MD698Z - Metodă combinată de fixare a punţilor dentare cu utilizarea suporturilor implantate - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la stomatologie, în special la implantologia dentară şi poate fi utilizată pentru fixarea punţilor dentare cu utilizarea suporturilor implantate.Conform invenţiei, metoda revendicată constă în aceea că se efectuează etapa chirurgicală cu anestezie locală şi inserarea a 4…10 implanturi, după o perioadă de osteointegrare pentru mandibulă de 3…4 luni, iar pentru maxilă de 6…8 luni, se instalează conformatorul de gingie pentru o săptămână, apoi se execută o amprentă din silicon, se toarnă un model din ghips, în model se introduc analogi ai implanturilor, în care se înşurubează tuburi din plastic, după care se secţionează tuburile plastice conform formei arcadei dentare şi înălţimii ocluziei dentare cu formarea unor canale tehnologice în modelul corespunzător implanturilor inserate. Se modelează o punte dentară din ceară, se separă în segmente corespunzătoare implanturile, apoi conform modelului din ceară se execută un analog din metal, se instalează segmentele punţii dentare pe implanturile corespunzătoare şi se unesc între ele cu ajutorul sudurii la rece. Proteza se acoperă cu ceramică sau material compozit, sau cu alt material decorativ, se fixează de implanturi prin intermediul canalelor tehnologice cu ajutorul unor şuruburi, iar canalele menţionate se umplu cu material pentru plombare. Totodată, după amplasarea tuburilor plastice, în regiunea dinţilor frontali se modelează abutmenţi individuali din masă plastică cu bază metalică, care preventiv se modelează din ceară, apoi abutmenţii se ajustează la modelul din ghips. După obţinerea şi fixarea segmentelor metalice prin sudură la rece, suplimentar dinţii grupei frontale se fixează prin cimentare.

Description

Invenţia se referă la stomatologie, în special la implantologia dentară şi poate fi utilizată pentru fixarea punţilor dentare cu utilizarea suporturilor implantate.

Complicaţiile edentaţiei parţiale şi totale a cavităţii bucale şi procedeele de tratament estetico-funcţionale rămân o problemă actuală cu multe aspecte nerezolvate. După datele OMS, această patologie afectează 65% din populaţie, deci zilnic la fiecare medic stomatolog se adresează pacienţi cu astfel de probleme. Astăzi implanturile dentare au devenit o parte componentă a stomatologiei, astfel lărgind spectrul de protezare dentară. În foarte multe cazuri clinice, protezele mobilizabile pot fi înlocuite cu proteze fixe, ca punct de sprijin folosindu-se implanturile dentare. Aceste noi metode de implantare şi protezare estetică aduc pacientului eficacitate masticatorie, estetică şi confortul dorit. Pe lângă aceste succese, rămân insuficient studiate mai multe aspecte ale problemei date. Unul dintre ele fiind tensiunea internă a punţii protetice pe implanturi.

Este cunoscut un procedeu de confecţionare şi fixare a punţilor dentare cu utilizarea suporturilor implantate, care constă în aceea că pe implanturile proeminente se îmbracă pesare amprentare şi se fixează cu un şurub. Se execută amprenta, apoi în ea se introduc analogi ai implanturilor. Pesarele amprentare se înlocuiesc cu pesare metalice de sprijin. Se modelează o punte dentară din ceară. Ceara se înlocuieşte cu material Dental D. Proteza confecţionată se fixează de maxilare, pesarele de sprijin se înşurubează în implanturile corespunzătoare. Capul şurubului se acoperă cu o garnitură izolantă. Orificiile tehnologice din materialul protezei, din partea suprafeţei masticatoare, se astupă cu material pentru plombare [1].

Dezavantajul procedeului cunoscut constă în utilizarea limitată a acestuia. Procedeul dat poate fi utilizat numai pentru tratarea bolnavilor cu edentaţie parţială, nu mai mult de 2 dinţi la rând. La utilizarea procedeului indicat pentru crearea punţii dentare, instalate pe 3 şi mai multe implanturi, se măreşte probabilitatea apariţiei erorii în construcţia ei din cauza tasării metalului după turnare la înlocuirea modelului din ceară cu cel metalic.

Este cunoscut, de asemenea, procedeul de confecţionare a punţilor dentare cu utilizarea suporturilor implantate, care constă în aceea că se execută o amprentă, în care se introduc analogurile implanturilor, se toarnă un model, se înşurubează tuburi plastice în analogurile implanturilor pe model, se secţionează tuburile conform formei arcadei dentare formate şi înălţimii ocluziei dentare, se modelează o proteză din ceară, se separă modelul din ceară în segmente corespunzătoare implanturilor, se înlocuieşte ceara cu metal, apoi segmentele punţii dentare, după instalarea lor pe implanturile modelului, se unesc între ele cu ajutorul sudurii la rece, se acoperă proteza cu material decorativ, după care proteza confecţionată se fixează de maxilar, iar orificiile tehnologice din materialul protezei se astupă cu material pentru plombare [2].

Dezavantajul metodei cunoscute constă în aceea că aplicarea punţii dentare cu fixarea ei de implanturile inserate duce la dereglări estetice ale dinţilor din grupa frontală.

Problema pe care o soluţionează invenţia constă în elaborarea unei metode de fixare a punţilor dentare cu înlăturarea maxim posibilă a tensiunii interne a punţii protetice pe implanturi şi optimizarea esteticii dentare cu accent îndeosebi la grupa frontală.

Conform invenţiei, metoda revendicată constă în aceea că se efectuează etapa chirurgicală cu anestezie locală şi inserarea a 4…10 implanturi, după o perioadă de osteointegrare pentru mandibulă de 3…4 luni, iar pentru maxilă de 6…8 luni, se instalează conformatorul de gingie pentru o săptămână, apoi se execută o amprentă din silicon, se toarnă un model din ghips, în model se introduc analogi ai implanturilor, în care se înşurubează tuburi din plastic, după care se secţionează tuburile plastice conform formei arcadei dentare şi înălţimii ocluziei dentare cu formarea unor canale tehnologice în modelul corespunzător implanturilor inserate. Se modelează o punte dentară din ceară, se separă în segmente corespunzătoare implanturile, apoi conform modelului din ceară se execută un analog din metal, se instalează segmentele punţii dentare pe implanturile corespunzătoare şi se unesc între ele cu ajutorul sudurii la rece. Proteza se acoperă cu ceramică sau material compozit, sau cu alt material decorativ, se fixează de implanturi prin intermediul canalelor tehnologice cu ajutorul unor şuruburi, iar canalele menţionate se umplu cu material pentru plombare. Totodată, după amplasarea tuburilor plastice, în regiunea dinţilor frontali se modelează abutmenţi individuali din masă plastică cu bază metalică, care preventiv se modelează din ceară, apoi abutmenţii se ajustează la modelul din ghips. După obţinerea şi fixarea segmentelor metalice prin sudură la rece, suplimentar dinţii grupei frontale se fixează prin cimentare.

Rezultatul invenţiei constă în fixarea punţilor dentare cu înlăturarea maximală a tensiunii interne a punţii protetice pe implanturi şi optimizarea esteticii dentare cu accent îndeosebi la grupa frontală.

Metoda se realizează în modul următor: se efectuează etapa chirurgicală cu anestezie locală cu inserarea a 4…10 implanturi, după o perioadă de osteointegrare pentru mandibulă de 3…4 luni, iar pentru maxilă de 6…8 luni, se instalează conformatorul de gingie pentru o săptămână, după care se execută o amprentă din silicon, apoi se toarnă un model din ghips în care se introduc analogi ai implanturilor, în care se înşurubează tuburi plastice. În regiunea dinţilor frontali se modelează abutmenţi individuali din masă plastică cu baza metalică cu ajutorul frezorului paralelometru, după care se secţionează tuburile plastice conform formei arcadei dentare şi înălţimii ocluziei dentare cu formarea unor canale tehnologice în modelul corespunzător implanturilor inserate. Se modelează o punte dentară din ceară, se separă modelul din ceară al punţii dentare în segmente corespunzătoare implanturilor, apoi conform modelului din ceară se execută un analog din metal, se instalează segmentele punţii dentare pe implanturile corespunzătoare şi se unesc între ele cu ajutorul sudurii la rece. Proteza se acoperă cu ceramică sau material compoziţional, sau alt material decorativ, se fixează de implanturi prin intermediul canalelor tehnologice cu ajutorul unor şuruburi, iar dinţii grupei frontale se fixează prin cimentare, canalele menţionate se umplu cu material pentru plombare.

Secţionarea tuburilor plastice conform formei arcadei dentare şi înălţimii ocluziei dentare permite ulterior de a evita o astfel de operaţie a procedeului ca încovoierea tuburilor, ceea ce asigură accesul optimal al cheii la orificiul intern al implantului, prin aceasta majorându-se siguranţa fixării punţii dentare.

Datorită faptului că segmentele punţii dentare, corespunzătoare implanturilor, se toarnă separat, iar proteza se asamblează pe modele, se reuşeşte de a evita erorile ce pot apărea la tasarea metalului, asigurându-se o precizie a îmbinării pedunculilor punţii dentare cu implanturile. Segmentele punţii dentare uşor se unesc între ele cu ajutorul sudurii la rece pe model. În caz de necesitate, când distanţa dintre segmente odată cu tasarea metalului se va mări, la sudură se va adăuga aliaj de lipit. Proteza acoperită cu material decorativ, după instalarea ei pe maxilar şi astuparea orificiilor tehnologice cu material pentru plombare, prezintă o proteză corespunzătoare cerinţelor estetice şi de rezistenţă în stomatologia modernă.

Avantajele procedeului propus sunt excluderea necesităţii de a folosi utilaj tehnologic modern, ceea ce permite de a reduce preţul de cost, precum şi simplificarea şi îmbunătăţirea fixării punţii dentare.

Metoda permite evitarea erorilor ce pot apărea la tasarea metalului şi înlăturarea maxim posibilă a tensiunii interne a punţii protetice cu utilizarea suporturilor implantate cu cheltuieli materiale esenţial reduse. Combinarea metodelor de fixare (prin cimentare şi prin înşurubare) a punţilor protetice cu utilizarea suporturilor implantate permite optimizarea esteticii dentare fără deteriorarea sau deformarea punţii protetice.

Prin metoda combinată de fixare, şi anume pe regiunea frontală prin metoda de cimentare, iar pe regiunile laterale prin fixarea cu ajutorul şuruburilor de implanturi are loc optimizarea esteticii pe partea frontală, totodată se înlătură maximal tensiunea internă a punţii protetice.

După procedeul propus au fost instalate 311 punţi dentare. Observaţii din partea pacienţilor cu privire la calitatea punţilor dentare nu au fost.

1. RU 2159093 C1 2000.11.20

2. MD 2603 G2 2004.11.30

Claims (1)

1. Metodă combinată de fixare a punţilor dentare cu utilizarea suporturilor implantate, care constă în aceea că se efectuează etapa chirurgicală cu anestezie locală şi inserarea a 4…10 implanturi, după o perioadă de osteointegrare pentru mandibulă de 3…4 luni, iar pentru maxilă de 6…8 luni, se instalează un conformator de gingie pentru o săptămână, apoi se execută o amprentă din silicon, se toarnă un model din ghips, în model se introduc analogi ai implanturilor, în care se înşurubează tuburi din plastic, după care se secţionează tuburile plastice conform formei arcadei dentare şi înălţimii ocluziei dentare cu formarea unor canale tehnologice în modelul corespunzător implanturilor inserate; se modelează o punte dentară din ceară, se separă în segmente corespunzătoare implanturile, apoi conform modelului din ceară se execută un analog din metal, se instalează segmentele punţii dentare pe implanturile corespunzătoare şi se unesc între ele cu ajutorul sudurii la rece; proteza se acoperă cu ceramică sau material compozit, sau cu alt material decorativ, se fixează de implanturi prin intermediul canalelor tehnologice cu ajutorul unor şuruburi, iar canalele menţionate se umplu cu material pentru plombare, caracterizată prin accea că după amplasarea tuburilor plastice, în regiunea dinţilor frontali se modelează abutmenţi individuali din masă plastică cu bază metalică, care preventiv se modelează din ceară, apoi abutmenţii se ajustează la modelul din ghips, după obţinerea şi fixarea segmentelor metalice prin sudură la rece, suplimentar dinţii grupei frontale se fixează prin cimentare.