MD55Y

MD55Y - Metoda de selectare a genotipurilor de tomate rezistente la seceta

Info

Publication number: MD55Y
Application number: MDS20090040A
Authority: MD
Inventors: Tatiana Saltanovici; Anatol Cravcenco; Anatol Jacota; Liudmila Antoci
Original assignee: Institutul De Genetica Si Fiziologie A Plantelor Al Academiei De Stiinte A Moldovei
Priority date: 2009-03-13
Filing date: 2009-03-13
Publication date: 2009-08-31
Also published as: MD55Z

Abstract

Inventia se refera la agricultura, in particular la metode de selectare a genotipurilor de tomate rezistente la seceta. Metoda, conform inventiei, include colectarea florilor complet deschise de fiecare genotip, separarea polenului din antere, divizarea polenului in doua parti, mentinerea timp de 6 ore: a unei parti de polen martor la temperatura de 27°? a altei parti de polen de proba la temperatura de 45°? cultivarea separata a polenului martor si de proba pe un mediu nutritiv, care modeleaza conditiile de seceta, determinarea viabilitatii polenului la martor si la proba prin raportul dintre numarul de grauncioare de polen germinate si numarul total de grauncioare analizate, exprimate in procente, calcularea indicilor de rezistenta a polenului la seceta prin raportul viabilitatii polenului la proba catre martor, exprimati in procente, fiind selectate genotipurile, care au indicii de rezistenta la seceta mai mari.

Description

[0001] Invenţia se referă la agricultură, în particular la metode de selectare a genotipurilor de tomate rezistente la secetă.

[0002] Este cunoscută metoda de estimare indirectă a genotipurilor de ricin după rezistenţa polenului la arşiţă, care include tratarea termică a polenului cu temperatura 40°C cu durata de o oră şi cultivarea ulterioară a polenului pe mediu nutritiv. Despre rezistenţa gametofitului masculin autorii au judecat după nivelul diminuării procentului de germinare a polenului şi lungimea tuburilor polinice [1]. Totodată este cunoscută metoda de selectare a genotipurilor de tomate după rezistenţa la secetă, care constă în cultivarea polenului pe mediu nutritiv cu concentraţia selectivă de zaharoză (395…405 g/l), care modelează condiţii de secetă [2].

[0003] Însă fiecare din metodele menţionate permite, de fapt, selectarea genotipurilor cu rezistenţa numai la unul din factorii care provoacă acţiunea secetei, şi nu presupune evidenţierea genotipurilor, care îmbină rezistenţa la temperaturi înalte şi stres osmotic. În consecinţă, aceste metode nu permit stabilirea eficientă (în mod deplin) a rezistenţei genotipurilor la secetă.

[0004] Problema pe care o rezolvă invenţia constă în creşterea nivelului de autenticitate a estimării rezistenţei genotipurilor la secetă.

[0005] Metoda de selectare a genotipurilor de tomate rezistente la secetă, conform invenţiei, include colectarea florilor complet deschise de fiecare genotip, separarea polenului din antere, divizarea polenului în două părţi, menţinerea timp de 6 ore: a unei părţi de polen martor la temperatura de 27°C, şi a altei părţi de polen de probă la temperatura de 45°C, cultivarea separată a polenului martor şi de probă pe un mediu nutritiv, care modelează condiţiile de secetă, conţinând, în g/L:

zaharoză

395…405

acid boric

0,5…0,7

[0007] apă distilată restul,

[0008] determinarea viabilităţii polenului la martor şi la probă prin raportul dintre numărul de grăuncioare de polen germinate şi numărul total de grăuncioare analizate, exprimate în procente, calcularea indicilor de rezistenţă a polenului la secetă prin raportul viabilităţii polenului la probă către martor, exprimaţi în procente, totodată se selectează genotipurile, la care indicii de rezistenţă la secetă sunt mai mari.

[0009] Etapa 1

[0010] Se determină în procente viabilitatea polenului în varianta martor (M) şi probă (P) prin raportul dintre numărul grăuncioarelor de polen germinate şi numărul de grăuncioare de polen analizate.

[0011] Etapa 2. Se calculează rezistenţa polenului după raportul indicilor obţinuţi la etapa 1 prin următoarea formulă:

[0012] R=

x 100%, unde:

[0013] R - rezistenţa polenului;

[0014] P - viabilitatea polenului în varianta probă;

[0015] M - viabilitatea polenului în varianta martor.

[0016] Genotipurile se diferenţiază după acest indice şi autenticitatea diferenţierii poate fi determinată după criteriul Stiudent (t) la trei niveluri de semnificaţie.

[0017] Rezultatul constă în posibilitatea evaluării complexe (la doi factori de secetă) a genotipurilor de tomate după rezistenţa lor la secetă cu utilizarea polenului matur, ce permite utilizarea în procesul de ameliorare a celor mai bune mostre în anul curent şi ameliorează procesul de selecţie. Aşadar, conform tehnologiei tradiţionale, estimarea directă a rezistenţei genotipurilor se efectuează prin analiza seminţelor germinate. Pentru aceasta este necesar de a cultiva plante până la fructificare, a separa seminţe din fructele mature şi numai pe acest material a efectua estimarea şi selectarea genotipurilor rezistente, cultivarea din ele a plantelor până la etapa de înflorire şi numai după aceea utilizarea acestor genotipuri pentru hibridare.

[0018] Exemplu de realizare a invenţiei

[0019] Pentru evaluarea genotipurilor de tomate după rezistenţa la secetă au fost utilizate următoarele genotipuri: soiurile Lider şi Caterina, hibridul intraspecific F1 Friguşor x Caterina şi varietatea semiculturală Licopersicon esculentum var. pruniformae. Plantele au fost cultivate în condiţii de câmp până la înflorire. La fiecare genotip de pe 15…20 de plante au fost colectate flori complet deschise, apoi au fost separate anterele, care au fost amplasate în pachete de pergament pentru uscare uşoară în condiţii de temperatură 25…26°C timp de 6 ore. După expirarea termenului dat polenul a fost izolat din antere prin scuturare mecanică şi repartizat în două părţi. O parte de polen care a servit în calitate de martor se păstrează în condiţii termice de 27°C timp de 6 ore, a doua parte de polen (probă) a fost tratată cu temperatura de 45°C cu durata de 6 ore, apoi polenul din ambele variante a fost semănat cu ajutorul instrumentelor speciale pe mediu nutritiv, care modelează condiţii de secetă.

[0020] Mediul nutritiv pentru cultivarea polenului conţine următoarele ingrediente, g/L:

zaharoză

395

acid boric

0,5

apă distilată

restul (până la 1000 mL).

[0022] Polenul a fost semănat într-o picătură de mediu nutritiv pe sticle portobiect, amplasate pe strat de hârtie de filtru umed în cupe Petri, care apoi au fost transferate în termostat cu regim termic de 27…28°C cu durata de 3 ore pentru cultivarea polenului. În fiecare variantă la microscop se analizează nu mai puţin de 500 grăuncioare de polen. Rezistenţa polenului a fost determinată în două etape:

[0023] Etapa 1

[0024] A fost determinată viabilitatea polenului în varianta martor (M) şi probă (P) prin raportul dintre numărul grăuncioarelor de polen germinate faţă de numărul de grăuncioare de polen analizate în procente.

[0025] Etapa 2

[0026] A fost calculată rezistenţa polenului prin raportul indicilor obţinuţi la etapa 1 după formula:

[0027] R =

x 100%, unde

[0028] R - rezistenţa polenului;

[0029] P - viabilitatea polenului în varianta probă;

[0030] M - viabilitatea polenului în varianta martor.

[0031] Rezultatele obţinute au demonstrat că, conform invenţiei, influenţa complexă a temperaturii (45°C) cu durata de 6 ore şi zaharozei (în componenţa mediului nutritiv) în concentraţie selectivă (395…405 g/L) permite de a estima autentic genotipurile după rezistenţa lor la secetă la cel mai înalt nivel semnificativ.

[0032] Tabel

[0033] Viabilitatea şi rezistenţa polenului de tomate

Genotipul

Varianta

Temperatura (°C)

Viabilitatea polenului (%)

Rezistenţa polenului (%)

Soiul Lider

Martor

27

23,1±1,88

Probă

45

1,5±0,54

6,5±0,77*

F1 Friguşor x Caterina

Martor

27

15,9±1,63

Probă

45

3,6±0,83

22,6±1,32*

Licopersicon esculentum var. pruniformae

Martor

27

25,7±0,85

Probă

45

11,4±1,42

44,4±0,88

Soiul Caterina

Martor

27

18,8±1,54

Probă

45

8,5±1,24

45,2±1,46

[0035] * Deosebirile dintre soiul Lider şi hibridul F1 Friguşor x Caterina şi celelalte genotipuri sunt autentice P<0,001.

[0036] Pe baza datelor obţinute, rezistenţă maximală egală la acţiunea complexă a factorului termic (45°C) şi stresului osmotic (zaharoza 395…405 g/L) au manifestat grăuncioarele de polen la soiul Caterina şi varietatea semiculturală L. esculentum. var. pruniformae, apoi urmează hibridul F1 Friguşor x Caterina. La soiul Lider a fost determinat cel mai mic procent de rezistenţă a polenului (tabelul).

[0037] Aşadar, metoda propusă permite de a estima cu autenticitate înaltă genotipurile de tomate după rezistenţa lor la secetă.

[0038] 1.В., Сорока А., Мищенко Л. и др. Методы отбора ценных генотипов на уровне пыльцы. Методические рекомендации. Оценка засухоустойчивости спорофита по пыльце у клещевины. Запорожье, 2000, с. 19-21

[0039] 2. MD 3739 G2 2008.11.30

Claims

1. Metodă de selectare a genotipurilor de tomate rezistente la secetă, care include colectarea florilor complet deschise de fiecare genotip, separarea polenului din antere, divizarea polenului în două părţi, menţinerea timp de 6 ore a unei părţi de polen martor la temperatura de 27°C, şi a altei părţi de polen de probă la temperatura de 45°C, cultivarea separată a polenului martor şi de probă pe un mediu nutritiv, care modelează condiţiile de secetă conţinând, în g/L:

zaharoză395…405acid boric0,5…0,7apă distilatărestul, determinarea viabilităţii polenului la martor şi la probă prin raportul dintre numărul de grăuncioare de polen germinate şi numărul total de grăuncioare analizate, exprimate în procente, calcularea indicilor de rezistenţă a polenului la secetă prin raportul viabilităţii polenului la probă către martor, exprimaţi în procente, totodată se selectează genotipurile, la care indicii de rezistenţă la secetă sunt mai mari