21 și 22) ai suportului central (10); peretele posterior (33) are o deschidere (27) centrată între peretele superior (31) și peretele inferior (32) și fețele laterale (34 și 35); pereții, superior (31) și inferior (32), au niște găuri verticale (28 și 29) aliniate, iar peretele posterior (33) se întinde pe orizontală mai mult decât pereții superiori (31) și inferiori (32) menționați, totodată acești pereți superiori (31) și inferiori (32) și peretele posterior (33) definesc o cavitate.
7. 7. Ansamblu, conform revendicării 6, este caracterizat prin aceea că, pereții, superiori (31) si inferiori (32), conțin suprafețe interioare ale numitei cavități, suprafețele interioare au teșituri arcuite ce permit acestora să primească capătul de reazem al elementul de bară (12) de tracțiune; pereții superiori (31) și inferiori (32), au fețe frontale semicirculare și conțin teșituri arcuite, opuse, orientate în față și spate; teșiturile îndreptate în față numite suprafațe frontale (42) respectiv posterioare (43) înclinate, scad dimensional între fețele laterale(34 și 35) ale peretelui superior (31) și peretelui inferior (32) și suprafețele (40 și 41) de contact ale peretelui superior (3H3 și inferior (32);

   teșiturile îndreptate în spate numite suprafațe posterioare (44 și 45) înclinate sunt în creștere între fetele laterale (34 și 35) ale peretelui superior (31) și respectiv inferior (32) și suprafețele (40 și 41) de contact ale peretelui superior (31) și respectiv inferior (32).
8. 8. Ansamblu, conform revendicării 7, este caracterizat prin aceea că, elementul distanțier (70) si piesa (46) turnată cu cavitate sunt executate ca o singură piesă.
9. 9. Ansamblu, conform revendicării 2, este caracterizat prin aceea că, furca scurtă (30) mai cuprinde un perete posterior (33) vertical, în spate și un perete superior (31), respectiv un perete inferior (32) dispuși orizontal, pereții, inferior (32) și superior (31), au niște fețe frontale și respectiv posterioare, peretele posterior (33) amintit, având o față frontală, o față posterioară și o pereche de fețe laterale (34 și 35), acesta întinzându-se mai mult pe orizontală decât pereții superiori (31) și

   RO 112711 Bl inferiori (32) care sunt centrați între fețele laterale ale peretelui posterior (33) ce sunt în contact cu suprafețele inferioare (2 și 3) ale pereților laterali ai suportului central (10); peretele posterior (33) are o suprafață cilindrică (27 ) centrată între pereteții superiori (31) și inferiori (32), iar fețele laterale ale peretelui posterior (33), cu respectivii pereți superiori (31), inferiori (32) și posteriori (33) definesc o cavitate unde se introduce articulația (16) barei (12) de tracțiune.
10. 10. Ansamblu, conform revendicării 9, este caracterizat prin aceea că, furca scurtă (30) are niște laturi frontale (38 și 39) ce se reazemă pe niște opritoare (90 și 91) frontale ale suportului central (10), transferând astfel sarcinile de tracțiune de la furca scurtă (30) la suportul central (10).
11. 11. Ansamblu, conform revendicării 9, este caracterizat prin aceea că, furca scurtă (30) este adiacentă elementului condus (50) care se află în piesa (46) cu cavitate astfel încât încheietura (16) barei (12) de tracțiune să se afle în contact cu elementul condus (50).
12. 12. Ansamblu, conform revendicării 9, este caracterizat prin aceea că, fiecare dintre pereții superiori (31) și inferiori (32) mai conțin niște găuri (28, 29) circulare ce sunt dispuse coaxial astfel încât să poată fi introdus bolțul (25) de legătură în vederea cuplării furcii scurte (30) cu bara (12) de tracțiune.
13. 13. Ansamblu, conform revendicării 12, este caracterizat prin aceea că, distanțierul (70) și piesa (46) cu cavitate sunt piese separate dar aflate în contact astfel respectivul distanțier (70) aflându-se și el în contact cu opritoarele (90 și 91) din spate ale suportului central (10).
14. 14. Ansamblu, conform revendicării 9, este caracterizat prin aceea că, suprafețele interioare pereților superiori (31) și inferiori (32) cuprind în continuare niște suprafețe (40 si 41) de contact orizontale, plane, pentru a sprijini articulația (16) barei (12) de tracțiune, suprafețele (40 și 41) de contact fiind centrate între pereții superiori (31) și inferiori (32), respectiv între suprafețele frontale (42 și 43) și posterioare (44 și 45) aflate în continuarea suprafețelor (40 și 41) de contact sub o pantă negativă în direcții opuse.
15. 15. Ansamblu, conform revendicării 14, este caracterizat prin aceea că,pereții superiori (31) și inferiori (32) au dimensiuni anterioare și posterioare care scad începând cu suprafața (40 și 41) de contact amintită, într-un sens, până la fața frontală și posterioară, amintite, ale peretelui superior (31) și inferior (32), iar în celălalt sens, până la suprafața posterioară a peretelui posterior (33).