MD580Z - Metodă miniinvazivă de instalare timpurie a implantelor dentare endoosoase în doi timpi - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la stomatologie, în special la implantologia dentară şi poate fi utilizată pentru instalarea miniinvazivă, timpurie a implantelor dentare endoosoase.Conform invenţiei revendicate, metoda se efectuează în doi timpi, unde în primul timp se extrag dinţii afectaţi, peste 4…8 săptămâni după vindecarea completă a gingiei se efectuează ortopantograma, apoi cu freza dentară gradată se penetrează fără turaţii gingia şi conţinutul alveolei, cu frezele dentare de diferite dimensiuni se prepară locaşul implantului în aşa fel ca diametrul ultimei freze să fie cu 1,0…1,5 mm mai mic decât diametrul implantului, se determină adâncimea locaşului, mărimea determinată se compară cu datele de pe ortopantogramă, în baza datelor obţinute se selectează un implant de tip şurub, implantul, în cazul absenţei dinţilor monoradiculari, se inserează în centrul alveolei, în absenţa dinţilor molari inferiori se inserează în alveola posterioară a mandibulei şi în absenţa dinţilor molari superiori - în alveola palatină, implantul se instalează cu ajutorul cheii dinamometrice cu o forţă de 35…50 N/cm, în aşa fel ca el să depăşească nivelul gingiei cu 1,0 mm, apoi se înşurubează şurubul de acoperire, după care în scop profilactic, timp de 5…7 zile se administrează o terapie antiinflamatoare şi se respectă regimul antiseptic al cavităţii bucale, iar peste 3…4 luni de la instalarea implantului pentru mandibulă şi peste 4…6 luni pentru maxilă se iniţiază al doilea timp, care constă în aceea că se decolează gingia deasupra şurubului de acoperire printr-o miniincizie, apoi şurubul se înlătură, cu o forţă de 10…15 N/cm se înşurubează un conformator de gingie, care peste 2…3 min se înlătură, se determină corectitudinea instalării lui, după care în cavitatea implantului cu seringa se introduc 0,1…0,3 ml de unguent Levomicol şi repetat se instalează conformatorul de gingie.

Description

Invenţia se referă la stomatologie, în special la implantologia dentară şi poate fi utilizată pentru instalarea miniinvazivă, timpurie a implantelor dentare endoosoase.

Este cunoscută instalarea implantelor dentare endoosoase în doi timpi chirurgicali, propusă de către P. Branemark, care a devenit clasică în implantologia orală. Ea prevede extragerea dinţilor afectaţi, inserarea implantelor peste 6...12 luni după extracţia dentară şi instalarea implantelor pe o perioadă de aşteptare a integrării implantelor, la mandibulă 3...4 luni, la maxilă 4...6 luni [1].

Este cunoscută instalarea implantelor dentare endoosoase în doi timpi chirurgicali, care prevede extragerea dinţilor afectaţi, peste 6...12 luni după extracţia dentară se efectuează decolarea lambourilor mucoperiostale şi înlăturarea din alveolă a ţesutului de granulaţie, apoi se instalează implantul, iar în spaţiul dintre peretele alveolei şi implant se introduc grefe pentru fixarea implantului. După perioada de aşteptare a integrării implantelor, la mandibulă 3...4 luni, la maxilă 4...6 luni, se efectuează a doua etapă [2].

Astfel, dezavantajul acestor metode este că tratamentul protetic poate fi iniţiat nu mai devreme de 10...16 luni după pierderea dinţilor. În această perioadă de timp pacienţii au un disconfort funcţional şi estetic, fapt ce a impus efectuarea cercetărilor pentru a scurta acest termen, cu obţinerea ratei înalte de succes. Totodată este traumatică decolarea lambourilor mucoperiostale şi are loc înlăturarea prin chiuretare a conţinutului alveolei aflate în faza de vindecare, ceea ce duce la o reabilitare mai târzie a pacienţilor. În această perioadă de timp apofiza alveolară suferă o resorbţie considerabilă şi condiţiile de instalare a implantelor devin dificile.

Problema pe care o rezolvă invenţia constă în optimizarea reabilitării protetice a edentaţiilor prin elaborarea unei metode miniinvazive de instalare timpurie a implantelor dentare endoosoase pentru înlăturarea dezavantajelor menţionate, minimalizarea traumatizării pacientului, evitarea complicaţiilor postoperatorii caracteristice metodelor cu prepararea lambourilor mucoperiostale şi totodată micşorarea timpului de reabilitare.

Conform invenţiei revendicate, metoda se efectuează în doi timpi, unde în primul timp se extrag dinţii afectaţi, peste 4…8 săptămâni după vindecarea completă a gingiei se efectuează ortopantograma, apoi cu freza dentară gradată se penetrează fără turaţii gingia şi conţinutul alveolei, cu frezele dentare de diferite dimensiuni se prepară locaşul implantului în aşa fel ca diametrul ultimei freze să fie cu 1,0…1,5 mm mai mic decât diametrul implantului, se determină adâncimea locaşului, mărimea determinată se compară cu datele de pe ortopantogramă, în baza datelor obţinute se selectează un implant de tip şurub, implantul, în cazul absenţei dinţilor monoradiculari, se inserează în centrul alveolei, în absenţa dinţilor molari inferiori se inserează în alveola posterioară a mandibulei şi în absenţa dinţilor molari superiori - în alveola palatină, implantul se instalează cu ajutorul cheii dinamometrice cu o forţă de 35…50 N/cm, în aşa fel ca el să depăşească nivelul gingiei cu 1,0 mm, apoi se înşurubează şurubul de acoperire, după care în scop profilactic, timp de 5…7 zile, se administrează o terapie antiinflamatoare şi se respectă regimul antiseptic al cavităţii bucale, iar peste 3…4 luni de la instalarea implantului pentru mandibulă şi peste 4…6 luni pentru maxilă se iniţiază al doilea timp care constă în aceea că se decolează gingia deasupra şurubului de acoperire printr-o miniincizie, apoi şurubul se înlătură, cu o forţă de 10…15 N/cm se înşurubează un conformator de gingie, care peste 2…3 min se înlătură, se determină corectitudinea instalării lui, după care în cavitatea implantului cu seringa se introduc 0,1…0,3 ml de unguent Levomicol şi repetat se instalează conformatorul de gingie.

Rezultatul invenţiei constă în optimizarea reabilitării protetice a edentaţiilor prin elaborarea unei metode miniinvazive de instalare timpurie a implantelor dentare endoosoase, minimalizarea traumatizării pacientului şi evitarea complicaţiilor postoperatorii, micşorarea timpului de reabilitare şi reducerea disconfortului funcţional şi estetic al pacientului.

Avantajele metodei propuse constau în: gingia deasupra alveolei este vindecată, este redus riscul de infectare şi perioada tratamentului, ceea ce minimalizează disconfortul funcţional şi estetic al pacientului. Prin instalarea timpurie a implantelor este posibilă o reabilitare implanto-protetică a pacienţilor mai devreme cu 4...8 luni.

În dependenţă de timpul după extracţia dentară au fost propuse unele clasificări ale instalării implantelor. Wilson T. şi Weber H. (Wilson T., Weber H. Calssification of and therapy for areas of deficient bony housing prior to dental implant placement. Int. J. Periodontics Restorative Dent. 1993, 13, 451-459) au utilizat termenii imediat, recent, amânat şi matur pentru a menţiona timpul plasării implantelor în relaţie cu vindecarea ţesuturilor moi, factor important în procedeele de ghidare a regenerării osului. Mayfield L. (Mayfield LJA. Immediate. Delayed and late submerged and transmucosal implants. In. Lindhe J. Proceedings of the 3rd European Workshop on Periodontology: Implant Dentistry.BerlintQuintessenz, 1999, 520-534) a folosit termenii imediat, amânat şi târziu pentru a menţiona intervalul de timp 0 săptămâni, 6...10 săptămâni şi ≥6 luni respectiv după extracţia dentară. Intervalul dintre 10 săptămâni şi 6 luni de către autor a fost omis. În majoritatea studiilor prin expresia „instalare imediată” se subînţelege că instalarea implantului are loc în acelaşi timp cu extracţia dentară. Schropp şi colaboratorii (Schropp L., Kostopoulos L., Wenzel A. Bone healing folowing immediate versus delayed placement of titanium implants into extraction sockets: A prospective clinical study. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 2003,182, 189-199) sub acest termin au în vedere instalarea implantelor în intervalul dintre 3 şi 15 zile după extracţia dintelui, iar Gomez-Roman (Gomez-Roman G., Schulte W, d'Hoedt B. et al. The Frialit-2 implant system: Five-year clinical experience in single-tooth and immediately postextraction applications. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 1997, 12, 299-309) în intervalul cuprins între 0 şi 7 zile.

Prin expresia „instalare amânată” (delayed placement) în multe studii implantele au fost instalate în perioada între 4 şi 8 săptămâni după extracţia dentară. În alte publicaţii acest termin este egal cu 8...14 săptămâni (Hammerle C., Lang N.).

Single-stage surgery combining transmucosal implant placement with guided bone regeneration and bioresorbable materials. Clin Oral Implants Res. 2001; 12:9-18) implantul se instalează în intervalul cuprins de la 6 săptămâni până la 6 luni (Zitzmann N, Naef R., Scharer P. Resorbable versus nonresorbable membranes in combination with Bio-Oss for guided bone regeneration. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 1997, vol. 12, p. 844-852) implantul se instalează în intervalul cuprins de la 1 săptămână până la 9 luni (Gomez-Roman G., Schulte W., d'Hoedt B. et al. The Frialit-2 implant system: Five-year clinical experience in single-tooth and immediately postextraction applications. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 1997, vol. 12, p. 299-309) implantul se instalează îndată după extracţie.

Pentru unificarea acestor termeni Grupul de cercetări ştiinţifice „IU" la a treia sa Conferinţă de Consensus în august 2003 (Gstaad, Elveţia) a definit termenii de instalare a implantelor după extracţia dentară. La baza acestor definiţii a fost evoluţia vindecării plăgii postextracţionale (Hammerle C., Chen S., Wilson T. Consensus statements and recommended clinical procedures regarding the placement of implants in extraction sockets. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 2004, 19(suppl), 26-28). Viabilitatea şi valoarea practică a acestei definiţii au fost confirmate peste 4 ani, la a IV-a Conferinţă de Consensus, care a avut loc în 2007 (Ştudgard, Germania) (Chen S., Beagle J., Jensen S. et al. Consensus Statements and Recommended Clinical Procedures Regarding Surgical Techniques. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 2008; 24(suppl), 272-278). Conform acestei definiţii (clasificări) implantaţia după extracţia dentară poate fi de 4 tipuri: tipul 1 este considerată implantaţia efectuată imediat, la finele extracţiei dentare; tipul 2 - implantaţia timpurie efectuată după vindecarea definitivă a ţesuturilor moi cu „sigilarea biologică" a alveolei; tipul 3 - implantaţia timpurie după o substanţială vindecare osoasă a alveolei confirmată clinic şi radiografic şi tipul 4 este considerată implantaţia după vindecarea definitivă a alveolei cu modificările respective în sectorul edentat. De menţionat faptul că pentru toate variantele de instalare a implantelor este recomandată metoda în doi timpi chirurgicali cu decolarea lambourilor mucoperiostale.

În studiu au fost incluse 25 persoane (9 bărbaţi, 16 femei) cu vârsta cuprinsă între 32 şi 64 ani. De la pacienţi cu scopul sanaţiei cavităţii bucale cu 4...8 săptămâni în urmă au fost extraşi 29 dinţi (18 molari - 12 la mandibulă şi 6 la maxilă, 7 premolari - 5 la mandibulă şi 2 la maxilă şi 4 incisivi la maxilă - 2 centrali şi 2 laterali). Condiţiile obligatorii pentru includerea pacienţilor în studiu au fost prezenţa gingiei vindecate deasupra alveolei şi absenţa semnelor clinice de inflamaţie. După informaţia respectivă şi cu acordul pacienţilor în alveolele epitelizate prin chirurgia fără lambou au fost instalate implante tip şurub (sistemele Alpha Bio, Israel) cu diametrul maxim posibil ce permite lăţimea apofizei alveolare. Diametrul implantelor a variat între 3,75 şi 6,0 mm, iar lungimea - între 10 şi 16 mm. Cu freza dentară gradată s-a penetrat fără turaţii gingia şi conţinutul alveolei, cu frezele dentare de diferite dimensiuni s-a preparat locaşul implantului în aşa fel ca diametrul ultimei freze să fie cu 1,0…1,5 mm mai mic decât diametrul implantului, s-a determinat adâncimea locaşului, mărimea determinată comparându-se cu datele de pe ortopantogramă (OPG). În baza datelor obţinute s-a selectat un implant de tip şurub, implantul, în cazul absenţei dinţilor monoradiculari, a fost inserat în centrul alveolei, în absenţa dinţilor molari inferiori - în alveola posterioară a mandibulei şi în absenţa dinţilor molari superiori - în alveola palatină, implantul s-a instalat cu ajutorul cheii dinamometrice cu o forţă de 35…50 N/cm, în aşa fel ca el să depăşească nivelul gingiei cu 1,0 mm, apoi s-a înşurubat şurubul de acoperire, după care în scop profilactic, timp de 5…7 zile s-a administrat o terapie antiinflamatoare respectând totodată regimul antiseptic al cavităţii bucale. Peste 3…4 luni de la instalarea implantului pentru mandibulă şi peste 4…6 luni pentru maxilă s-a iniţiat al doilea timp, şi anume s-a decolat gingia deasupra şurubului de acoperire printr-o miniincizie, apoi şurubul a fost înlăturat, cu o forţă de 10…15 N/cm s-a înşurubat un conformator de gingie, care peste 2…3 min de asemenea a fost înlăturat, s-a determinat corectitudinea instalării lui, după care în cavitatea implantului cu seringa s-a introdus 0,1…0,3 ml de unguent Levomicol şi repetat s-a instalat conformatorul de gingie. Stabilitatea implantului a fost apreciată cu aparatul Periotest (Siemens Gulden-Medizintechnik, Bensheim, Germany).

Evoluţia osului şi a spaţiilor periimplantate au fost studiate radiografic. Pe OPG postoperator ca puncte de reper au fost luaţi umerii platformei implantelor. Osul nou format a fost determinat anterior şi posterior de implant prin măsurările efectuate pe OPG utilizând programul Adobe Photoshop CS3. Analiza statistică a inclus calcularea valorii medii, deviaţia şi eroarea standardă.

La instalarea timpurie (tip - 2) a 29 de implante, conform metodei elaborate, s-a constatat că gingia deasupra alveolei (respectiv şi a implantului) către a 8…10-a zi se vindecă per secundam, se maturizează în continuare şi la a 6…8-a săptămână aprofundarea gingivală, care se aprecia anteoperator deasupra alveolei, treptat dispare. Analiza ortopantogramelor a demonstrat că fisura între implant şi pereţii alveolei la 26 (89,66%) implante a dispărut, osul periimplantar devenind un tot unic, iar în 3 (10,34%) cazuri fisura evident s-a micşorat. Prin aceasta se poate afirma că implantul instalat fără lambou nu influenţează negativ procesul natural de vindecare a alveolei, substratul căruia este matricea provizorie.

Unul din parametrii osteointegrării implantelor dentare este stabilitatea lor. În studiul efectuat ea a fost apreciată cu aparatul Periotest (Siemens Gulden-Medizintechnik, Bensheim, Germany). La toate implantele valorile periotestului au fost negative, ceea ce a confirmat osteointegrarea lor.

La pacienţi incluşi în studiu s-a constatat că în toate cazurile vindecarea alveolei a decurs fară complicaţii. La momentul adresării plaga era epitealizată, fără semne de inflamaţie. Deasupra alveolei gingia era aprofundată. În patru cazuri din partea vestibulară a apofizei alveolare se aprecia o denivelare neînsemnată. Pe radiogramele retroalveolare şi OPG în proiecţia dinţilor absenţi s-a constatat o radiotransparenţă, pe fundalul căreia se apreciau pereţii alveolelor cu marginile lor la creasta alveolară „şterse”. La a 8…10-a zi după instalarea implantelor, conform metodei elaborate, miniplaga gingivală era cicatrizată. Procesele regenerative în mucoasă au continuat şi la a 4-a săptămână cicatricea era înlocuită cu un înveliş epitelial subţire şi prin el era vizibilă (transparentă) culoarea albăstruie a şurubului de acoperire. Peste 6...8 săptămâni gingia a devenit mai groasă (matură), culoarea albăstruie a şurubului de acoperire prin ea nu se mai aprecia, iar aprofundarea, care a fost atestată pe apofiza alveolară preoperator, a devenit mai slab pronunţată. La a doua etapă chirurgicală gingia deasupra implantului macroscopic nu se deosebea de cea adiacentă. Prin examenul radiografic, după prima etapă chirurgicală, a fost stabilit că în majoritatea cazurilor (89,7%) la apofiza alveolară între implant şi pereţii alveolei era prezentă o fisură radiotrasparentă de diverse dimensiuni. Mai mare ea era la dinţii multiradiculari. Conţinutul acestei fisuri, cu certitudine se poate afirma, este reprezentat de ţesutul alveolei aflate în curs de vindecare. La a doua etapă chirurgicală această fisură în jurul a 26 (89,66%) implante a dispărut şi osul periimplantar la creasta alveolară era corticalizat, 5 (17,24%) implante fiind acoperite parţial sau în totalitate de os. La 3 (10,34%) implante fisura evident s-a micşorat şi a rămas vizibilă numai la creasta alveolară. La aceste implante valorile periotestului, ca şi la toate celelalte, au fost negative şi ele au fost considerate ca osteointegrate. Stabilitatea preprotetică (valorile periotestului), apreciată după instalarea conformatorului gingival, la toate implantele a fost negativă şi a variat între -3 şi -7 (-5,81±0,22). Instalarea timpurie a implantelor conform metodei elaborate asigură osteointegrarea lor fară augmentare de materiale osteoplaste micşorând astfel timpul şi costul tratamentului.

1. Branemark P., Adell R., Breine U. et al. Intra-osseous anchorage of dental prostheses In: Scand. J. Plast. Reconstr. Surg. 1969, nr. 3, p. 81-100

2. Schrop L., Kostopoulos L., Wenzei A. Bone Healing Following Immediate Versus Delayed Placement of Titanium Implants intro Extraction Sockets: A Prospective Clinical Study. Int. J. Oral Maxillofac Implants. 2003, nr. 18, p. 189-199

Claims (1)

1. Metodă miniinvazivă de instalare timpurie a implantelor dentare endoosoase în doi timpi, unde în primul timp se extrag dinţii afectaţi, peste 4…8 săptămâni după vindecarea completă a gingiei se efectuează ortopantograma, apoi cu freza dentară gradată se penetrează fără turaţii gingia şi conţinutul alveolei, cu frezele dentare de diferite dimensiuni se prepară locaşul implantului în aşa fel ca diametrul ultimei freze să fie cu 1,0…1,5 mm mai mic decât diametrul implantului, se determină adâncimea locaşului, mărimea determinată se compară cu datele de pe ortopantogramă, în baza datelor obţinute se selectează un implant de tip şurub, implantul, în cazul absenţei dinţilor monoradiculari, se inserează în centrul alveolei, în absenţa dinţilor molari inferiori se inserează în alveola posterioară a mandibulei şi în absenţa dinţilor molari superiori - în alveola palatină, implantul se instalează cu ajutorul cheii dinamometrice cu o forţă de 35…50 N/cm, în aşa fel ca el să depăşească nivelul gingiei cu 1,0 mm, apoi se înşurubează şurubul de acoperire, după care în scop profilactic, timp de 5…7 zile se administrează o terapie antiinflamatoare şi se respectă regimul antiseptic al cavităţii bucale, iar peste 3…4 luni de la instalarea implantului pentru mandibulă şi peste 4…6 luni pentru maxilă se iniţiază al doilea timp care constă în aceea că se decolează gingia deasupra şurubului de acoperire printr-o miniincizie, apoi şurubul se înlătură, cu o forţă de 10…15 N/cm se înşurubează un conformator de gingie, care peste 2…3 min se înlătură, se determină corectitudinea instalării lui, după care în cavitatea implantului cu seringa se introduc 0,1…0,3 ml de unguent Levomicol şi repetat se instalează conformatorul de gingie.