MD1717Z - Metodă de tratament al herniilor peretelui abdominal anterior - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la chirurgie şi poate fi utilizată pentru tratamentul pacienţilor cu hernii ale peretelui abdominal anterior. Esenţa invenţiei constă în efectuarea unei sau două incizii a pielii în regiunea herniei, ţesutului subcutanat şi a aponevrozei, apoi se mobilizează sacul hernial până la col, după care se deschide sacul hernial. Conţinutul lui se introduce în cavitatea peritoneală şi se înlătură sacul hernial. Se suturează peritoneul cu închiderea defectului, apoi se mobilizează spaţiul dintre peritoneul parietal şi aponevroză, în care se aplică pe peritoneul parietal o plasă chirurgicală din polipropilenă sau politetrafluoretilenă, marginile căreia se suturează de peritoneu prin aplicarea unor suturi separate. Apoi pe suprafaţa plasei chirurgicale se aplică un burete din gelatină purificată, care se îmbibă cu o soluţie, care conţine 2 g de soluţie de ceftriaxonă şi 10 ml de soluţie de NaCl 0,9%. După care se efectuează plastia herniei cu ţesuturi locale şi se suturează ţesutul subcutanat şi pielea.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la chirurgie şi poate fi utilizată pentru tratamentul pacienţilor cu hernii ale peretelui abdominal anterior.

Este cunoscută metoda de tratament al herniilor ventrale postoperatorii gigante, care constă în efectuarea intervenţiei chirurgicale ce include efectuarea inciziei longitudinale sau transversale a pielii, ţesutului subcutanat şi aponevrozei, după care se mobilizează sacul hernial până la colul sacului. După mobilizare se deschide sacul hernial, se introduce conţinutul lui în cavitatea peritoneală şi se înlătură sacul hernial. Apoi se efectuează plastia defectului peretelui abdominal prin metoda Sapejco cu plică în plan longitudinal sau prin metoda Meio cu plică în plan transversal. Tegumentele se suturează pe straturi [1].

Mai este cunoscută metoda de tratament ventrale gigante, care constă în aceea că se efectuează o incizie mediană longitudinală şi o incizie transversală a pielii, ţesutului subcutanat şi aponevrozei la nivelul spinii iliace anterosuperioare, se mobilizează sacul hernial până la col, se mobilizează lateral aponevroza muşchiului oblic extern, se deschide sacul hernial, se introduce conţinutul sacului în cavitatea abdominală, se aplică suturi cu fire separate în direcţie longitudinală din partea laterală spre partea medială pe aponevroza muşchiului oblic extern al abdomenului de ambele părţi ale defectului hernial, apoi se aplică suturile şi pe aponevroza muşchilor recţi ai abdomenului. După aceasta se efectuează plastia herniei după metoda Sapejco cu plică longitudinală sau după metoda Meio cu plică transversală, apoi se înlătură surplusul de piele şi ţesut subcutanat de pe ambele părţi ale inciziei, după care ţesuturile se suturează pe straturi [2].

Dezavantajele metodelor menţionate constau în aceea că după efectuarea plastiei defectului peretelui abdominal în herniile gigante se formează o rezistenţă mare a ţesuturilor adiacente, ceea ce acţionează asupra plastiei şi poate duce deseori la recidive repetate ale defectelor.

Mai este cunoscută metoda de tratament a herniilor ventrale gigante care constă în aceea că se efectuează incizia longitudinală mediană a pielii şi ţesutului subcutanat, se mobilizează sacul hernial până la col, se deschide şi se introduce conţinutul lui în cavitatea abdominală şi el se înlătură. Apoi se mobilizează aponevroza şi teaca musculară a unuia din muşchii recţi ai abdomenului, se efectuează incizia longitudinală a aponevrozei, iar teaca musculară mobilizată se deschide. După aceasta marginea aponevrozei împreună cu muşchiul rect intact se amplasează sub foiţa anterioară a tecii musculare deschise. Se suturează marginea aponevrozei şi muşchiul rect deschis de straturile suprafeţei posterioare a muşchiului rect intact, marginea aponevrozei cu muşchiul rect intact se suturează de aponevroză la marginea laterală a muşchiului rect cu teaca deschisă, iar foiţa anterioară a tecii deschise se amplasează deasupra muşchiului rect intact şi se suturează sub formă de plică. Apoi se suturează pe straturi ţesutul subcutanat şi pielea [3].

Dezavantajul metodei constă în aceea că nu are loc o întărire adecvată a peretelui abdominal anterior, ceea ce duce la apariţia recidivelor postoperatorii şi necesită intervenţii repetate.

Mai este cunoscută metoda de tratament a herniilor ventrale gigante cu ţesuturi biologice se efectuează incizia longitudinală mediană a pielii şi ţesutului subcutanat, mobilizarea sacului hernial până la col, deschiderea lui şi introducerea conţinutului în cavitatea abdominală şi înlăturarea lui, apoi se mobilizează aponevroza, muşchii recţi ai abdomenului şi se deschid tecile musculare ale muşchilor recţi ai abdomenului. După deschiderea tecilor musculare median se suturează aponevroza de ambele părţi şi marginile mediale ale foiţelor posterioare ale tecilor muşchilor recţi ai abdomenului. Apoi, după deschiderea tecilor, pe suprafaţa muşchilor recţi se amplasează un lambou din pericardul de bovină sau porcină pregătit anterior, care se suturează de aponevroză lateral de muşchii recţi, iar superior şi inferior de marginile defectului şi de aponevroză. După aplicarea lamboului pe suprafaţa lui se efectuează multiple incizii în şah pentru eliminarea lichidului seros. Apoi se închid tecile musculare prin suturarea foiţelor anterioare deasupra lamboului suturat, iar pe suprafaţa foiţelor de asemenea se efectuează multiple incizii în şah pentru drenare. După aceasta se efectuează drenarea plăgii şi se suturează pielea şi ţesutul subcutanat pe straturi [4].

Dezavantajele metodei constau în aceea că se folosesc materiale biologice, care pot duce la apariţia complicaţiilor postoperatorii septice, ceea ce necesită aplicarea drenurilor pe durate îndelungate, duce la o regenerare îndelungată a defectelor gigante, poate duce la apariţia recidivelor cu necesitatea efectuării intervenţiilor repetate.

Problema pe care o rezolvă prezenta invenţie este sporirea eficienţei în combaterea complicaţiilor septico-purulente postoperatorii, cu scop de întărire a peretelui anterior, stimularea proceselor regenerative şi prevenirea apariţiei recidivelor postoperatorii.

Esenţa invenţiei constă în efectuarea unei sau două incizii a pielii în regiunea herniei, ţesutului subcutanat şi a aponevrozei, apoi se mobilizează sacul hernial până la col, după care se deschide sacul hernial. Conţinutul lui se introduce în cavitatea peritoneală şi se înlătură sacul hernial. Se suturează peritoneul cu închiderea defectului, apoi se mobilizează spaţiul dintre peritoneul parietal şi aponevroză, în care se aplică pe peritoneul parietal o plasă chirurgicală din polipropilen-tetrafluoretilen, marginile căreia se suturează de peritoneu prin aplicarea unor suturi separate. Apoi pe suprafaţa plasei chirurgicale se aplică un burete din gelatină purificată, care se îmbibă cu o soluţie, care conţine 2 g de soluţie de ceftriaxonă şi 10 ml de soluţie de NaCl 0,9%. După care se efectuează plastia herniei cu ţesuturi locale şi se suturează ţesutul subcutanat şi pielea.

Rezultatul invenţiei constă în micşorarea rezistenţei ţesuturilor adiacente utilizate pentru plastie, intensificarea proceselor reparative şi regenerative, ceea ce nu permite apariţia recidivelor herniilor gigante şi totodată are efect cosmetic şi în micşorarea timpului de spitalizare.

Avantajele metodei revendicate constau în întărirea eficientă a peretelui abdominal anterior, o hemostază eficientă, evitarea apariţiei complicaţiilor septico-purulente, nu este necesar drenarea plăgii în regiunea hernioplastiei, nu au fost determinate apariţia de recidive. Datorită prezenţei buretelui din gelatină purificată se stimulează procesul proliferativ şi de regenerare cu micşorarea timpului de la 10 zile la 5 zile, ceea ce reduce şi timpul de spitalizare de până la 5 zile.

La momentul dat polipropilena (“Marlex”, “Prolen”) este cel mai folosit material sintetic utilizat la noi în ţară, în Europa, Federaţia Rusă şi SUA. Plasa este alcătuită din monofilament (140 cm în diametru), alcătuind reţele cu pori mari, cu marginea aproximativ de 620 mm. Politetrafluoretilena (C2F4)n (PTFE) este un polimer al tetrafluoroetilenei care are numeroase utilizări şi inclusiv pentru producerea plaselor chirurgicale. Cel mai folosit nume este Teflon, introdus de firma DuPont (PTFE, e-PTFE, Gore-tex), (Ferzil G., K. Shapiro, Chaudry G., Patel S. Laparoscopic extraperitoneal approach to acutely incarcerated inguinal hernia. Surg Endosc. 2004, vol. 18, p. 228-231).

Este folosit burete hemostatic Equispon, care este cunoscut şi utilizat cu scop hemostatic. În cazul metodei descrise a fost utilizat pentru studierea regenerării, unde a fost determinată o regenerare de 2 ori mai rapidă a plăgii postoperatorii şi anume a defectului cu proliferarea rapidă a ţesutului conjunctiv şi obţinerea unei plastii eficiente.

Metoda se realizează în modul următor.

Pacientul cu hernie se pregăteşte ambulatoriu timp de 1…2 săptămâni pentru intervenţie chirurgicală şi anume cu scop de profilaxie a complicaţiilor cardiorespiratorii prin bandajarea dozată a abdomenului. După efectuarea controlului clinic şi paraclinic se indică intervenţie chirurgicală unde se efectuează una sau două incizii, în regiunea herniei, a pielii, ţesutului subcutanat şi a aponevrozei, apoi se mobilizează sacul hernial până la col, după care se deschide sacul hernial, se introduce conţinutul lui în cavitatea peritoneală şi se înlătură sacul hernial. Se suturează peritoneul cu închiderea defectului, apoi se mobilizează spaţiul dintre peritoneul parietal şi aponevroză, în care se aplică pe peritoneul parietal o plasă chirurgicală din polipropilen-tetrafluoretilen, marginile căreia se suturează de peritoneu prin aplicarea suturilor separate. Apoi pe suprafaţa plasei chirurgicale se aplică un burete din gelatină purificată, care se îmbibă cu o soluţie, care conţine 2 g de soluţie de ceftriaxonă şi 10 ml de soluţie de NaCl 0,9%. După care se efectuează plastia herniei cu ţesuturi locale, apoi se suturează ţesutul subcutanat şi pielea.

Metoda dată a fost aplicată cu succes la 16 de pacienţi.

Exemplul 1

Pacienta A., 62 ani, a fost internată în Secţia Chirurgie Generală cu diagnosticul de hernie ventrală postoperatorie gigantă. Timp de 2 săptămâni a fost pregătită ambulatoriu prin bandajare dozată a abdomenului, dietă necesară şi s-a pregătit intestinul pentru intervenţie chirurgicală. Peste 2 săptămâni a fost efectuată intervenţia chirurgicală în timpul căreia s-a depistat sacul hernial cu dimensiuni de 18x24 cm, în care s-a determinat prezenţa de oment şi intestin subţire. S-a înlăturat sacul hernial. S-a suturat peritoneul cu închiderea defectului, apoi s-a mobilizat spaţiul dintre peritoneul parietal şi aponevroză, în care s-a aplicat pe peritoneul parietal o plasă chirurgicală din polipropilen-tetrafluoretilen, marginile căreia s-au suturat de peritoneu prin aplicarea suturilor separate. Pe suprafaţa plasei chirurgicale s-a aplicat burete din gelatină purificată, care s-a îmbibat cu o soluţie, care conţine 2 g de soluţie de ceftriaxonă şi 10 ml de soluţie de NaCl 0,9%. După care s-a efectuat plastia herniei cu ţesuturi locale, apoi s-a suturat ţesutul subcutanat şi pielea. Plaga în perioada postoperatorie s-a cicatrizat per primum fără complicaţii. Peste 5 zile pacienta a fost externată în stare satisfăcătoare.

Exemplul 2

Bolnava B., 68 ani, a fost internată în secţia chirurgie cu diagnoza de hernie ventrală postoperatorie gigantă recidivantă. În decurs de 6 ani a suportat 4 intervenţii chirurgicale, ultima fiind cu 9 luni în urmă. Perioada postoperatorie a decurs cu complicaţii septico-purulente şi cicatrizarea îndelungată a plăgii. Recidiva a survenit peste trei luni după externare. A fost efectuată intervenţia chirurgicală în timpul căreia s-a depistat sacul hernial cu dimensiuni de 15x22 cm, în care s-a determinat prezenţa de oment şi intestin subţire. S-a înlăturat sacul hernial. S-a suturat peritoneul cu închiderea defectului, apoi s-a mobilizat spaţiul dintre peritoneul parietal şi aponevroză, în care s-a aplicat pe peritoneul parietal o plasă chirurgicală din polipropilen-tetrafluoretilen, marginile căreia s-au suturat de peritoneu prin aplicarea suturilor separate. Pe suprafaţa plasei chirurgicale s-a aplicat burete din gelatină purificată, care s-a îmbibat cu o soluţie, care conţine 2 g de soluţie de ceftriaxonă şi 10 ml de soluţie de NaCl 0,9%. După care s-a efectuat plastia herniei cu ţesuturi locale, apoi s-a suturat ţesutul subcutanat şi pielea. Plaga în perioada postoperatorie s-a cicatrizat per primum fără complicaţii. Peste 5 zile pacienta a fost externată în stare satisfăcătoare. Pe parcursul a 2 ani de supraveghere recidive nu au apărut.

Exemplul 3

Bolnava D., 56 ani, a fost internată în secţia chirurgie cu diagnoza de hernie ombilicală. A fost efectuată intervenţia chirurgicală în timpul căreia s-a depistat sacul hernial cu dimensiuni de 12x18 cm, în care s-a determinat prezenţa de intestin subţire. S-a înlăturat sacul hernial. S-a suturat peritoneul cu închiderea defectului, apoi s-a mobilizat spaţiul dintre peritoneul parietal şi aponevroză, în care s-a aplicat pe peritoneul parietal o plasă chirurgicală din polipropilen-tetrafluoretilen, marginile căreia s-au suturat de peritoneu prin aplicarea suturilor separate. Pe suprafaţa plasei chirurgicale s-a aplicat burete din gelatină purificată, care s-a îmbibat cu o soluţie, care conţine 2 g de soluţie de ceftriaxonă şi 10 ml de soluţie de NaCl 0,9%. După care s-a efectuat plastia herniei cu ţesuturi locale, apoi s-a suturat ţesutul subcutanat şi pielea. Plaga în perioada postoperatorie s-a cicatrizat per primum fără complicaţii. Peste 5 zile pacienta a fost externată în stare satisfăcătoare.

1. Жебровский В.В., Мохамед Том Эльбашир. Хирургия грыж живота и эвентраций. Симферополь, Бизнес-Информ, 2002, с. 96-115

2. MD 2971 F1 2006.02.28

3. MD 2900 F1 2005.11.30

4. MD 2899 F1 2005.11.30

5. Grati Serghei. CONCEPŢII MODERNE ÎN TRATAMENTUL HERNIILOR INGHINALE. Catedra Chirurgie FPM, USMF "N. Testemiţanu". Arta Medica, Nr. 6 (39), 2009, p. 27-33

Claims (1)

1. Metodă de tratament al herniilor peretelui abdominal anterior, care constă în efectuarea unei sau două incizii a pielii în regiunea herniei, ţesutului subcutanat şi a aponevrozei, apoi se mobilizează sacul hernial până la col, după care se deschide sacul hernial, conţinutul lui se introduce în cavitatea peritoneală şi se înlătură sacul hernial, se suturează peritoneul cu închiderea defectului, apoi se mobilizează spaţiul dintre peritoneul parietal şi aponevroză, în care se aplică pe peritoneul parietal o plasă chirurgicală din polipropilenă sau politetrafluoretilenă, marginile căreia se suturează de peritoneu prin aplicarea unor suturi separate, apoi pe suprafaţa plasei chirurgicale se aplică un burete din gelatină purificată, care se îmbibă cu o soluţie, care conţine 2 g de soluţie de ceftriaxonă şi 10 ml de soluţie de NaCl 0,9%, după care se efectuează plastia herniei cu ţesuturi locale şi se suturează ţesutul subcutanat şi pielea.