MD3522880T2 - Metode de tratare a leziunilor renale acute - Google Patents

Abstract

Prezenta invenţie se referă la metode de tratare a unui pacient uman cu leziuni renale acute.

Description

Prezenta invenţie se referă la metode de tratare a unui pacient uman cu leziuni renale acute.

STADIUL TEHNICII AL INVENŢIEI

Leziunea renală acută (LRA), cunoscută anterior sub numele de insuficienţă renală acută (IRA), este un sindrom clinic caracterizat prin deteriorarea rapidă a funcţiei renale care apare în câteva zile. Principala caracteristică a LRA este scăderea bruscă a ratei de filtrare glomerulară (GFR), rezultând în reţinerea deşeurilor azotate (uree, creatinină). În populaţia mondială generală, apar anual 170-200 de cazuri de LRA severe pe milion de populaţie. Până în prezent, nu există un tratament specific stabilit pentru LRA. S-au găsit mai multe medicamente care ameliorează profilactic LRA experimentale toxice şi ischemice, care se manifestă prin niveluri mai scăzute de creatinină serică, deteriorări histologice reduse şi recuperare mai rapidă a funcţiei renale în diferite modele animale. Acestea includ anti-oxidanţi, blocanţi ai canalelor de calciu, diuretice, substanţe vasoactive, factori de creştere, agenţi antiinflamatori şi multe altele. Cu toate acestea, aceste medicamente au fost studiate în studii clinice şi nu au prezentat niciun beneficiu, iar utilizarea lor în LRA clinică nu a fost aprobată. Tratamentul după ce LRA s-a dezvoltat este şi mai dificil.

Fedorova şi colab. (PLOS ONE 8 (2013), e64436) descrie că un agonist al PPAR delta, HPP 593, previne necroza renală sub ischemie cronică, ceea ce corespunde cu ceea ce se întâmplă în timpul leziunii renale acute.

Eun Young Lee şi colab. (Nephrol. Dial. Transplant. 27 (2012), 4069-4079) descrie eficacitatea GW617042, un agonist pentru PPAR-δ pentru tratamentul nefropatiei diabetice.

Compuşii dezvăluiţi aici sunt modulatori exemplificativi ai receptorului delta activat de proliferatorul peroxizomului (PPARδ). PPARδ este un receptor nuclear capabil să regleze biosinteza mitocondriilor. Modularea activităţii PPARδ s-a demonstrat a fi utilă pentru tratamentul bolilor.

REZUMATUL INVENŢIEI

S-a constatat acum că un compus, acid (R)-3-metil-6-(2-((5-metil-2-(6-(trifluormetil)piridin-3-il)-1H-imidazol-1-il)metil)fenoxi)hexanoic, reprezentat de următoarea formulă structurală:

(denumit în continuare „Compusul A»)

a redus leziunile renale la un şobolan model de boală renală acută (a se vedea Exemplul 2). În mod specific, Compusul A reduce semnificativ nivelurile de creatinină plasmatică, îmbunătăţeşte funcţia renală şi reduce biomarkerul precoce al leziunilor renale NGAL, atunci când este administrat intravenos la patru ore după ce leziunea ischemie-reperfuzie a fost indusă rinichilor şobolanilor de laborator.

De asemenea, s-a constatat că Compusul B, reprezentat de următoarea formulă structurală:

(denumit în continuare „Compusul B»)

a redus leziunile renale la un şobolan model de boală renală acută (a se vedea Exemplul 3). În mod specific, Compusul B a redus semnificativ nivelurile de creatinină plasmatică şi îmbunătăţeşte funcţia renală atunci când a fost administrat oral la patru ore după leziunea ischemie-reperfuzie a fost indusă rinichilor şobolanilor de laborator.

Pe baza acestor descoperiri, metodele de tratare a leziunilor renale acute sunt dezvăluite aici.

Este descrisă o metodă de tratare a unui pacient uman cu leziuni renale acute. Metoda cuprinde administrarea intravenoasă la pacient a unei cantităţi eficiente de Compus A sau a unei sări acceptabile farmaceutic a acestuia.

De asemenea, este descrisă o metodă de tratare a unui pacient uman cu leziuni renale acute. Metoda cuprinde administrarea la pacient a unei cantităţi eficiente de Compus B sau a unei sări acceptabile farmaceutic a acestuia. Într-o variantă de realizare, Compusul B este administrat oral; într-o altă variantă de realizare, este administrat intravenos.

Mai departe este descrisă o metodă de tratare a unui pacient uman cu leziuni renale acute. Metoda cuprinde administrarea la pacient a unei cantităţi eficiente de Compus C:

(denumit în continuare „Compusul C»);

sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestuia. Într-o variantă de realizare, Compusul C este administrat oral; într-o altă variantă de realizare, este administrat intravenos.

O variantă de realizare conform invenţiei este Compusul A sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestuia, pentru utilizare în tratamentul intravenos al unui pacient uman cu leziuni renale acute.

De asemenea, este descris Compusul B, sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestuia, pentru utilizare în tratarea unui pacient uman cu leziuni renale acute. Într-o variantă de realizare, Compusul B este pentru administrare orală; într-o altă variantă de realizare, Compusul B este pentru administrare intravenoasă.

Descris în continuare este Compusul C sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestuia, pentru utilizare în tratarea unui pacient uman cu leziuni renale acute. Într-o variantă de realizare, Compusul C este pentru administrare orală; într-o altă variantă de realizare, Compusul C este pentru administrare intravenoasă.

SCURTĂ DESCRIERE A DESENELOR

Figura 1 a, b şi c sunt grafice cu bare care arată efectul terapeutic al Compusului A administrat intravenos într-un model de şobolan cu leziuni renale acute. Graficul cu bare 1a prezintă nivelurile plasmatice de creatinină în mg/dl la şobolani, la 24 de ore după leziunea renală. Barele de la stânga la dreapta reprezintă nivelurile de creatinină plasmatică la şobolani fără vehicul administrat intravenos şi la şobolani cu vehicul administrat intravenos; 0,3 mpk de Compus A; 1 mpk de Compus A; şi 3,0 mpk de Compus A. În mod similar, graficul cu bare 1b prezintă nivelurile de eliminare a creatininei, o estimare a funcţiei renale sau GFR (rata filtrării glomerulară) la 24 de ore după leziunea renală şi graficul cu bare 1c prezintă nivelurile urinare ale NGAL (Lipocalină Asociată Gelatinazei Neutrofilelor) la 48 de ore după leziunea renală. NGAL este un biomarker de leziuni renale precoce utilizat adesea în clinică.

Figura 2 a şi b sunt grafice cu bare care arată efectul terapeutic al Compusului B într-un model de şobolan cu leziuni renale acute. Graficul cu bare 2a prezintă nivelurile plasmatice de creatinină în mg/dl la şobolani, la 24 de ore după leziunea renală. Barele de la stânga la dreapta reprezintă nivelurile de creatinină plasmatică la şobolani cu intervenţie chirurgicală simulată dozată cu vehicul de 30 mpk; şobolani cu leziuni renale acute dozate cu vehicul de 30 mpk; şi şobolanii cu leziuni renale acute dozate cu 30 mpk de Compus B. În mod similar, graficul cu bare 2b prezintă nivelurile de clearance al creatininei, o estimare a funcţiei renale sau GFR (rata filtrării glomerulară).

DESCRIERE DETALIATĂ

Sunt descrise aici metode pentru tratarea leziunilor renale acute la un pacient uman. Astfel de metode cuprind administrarea unei cantităţi eficiente de Compus A, Compus B sau Compus C sau o sare acceptabilă farmaceutic de Compus A, Compus B sau Compus C, la pacientul uman. Într-o variantă de realizare, Compusul A, Compusul B sau Compusul C sau o sare acceptabilă farmaceutic a Compusului A, Compusului B sau Compusului C, este administrat după ce pacientul uman dezvoltă leziuni renale acute. Compusul A este de preferat administrat intravenos.

Aşa cum este utilizat aici, termenul "leziuni renale acute" sau "LRA", denumit anterior ca "insuficienţă renală acută" sau "IRA", se referă la un sindrom clinic acut caracterizat printr-un declin rapid al funcţiilor renale, care este cauzat de un număr a unor factori precum reducerea fluxului sanguin renal, glomerulonefrita, utilizarea antibioticelor nefrotoxice şi a agenţilor anticanceroşi.

Leziunea renală acută este definită ca o scădere bruscă a funcţiei renale şi poate fi diagnosticată pe baza unui pacient care prezintă modificări ale unuia sau mai multor niveluri de creatinină serică, rata filtrării glomerulară sau de urină. De exemplu, leziunile renale acute pot fi caracterizate printr-un nivel de creatinină serică de cel puţin 1,5 ori valoarea iniţială, în care valoarea iniţială se referă la nivelul de creatinină serică a pacientului cu cel mult 7 zile înainte. De exemplu, un pacient cu leziuni renale acute poate avea un nivel de creatinină serică de 1,5 până la 1,9 ori faţă de iniţial, de 2,0 până la 2,9 ori faţă de iniţial sau de 3,0 sau de mai multe ori faţă de iniţial. Alternativ, leziunea renală acută poate fi caracterizată printr-o creştere a creatininei serice de cel puţin 0,3 mg/dl sau cel puţin 0,4 mg/dl.

Alternativ, leziunea renală acută poate fi caracterizată printr-o rată a filtrării glomerulară mai mică de 90 ml/min/1,73 m2. De exemplu, un pacient cu leziuni renale acute poate avea o rată a filtrării glomerulară de 60-89 ml/min/1,73 m2, 30-59 ml/min/1,73 m2, 15-29 ml/min/1,73 m2 sau mai puţin mai mult de 15 ml/min/1,73 m2.

Alternativ, leziunea renală acută poate fi caracterizată prin faptul că pacientul are un debit de urină mai mic de 0,5 ml/Kg timp de 6 ore, mai mic de 0,5 ml/Kg timp de 12 ore, mai puţin de 0,3 ml/Kg timp de 12 ore sau anurie timp de 12 ore sau mai multe ore.

Leziunea renală acută poate apărea cu afecţiuni renale specifice (de exemplu, nefrită interstiţială acută, boli renale glomerulare şi vasculitice acute); afecţiuni nespecifice (de exemplu, ischemie, leziuni toxice); precum şi patologia extrarenală (de exemplu, azotemia prerenală şi nefropatia obstructivă postrenală acută). Mai multe dintre aceste afecţiuni pot coexista la acelaşi pacient şi, mai important, dovezile epidemiologice susţin ideea că chiar şi LRA uşoară şi reversibilă are consecinţe clinice importante, inclusiv un risc crescut de deces. Mai mult, deoarece manifestările şi consecinţele clinice ale LRA pot fi destul de similare (chiar indistincte), indiferent dacă etiologia este predominant în rinichi sau predominant din stresurile externe asupra rinichiului, sindromul LRA cuprinde atât leziuni directe la rinichi, cât şi ca afectare acută a funcţiei.

În unele variante de realizare, pacientul care este tratat pentru LRA are diabet, insuficienţă renală subiacentă, sindrom nefritic, boală aterosclerotică, sepsis, hipotensiune arterială, hipoxie, mioglobinurie-hematurie sau boală hepatică. În alte variante de realizare, pacientul este în vârstă, gravidă, este pacient chirurgical sau a fost expus unui agent nefrotoxic.

Într-o variantă de realizare specifică, pacientul care este tratat pentru LRA este un pacient chirurgical. În consecinţă, în anumite variante de realizare, compusul este administrat unui pacient chirurgical după operaţie.

Într-o altă variantă de realizare, pacientul care este tratat pentru LRA a fost expus la un agent nefrotoxic. Un agent nefrotoxic este un medicament sau substanţă chimică capabilă să provoace LRA. Medicamentele sau substanţele chimice capabile să provoace leziuni renale acute includ, dar nu se limitează la, cisplatină; gentamicină; cefaloridină; ciclosporină; amfotericină; tetraclorură de carbon; tricloretilenă; şi dicloroacetilenă.

Ca atare, un pacient cu LRA cauzate de oricare dintre afecţiunile menţionate în cele trei paragrafe precedente poate fi tratat cu Compusul A, Compusul B sau Compusul C sau o sare acceptabilă farmaceutic a Compusului A, Compusului B sau Compusului C, în conformitate cu metodele dezvăluite.

Sărurile acceptabile farmaceutic ale Compusului A, Compusului B şi Compusului C pot fi utilizate în metodele descrise. Termenul "sare acceptabilă farmaceutic" se referă la sărurile farmaceutice care sunt, în sfera judecăţii medicale sănătoase, potrivite pentru utilizare în contact cu ţesuturile oamenilor şi animalele inferioare, fără toxicitate, iritaţie şi răspuns alergic nejustificate şi sunt proporţionale cu un raport beneficiu/risc rezonabil. Sărurile acceptabile farmaceutic sunt bine cunoscute în domeniu. De exemplu, SM Berge şi colab. descrie sărurile acceptabile farmacologic în J. Pharm. Sci., 1977, 66, 1-19. Săruri formate prin adăugare cu acizi, de exemplu, acid clorhidric, acid bromhidric, acid fosforic, acid azotic, acid sulfuric, acid acetic, acid benzensulfonic, acid benzoic, acid metansulfonic, acid p-toluenesulfonic şi acid meglumină; şi prin adăugare cu baze, de exemplu, săruri de amoniu, săruri de metale alcaline (cum ar fi săruri de sodiu şi potasiu), săruri de metale alcalino-pământoase (cum ar fi săruri de magneziu şi calciu) şi săruri de bază organice (cum ar fi săruri de meglumină şi L-lizină).

Compoziţii Farmaceutice şi Administrarea Acestora

Compusul A, Compusul B sau Compusul C sau o sare acceptabilă farmaceutic a Compusului A, Compusul B sau Compusul C, pot fi utilizate în combinaţie cu alţi agenţi despre care se ştie că au beneficii asupra LRA.

Cantitatea exactă de compus administrat pentru a oferi o „cantitate eficientă» subiectului va depinde de modul de administrare, de tipul şi severitatea bolii şi/sau afecţiune şi de caracteristicile subiectului, cum ar fi starea generală de sănătate, vârsta, sexul, greutatea corporală şi toleranţa la medicamente. Specialiştii în domeniu vor putea determina dozele adecvate în funcţie de aceşti şi de alţi factori. Termenul "cantitate eficientă" înseamnă o cantitate atunci când este administrată subiectului care are ca rezultat rezultate benefice sau dorite, inclusiv rezultate clinice, de exemplu, inhibă, suprimă sau reduce simptomele afecţiunii tratate la subiect în comparaţie cu un martor. De exemplu, o cantitate eficientă poate fi de la 0,1 mg la aproximativ 50 g pe zi.

Termenii „a administra», „administrând», „administrare» şi altele asemenea, aşa cum sunt folosiţi aici, se referă la metode care pot fi utilizate pentru a permite livrarea compoziţiilor la locul dorit de acţiune biologică. Aceste metode includ, dar nu se limitează la, intraarticular (în articulaţii), intravenos, intramuscular, intratumoral, intradermic, intraperitoneal, subcutanat, oral, local, intratecal, inhalator, transdermic, rectal şi altele asemenea. Administrarea orală şi intravenoasă sunt frecvent utilizate, de exemplu, când afecţiunea care se tratează este o leziune renală acută. Tehnicile de administrare care pot fi utilizate cu agenţii şi metodele descrise aici sunt găsite în, de exemplu, Goodman şi Gilman, The Pharmacological Basis of Therapeutics, ediţia actuală; Pergamon; şi Remington's, Pharmaceutical Sciences (ediţia actuală), Mack Publishing Co., Easton, Pa.

Compoziţiile farmaceutice utilizate în metodele descrise includ Compusul A, Compusul B sau Compusul C sau o sare acceptabilă farmaceutic a Compusului A, Compusului B sau Compusului C şi, de obicei, cel puţin o substanţă suplimentară, cum ar fi un excipient, un tratament terapeutic cunoscut altele decât cele din prezenta dezvăluire şi combinaţii ale acestora.

Compoziţiile farmaceutice utilizate în metodele descrise sunt formulate pentru a fi compatibile cu calea sa de administrare intenţionată. Într-o variantă de realizare, compoziţia este formulată în conformitate cu procedurile de rutină ca o compoziţie farmaceutică adaptată pentru administrare intravenoasă, subcutanată, intramusculară, orală, intranazală sau topică la fiinţe umane.

Administrarea agenţilor terapeutici prin formulare intravenoasă este bine cunoscută în industria farmaceutică. Formulările intravenoase cuprind agentul farmaceutic activ (de exemplu, Compusul A, Compusul B sau Compusul C sau o sare acceptabilă farmaceutic a Compusului A, Compusului B sau Compusului C) dizolvat într-un solvent sau soluţie acceptabilă farmaceutic, cum ar fi apa sterilă, soluţii saline normale, Ringer lactat sau alte soluţii de sare, cum ar fi soluţia Ringer. Formularea ar trebui să promoveze stabilitatea generală a ingredientului(elor) activ(e), de asemenea, fabricarea formulării ar trebui să fie rentabilă. Toţi aceşti factori determină în cele din urmă succesul general şi utilitatea unei formulări intravenoase.

O formulare orală este de obicei preparată ca un preparat comprimat, de exemplu, sub forma unei tablete sau pastile. O tabletă poate conţine, de exemplu, aproximativ 5-10% din ingredientul activ (de exemplu, Compusul A, Compusul B sau Compusul C, sau o sare acceptabilă farmaceutic a Compusului A, Compusul B sau Compusul C) aproximativ 80% din umpluturi, dezintegranţi, lubrifianţi, alunecători şi lianţi; şi 10% din compuşi care asigură dezintegrarea uşoară, dezagregarea şi dizolvarea tabletei în stomac sau intestin. Pastilele pot fi acoperite cu zahăr, lac sau ceară pentru a masca gustul.

EXEMPLIFICARE

Exemplul 1

Sinteza acidului (R)-3-metil-6-(2-((5-metil-2-(6-(trifluorometil)piridin-3-il)-1H -imidazol-l-il)metil)fenoxi)hexanoic (Compusul A)

Schemă:

Sinteza (R)-6-brom-3-metilhexanoatului de etil:

Într-un balon cu fund rotund de 1 l, o soluţie de (R)-6-hidroxi-3-metilhexanoat de etil (65,0 g, 373,56 mmol) în dicrolometan (650 ml) a fost tratată cu PBr3 (101,0 g, 373,56 mmol) la temperatura camerei (TC). Amestecul de reacţie a fost agitat la temperatura camerei timp de 3 ore. La finalizarea reacţiei (monitorizat prin TLC), amestecul de reacţie a fost diluat cu apă (500 ml) şi extras cu dietil eter (3 x 500 ml). Extractul organic se separă şi se usucă pe Na2SO4 anhidru. Solventul a fost îndepărtat sub presiune redusă pentru a obţine compusul din titlu (57,12 g).

Etapa 1: Sinteza N-(prop-2-in-1-il)-6-(trifluorometil)nicotinamidei:

Într-un balon cu fund rotund de 100 ml, o soluţie agitată de acid 6-(trifluorometil)nicotinic (3 g, 15,70 mmol) şi prop-2-in-1-amină (1,05 g, 18,84 mmol) în dimetilformamidă (DMF: 50 ml) a fost tratat cu 1-[bis(dimetilamino)metilen]-1H-1,2,3-triazolo[4,5-b]piridiniu 3-oxid hexafluorofosfat (7,2 g, 18,84 mmol) şi trietilamină (3,1 ml, 23,55 mmol) la TC sub atmosferă de azot. Amestecul de reacţie rezultat a fost agitat la temperatura camerei timp de 3 ore. La finalizarea reacţiei (monitorizat prin TLC), amestecul de reacţie a fost diluat cu apă rece şi solidul precipitat a fost filtrat, spălat cu apă şi uscat sub presiune redusă pentru a obţine compusul din titlu (2,6 g, 72,6%).

1H RMN (300 MHz, CDCl3): δ 9,08 (d, J = 2,1 Hz, 1H), 8,32 (dd, J = 8,4, 2,4 Hz, 1H), 7,78 (d, J = 7,8 Hz, 1H), 6,62 (brs, 1H), 4,30-4,28 (m, 2H), 2,33 (t, J = 2,4 Hz, 1H).

LCMS (ESI+, m/z): 229,2 (M+H)+.

Etapa 2: Sinteza 5-(1-(2-metoxibenzil)-5-metil-1H-imidazol-2-il)-2-(trifluorometil)piridină:

Într-un tub resigilabil de 50 ml, o soluţie de N-(prop-2-in-1-il)-6-(trifluorometil)nicotinamidă (1,0 g, 4,38 mmol) şi 2-metoxifenbenzil amină (1,2 g, 8,77 mmol) în tolue (10 ml) a fost tratată cu trifluormetansulfonat de zinc (0,16 g, 0,43 mmol) la TC sub atmosferă de azot. Amestecul de reacţie a fost încălzit la 120°C timp de 12 ore. La finalizarea reacţiei (monitorizată prin TLC), amestecul de reacţie a fost diluat cu apă şi extras cu EtOAc (3 x 20 ml). Extractul organic a fost spălat cu soluţie saturată de NaHCO3, soluţie salină şi se usucă pe Na2SO4 anhidru. Soluţia a fost concentrată sub presiune redusă şi reziduul obţinut a fost purificat prin cromatografie pe coloană cu silicagel (eluare, 25% EtOAc în hexani) pentru a se obţine compusul din titlu (0,8 g, 52,6%).

1H RMN (400 MHz, CDCl3): δ 8,79 (s, 1H), 8,07 (d, J = 8,1 Hz, 1H), 7,68 (d, J = 8,1 Hz, 1H), 7,31 (t, J = 8,4 Hz, 1H), 7,09 (s, 1H), 6,94-6,87 (m, 2H), 6,56 (d, J = 7,5 Hz, 1H), 5,16 (s, 2H), 3,87 (s, 3H). LCMS (ESI+, m/z): 348,3 (M+H)+.

Etapa 3: Sinteza 2-((5-metil-2-(6-(trifluorometil)piridin-3-il)-1H-imidazol-1-il)metil)fenol:

Într-un balon cu fund rotund de 100 ml, o soluţie de 5-(1-(2-metoxibenzil)-5-metil-1H -imidazol-2-il)-2-(trifluorometil)piridină (0,8 g, 2,31 mmol) în diclormetan (300 ml) a fost tratată cu BBr3 (0,8 ml, 2,31 mmoli) în picături la 0°C. Amestecul de reacţie a fost agitat la TC timp de 2 ore. La încheierea reacţiei (monitorizată prin TLC), amestecul de reacţie a fost alcalinizat (pH ~ 9) cu soluţie apoasă de NaHCO3 şi extras cu acetat de etil (EtOAc). Extractul organic a fost uscat pe Na2SO4 anhidru şi concentrat sub presiune redusă pentru a produce compusul din titlu (0,5 g, 65,1%)

1H RMN (400 MHz, DMSO-d6): δ 9,92 (s, 1H), 8,83 (s, 1H), 8,12 (d, J = 8,1 Hz, 1H), 7,94 (d, J = 8,1 Hz, 1H), 7,12 (d, J = 6,9 Hz, 1H), 7,02 (s, 1H), 6,87 (d, J = 7,8 Hz 1H), 6,73 (t, J = 7,2 Hz, 1H), 6,37 (d, J = 7,2 Hz, 1H), 5,20 (s, 2H), 2,15 (s, 3H). LCMS (ESI+, m/z): 334,3 (M+H)+.

Etapa 4: Sinteza (R)-3-metil-6-(2-((5-metil-2-(6-(trifluorometil)piridin-3-il)-1H-imidazol-1-il)metil)fenoxi)hexanoat de etil:

Într-un balon cu fund rotund de 50 ml, o soluţie agitată de 2-((5-metil-2-(6-(trifluorometil)piridin-3-il)-1H -imidazol-1-il)metil)fenol (0,5 g, 1,50 mmol) în DMF (10 ml) a fost tratată cu K2CO3 (0,41 g, 3,00 mmol) şi (R)-6-brom-3-metilhexanoat de etil (0,710 g, 3,00 mmol) la TC sub atmosferă de azot. Amestecul de reacţie rezultat a fost încălzit la 60°C timp de 12 ore. La finalizarea reacţiei (monitorizat prin TLC), amestecul de reacţie a fost stins cu apă rece ca gheaţa şi extras cu acetat de etil (75 ml X 3). Extractul organic combinat se spală cu soluţie salină, se usucă pe Na2SO4 anhidru şi este concentrat sub presiune redusă. Reziduul obţinut a fost purificat prin cromatografie pe coloană cu silicagel (gradient de eluare, 15-30% EtOAc în hexani) pentru a da compusul din titlu (0,45 g, 61,3%).

Randament: 0,45 g (61,3%).

LCMS (ESI+, m/z): 491,0 (M+H)+.

Etapa 5: Sinteza acidului (R)-3-metil-6-(2-((5-metil-2-(6-(trifluorometil)piridin-3-il)-1H-imidazol-1-il)metil)fenoxi)hexanoic (Compusul A):

Într-un balon cu fund rotund de 250 ml, o soluţie agitată de etil (R)-3-metil-6-(2-((5-metil-2-(6-(trifluorometil)piridin-3-il)-1H-imidazol-1-il)metil)fenoxi)hexanoat (0,45 g, 0,92 mmol) în tetrahidrofuran (THF: 5 ml), etanol (2,5 ml) şi apă (2,5 ml) a fost tratată cu hidroxid de litiu monohidrat (16,0 g, 74,33 mmol) la TC. Amestecul de reacţie a fost agitat la temperatura camerei timp de 12 ore. La finalizarea reacţiei (monitorizată prin TLC), amestecul de reacţie a fost concentrat sub presiune redusă. Reziduul obţinut a fost spălat cu EtOAc, diluat cu apă rece şi acidulat (pH ~ 5) cu HCl 1N. Solidul a fost filtrat şi uscat sub presiune redusă pentru a da compusul din titlu (0,166 g, 39,2%).

1H RMN (400 MHz, DMSO-d6): δ 11,96 (brs, 1H), 8,79 (s, 1H), 8,05 (d, J = 8,0 Hz, 1H), 7,90 (d, J = 8,0 Hz, 1H), 7,24 (t, J = 7,6 Hz, 1H), 7,02 (d, J = 8,4 Hz, 1H), 7,00 (s, 1H), 6,84 (t, J = 7,6 Hz, 1H), 6,43 (d, J = 7,2 Hz, 1H), 5,21 (s, 2H), 3,98 (t, J = 6,0 Hz, 2H), 2,19-2,14 (m, 1H), 2,13 (s, 3H), 2,03-1,94 (m, 1H), 1,85-1,80 (m, 1H), 1,68-1,66 (m, 2H), 1,38-1,36 (m, 1H), 1,28-1,18 (m, 1H), 0,85 (d, J = 6,4 Hz, 3H).

19F RMN (400 MHz, DMSO-d6): δ -66,46

LCMS (ESI+, m/z): 462,3 (M+H)+.

HPLC: 95,11% (210 nm).

Prepararea sării de meglumină a Compusului A

Au fost utilizate două metode separate pentru a genera o sare de meglumină a Compusului A.

Metoda 1

Compusul A (102,7 mg) a fost combinat cu meglumină (43,7 mg) şi 2 ml de 2-propanol într-o fiolă de sticlă de 4 ml. Flaconul a fost sigilat cu un capac şi conţinutul a fost supus la sonicare la 25°C timp de 20 de minute urmat de agitare la 50°C timp de 60 de minute. Flaconul a fost apoi mutat pe o nouă placă de agitare şi suspensia din flacon a fost agitată la 25°C.

Metoda 2

Compusul A (102,2 mg) a fost combinat cu meglumină (43,2 mg) şi 2 ml acetonitril într-o fiolă de sticlă de 4 ml. Flaconul a fost sigilat cu un capac şi conţinutul a fost supus la sonicare la 25°C timp de 20 de minute urmat de agitare la 50°C timp de 60 de minute. Flaconul a fost apoi mutat pe o nouă placă de agitare şi suspensia din flacon a fost agitată la 25°C.

Atât pentru metoda 1 cât şi pentru metoda 2, după 2 zile de agitare la 25°C, ambele probe au fost centrifugate, supernatanţii aruncaţi şi solidele au fost uscate la aer.

Prepararea Hidratului de Sare de Meglumină a Compusului A

Într-un balon cu fund rotund de 500 ml, o soluţie agitată de Compus A (20 g, 43,33 mmoli) în THF (100 ml) şi apă (100 ml) a fost tratată cu meglumină (8,45 g, 43,33 mmoli) la 0°C. Amestecul de reacţie rezultat a fost agitat la temperatura camerei timp de 6 ore. Amestecul de reacţie a fost concentrat sub presiune redusă şi solidul obţinut a fost uscat sub presiune redusă (3 ore) pentru a da compusul din titlu ca un solid alb (28,5 g, 98,95%).

1H RMN (400 MHz, CD3OD): δ 8,75 (s, 1H), 8,02 (d, J = 8,4 Hz, 1H), 7,82 (d, J = 8,0 Hz 1H), 7,26 (t, J = 8,4 Hz, 1H), 7,03 (s, 1H), 6,99 (d, J = 8 Hz, 1H), 6,85 (t, J = 7,6 Hz, 1H), 6,50 (d, J = 7,6 Hz, 1H), 5,25 (s, 2H), 4,09-3,99 (m, 3H), 3,97-3,77 (m, 2H), 3,74-3,61 (m, 3H), 3,29-3,06 (m, 2H), 2,64 (s, 3H), 2,22 (s, 3H), 2,18-2,14 (m, 1H), 1,99 - 1,94 (m, 2H), 1,83 - 1,75 (m, 2H), 1,51 - 1,38 (m, 1H), 1,32-1,22 (m, 1H), 0,86 (d, J = 6,0 Hz, 3H).

19F RMN (400 MHz, CD3OD): δ -69,39

Analiză Elementară: Calculat pentru C31H43F3N4O8. H2O: C, 55,18; H, 6,72; N, 8,30. Găsit: C, 54,95; H, 6,89; N, 8,07

Conţinut de Umiditate (Karl Fischer): 2,33%

Exemplul 2

Compusul A Reduce Leziunea Ischemie-Reperfuzie Atunci Când Este Administrat Intravenos într-un Model Animal de Leziuni Renale Acute

Animale, intervenţie chirurgicală şi dozare: Şobolani masculi Sprague-Dawley de aproximativ 280-300g, cu acces ad libitum la mâncare standard şi apă, au fost folosiţi în aceste experimente. Şobolanii (n=8/grup) au fost anesteziaţi cu izofluran şi aşezaţi ventral pe o platformă chirurgicală încălzită cu temperatură controlată. S-a făcut o incizie cutanată pe suprafaţa dorsală, expunând ambii rinichi prin incizii de flanc. Clemele vasculare au fost aplicate atât pe pediculii renali, şi ocluzia a durat 45 de minute. După 45 de minute, clemele au fost îndepărtate, rinichii au fost monitorizaţi pentru reperfuzie cu succes şi situsurile chirurgicale au fost apoi suturate. Grupul placebo (n=4 şobolani) a fost supus unor proceduri chirurgicale similare, cu excepţia faptului că clemele de ocluzie nu au fost aplicate. Compusul A a fost formulat ca o soluţie curată zilnică proaspătă de hidrat al sării de meglumină a Compusului A (1,5 echivalent Molar de Compus A) în 5% dextroză. Compusul A a fost dozat IV prin vena cozii la 3 mg/kg, 1 mg/kg sau 0,3 mg/kg la 4 ore după ce animalele s-au trezit în urma intervenţiei chirurgicale şi a intervenţiei chirurgicale placebo, iar animalele martor IRI au fost dozate în mod similar cu vehiculul. Recoltarea sângelui: Douăzeci şi patru (24) de ore după reperfuzie, sângele a fost colectat în tuburi K2 EDTA prin sângerare retro-orbitală din toate grupurile sub anestezie uşoară cu izofluran. Plasma a fost separată prin centrifugare la 3000 rpm timp de 10 minute la 4°C.

Colectarea urinei: toate grupurile de animale din studiu au fost plasate în cuşti metabolice imediat după recuperarea operaţiei şi urina a fost colectată timp de 24 sau 48 de ore. Volumul de urină a fost măsurat cu atenţie şi apoi a fost centrifugat la 3000 rpm timp de 10 minute la 4°C pentru a îndepărta sedimentele. Creatinina din plasmă şi urină a fost analizată folosind un analizor de biochimie clinică complet automatizat (Siemens Dimension ® Xpand ® Plus Integrated Chemistry System). NGAL urinar a fost analizat folosind un kit BioPorto ELISA. Clearance-ul creatininei a fost calculat după cum urmează:

Clearance Creatinină

= ( ) / (100g Greutate Corporală)

Analiza Datelor şi Analiza Statistică:

Software-ul GraphPad Prism, versiunea 6.05 a fost utilizat pentru realizarea graficelor şi testare statistică. Creatinina a fost testată pentru distribuţia normală în toate grupurile printr-un test de normalitate D'Agostino-Pearson omnibus şi un test de normalitate Shapiro-Wilk. Semnificaţia statistică (p <0,05) este determinată de o ANOVA One-way obişnuită, urmată de comparaţia multiplă a lui Dunnett utilizând grupul tratat de IRI ca grup martor. **p <0,01, ***p <0,001 şi ****p <0,0001 faţă de Vehicul IR.

Rezultate: Datele sunt prezentate în Figura 1. Compusul A, dozat IV la 4 ore după ischemie, reduce leziunile renale. Compusul A reduce semnificativ creatinina plasmatică, îmbunătăţeşte funcţia rinichilor şi reduce biomarkerul NGAL pentru leziuni renale precoce atunci când este administrat la 0,3 mg/kg, 1 mg/kg sau

3 mg/kg.

Exemplul 3

Compusul B Reduce Leziunea Ischemie-Reperfuzie Atunci Când Este Administrat Pe Cale Orală într-un Model Animal de Leziuni Renale Acute

Animale, intervenţie chirurgicală şi dozare: Şobolani masculi Sprague-Dawley de aproximativ 280-300g, cu acces ad libitum la mâncare standard şi apă, au fost folosiţi în aceste experimente. Şobolanii (n=8/grup) au fost anesteziaţi cu izofluran şi aşezaţi ventral pe o platformă chirurgicală încălzită cu temperatură controlată. S-a făcut o incizie cutanată pe suprafaţa dorsală, expunând ambii rinichi prin incizii de flanc. Clemele vasculare au fost aplicate atât pe pediculii renali, şi ocluzia a durat 45 de minute. După 45 de minute, clemele au fost îndepărtate, rinichii au fost monitorizaţi pentru reperfuzie cu succes şi situsurile chirurgicale au fost suturate. Grupul placebo (n=4 şobolani) a fost supus unor proceduri chirurgicale similare, cu excepţia faptului că clemele de ocluzie nu au fost aplicate. Compusul B a fost formulat ca o suspensie zilnică proaspătă în 0,25% carboximetilceluloză de sodiu, 0,25% Tween-80 în apă purificată. Compusul B a fost administrat pe cale orală la 30 mg/kg la 4 ore după ce animalele s-au trezit în urma intervenţiei chirurgicale şi a intervenţiei chirurgicale placebo, iar animalele martor IRI au fost dozate în mod similar cu vehiculul.

Recoltarea sângelui: Douăzeci şi patru (24) de ore după reperfuzie, sângele a fost colectat în tuburi K2 EDTA prin sângerare retro-orbitală din toate grupurile sub anestezie uşoară cu izofluran. Plasma a fost separată prin centrifugare la 3000 rpm timp de 10 minute la 4°C.

Colectarea urinei: toate grupurile de animale din studiu au fost plasate în cuşti metabolice imediat după recuperarea operaţiei şi urina a fost colectată timp de 24 de ore. Volumul de urină a fost măsurat cu atenţie şi apoi a fost centrifugat la 3000 rpm timp de 10 minute la 4°C pentru a îndepărta sedimentele.

Creatinina din plasmă şi urină a fost analizată folosind un analizor de biochimie clinică complet automatizat (Siemens Dimension ® Xpand ® Plus Integrated Chemistry System). Clearance-ul creatininei a fost calculat după cum urmează:

Clearance Creatinină

= ( ) / (100g Greutate Corporală)

Analiza Datelor şi Analiza Statistică:

Software-ul GraphPad Prism, versiunea 6.05 a fost utilizat pentru realizarea graficelor şi testare statistică. Datele au fost testate pentru distribuţia normală în toate grupurile printr-un test de normalitate D'Agostino-Pearson omnibus şi un test de normalitate Shapiro-Wilk. Datele distribuite în mod normal au fost supuse unui test t cu două cozi, nepereche. Datele distribuite în mod normal au fost supuse unui test Mann-Whitney (non-parametric). Semnificaţia statistică este determinată de p <0,05 a vehiculului IRI comparativ cu grupurile tratate cu compuşi. **p <0,01 şi ***p <0,001 faţă de Vehicul IR.

Rezultate: Compusul B, dozat la 4 ore după ischemie, reduce leziunile renale. Compusul B (Figura 2) reduce creatinina plasmatică şi îmbunătăţeşte funcţia renală atunci când este administrat pe cale orală. Graficul cu bare a prezintă nivelurile de creatinină plasmatică în mg/dl la şobolani la 24 de ore după leziunea renală, reduc creatinina plasmatică atunci când este administrată pe cale orală. Barele de la stânga la dreapta reprezintă nivelurile de creatinină plasmatică la şobolani cu intervenţie chirurgicală placebo dozată cu vehicul; şobolani cu leziuni renale acute dozate cu vehicul; şi şobolani cu leziuni renale acute, dozate cu 30 mpk de Compus B (Figura 2a). În mod similar, graficul cu bare b prezintă nivelurile de clearence a creatininei, o estimare a funcţiei rinichilor sau a GFR (rata filtrării glomerulară) (Figura 2 b).

Claims (15)

1. Un compus reprezentat de următoarea formulă structurală: ; sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestuia, pentru utilizare în tratamentul intravenos al unui pacient uman cu leziuni renale acute.

2. Compusul pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 1, în care sarea acceptabilă farmaceutic a compusului este o sare de meglumină.

3. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu revendicarea 1 sau revendicarea 2, în care pacientul este un pacient chirurgical şi compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia este administrată pacientului după intervenţie chirurgicală.

4. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu revendicările de la 1 până la 3, în care compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia este administrat într-o cantitate eficientă de la 0,1 mg la aproximativ 50 g pe zi.

5. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu oricare dintre revendicările de la 1 până la 4, în care pacientul este tratat pentru leziuni renale acute cauzate de nefrită interstiţială acută.

6. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu oricare dintre revendicările de la 1 până la 4, în care pacientul este tratat pentru leziuni renale acute cauzate de boala renală glomerulară.

7. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu oricare dintre revendicările de la 1 până la 4, în care pacientul este tratat pentru leziuni renale acute cauzate de boli renale vasculitice acute.

8. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu oricare dintre revendicările de la 1 până la 4, în care pacientul este tratat pentru leziuni renale cauzate de ischemie.

9. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu oricare dintre revendicările de la 1 până la 4, în care pacientul este tratat pentru leziuni renale acute cauzate de leziuni toxice.

10. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu oricare dintre revendicările de la 1 până la 4, în care pacientul este tratat pentru leziuni renale acute cauzate de azotemie prerenală.

11. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu oricare dintre revendicările de la 1 până la 4, în care pacientul este tratat pentru leziuni renale acute cauzate de nefropatie distructivă postrenală acută.

12. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu oricare dintre revendicările de la 1 până la 4, în care pacientul este tratat pentru leziuni renale acute cauzate de diabet, insuficienţă renală subiacentă, sindrom nefritic, boală aterosclerotică, sepsis, hipotensiune arterială, hipoxie, mioglobinurie-hematurie sau boală hepatică.

13. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu oricare dintre revendicările de la 1 până la 4, în care pacientul care este tratat pentru leziuni renale acute este în vârstă, gravidă, pacient chirurgical sau a fost expus unui agent nefrotoxic.

14. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizare în conformitate cu oricare dintre revendicările de la 1 până la 4, în care pacientul a fost expus la un agent nefrotoxic şi agentul nefrotoxic este un medicament sau substanţă chimică capabilă să provoace leziuni renale acute.

15. Compusul sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia pentru utilizarea în conformitate cu revendicarea 14, în care medicamentul sau substanţa chimică este unul sau mai mulţi dintre compuşii selectaţi din grupul constând din cisplatină; gentamicină; cefaloridină; ciclosporină; amfotericină; tetraclorură de carbon; tricloretilenă; şi dicloroacetilenă. 16. 999. SDODR 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29.