MD595Z - Metodă de instalare timpurie a implantelor dentare într-un timp chirurgical - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la stomatologie, în special la implantologia dentară şi poate fi utilizată pentru instalarea timpurie a implantelor dentare într-un timp chirurgical.Conform invenţiei revendicate, metoda se efectuează într-un timp chirurgical, care constă în aceea că se extrag dinţii afectaţi, peste 4…8 săptămâni după vindecarea completă a gingiei se efectuează ortopantograma, apoi cu freza dentară gradată se penetrează fără turaţii gingia şi conţinutul alveolei, cu freze dentare de diferite dimensiuni se prepară locaşul implantului în aşa fel ca diametrul ultimei freze să fie cu 1,0…1,5 mm mai mic decât diametrul implantului, se determină adâncimea locaşului, mărimea determinată se compară cu datele de pe ortopantogramă, în baza datelor obţinute se selectează un implant de tip şurub, implantul, în cazul absenţei dinţilor monoradiculari, se inserează în centrul alveolei, în absenţa dinţilor molari inferiori se inserează în alveola posterioară a mandibulei şi în absenţa dinţilor molari superiori - în alveola palatină, implantul se instalează cu ajutorul unei chei dinamometrice cu o forţă de 45…55 N/cm în aşa fel ca el să depăşească nivelul gingiei cu 2…3 mm, după care în cavitatea implantului cu o seringă se introduc 0,1…0,3 ml unguent Levomicol şi se înşurubează un conformator de gingie, apoi timp de 5…7 zile în scop profilactic se administrează o terapie antiinflamatoare şi se respectă regimul antiseptic al cavităţii bucale.

Description

Invenţia se referă la stomatologie, în special la implantologia dentară şi poate fi utilizată pentru instalarea timpurie a implantelor dentare într-un timp chirurgical.

Este cunoscută instalarea implantelor dentare endoosoase într-un timp chirurgical, care prevede extragerea dinţilor afectaţi, peste 6…12 luni după extracţia dentară, după vindecarea definitivă a gingiei supraalveolare, se efectuează decolarea lambourilor mucoperiostale şi înlăturarea din alveolă a ţesutului de granulaţie, apoi se instalează implantul, iar în spaţiul dintre peretele alveolei şi implant se introduc grefe pentru fixarea implantului. Apoi lambourile mucoperiostale se suturează. După care timp de 5…7 zile se administrează profilactic o terapie antiinflamatorie şi se respectă un regim antiseptic al cavităţii bucale [1].

Dezavantajele metodei menţionate constau în aceea că tratamentul protetic poate fi iniţiat nu mai devreme de 6…12 luni după extracţia dinţilor. În această perioadă de timp pacienţii au un disconfort funcţional şi estetic, fapt ce a impus efectuarea cercetărilor pentru a scurta acest termen, cu obţinerea unei rate înalte de succes. Totodată este traumatică (decolarea lambourilor mucoperiostale), deoarece se efectuează înlăturarea prin chiuretare a conţinutului alveolei aflate în fază de vindecare, ceea ce duce la o reabilitare mai târzie a pacienţilor.

Problema pe care o rezolvă invenţia propusă constă în optimizarea reabilitării protetice a edentaţiilor prin elaborarea unei metode miniinvazive de instalare timpurie a implantelor dentare endoosoase pentru înlăturarea dezavantajelor menţionate, minimalizarea traumatizării pacientului şi evitarea complicaţiilor postoperatorii caracteristice metodelor cu prepararea lambourilor mucoperiostale şi totodată micşorarea timpului de reabilitare.

Conform invenţiei revendicate, metoda se efectuează într-un timp chirurgical, care constă în aceea că se extrag dinţii afectaţi, peste 4…8 săptămâni după vindecarea completă a gingiei se efectuează ortopantograma, apoi cu freza dentară gradată se penetrează fără turaţii gingia şi conţinutul alveolei. Cu freze dentare de diferite dimensiuni se prepară locaşul implantului în aşa fel ca diametrul ultimei freze să fie cu 1,0…1,5 mm mai mic decât diametrul implantului. Se determină adâncimea locaşului, mărimea determinată se compară cu datele de pe ortopantogramă, în baza datelor obţinute se selectează un implant de tip şurub. Implantul, în cazul absenţei dinţilor monoradiculari, se inserează în centrul alveolei, în absenţa dinţilor molari inferiori se inserează în alveola posterioară a mandibulei şi în absenţa dinţilor molari superiori - în alveola palatină. Implantul se instalează cu ajutorul unei chei dinamometrice cu o forţă de 45…55 N/cm în aşa fel ca el să depăşească nivelul gingiei cu 2…3 mm, după care în cavitatea implantului cu o seringă se introduc 0,1…0,3 ml unguent Levomicol şi se înşurubează un conformator de gingie. Apoi timp de 5…7 zile în scop profilactic se administrează o terapie antiinflamatoare şi se respectă regimul antiseptic al cavităţii bucale.

Rezultatul invenţiei constă în optimizarea reabilitării protetice a edentaţiilor prin elaborarea unei metode miniinvazive de instalare timpurie a implantelor dentare endoosoase, minimalizarea traumatizării pacientului şi evitarea complicaţiilor postoperatorii, micşorarea timpului de reabilitare şi reducerea disconfortului funcţional şi estetic al pacientului.

Avantajele metodei propuse constau în aceea că gingia deasupra alveolei este vindecată, este redus riscul de infectare, este redusă perioada tratamentului, ceea ce reduce disconfortul funcţional şi estetic al pacientului. Prin instalarea timpurie a implantelor este posibilă o reabilitare implanto-protetică a pacienţilor mai devreme cu 4…8 luni. În dependenţă de timpul după extracţia dentară au fost propuse unele clasificări ale instalării implantelor. Wilson T. şi Weber H. Calssification of and therapy for areas of deficient bony housing prior to dental implant placement. Int. J. Periodontics Restorative Dent. 1993, vol. 13, p. 451-459 au utilizat termenii imediat, recent, amânat şi matur pentru a menţiona timpul plasării implantelor în relaţie cu vindecarea ţesuturilor moi, factor important în procedeele de ghidare a regenerării osului. Mayfield L. Immediate. Delayed and late submerged and transmucosal implants. In. Lindhe J. Proceedings of the 3rd European Workshop on Periodontology: Implant Dentistry.Berlin:Quintessenz, 1999, p. 520-534 a folosit termenii imediat, amânat şi târziu pentru a menţiona intervalul de timp de 0 săptămâni, 6..10 săptămâni şi ≥ 6 luni respectiv după extracţia dentară. Intervalul dintre 10 săptămâni şi 6 luni de către autor a fost omis.

În majoritatea studiilor prin expresia „instalare imediată” se subînţelege că instalarea implantului are loc în acelaşi timp cu extracţia dentară. Schropp L., Kostopoulos L., Wenzel A. Bone healing folowing immediate versus delayed placement of titanium implants into extraction sockets: A prospective clinical study. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 2003, vol. 182, p. 189-199, sub acest termen au în vedere instalarea implantelor în intervalul dintre 3 şi 15 zile după extracţia dintelui, iar Gomez-Roman G., Schulte W., d′Hoedt B. et al. The Frialit-2 implant system: Five-year clinical experience in single-tooth and immediately postextraction applications. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 1997, vol. 12, p. 299-309 - între 0 şi 7 zile. Prin expresia „instalare amânată” (delayed placement) în multe studii implantele au fost instalate în perioada între 4 şi 8 săptămâni după extracţia dentară. În alte publicaţii acest termen este egal cu 8…14 săptămâni (Hammerle C., Lang N. Single-stage surgery combining transmucosal implant placement with guided bone regenartion and bioresorbable materials. Clin Oral Implants res. 2001, vol. 12, p. 9-18), 6 săptămâni - 6 luni (Zitzmann N., Naef R., Scharer P. Resorbable versus nonresorbable membranes in combination with Bio-Oss for guided bone regeneration. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 1997, vol. 12, p. 844-852), 1 săptămână - 9 luni (Gomez-Roman G., Schulte W., d′Hoedt B. et al. The Frialit-2 implant system: Five-year clinical experience in single-tooth and immediately postextraction applications. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 1997, vol. 12, p. 299-309) după extracţie.

Pentru unificarea acestor termeni grupul de cercetători ştiinţifici „ITI” la a treia Conferinţă de Consensus în august 2003 (Gstaad, Elveţia) a definit termenii de instalare a implantelor după extracţia dentară. În baza acestor definiţii a fost evaluată vindecarea plăgii postextracţionale, specificată în următoarea lucrare: Hammerle C., Chen S., Wilson T. Consensus statements and recommended clinical procedures regarding the placement of implants in extraction sockets. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 2004; 19(suppl): 26-28. Viabilitatea şi valoarea practică ale acestei definiţii au fost confirmate peste 4 ani, la a IV-a Conferinţă de Consensus, care a avut loc în 2007 (Ştudgard, Germania), Chen S., Beagle J., Jensen S. et al. Consensus Statements and Recommended Clinical Procedures Regarding Surgical Techniques. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 2008; 24(suppl): 272-278. Conform acestei definiţii de clasificare, implantaţia după extracţia dentară poate fi de 4 tipuri: tipul 1 este considerată implantaţia efectuată imediat, la finele extracţiei dentare; tipul 2 - implantaţia timpurie efectuată după vindecarea definitivă a ţesuturilor moi cu „sigilarea biologică” a alveolei; tipul 3 - implantaţia timpurie după o substanţială vindecare osoasă a alveolei confirmată clinic şi radiografic şi tipul 4 este considerată implantaţia după vindecarea definitivă a alveolei cu modificările respective în sectorul edentat. De menţionat faptul că pentru toate variantele de instalare a implantelor este recomandată metoda în doi timpi chirurgicali cu decolarea lambourilor mucoperiostale.

În studiu au fost incluşi 9 pacienţi (3 femei şi 6 bărbaţi, vârsta cuprinsă între 27 şi 49 ani) cu diverse forme de edentaţii parţiale, care s-au adresat pentru o reabilitare implanto-protetică. Pacienţii au fost examinaţi clinico-instrumental şi radiografic (ortopantomografia - OPG, radiografia retroalveolară). Criteriile de includere în studiu au fost: timpul parcurs după extracţia dentară - egal cu 4…8 săptămâni, alveola postextracţională în fază de vindecare - fără semne de inflamaţie. Criteriile de excludere: contraindicaţiile (generale şi locale) către inserarea implantelor. Pacienţii au fost informaţi despre caracterul studiului. Luând în consideraţie parametrii osului disponibil sunt selectate implantele după lungimea şi diametrul alveolei, cu condiţia că ele vor depăşi dimensiunile alveolei şi vor fi situate parţial în osul nativ perialveolar. Apoi cu freze dentare de diferite dimensiuni se prepară locaşul implantului în aşa fel ca diametrul ultimei freze să fie cu 1,0…1,5 mm mai mic decât diametrul implantului. Implantul, în cazul absenţei dinţilor monoradiculari, se inserează în centrul alveolei, în absenţa dinţilor molari inferiori se inserează în alveola posterioară a mandibulei şi în absenţa dinţilor molari superiori - în alveola palatină. Implantul se instalează cu ajutorul unei chei dinamometrice cu o forţă de 45…55 N/cm în aşa fel ca el să depăşească nivelul gingiei cu 2…3 mm. Acest procedeu fiind controlat „ad ocilus” prin miniplaga gingivală. În cavitatea implantului se introduc cu o seringă 0,1…0,3 ml de unguent Levomicol şi se înşurubează un conformator de gingie. Ulterior timp de 5…7 zile în scop profilactic se administrează o terapie antiinflamatoare şi se respectă regimul antiseptic al cavităţii bucale.

La pacienţii incluşi în studiu pe parcursul fazei de vindecare semne de inflamaţie ale ţesuturilor periimplantare nu au fost atestate. La examinare în termenii de osteointegrare manşeta periimplantară a fost reprezentată de gingia fixă cheratinizată. Analiza comparativă a radiogramelor a demonstrat că spaţiile periimplantare au devenit opace şi s-au contopit cu osul adiacent, ceea ce mărturiseşte faptul transformării matricei primare în os matur.

Monitorizarea stabilităţii implantelor a demonstrat că în toate cazurile ele sunt stabile, având valori ale periotestului între 4 şi 7 ce au permis iniţierea tratamentului protetic. Aşadar, instalarea timpurie a implantelor conform metodei elaborate asigură osteointegrarea lor fără augmentare de materiale osteoplaste evitând a doua etapă chirurgicală, micşorând costul tratamentului şi timpul reabilitării pacienţilor cu 4…6 luni.

1. Sanz Ig., Garcea-Cargallo M., Hererra D. et al. Surgical protocols foe earlyimplant placement in post-extraction sockets a systemic review. Clin Oral Implants Res. 2012, vol. 23, nr. 5, p. 67-79

Claims (1)

1. Metodă de instalare timpurie a implantelor dentare într-un timp chirurgical, care constă în aceea că se extrag dinţii afectaţi, peste 4…8 săptămâni după vindecarea completă a gingiei se efectuează ortopantograma, apoi cu freza dentară gradată se penetrează fără turaţii gingia şi conţinutul alveolei, cu freze dentare de diferite dimensiuni se prepară locaşul implantului în aşa fel ca diametrul ultimei freze să fie cu 1,0…1,5 mm mai mic decât diametrul implantului, se determină adâncimea locaşului, mărimea determinată se compară cu datele de pe ortopantogramă, în baza datelor obţinute se selectează un implant de tip şurub, implantul, în cazul absenţei dinţilor monoradiculari, se inserează în centrul alveolei, în absenţa dinţilor molari inferiori se inserează în alveola posterioară a mandibulei şi în absenţa dinţilor molari superiori - în alveola palatină, implantul se instalează cu ajutorul unei chei dinamometrice cu o forţă de 45…55 N/cm în aşa fel ca el să depăşească nivelul gingiei cu 2…3 mm, după care în cavitatea implantului cu o seringă se introduc 0,1…0,3 ml unguent Levomicol şi se înşurubează un conformator de gingie, apoi timp de 5…7 zile în scop profilactic se administrează o terapie antiinflamatoare şi se respectă regimul antiseptic al cavităţii bucale.