RO108260B1 - Metoda si aparat pentru indepartarea materialelor uleioase (petroliere) si, in general, a materialelor de flotatie de pe suprafata apelor - Google Patents

Description

Prezenta invenție se referă la o metoda pentru îndepărtarea materialelor uleioase (petroliere) și în general, a materialelor de flotație, de pe suprafața maselor de apă, precum și la un aparat pentru utilizarea în practică a acestei metode.

Se cunoaște un mare număr de metode și aparate pentru îndepărtarea reziduurilor uleioase petroliere și de flotație (care în prezenta descriere vor fi denumite în continuare simplu în general ca ulei) de pe suprafața maselor de apă și în special de pe suprafața mărilor, a lacurilor și râurilor. Ca exemplu, se face referire la metoda și aparatul descrise în brevetul GB nr.206794. însă, aceste metode și aparate deja cunoscute îh domeniu au dezavantaje considerabile, dintre care în special următoarele:

a) o eficacitate foarte scăzută a colectării, care se reduce în plus simțitor dacă există o mișcare odulatorie cât de slabă;

b) probleme importante de transportare datorită dimensiunii mari a aparatului, când trebuie să se lucreze pe o mare cât de puțin agitată și faptul că nu se poate dezasambla cu ușurință pentru a facilita transportarea;

c) o complexitate mare în întrebuințare care face absolut necesară o continuă deservire la bord a personalului, a cărui siguranță pune adeseori restricții în utilizarea acestui aparat, îngreunată în plus de problemele personalului;

d) colectarea uleiului se poate realiza, fie numai daca aparatul se mișcă înainte prin masele de apă de purificat, fie numai daca aparatul staționează, posibilități ce nu pot fi asigurate de același aparat;

e) flexibilitate mică în funcționare pentru că acest aparat lucrează rareori în condițiile optime de funcționare;

f) utilizarea nesatisfăcătoare pe mare din cauza manevrelor și rezistenței mișcării odulatorii, mai ales pe mare.

Scopul prezentei invenții este să asigure o metodă și un aparat pentru îndepărtarea reziduurilor uleioase și în general a materialelor plutitoare reziduale din masele de apă, care Înlătură dezavantajele menționate mai sus ale soluțiilor cunoscute la stadiul tehnicii.

Metoda, conform invenției, constă din următoarele faze:

- creșterea preliminară a concentrației materialului plutitor pe unitatea de suprafață în raport cu concentrația inițială, ca o primă acțiune efectuata asupra uleiului, în timp ce plutește încă netulburat pe suprafața apei, această operație preliminară efectuându-se prin următoarele etape: a) separarea inițială de pe suprafața masei de apă a unui strat superficial subțire de lichid cu o grosime minimă, dar totuși suficientă pentru a conține întreaga cantitate de ulei, dând simultan lichidului sin acest strat separat o astfel de viteză relativă încât să se deplaseze înainte spre tratamentul următor cu o turbulență minimă sau fără turbulență; b) introducerea lichidului din stratul separat într- un bazin a cărui mărime în raport cu secțiunea transversală în care s-a făcut separarea este astfel aleasă, încât să reducă complet viteza relativă a fluxului de lichid, producânduse un proces de decantare, adică o separare datorita diferenței de densitate dintre apa care se îndreaptă spre straturile inferioare din bazin și uleiul care plutește în totalitate netulburat deasupra; c) scoaterea și îndepărtarea apei din bazin și anume a straturilor inferioare prin aspirație, crescând astfel concentrația în ulei în straturile de sus; d) scoaterea pe la suprafața bazinului, unde este prezentă cea mai mare concentrație de ulei, a lichidului din stratul superior lipsit complet de apă; e) lichidul extras din straturile superioare care au o concentrație mai mare în ulei, se supune unui nou proces de decantare, pentru separarea uleiului de apa reziduală, prin trecerea sa cu viteză mică printr-o zonă cu rezervoare care comunică unul cu altul, în care se menține o curgere de la primul rezervor până la ultimul, din care apa depozitată la fundul lor este scoasă și evacuată, în timp ce uleiul este extras și trimis la depozitare din zona de vârf a ultimului rezervor.

Aparatul pentru îndepărtarea de pe suprafața maselor de apă a materialelor uleioase, denumite în general ulei, este constituit dintr-o construcție sau structură plutitoare, prevăzută cu mijloace de propulsie asociate permanent cu acestea, cuprinde piese de separare orientate complet orizontal situate între doi pereți verticali, aceste piese fiind submersate în apă la un nivel inferior suprafeței masei de apă, diferența nivelurilor fiind un minimum și putând fi modificata pentru a deveni suficient de mare și a separa bine de straturile inferioare întregul strat de ulei care plutește, un bazin ce comunică cu această piesă de separare Și care are o adâncime și o secțiune transversală mult mai mari decât dimensiunile corespunzătoare ale piesei de separare menționate mai sus, pentru ca lichidul care intră în bazin să aibă un debit mult micșorat în comparație cu viteza relativă de intrare în bazin, în partea inferioara a bazinului sunt prevăzute gări de aspirație conectate cu mijoace de aspirație și adaptate pentru a genera un debit de apa de la vârf spre o ieșire inferioară cu menținerea în bazin a unui nivel mediu, sunt prevăzute și mijloacele pentru scoaterea lichidului din stratul superficial din interiorul bazinului în imediata apropiere de latura sa opusa unde sunt amplasate mijloacele de separare, pentru a trimite lichidul scos printrun colector de supraplin, la o serie de alte mijloace de decantare, spre separare finală și evacuare, precum și mijloacele adaptate pentru a reduce mișcarea valului în bazin.

Unul din aspectele de bază ale acestei invenții, este faptul că îndepărtarea materialelor uleioase se poate efectua cu eficiență de separare constant ridicată, chiar în condițiile mării agitate, cu utilizarea unui aparat ale cărui greutate și dimensiuni sunt relativ limitate, cel puțin în comparație cu aparatul similar deja cunoscut în domeniul tehnicii. Aceasta este posibil datorită faptului că, pe de o parte colectarea întregii cantități de ulei implicate este garantată, iar pe de alta parte cantitatea de apă colectată odată cu uleiul este minimă. în plus, uleiul care plutește pe suprafața masei de apă, înainte de a fi trimis la faza de decantare finală, este concentrat și simultan separat de cea mai mare cantitate posibilă din apa care se asociase cu el anterior. Un alt aspect important al prezentei invenții, care îmbunătățește eficiența îndepărtării uleiului, este faptul că diversele faze de colectare, concentrare și decantare ale acestui ulei se efectuează astfel, încât să reducă la minimum posibilitatea de turbulență ce apare în masa lichidă și că, de exemplu, se prevăd mijloace pentru punerea în mișcare a diverselor cureuri de lichide, numai după separarea lor finală, și mijloace adaptate pentru a reduce efectul turbulenței induse de mișcarea ondulatorie în cursurile de lichide supuse tratării, pe lângă piesele și aparatele special proiectate în acest scop.

Un alt aspect al prezentei invenții, esteposibilitaea de demontare rapidă cu scopul de a face mai ușor de transportat aparatul pe diversele drumuri, iar apoi de asamblat din nou lângă locul de folosire. Tot în conformitate cu prezenta invenție, procedeul este astfel conceput încât poate fi condus prin comenzi automate și/sau radio asupra componentelor funcționale ale aparatului care îl compun, astfel încât nu este necesara deservirea continuă de către personalul de la bord. în acest fel a devenit posibil pe de altă parte să se confere aparatului calități suplimentare de reducere a greutății sale și de a face posibilă folosirea sa în condițiile unei mări foarte agitate, în care aparatul deja cunoscut, nu este capabil să funcționeze din motive de siguranță a personalului.

Un alt aspect al prezentei invenții, constă în faptul că operația de transferare a uleiului la utilajele de stocare se poate efectua simultan cu mișcarea înainte a aparatului, sau atunci când acesta este staționat, fără a trebui sa se întrerupă operațiile de colectare. Un alt avantaj deosebit al prezentei invenții, este, în raport cu stadiul tehnicii, posibilitatea de modificare a multitudinii de parametri de lucru în raport cu condițiile variabile corelate cu fiecare operație anume de reducere a poluării, cum ar fi: agitația marii, densitatea și grosimea stratului de ulei, viteza de îndepărtare, poluarea reziduală admisa etc., pentru a atinge flexibilitatea de funcționare optimă. Aparatul este foarte util pe mare, în ce privește ușurința de manevrare și rezistența mării.

Alte aspecte și avantaje ale metodei și aparatului, conforme cu prezenta invenție, vor deveni mai evidente din descrierea în continuare a unor aplicații ale ei, date ca exemple și nu în scop limitativ și cu referire la fig. 1... 10, din desenele care reprezintă:

- fig.1, vedere în plan general schematică de sus a întregului aparat;

- fig.2, vedere laterala a acestuia;

- fig.3, 4, secțiuni transversale schematice ale aparatului, luate la doua nivele diferite după cum se va descrie mai bine în continuare;

- fig.5, secțiune longitudinală într-un plan vertical a unei părți a ansamblului notat cu B, făcuta, de exemplu, de-a lungul liniei V-V din fig.3, în care au fost redate componentele referitoare la versiunea simplificata concreta;

- fig.6, ilustrează mai amănunțit detaliul notat cu E în fig.5;

- fig.7, reda aceeași secțiune din fig5, dar indică componentele funcționale mai detaliat într-o realizare concretă;

- fig.8, vedere în plan a părții B a aparatului din fig.7;

- fig.9, vedere schematică în plan a uneia din carcasele A, prevăzuta cu o mulțime de vase de decantare a lichidului colectat;

- fig. 10, secțiune transversală a unei carcase A, luata de-a lungul planului W-W din fig.9.

Aparatul, conform invenției, este introdus într-o construcție plutitoare, care consta în principal din cinci corpuri componente printre care sunt două carcase laterale A ale ansamblului, amplasate simetric față de planul de simetrie longitudinal al aparatului, plan redat cu linii punctate în fig.1, carcasele având o formă complet alungită și paralelipipedică îngustă, conicizată adecvat la capetele din față și din spate ale lor. Este de remarcat faptul că în continuarea descrierii direcția aparatului indicată aici spre partea stângă a figurii de săgeataFseva numi direcția de navigație'’, pentru etichetele de transfer aleaparatului ce nu funcționează, în timp ce partea opusă, spre dreapta figurii, indicată de săgeata F*, se va numi direcția de colectare și aparatul se mișcă 'înapoi* (la pupa navei) în această ultimă direcție. între carcasele laterale A sunt situate trei corpuri centrale și între acestea un corp notat cu B, sau bazin, având forma unui rezervor în general paralelipipedic fără capac, conectat la corpurile adiacente A într-o maniera nerigidă, cu alunecare verticală, cu ajutorul unor mijloace de ghidare speciale cu posibilitatea de a fi strânse într-o anumită poziție. Fig.3 și 4, prezintă schematic două exemple de etichete diferite prinse de aparat, cu corpul B amplasat la două niveluri diferite în raport cu linia de plutire LG, în timpul navigării și respectiv în timpul operației de colectare. Corpul C, sau carcasa centrală, este așezat între perechea de carcase laterale A, în zona dinspre direcția de navigație și formează partea de arc în timpul operației de transfer față de săgeata F, iar împreună cu carcasele A de care este conectat rigid cu mijloace de conectare dezasamblabile, cunoscute în sine (neredate în figură), formează, de asemenea, cadrul principal al aparatului, care este pus în mișcare de perechea de elice notată cu D în fig.1 și 2. în final, corpul M, care conține majoritatea aparaturii, a comenzilor, ins108260 trumenteloreta, este conectat de cealaltă parte A și C ale carcasei, preferabil într-o poziție ridicată față de aceasta. Cele cinci părți menționate mai sus pot fi dezasamblate una de cealaltă și fiecare dintre ele este astfel dimensionată, încât să poată fi transportată normal pe drumuri (rade). Corpurile A au o astfel de formă^ncât să creeze o perturbare minimă în curgerea fluidului spre bazinul B, adică în canalul de colectare K. După cum se vede în fig.2, ambele corpuri A trec pe verticală, sub linia de plutire, în măsură mai mica decât corpul C, pentru a contribui la o configurație mai lată de plutire cu compresiune relativ mică. Greutățile aparatului sunt ținute la valori minime și, în special, cele ale rezervoarelor laterale A concentrate spre centrul de greutate, pentru a reduce momentul de inerție al greutății, iar suprafața de plutire este mult mărită pentru a crește momentul de inerție geometric. In acest fel se mărește adaptabilitatea rapidă a structurii la profilul undei. în realizarea din fîg.7, configurația plutirii este extinsa înainte (conform cu direcția săgeții F’) de către lamele 5 care conțin peretele etanș glisant Pm din fig.5, iar prin aceasta centrul de gravitate este deplasat înainte pentru a micșora raza de rotație la care sunt supuse lamele 5 sau peretele etanș Pm prin oscilația ansamblului în raport cu undele, reducând astfel impactul la imersare pe care valurile mai mari l-ar produce asupra sa din cauza rotației întregii structuri. Spațiul în care se introduce bazinul B este închis pe părți și în direcția de navigație de pereții care formează corpurile A și C, care se extind și peste linia de plutire. Pentru a limita mișcarea interna a valurilor, bazinul este împărțit într-o mulțime de celule care se extind pe toată adâncimea sa, limitate de pereți de etanșare transversali Pi, P2,— și pereți de etanșare longitudinali 14 (vezi fig.8), aceștia din urmă extinzându-se, de asemenea, peste linia de plutirem, în timp ce cei transversali, cu excepția celui din exterior spre

F, se termina sub linia de plutire, de preferință, la o înălțime apropiata de cea a peretelui de etanșare Pcare limitează bazinul în direcția de lucru. Bazinul B este deplasabil pe verticală cu ajutorul unor pârghii de tip cunoscut (neredate în figură) prin care poate fi poziționat acolo unde se dorește, așa cum se arată în fîg.3 și 4, fiind, de asemenea, posibil, daca pârghiile sunt comandate de un senzor adecvat, ca bazinul să fie așezat într-o poziție care variază continuu pentru a urmări profilul valului care intra.

în ce privește fig.5, care prezintă prima versiune simplificată a bazinului B, redat aici în secțiune longitudinala, se vede la dreapta primul dintr-o multitudine de pereți de etanșare transversali, notat cu P, a cărei muchie superioară este situată la nivelul Li ce variază în funcție de mișcarea verticală a părții glisante Pm, sau de poarta de ecluză aparținând peretelui de etanșare P.

Un senzor amplasat exterior și în fața bazinului, comandă corespunzător în avans înălțimea variabila Li a lichidului exterior care intră și cercetează cu ajutorul unor pârghii comandate automat de nivelul Li al lui Pm, astfel diferențaLi - Li fiind pe cât este posibil constantă, având o valoare care poate fi determinată de fiecare data de operator. Stratul de lichid care are grosimea Li Li și curge peste partea de ecluză P_m ajunge în bazinul B unde este menținut la un nivel mediu L3, inferior lui Li, stabilit de operator cu ajutorul unei pompe G cu debit mare (redată în fig.7) prin gurile de aspirație F ce pot fi ajustate amplasate pe fundul bazinului B, la un asemenea nivel, încât sa sigure numai evacuarea apei, deci îmbogățirea în ulei a stratului de suprafața imediat sub nivelul L3. Trebuie menționat că se va prevedea cel puțin o gură de aspirație F fii fiecare din camerele formate în interiorul bazinului B, de pereții de etanșare Pi, P2 etc., care comunică între ele la partea superioară prin deschiderile E în scopul de a obține niveluri progresiv mai mici ale suprafeței lichidului fața de cel din stânga pornind de la nivelul Li aflat în camera definită de pereții transversali de etanșare. în trecerea menționată mai sus, turbulența lichidului, sau mișcările acestuia, sunt atenuate de un aparat care, neconstituind un obstacol însemnat pentru curgerea lichidului îndreptată spre stânga, peste prag, împiedică în mare măsura o posibilă scurgere înapoe chiar tranzitorie în direcția opusă, în același timp contribuind la atenuarea mișcării valurilor în bazin. După cum se vede în fig.6, acest aparat este de preferință o foaie rectangulară sau o perdea O, care se întinde pe toată lățimea pragului, de preferință împărțită într-o mulțime de secțiuni, atât pe lățime cât și pe înălțime, care pe lângă faptul că acoperă toată lățimea pragului, se extind și peste nivelul mediu de plutire, de preferință la un nivel maxim ce poate fi atins de lichid, în timpul funcționării, peste prag. Fiecare din părțile care cuprind această foaie, este făcută dintr-un material foarte flexibil, de preferință subțire și rezistent, conectat în întregime etanș pe una din părțile sale orizontale, de un corp R paralel cu muchia pragului, așezat fix fața de întreaga structură, astfel că foaia O sau întregul ansamblu de corpuri flexibile care o conțin și sunt conectate fix în puncte ale structurii, când este împins de curentul de fluid ce trece peste prag și poate să-1 îndoaie în unghiuri drepte, opune numai o rezistența neglijabilă (vezi fig.6) și când este împins, de exemplu, de o mișcare de valuri spre bazin, în direcție opusă, este primul care închide trecerea fluidului peste prag și apoi, odată ce s-a ajuns în această poziție, este reținut înăuntru până ce apare o împingere în acea direcție, cu ajutorul unor stopuri adecvate N prevăzute în acest scop. Stopurile vor fi astfel încât să dea suficientă rezistență și rigiditate foii flexibile O care se sprijină pe ele, neintroducându-se nici o turbulență în curgerea peste prag stopurile fiind, de exemplu, sub forma unei mulțimi de puncte de sprijin limită sau a unei plase rigide având sârma și desimea plasei corespunzătoare. în ultima cameră din stânga este prevăzut încă un perete etanș transversal cu înălțimea variabilă cu ajutorul unei porți de ecluză P_n stabilită manual sau automat pentru a mențime muchia de sus a acestuia la un nivel La inferior nivelului mediu L3 al lichidului conținut în ultima cameră, cu diferența Li- La determinată de operator. Variația automată poate avea loc printr-o mișcare coordonată în scopul urmăririi continue și imediate a nivelului lichidului instantaneu prezent în ultima cameră a bazinului, pentru a elimina sau a reduce mult variațiile de adâncime de imersie a pragului, create de muchia superioară a porții de ecluză P* pentru preluarea într-un colector 1 față de nivelul instantaneu în acea regiune de bazin, în consecință variațiile vitezei de curgere a lichidului care trece din P· în 1, pentru intrarea la tratamentul ulterior. în acest fel, în camera I, care în continuare va fi denumită colector de supraplin”, ce poate fi divizata pe direcția transversală, se stabilește un flux de intrare a unui amestec ulei/apă, foarte bogat în ulei.

Lichidul care intra în colectorul I este evacuat prin gurile H, cu un debit variabil, pentru a menține suprafața între nivelele Li și Le, respectiv maximum și minimum, la un nivel corespunzător ales, astfel încât față de nivelul La să fie mai mic de preferință cu puțin, pentru a reduce la minimum tuibulența inevitabilă indusă de surplusul de lichid, dar în același timp suficient de mare pentru a împiedica curgerea înapoi a lichidului din colector în bazin, datorat, de exemplu, mișcărilor structurii sau unei mișcări a valurilor ce poate avea loc în bazin. Sunt prevăzute cel puțin două guri H, una la dreapta și una la stânga colectorului I și fiecare din ele este conectată cu ajutorul unui furtun de diametru corespunzător la flanșa respectivă notata cu X (fig.9) a primului rezervor dintr-o serie de rezervoare U, amplasate pe aceeași parte și în interiorul fiecăreia din carcasele laterale A. în desen se prezintă o serie de 12 rezervoare. Fiecare din rezervoarele U, din ambele serii, este în comunicație cu următorul prin niște canale de trecere la vârf și la bază, notate cu Q și respectiv S după cum se arată în fig. 10. în ultimul rezervor din fiecare rână se creează un vid de intensitate corespunzătoare, astfel încât să se obțină umplerea totală până la vârf a celor 12 rezervare cu lichidul scos din colectorul I prin gurile H. Ultimul rezervor din fiecare rând este prevăzut cu un capac mai ridicat, notat cu Z în fig.9, la vârful căruia sunt prevăzute conducte pentru evacuarea uleiului și a aerului, mecanismele de comanda automata a vidului și indicatorii nivelului suprafeței lichidului, toate acestea fiind deja cunoscute. în tot timpul cât se menține vidul, se menține și o umplere totală a celor 12 rezervoare U cu amestecul ulei/apă; datorita trecerii îndelungate, lente, neturbulente prin șirul de rezervoare, numai uleiul se concentrează la vârf și numai apa la fiind. Daca apa se evacuează de la partea inferioară a ultimului rezervor U, prin flanșele Y (fig.9), partea superioara a aceluiași rezervor din fiecare serie se va umple cu ulei. Suprafața de separare dintre apă și ulei va pune în funcție, într-o poziție minimă predeterminată, pornirea și evacuarea din domul Z a lichidului, a unei pompe de transfer de ulei, iar oprirea pompei va fi comandata de un semnal derivat de la nivelul maxim predeterminat al acelei suprafețe. De fapt, având în vedere că rezervoarele comunică între ele pe la partea superioara, suprafața de separare ulei/apă ajunge la același nivel în toate rezervoarele U și pentru că este suficienta o singură poziție de evacuare pentru scoaterea uleiului colectat, va fi posibil sa se transfere uleiul din rezervoare chiar fără întreruperea operațiilor de colectare. în plus, faptul că rezervoarele sunt pline cu lichid, va conduce la împidicarea, atât a variațiilor de echilibru, cât și a reducerii stabilității care ar putea reduce viteza cu care aparatul ajunge la cele mai înalte valuri, pe lângă turbulența și șocurile posibile în interiorul rezervoarelor. Evacuarea uleiului prin rezervorul Z se poate realiza prin conectarea porțiunii de vârf a rezervorului cu ajutorul unor linii de conducte, folosind un mic bazin de evacuare, de preferință așezat la un nivel inferior față de nivelul apei menținut în interiorul colectorului I, astfel ca uleiul sa poată curge în acesta chiar și numai sub acțiunea gravitații Din acest mic bazin uleiul este scos cu ajutorul unei pompe, comandata conform cu tehnicile cunoscute, prin două indicatoare de nivel, pentru a controla transferul lichidului spre containerele de depozitare finală a uleiului, astfel ca, atunci când cantitatea de ulei conținuta în rezervoarele U depășește o anumita valoare, unul din senzori pune în funcțiune începerea transferului și când această cantitate scade sub o alta valoare predeterminata, al doilea senzor comandă oprirea transferului. Așa cum este, de asemenea, evident, prin menținerea unui vid în seria de rezervoare, nivelul lichidelor conținute în acestea poate fi determinat sa crească peste cel indicat anterior, posibil chiar peste nivelul bazinului, fiind apoi posibilă creșterea înălțimii utile a rezervoarelor în principal pentru a crește capacitatea de decantare și de depozitare a acestora, în practică, în domul ridicat Z de la vârful ultimului rezervor al fiecărui rând din ambele carcase A este prevăzută atât evacuarea aerului aspirat necesară pentru menținerea vidului, cât și dedesubtul acesteia conducta de evacuare a uleiului colectat, precum și ștuțurile pentru indicatoarele de nivel și comenzi. în plus, domul Z este tot un volum umplut cu lichid care, acționând ca un rezervor, compensează variațiile de nivel provocate de schimbările debitului de intrare din colectorul I și de schimbările debitului de ieșire a apei prin flanșa de la fund Y.

în fig.7 și 8, se arată mai amănunțit o realizare preferată, de exemplu, cu forma simplificată si mai generală a bazinului B redat în fig.5. P este peretele din față care închide bazinul B în partea din față, iar pereții interiori tranversali 5 sunt notați cu 8. Pe muchia superioară a lui P glisează o poartă în formă de arc 1, practic la fel ca o porțiune dintr-o suprafață cilindrică, prelungind drumul spre suprafața de plutire. Poarta 1 este 10 conectată cu articulație de un ax tranversal staționar 2, cu ajutorul brațelor 3, care converg radial spre acesta. La capătul superior al porții amovibile 1 pivotează, de-a lungul unui ax 4 paralel cu axul 2, 15 o piesă în formă de lamă 5, care iese din bazin și în special spre regiunea notată cu K în fig.1. De asemenea, lama 5 este conectată rigid la un sistem de flotare 6 (și de arcuri neredate în detaliu), ceea 20 ce ține flotorii submenați în medie cu aproximativ jumătate din volumul lor. în acest fel, lama 5 este menținută în poziție orizontală la un nivel predeterminat Lz < Li, care se poate stabili cu anticipație 25 prin mijloace cunoscute, menționate deja mai sus, când s-a descris realizarea din fig.5, cu o amplă posibilitate de a se mișca pe verticală, atât cât permite conexiunea articulată față de axul 2, sub 30 suprafața de plutire Li. în acest fel, grosimea medie a stratului de lichid Li - L2 de deasupra lamei 5 este menținută relativ constantă, independent de profilul valului Orice translație verticală impri- 35 mată lamei 5 provoacă de aceea o mișcare corespunzătoare peretelui 1 care glisează tangențial și practic izolează în întregime muchia superioară a primului perete sau a peretelui de etanșare P. 40 De aceea, pe de o parte lama 5 este capabilă să urmărească liber mișcarea valului, în timp ce pe de altă parte se realizează o alunecare relativă între peretele 1 și muchia porții verticale, 45 într-o stare complet etanșă și fără vreun fel de frecare. Ansamblul Lamei 5 cu poarta 1 corespunde cu poarta de ecluză P_m din fig.5. Lama 5 este un corp care efectuează o primă separare a stra- 50 tului de lichid care urmează să fie admis în bazin și trebuie să rămână practic orizontală, fiind totodată capabilă să efectueze mișcări transversale verticale, în unghiuri drepte cu planul bazinului, de-a lungul unei părți dintr-o cale circulară aproape verticală cerută de rotația corpului suport din spate ce conține poarta L Peretele staționar P protejează partea inferioara a porții 1 de presiunea dinamică a apei, întrucât muchia superioară este amplasată la o distanță radiată foarte mică de suprafața cilindrică a acesteia, pentru a asigura o bună etanșare față de intrarea apei în bazin trecând printre corpul amovibil 1 și partea P staționară.

Trebuie săse remarce faptul că acest corp separator, sau lama 5, pot fi susținute de un corp din spate 1 care, în loc să aibă o formă de suprafață cilindrică, are o formă verticală complet plată, așa cum se arată schematic la Pm în fig.5, determinat să gliseze într-o direcție paralelă de-a lungul părții staționare P, cu un joc minim, putându-se prevedea mijloace de etanșare de tip cunoscut, pentru a îmbunătăți etanșarea.

Conform cu o altă realizare a invenției, mișcarea lamei 5 poate fi diferită de cea complet verticală permisă de pluti torul 6. De fapt, lama poate pivota direct pe structura staționară, cu ajutorul unui ax orizontal așezat transversal față de curgerea lichidului, pe o parte a acestuia, sau de-a lungul unei axe interne care nu trebuie să treacă prin centrul de gravitate pentru a reduce la minimum dezechilibrul provocat de forța dinamica din mișcarea relativă a pei. Adâncimea conectării pivotului va fi egală sau apropiată de distanța medie de separare cerută de stratul de lichid superficial și se va prevedea un tip de conectare cunoscut la un sistem de comandă adaptat pentru a balansa muchia din față a lamei în concordanță cu variațiile profilului valului. Apoi se vor prevedea conexiuni flexibile și rezistente la apă între axul pivot și ramă, amplasate astfel încât să nu interfereze mișcarea de balans a lamei.

în realizarea, conform invenției, redată în fig.7, bazinul B este împărțit în patru regiuni 7a~.7d, cu ajutorul unor pereți de etanșare 8 verticali și aranjați transversal, care sunt de la fundul bazinului până la deschiderile E pentru a menține continuitatea stratului superficial, cu împărțirea simultana a masei de apa din bazinul B pentru a micșora turbulența posibilă sau propagarea mișcării undelor (valurilor). Aproape de muchia orizontală superioara a pereților etanși 8 sunt prevăzute aripioare (flapsuri) orizontale prinse în balamale 9, dimensionate astfel încât să acopere întreaga lățime și aproape jumătate din lungimea regiunilor centrale 7b și 7c ale bazinului B. Aceste aripioare sunt conectate la mijloace de amortizare 10 de tip cunoscut, de exemplu, amortizoare cu piston, pentru a putea să oscileze la o adâncime medie predeterminată unde sa amortizeze mișcările valurilor, timp în care permit straturilor superioare bogate în ulei sa treacă pe deasupra lor. Mijloacele de amortizare 10 absorb și disipează o parte din energia valurilor. Fiecare aripioara 9 are formă de arc pentru ca, și într-o poziție de nefuncționare, să nu aibă vreo influență semnificativă asupra mișcărilor straturilor de la suprafață, dar să împiedice mișcările valurilor în zonele înconjurătoare și componenta turbulenta care vine din straturile inferioare.

Deschiderile E care împiedică curgerea înapoi deși sunt unidirecționale și sunt situate la vârful fiecărui perete etanș 8 au fost deja descrise în detaliu cu referire la fig.5 și, în ce privește micile perdele flexibile O, cu referire la fig.6. Bazinul B, prevăzut, de asemenea, cu pereții etanși longitudinali 14 deja descriși, necesari pentru a reduce la minimum posibil mișcările transversale ale valurilor, este prevăzut la fund cu o conducta 11, care trece prin tot bazinul longitudinal și are în față o intrare 12 și în spate o ieșire 3 așezată la peretele din spate sau pe fundul bazinului. Imediat lângă ieșirea 13 a conductei 11 este prevăzut un mijloac de pompare G care realizează absorbția lichidului, atât din exterior prin intrarea 12, cât și din regiunile interioare 7a_.7d prin colectoarele distribuitoare transversale F legate de conducta 11 și așezate pe fundul camerelor 7a—7d. Distribuitoarele F și intrarea 12 pot fi blocate corespunzător cu mijloace cunoscute pentru a comanda, în funcție de necesități, cantitatea de apă absorbită din exterior sau din diferitele camere ale bazinului B. Pentru ca operațiile de colectare a uleiului să se poată efectua și atunci când aparatul este oprit sau lucrează cu viteza mică, se pot prevedea piese amovibile, fiecare din ele fiind de preferință sub forma unei conducte îndoite care se atașează la ieșirea 13, pentru a supune apa care se evacuează unei deviații corespunzătoare, de preferința în opoziție printre gurile de evacuare, sau în jos, astfel încât forța de propulsie care acționează aupra aparatului (structurii), datorata jetului evacuat prin pompa G și ieșirea 13, să fie neutralizată.

în camera 7b, unde a avut loc o concentrare mai mare a uleiului, se introduce un furtun 15 flexibil și impermeabil la apă a cărui secțiune transversală se menține constantă cu ajutorul unui număr de inele orizontale rigide, dintre care inelul cel mai apropiat de suprafață notat cu 15a în fig.7, este legat, atât de un corp de strângere glisant vertical (neredat în desen) care împiedică răsucirea inelului în plan orizontal, cât și de o plută 16 prevăzută pentru a ține capătul de intrare în furtun la un nivel predeterminat și modificabil aflat sub suprafața libera L4 a bazinului sau mai bine a camerei 7b, în corelație cu condițiile de lucru, prin care lichidul conținut în zona 7b deversează continuu în furtunul 15. Prin acesta din urmă, sub acțiunea gravității, lichidul ajunge în colectorul 1, de unde este supus apoi unui proces descris anterior cu referire la fig.5, 9 și

10. Trebuie subliniat faptul ca operațiile de lucru descrise mai sus se pot repeta pe secvențe, efectuând separarea și evacuarea lichidului din straturile cele maidesus,iarstraturiledejoseliminându- 5 le, nu ca până acum în apa total neperturbată, ci în acea porțiune care conține stratul de ulei ce a fost deja supus concentrării preliminare în timpul primei sau următoarelor operații de prelucrare 10 pe etape, și introducând lichidul care a fost separat și evacuat de sus în încă unul sau mai multe bazine în serie, pentru sedimentare și separare, în care este posibil să se realizeze în continuare 15 operațiile de liniștire, evacuarea apei din partea de jos și scoaterea pe la suprafață a lichidului care are o concentrație mărită de ulei.

Așa cum s-a menționat mai sus, 20 bazinul central B este legat de aparat în ansamblu prin mijloace nerigide, prin ghidaje de tip cunoscut pentru o mișcare glisantă verticală, în special în raport cu perechea de carcase laterale A Această 25 mișcare se poate realiza prin mijloace de comandă electrice cunoscute, comandate de un operator sau de un semnal luat de la un senzor dedicat acestei operații, prin care distanța pe verticală 30 în raport cu profilul valului nu este strict dependentă de mișcarea aparatului plutitor în raport cu același profil, dar poate fi modificată continuu pentru a reduce schimbările acestei distanțe la 35 minimum. în acest fel schimbările coincid în întregime, tot în raport cu profilul valului, cu cele ale acelei porțiuni a aparatului în care lama sau corpul de separare 5 este conectat Deplasările 40 acestuia vor fi comandate numai pentru eliminarea sau reducerea acelor variații ale grosimii Li - L2 ale stratului de lichid admis în B provocate de micile mișcări ale valurilor și de acea parte din mișca- 45 rea majora a valului care nu a fost compensată de deplasarea bazinului. Datorită faptului că acțiunea corpului 5 nu are nici o influență asupra diferenței de nivel ce s-ar crea prin mișcarea valului 50 între exteriorul și interiorul bazinului B, ci se limitează la a urmări această diferență și a reduce efectul ei asupra grosimii stratului de lichid care intra în bazin, mișcarea menționată a valului, pentru partea controlată de corpul 5, produce neregularități și turbulență în curentul de intrare datorită acestei dife rențe de nivel; controlul deplasării bazinului astfel încât să urmărească mișcarea majora avalului dă avantajul eliminării acestei diferențe de nivel și în consecință a neregularităților și turbulenței în fluidul care intră.

Eventual se poate nota că aparatul, conform prezentei invenții, este dimensionat și este aranjat în așa fel încât să poată să navigheze și să fie manevrat în timpul călătoriilor de transfer când nu se realizează colectare de ulei, într-o direcție opusa celei pentru operațiile de colectare, când corpul care în timpul acestor operații efectuează prima separare dintre straturile de suprafață ale masei de apă înconjurătoare, adică lama 5, în timpul navigațiilor de transfer este așezat practic în spatele structurii plutitoare (a aparatului). Pe de altă parte, capătul opus al corpului C, care în timpul navigării conține arcul, va avea de preferință o astfel de formă încât să optimizeze caracteristicile de navigație ale ansamblului în special în ce privește viteza și abilitatea de manevrare. în același timp, întrucât bazinul este de plasabil pe verticală, poate fi adus la poziția cea mai de sus care corespunde mai bine acestor caracteristici de navigare și eventual golit parțial sau total de apă.

Claims (28)

1. Revendicări

   1. Metodă pentru îndepărtarea materialelor uleioase (petroliere) și, în general, a materialelor de flotație de pe suprafața apelor, caracterizată prin aceea că, constă din următoarele faze: creșterea preliminară a concentrației materialelor plutitoare pe unitatea de suprafață, în raport cu concentrația inițială, ca o prima acțiune efectuată asupra uleiului, în timp ce plutește încă netulburat pe suprafața apei, această operație preliminară efectuându-se prin următoarele etape: a) separarea inițială de pe suprafața masei de apă a unui strat superficial subțire de lichid cu o grosime minimă, dar totuși suficientă pentru a conține sigur întreaga cantitate de ulei, dând simultan lichidului din acest strat o astfel de viteză relativă, încât să se deplaseze spre tratamentul următor, cu o turbulență minimă, sau fără turbulență; b) introducerea lichidului din stratul separat într-un bazin a cărui mărime în raport cu secțiunea transversală î n care s-a făcut separarea este astfel aleasă, încât să reducă completviteza relativă a fluxului de lichid, producându-se un proces de decantare, adică o separare datorită diferenței de densitate dintre apa care se îndreaptă spre straturile inferioare din bazin și uleiul care plutește în totalitate netulburat deasupra; c) scoaterea și îndepărtarea apei din bazin și anume, a straturilor inferioare prin aspirație, crescând astfel concentrația în ulei în straturile de sus; d) scoaterea de la suprafața bazinului, unde este prezentă cea mai mare concentrație de ulei, a lichidului din stratul superior lipsitde apă; e) lichidul extras sin straturile superficiale care au o concentrație mai mare în ulei, se supune unui nou proces de decantare, pentru separarea uleiului de apa reziduală, prin trecerea sa cu viteză mică printr-o zonă cu rezervoare, care comunica unul cu altul, în care se menține o curgere de la primul rezervor până la ultimul, din care apa depozitată la fundul lor este scoasă și evacuată, în timp ce uleiul este extras și trimis la depozitare în zona de vârf a ultimului rezervor.
2. 2. Metoda, conform revendicării 1, caracterizata prin aceea că aspirația apei din straturile inferioare ale bazinului poate fi întreruptă și apa ejectată din el se poate folosi și pentru a provoca o mișcare relativă a acestui bazin pe suprafața masei de apă, apa evacuată formând cel puțin un jet care poate fi direcționat în așa fel, încât să aducă la zero sau să reducă tracțiunea prin propulsia sa.
3. 3. Metodă, conform revendicărilor 1 și 2, caracterizată prin aceea că se controlează grosimea stratului de lichid care se separă și se trimite la decantarea și separarea uleiului, pentru ca această grosime să fie menținută la un minimum care să asigure totuși, că întreaga cantitate de ulei este separata și introdusă în bazin, schimbând instantaneu această grosime în funcție de variațiile valurilor.
4. 4. Metodă, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că etapele de prelucrare a lichidului se repetă secvențial, prin efectuarea separării lichidului și extragerii sale din straturile de sus, unde există o concentrație mai mare a stratului de ulei, datorită operațiilor de prelucrare anterioare.
5. 5. Metodă, conform revendicării 1, caracterizata prin aceea că extragerea prin aspirație a uleiului din ultimul rezervor se efectuează continuu și automat, fără a fi necesare operații discontinue de colectare, folosind un semnal de acționare a aspirației dat de nivelul atins de apă la suprafața de separare de ulei din acest rezervor.
6. 6. Metodă, conform revendicărilor 1 și 5, caracterizată prin aceea că, în întreaga serie a rezervoarelor cu comunicație reciprocă, se aplica un vid prin aspirarea aerului din unul din rezervoarele din serie.
7. 7. Aparat pentru îndepărtarea de pe suprafața maselor de apă a materialelor uleioase, denumite în general ca ulei, care este constituit dintr-o construcție sau structuri plutitoare, prevăzut cu mijloace de propulsie asociate permanent cu aceasta, caracterizat prin aceea că, cuprinde o piesa de separare orientată complet orizontal (Pm, 5) situată între doi pereți verticali, această piesă fiind submersată in apă la un nivel (Li) inferior suprafeței (Li) a masei de apă, diferența (Li - Li) fiind un minimum și putând fi modificata pentru a deveni suficient de mare și a separa bine de straturile inferioare, întregul strat de ulei care plutește; un bazin (B) ce comunică cu această piesă de separare și care are o adâncime și o secțiune transversală mult mai mare decât dimensiunile corespunzătoare ale piesei de separare menționate mai sus, pentru ca lichidul care intră în bazin să aibă un debit mult micșorat în comparație cu viteza relativă de intrare în bazinul (B); în partea inferioară a bazinului (B) sunt prevăzute guri de aspirație (12 și F) conectate cu mijloace de aspirație (G) și adaptate pentru a genera un debit de apă de la vârf spre o ieșire inferioară (13), cu menținerea în bazinul (B) a unui nivel mediu (£3), sunt prevăzute și mijloacele (Pn, I și 15) pentru scoaterea lichidului din stratul superficial din interiorul bazinului (B) în imediata propiere de latura sa opusa celei unde sunt amplasate mijloacele de separare, pentru a trimite lichidul scos, printr-un colector de supraplin (I), la o serie de alte mijloace de decantare (U), spre separare finală și evacuare, precum și mijloacele (8, 9, 14 și O) adaptate pentru a reduce mișcarea valului în bazinul (B).
8. 8. Aparat, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea ca este constituit din părți independente ce se divizează complet influențându-se reciproc; în funcționare fiecare din ele având astfel de dimensiuni, încât să îi permită sa fie transportată pe căi fluviale sau maritime (rade), și anume o parte centrală care este bazinul (B) ce conține toate componentele interioare, două părți simetrice sau carcase laterale (A) care conțin rezervoarele (U) de decantare ulterioară și separare finală, o parte (C) care este porțiunea centrală a carcasei, situată între cele două carcase laterale (A) în partea direcției de transfer față de bazinul (B), adaptată pentru a forma, împreună cu carcasele laterale (A), structura completă a carcasei, precum și a cincea parte (M) în care sunt cuprinse practic mașinile, comenzile și instrumentele, așezată într-o poziție centrală deasupra părților menționate mai sus; părțile (A si C) având o astfel de formă, încât să dea aparatului bune calități de folosire pe mare când navighează fără se efectueze colectare de ulei; părțile fiind poziționate astfel, încât să formeze între ele camera corespunzătoare care să conțină bazinul (B), permițând deplasarea acestuia între o poziție fixă superioară în timpul navigației de transfer și o a doua poziție mobilă inferioară în timpul operațiilor de colectare.
9. 9. Aparat, conform revendicărilor 7 și 8, caracterizat prin aceea ca bazinul (B) se mișcă pe verticală față de structură întrucât este montat glisant pe ghidaje laterale aflate pe carcasele (A) și tras cu mijloace cunoscute ce răspund la mișcarea valurilor majore, determinând ca schimbările distanței nivelului mediu (L3) în bazin, de la profilul instantaneu al valului, să se reducă la minimum.
10. 10. Aparat, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că structura, în special, în partea sa învecinată cu piese de separare (P_m și 5), este adaptată pentru a urmări variațiile profilului valului, în sensul că greutățile acesteia se micșorează și se concentrează pentru a menține la minimum momentul de inerție general al greutății structurii; suprafața de plutire este extinsa pentru a crește raza de inerție geometrică la maximum, structura fiind extinsa într-o asemenea direcție, încât să aducă centrul geometric de gravitate al său în poziția în care pe structură se amplasează piesa de separare.
11. 11. Aparat, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că bazinul (B) este împărțit, pe direcția transversală, într-o mulțime de componente complete care acționează în paralel, fără nici o posibilitate de comunicare în direcție transversală; este de asemenea, împărțit în direcție longitudinală, într-o mulțime de camere (7a...7d) care comunică pe la bază cu mijlocul de aspirație cu viteză mare de curgere (G) și la vârf cu camera învecinată ce urmează în direcția de curgere a lichidului sau direcția de colectare, piesa separatoare dintre două camere învecinate pe direcție longitudinală fiind reprezentată de un perete separator (8), care pornește de la fundul bazinului și până puțin sub linia medie de umplere, pentru a forma un prag de comunicare (E) adaptat astfel, ca să permită numai straturilor din vârf, deja îmbogățite în ulei, să treacă în camera următoare.
12. 12. Aparat, conform revendicărilor 7 și 11, caracterizat prin aceea că include, la fiecare prag (E), o piesă (O) adaptată pentru a împiedica în întregime curgerea înapoi, în direcție opusă, ajutând în acest fel la reducerea mișcării valului în bazin, fără oprirea în același timp a curgerii normale a curentului de lichid pe deasupra prafurilor (E).
13. 13. Aparat, conform revendicărilor 7 și 12, caracterizat prin aceea ca piesa (O) este formată din una sau mai multe foi rectangulare ce se extind pe toată lățimea pragului (E) și la o înălțime deasupra acestuia peste nivelul mediu de umplere (L3); în orice caz la nivelul maxim pe care îl poate atinge lichidul, foaia fiind făcută dintr-un material flexibil, neextensibil, subțire și rezistent, legată etanș pe una din laturile sale orizontale de un corp (R) paralel cu muchia pragului (E) și făcând corp comun cu structura; deschiderea definită de pragul (E) fiind prevăzută cu o serie de suporturi tip placă (N) pe care foaia (O) se oprește în cazul când se generează curgerea înapoi, datorită mișcărilor valului în bazinul (B).
14. 14. Aparat, conform revendicărilor 7 și 11, caracterizat prin aceea ca mai conține piesele (9 și 10) adaptate pentru reducerea oricărei mișcări longitudinale a valului ce ar putea apare în lichidul conținut în bazinul (B), în interiorul fiecărei camere.
15. 15. Aparat, conform revendicărilor 7 și 14, caracterizat prin aceea că fiecare din piesele menționate cuprinde o pereche de aripioare (9), ambele acoperind în întregime lățimea camerei respective și având o lungime mai mică decât jumătate din lățimea camerei, amplasate sub suprafața liberă a lichidului din cameră, cu o muchie a lor situată imediat lângă peretele separator (8) și paralel cu pragul (E); aripioare ce pivotează de-a lungul acestei muchii pentru a evita o poziție orizontală inoperativă, fiecare aripioară fiind conectată de un mijloc de amortizare (10) de tip cunoscut, care are rolul de a disipa energia provenită din mișcarea valului, iar fiecare aripioară are o astfel de forma, încât să nu fie afectata deloc de mișcările din straturile superioare, dar să reziste la mișcările valurilor dimprejur.
16. 16. Aparat, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că piesa separatoare constă dintr-o poarta de ecluză verticală plată (P_m), montată astfel ca sa gliseze și să etanșeze peretele din față (P) al bazinului (B).
17. 17. Aparat, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea ca piesa separatoare constă dintr-o lamă rectangulară complet orizontală (5) care pivotează pe o muchie a sa față de un ax orizontal (4) amplasat transversal pe fluxul lichidului și un corp (1) situat sub această lamă, având o suprafață cilindrică conectată cu ajutorul unor piese radiale (7) de un ax de pivotare (2), paralelă cu axul (4) și făcând corp comun cu structura; lama (5) fiind conectată la o piesă cunoscută (6) necesară pentru a menține în poziție complet orizontală și la o adâncime constantă și predeterminata, astfel ca mișcarea lamei (5) să fie întotdeauna o mișcare transversală verticală și astfel ca să transmită o rotație în jurul axului (2) al corpului (1), care este în mod constantin contact cu muchia superioară a peretelui de etanșare din față (P).
18. 18. Aparat, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că prima piesă separatoare (5) constă dintr-o lamă rectangulară ce pivotează direct pe structură în jurul unui ax paralel cu partea transversală a acesteia, la o adâncime egală sau aproape egală cu adâncimea de separare medie dorita, fiind prevăzută o conexiune cu mijlocul de deplasare pentru a balansa muchia din față a lamei (5) și a schimba profilurile valurilor, de asemenea, fiind prevăzută o conexiune flexibilă și impermeabilă între axul pivot și structură, pentru a nu interfera cu mișcarea de balansare a lamei, și pentru a asigura o etanșare totală.
19. 19. Aparat, conform revendicărilor 7, 16 și 18, caracterizat prin aceea că poziția pieselor separatoare (Pm și 5) adaptate pentru a determina nivelul (£2), comandate în orice moment în funcție de profilul valului, prin mijloace cunoscute, de control automat
20. 20. Aparat, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că mijlocul de extragere a lichidelor care se trimit la încă o decantare și mijlocul de separare finală (U), constau din cel puțin un colector complet vertical în formă de țeava (I) care se termină la vârf cu o muchie orizontală așezată la un nivel controlabil (£4), puțin mai jos decât nivelul mediu (£3), stabilit în ultima cameră (7d) a bazinului colector, care comunică la celălalt capăt printr-o gură (H) cu primul, de pe fiecare parte, dintr-o serie de rezervoare de decantare (U).
21. 21. Aparat, conform revendicărilor 7 Și 20, caracterizat prin aceea că, colectorul (I) are sus o parte (15) care constă dintr-o extindere a sa având dimensiuni transversale fixe și o dimensiune pe verticală foarte variată, cum ar fi un furtun flexibil și impermeabil, fixat rigid cu inele transversale între ele și terminat la vârful său cu o secțiune (15a) fixată în așa fel, încât să rămână, în general, orizontală și submersată cu o cantitate mică și modificabilă (£3 - £4) fața de suprafața liberă a bazinului din acea cameră (7d), cu ajutorul unui corp plutitor (16).
22. 22. Aparat, conform revendicărilor 7 și 21, caracterizat prin aceea că nivelul de lichid în colectorul (I) se menține la o înălțime care variază între un nivel minim (Le) și un nivel maxim (£5), datorita lichidului evacuat prin gura (H) și adâncimii de imersie (£4) a muchiei de sus (15a) care se modifică în funcție de mișcarea valului, formând o diferență de nivel minimă cu nivelul (£3), dar suficientă pentru împiedicarea curgerii înapoi a lichidului din colector în bazin, fiind de asemenea, posibil să se prevadă comenzi automate pentru a urmări continuu și imediat nivelul instantaneu în camera (7d).
23. 23. Aparat, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că pentru decantarea și concentrarea ulterioară, precum și pentru separarea finală, aparatul cuprinde cel puțin un șir de rezervoare așezate în serie (U) care comunică unul cu altul pe la partea inferioară prin gurile (S), primul rezervor din fiecare șir comunicând printr-o trecere (X) din cea mai de jos parte a sa cu colectorul (I), iar ultimul rezervor din șir comunică pe la partea inferioară a sa cu aspirația (Y) a apei evacuate prin pompare, mijloace adecvate pentru scoaterea uleiului care se colectează la partea superioară a rezervoarelor, deasupra cursului apei.
24. 24. Aparat, conform revendicărilor 7 și 23, caracterizat prin aceea că rezervoarele (U) ale fiecărui șir comunică unul cu altul și la vârful lor, astfel că suprafața de separare între apă și ulei ajunge la același nivel în toate rezervoarele, de aceea fiind suficient un singur punct de evacuare pentru realizarea aspirării uleiului care se colectează la partea de sus a rezervoarelor.
25. 25. Aparat, conform revendicărilor 7 și 23, caracterizat prin aceea că fiecare rezervor (U) din șiruri este închis sus, cu orifidi de evacuare a aerului, prevăzute cu robinete de control și este ținut complet plin cu lichide, având mijloace de aspirație a aerului la ultimul rezervor din fiecare șir.
26. 26. Aparat, conform revendicărilor 7 și 23, caracterizat prin aceea că mijlocul de evacuare a uleiului este o pompă ce îl trimite la un bazin de decantare în care uleiul vine din partea de sus a rezervoarelor (U) și se colectează, pompa fiind comandată automat de doi senzori de nivel, unul ce acționează trecerea uleiului când cantitatea de ulei conținută în rezervoare depășește o anumită valoare, iar cel de-al doilea senzor oprind transferul de ulei când acea cantitate a scăzut sub o alta valoare predeterminată.
27. 27. Aparat, conform revendicărilor 7,23 la 26, caracterizat prin aceea că un rezervor din fiecare șir este prevăzut cu un dom ridicat (Z) în care se află, atât gura de aspirație a aerului pentru a genera vidul în sistem, cât și, sub aceasta, conducta de evacuare a uleiului colectat precum și țevi pentru indicatoarele de nivel și comenzi, domul (Z) având și 5 un volum umplut cu lichid și adaptat pentru a compensa, ca și când ar fi un rezervor, variațiile de nivel.
28. 28. Aparat, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că elementul de 10 aspirație cu un debit mare (G) constă din aceleași elice (D) care propulsează structura și din faptul ca la gurile (13) de ejecție a apei scoase, se pot prevedea piese amovibile pentru a devia jetul sau 15 jeturile, deci pentru a aduce forța de propulsie corespunzătoare până la zero.