RO127481B1 - Implant pentru fracturile de paletă humerală - Google Patents

Description

Invenția se referă la un implant, având în compunere o tijă filetată, ce poate fi utilizată printr-o tehnică minim invazivă, în tratamentul fracturilor de paletă humerală, în special, diacondiliene, cu sau fără traiect intercondilian.

Imperativele tratamentului chirurgical al fracturilor de paletă humerală, care au și un traiectfracturarde separare a epifizei, incluzând aici fracturile transcondiliene sau diacondiliene, sunt reconstrucția anatomică a articulației și fixarea cât mai rigidă, în vederea mobilizării imediate a cotului.

Standardele actuale ale osteosintezei fracturilor de paletă humerală cu separare epifizară prevăd reducerea anatomică și fixarea cu două plăci cu șuruburi, plăcile fiind dispuse paralel, în plan sagital sau ortogonal, o placă fiind în plan sagital și cealaltă în plan frontal. Plăcile cele mai eficiente prezintă niște găuri filetate, în care se angajează și se blochează capetele șuruburilor ce fixează fragmentele osoase, anulându-se astfel mișcările de alunecare sau de forfecare dintre plăci și șuruburi, și obținându-se astfel montaje foarte stabile și condiții de mobilizare rapidă a cotului, fără riscuri importante de deplasare secundară a focarului de fractură. în fracturile transcondiliene și supracondiliene, cu sau fără traiect intercondilian, se mai folosește încă o metodă clasică, de fixare cu șuruburi după tehnica triangulației, metodă care însă conduce, de cele mai multe ori, la un montaj fragil, incompatibil cu o mobilizare precoce a articulației.

Dezavantajul principal al plăcilor cu șuruburi este că implică incizii mari, cu dezinserții musculare, tendinoase, ligamentare și periosteale, crescând astfel riscul de infecție locală, de neconsolidare, de osificări periarticulare și de redoare a cotului. în plus, plăcile ce nu posedă găuri cu design special pentru șuruburi autoblocante nu stabilizează suficient fracturile diacondiliene, cu detașarea unui fragment epifizar mic, în care nu se pot implanta decât puține șuruburi. Fiind un tip de osteosinteză cu focar deschis, vindecarea se realizează mai greu și cu riscuri mai mari decât în osteosinteză cu focar închis. Volumul final al implantului este mare (două plăci cu aproximativ zece șuruburi într-o fractură diacondiliană), iar costul acestuia de asemenea. încercarea de a elimina aceste neajunsuri (de exemplu, prin metoda șuruburilor în triangulație amintită sau metoda fixării cu broșe Kirschner, introduse percutanat) nu are ca rezultat o fixare solidă, care să permită o recuperare precoce și lipsită de incidente.

Se mai cunoaște o tijă pentru compactarea fragmentelor osoase, în cazul fracturilor (US 4640271), care are un capăt filetat, continuat cu o porțiune cilindrică netedă, la capătul opus al tijei fiind prevăzut un manșon culisant pe direcția longitudinală a tijei, manșonul având filet exterior. Dezavantajul acestei tije pentru compactarea fragmentelor osoase îl reprezintă imobilizarea insuficient de stabilă a acestora și pericolul de apariție a diverse complicații ulterioare.

Problema tehnică, pe care își propune să o rezolve invenția, constă în realizarea unui implant destinat osteosintezei fracturilor de paletă humerală, care să fie utilizat fără deschiderea focarului de fractură, prin incizii minime. Se are astfel în vedere, pe de o parte, robustețea montajului, iar pe de altă parte, trauma tisulară și volumul materialului de osteosinteză.

Astfel, osteosinteză fracturilor transcondiliene sau diacondiliene se realizează printr-o tehnică minim invazivă, folosindu-se două tije filetate, implantate în fiecare coloană humerală și solidarizate, între ele, prin zăvorâre cu un șurub sau cu o broșă Kirschner, înlocuind montajul standard, voluminos, format din două plăci și aproximativ 10 șuruburi.

Implantul conform invenției, alcătuit dintr-o componentă principală de tip tijă, filetată la o extremitate cranială, continuată cu un segment cilindric neted, urmat de o porțiune tronconică, continuată cu un alt segment cilindric de capăt, și o componentă auxiliară de tip șurub filetat stânga, având un cap cilindric și o incizură transversală, rezolvă această problemă tehnică și

RO 127481 Β1 înlătură dezavantajele soluțiilor tehnice cunoscute, prin aceea că segmentul cilindric de capăt 1 al tijei, având diametrul mai mare decât cel al segmentului cilindric neted, prezintă, la extremitate, patru caneluri radiale și este străbătut de un canal longitudinal, filetat stânga, precum și 3 de un canal oblic transversal. Avantajele utilizării implantului conform invenției sunt următoarele:

- trauma tisulară minoră, posibilitatea implantării prin abord minim invaziv, implantare 5 ce nu necesită dezinserții ligamentare, tendinoase, musculare și periosteale;

- implantare cu focar de fractură închis, cu avantajele inerente acestei metode: consoli- 7 dare mai rapidă, risc scăzut de infecție, de osificări periarticulare și de redoare de cot;

- intervenție chirurgicală de scurtă durată; 9

- volum redus al materialului de osteosinteză;

- implant situat în întregime intraosos, cu risc nul de iritare a țesuturilor adiacente, în 11 special, a nervului ulnar;

- fixare eficientă, prin solidarizarea implantului la un implant situat în coloana opusă a 13 humerusului distal printr-un șurub sau o broșă, rezistența opusă forțelor de forfecare fiind mult crescută prin zăvorârea a două tije dispuse pe cele două coloane humerale; 15

- simplitatea designului implantului și a instrumentarului, ușor și ieftin de realizat, cu un cost semnificativ mai mic decât cel al plăcilor de osteosinteză utilizate actualmente în fracturile 17 paletei humerale.

Instrumentarul pentru implantarea tijelor prin incizii minime și zăvorârea transversală a 19 acestora include un instrument pentru forarea cu precizie a unortunele transosoase, necesare introducerii tijelor în humerusul distal, două instrumente pentru fixarea și manipularea tijelor, 21 două instrumente aproape identice, pentru ghidarea tijelor atașate la instrumentele anterioare de fixare și un instrument pentru ghidarea zăvorârii tijelor. 23

Instrumentul folosit pentru forarea tunelelor este alcătuit dintr-o bară dreptunghiulară, aplatizată, având două segmente drepte, ce fac între ele un unghi de 90° și sunt racordate 25 printr-un segment curb de legătură, unul dintre segmentele drepte fiind străpuns la 90° de un manșon cilindric de ghidare a burghiului necesar pentru forarea canalelor osoase, destinate 27 implanturilor, iar celălalt segment drept având niște găuri străpunse filetate, în care se introduce perpendicular o tijă subțire, filetată la un capăt și ascuțită la celălalt, capăt ascuțit cu care se 29 palpează corticala osoasă humerală și cu care se ghidează astfel traseul burghiului.

Instrumentele pentru fixarea și manipularea tijelor sunt două chei identice în formă de 31 T, cu un mâner transversal și o porțiune tubulară care are o decupare la un capăt, ce permite îmbinarea nut-feder cu capătul corespunzător al implantului, două repere liniare și unul circular 33 pentru orientarea implantului și un canal longitudinal prin care intră un șurub lung cu cap hexagonal filetat stânga, doar la o extremitate, pe 5-6 mm, filet care intră în canalul longitudinal 35 din capătul implantului, pe care îl blochează astfel în îmbinarea nut-feder.

Cele două instrumente pentru ghidarea ansamblului cheie-tijă filetată sunt alcătuite din 37 câte o bară dreptunghiulară, aplatizată, având aproximativ aspectul unui L răsturnat, cu trei segmente, cel vertical fiind solidar cu un manșon tubular, prin care se ghidează și culisează cheia, 39 împreună cu tija filetată, având și două repere liniare, pentru orientarea cheilor, segmentul intermediar fiind o porțiune curbată, care face legătura cu segmentul orizontal, care are solidar 41 un corp cilindric, perpendicular, filetat, prevăzut cu o piuliță cu flanșă, singura diferență dintre aceste două instrumente de ghidare fiind unghiul dintre manșon și segmentul vertical, 90°, 43 într-un caz, și 94°, în celălalt, diferență care împiedică suprapunerea tijelor introduse în osul humeral. 45

Instrumentul pentru zăvorâre este de asemenea o bară, care are aproximativ aspectul unui L răsturnat, care are, în segmentul vertical, atașat un manșon cilindric, pentru ghidarea 47 unui burghiu sau a unei broșe, cu care se forează un tunel transversal humeral, segment vertical care este prelungit cu un segment curb, ce face legătura cu segmentul orizontal în care 49

RO 127481 Β1 sunt practicate o gaură străpunsă și o fantă longitudinală, ovalară, prin care intră corpurile cilindrice, filetate, de pe cele două instrumente de ghidare a tijelor descrise anterior, formându-se astfel un dispozitiv de țintire, ce permite zăvorârea concomitentă a ambelor canale oblice, de pe cele două tije implantate în osul humeral, fanta longitudinală ovalară permițând asamblarea indiferent de unghiul și de distanța dintre cele două tije, dispozitiv de țintire care este stabilizat, după asamblare, cu ajutorul celor două piulițe cu flanșă ce se înfiletează pe corpurile cilindrice filetate, aplicând și fixând astfel instrumentul de zăvorâre pe cele două instrumente de ghidare a ansamblurilor cheie-tijă.

Se dă, în continuare, un exemplu de realizare a implantului conform invenției, în legătură cu fig. 1...21, care reprezintă:

- fig. 1, vedere axonometrică a implantului conform invenției, respectiv, tija filetată și șurubul de compactare;

- fig. 2, vedere laterală a tijei filetate A a implantului de la fig. 1, dintr-o direcție perpendiculară pe planul longitudinal de simetrie al canalului oblic a;

- fig. 3, vedere laterală a tijei filetate, ortogonală față de tija de la fig. 2;

- fig. 4, secțiune longitudinală prin planul de simetrie al tijei filetate;

- fig. 5, secțiune mediană, longitudinală, a tijei filetate, perpendiculară pe planul de simetrie al canalului oblic a;

- fig. 6, secțiune mediană, longitudinală, a șurubului de compactare din alcătuirea implantului de la fig. 1;

- fig. 7, schemă care ilustrează modalitatea de compactare a focarului de fractură prin înfiletarea șurubului, secțiunea fiind una mediană, longitudinală, prin extremitatea 1 a tijei și cuprinzând și materialul de zăvorâre; săgeata indică direcția de compactare, caudocranială;

- fig. 8, vedere axonometrică a dispozitivului C de țintire pentru burghiu;

- fig. 9, secțiune mediană, longitudinală, prin planul de simetrie al dispozitivului de la fig. 8;

- fig. 10, vedere axonometrică a instrumentelor de fixare și de ghidare intraosoasă a tijei filetate; cheia de fixare este introdusă prin manșonul tubular al instrumentului de ghidare;

- fig. 11, vedere axonometrică a instrumentului de fixare al tijei filetate, împreună cu șurubul de strângere al acesteia;

- fig. 12, secțiune cu vedere prin planul de simetrie al instrumentului de fixare de la fig. 11, cele două componente fiind dezasamblate;

- fig. 13, secțiune prin planul de simetrie al dispozitivelor de la fig. 10;

- fig. 14, ilustrare a modului de ghidare, prin instrumentul E, a tijei fixate în dispozitivul său de stabilizare și de ghidaj D;

- fig. 15, vedere axonometrică a instrumentului F de zăvorâre a tijelor;

- fig. 16, secțiune cu vedere prin planul de simetrie al instrumentului de zăvorâre F de la fig. 15;

- fig. 17, ilustrare a modului de folosire a dispozitivului C de ghidare a burghiului pentru forarea unui tunel transosos, cu punct de plecare în coloana laterală a humerusului distal, tija filetată 8 fiind reglată astfel încât capătul burghiului să țintească vârful ascuțit al tijei fixate pe corticala osoasă; humerusul H este redat semitransparent, pentru o mai bună evidențiere a traiectului intraosos al burghiului;

- fig. 18, ilustarare a modului de folosire a dispozitivului de ghidare C, în cazul forării unui tunel transosos cu punct de plecare în coloana medială humerală distală, tija filetată 8 fiind înșurubată astfel încât burghiul trece la 5 mm distanță de capătul său ascuțit;

- fig. 19, vedere ce evidențiază modul de țintire al tunelului oblic a, al tijei filetate A, prin intermediul celor trei instrumente D, E și F;

RO 127481 Β1

- fig. 20, aspectul sistemului de zăvorâre cu o broșă Kirschner K transhumerală a tijelor 1 filetate, după asamblarea dispozitivului de zăvorâre F la cele două instrumente de ghidaj E și E';

- fig. 21, aspectul final al montajului, după reducerea și fixarea unui traiect de fractură 3 X, al humerusului distal, cu două tije filetate, zăvorâte cu o broșă Kirschner.

Implantul conform invenției este alcătuit dintr-o componentă A, care este o tijă filetată 5 la un capăt, ce se introduce în humerusul distal, în fracturile de paletă humerală, și o componentă B, care este un șurub pentru compactarea focarului de fractură, implantul putând 7 fi folosit în fracturile de humerus distal drept sau stâng, fixând coloana humerală, medială, laterală sau ambele coloane, acest ultim caz reprezentând scopul principal al invenției. 9

Componenta A este reprezentată de o tijă filetată cu o extremitate cilindrică 1, cu diametrul de 5-6 mm și lungimea de 12-15 mm, continuată cu o porțiune tronconică 2, la rândul 11 său prelungită cu un alt segment cilindric neted 3, cu diametrul de 3,5-4 mm și lungimea între 40 și 90 mm și cu un increment de 5 mm, și o extremitate filetată și autotarodantă 4 de 20 mm 13 lungime, având caracteristicile cunoscute ale fileturilor de 4,5 sau 4 mm, destinate corticalelor osoase (conform normei ISO 5835-1); segmentul cilindric 1 este prevăzut cu un canal longitu- 15 dinal, filetat, stânga b, cu diametrul de 3 mm, necesar dispozitivului de ghidare, cu un canal oblic cu secțiune ovalară a, prin care se realizează zăvorârea tijei, cu diametre de 3,2 și 5 mm, 17 care formează un unghi de 70° cu axul lung al segmentului 1, și cu două decupări laterale c și c', formând un cap de tip nut, de asemenea, necesare fixării tijei în dispozitivul de ghidare; 19 rațiunea filetării la stânga a canalului b este facilitarea extragerii tijei, în eventualitatea, puțin probabilă, a ruperii intraosoase, a acesteia, în dreptul canalului oblic a. 21

Componenta B este un șurub de 3 mm, filetat stânga, de 5-7 mm lungime, cu un cap cilindrice, prevăzut cu incizurăf, destinată unei șurubelnițe drepte, care se înfiletează în canalul 23 longitudinal b, al componentei A.

Instrumentarul cuprinde un instrument C, pentru ghidarea executării tunelelor transo- 25 soase, necesare introducerii tijelor A în humerusul distal, două instrumente D, pentru fixarea tijelor A, două instrumente E și E', pentru ghidarea tijelor A, atașate la instrumentele D, și un 27 instrument F, pentru ghidarea zăvorârii tijelor A. Instrumentul de ghidare C este alcătuit dintr-o bară dreptunghiulară, aplatizată, 5, rotunjită la extremități, având două segmente drepte g și i, 29 și un segment intermediar, curb, h, o tijă 8, filetată pe un sfert din lungime la un capăt k, ascuțită la capătul opus și netedă în rest, pe un segment I, și o contrapiuliță 7. Segmentele i și g fac 31 între ele un unghi de 90°, segmentul g prezintă cinci găuri străpunse, filetate, j,, j₂, j₃, j₄ și j₅, în care se înșurubează tija 8, iar la segmentul i, este solidarizat, perpendicular, un manșon cilin- 33 dric 6, destinat protejării și ghidării burghiului cu care se forează tunelele osoase. Instrumentul D este o cheie de forma literei T, necesară fixării tijelor A, formată dintr-un segment tubular, 35 longitudinal, 9, cu diametrul egal cu cel al porțiunii 1, a tijei A, cu un reper circular r și două liniare diametral opuse r¹ și r, un canal 12 și un locaș 11, destinat îmbinării nut-federcu por-37 țiunea d, a tijelor A, dintr-un segment transversal 10, cu un reper lateral s, și dintr-un șurub 13, cu un cap hexagonal m, o porțiune cilindrică netedă n și un capăt filetat metric stânga o, șurub39 ce trece prin canalul 12 și se înfiletează în canalul filetat b, al tijelor A, blocându-le astfel în locașurile 11. Instrumentul E este un dispozitiv de ghidare și de zăvorâre a tijelor A, alcătuit41 dintr-o bară dreptunghiulară, aplatizată, de forma literei L, cu trei segmente 14, 15 și 16, străpuns la 90°, în segmentul 14, de un segment tubular 17, cu care face corp comun și pre-43 zentând un corp cilindric filetat 18, corp comun cu segmentul 16, perpendicular pe acesta și în care se înfiletează o piuliță cu flanșa 19. Segmentele drepte 14 și 16, racordate prin segmentul 45 curbat 15, formează un unghi de 90°, iar pe fața exterioară a segmentului 14, există două repere liniare, diametral opuse, η și r₂, adiacente orificiului de ieșire a porțiunii tubulare 17. 47

RO 127481 Β1

Instrumentul E' este foarte asemănător instrumentului E, având părțile componente analoage 14', 15', 16', 17', 18', r\ și r’₂, singura diferență constând în faptul că segmentele 14' și 16' fac un unghi de 94°. Prin tuburile de ghidaj 17 și 17', trece fest porțiunea 9, a cheii D, solidarizată la tija A, iar reperele r, r', r, η, r₂,și r'₂ servesc la orientarea corectă a tijelor A, după implantarea în humerusul distal. Instrumentul F este folosit pentru zăvorârea tijelor A și este, de asemenea, o bară aplatizată și îndoită cu trei segmente 20, 21 și 22, și cu un segment tubular 23, care formează un unghi de 90° cu segmentul 22. Segmentul 20 al instrumentului prezintă o gaură străpunsă p și o fantă longitudinală q, prin care trec fest segmentele cilindrice, filetate, 18 și 18', și prin intermediul cărora se asamblează, la componentele E și E', împreună cu două piulițe, cu flanșa 19. Segmentele 20 și 22 formează un unghi de 92° și sunt racordate prin porțiunea curbată 21.

Pentru fixarea unei fracturi transcondiliene cu două tije filetate zăvorâte, se procedează astfel:

- după o planificare preoperatorie riguroasă și pregătirea câmpului operator și a instrumentelor necesare, intervenția se începe prin reducerea fracturii prin manipulări externe, folosind sau nu instrumente auxiliare de reducere. După verificarea reducerii cu ajutorul roentgen-televizorului, în scopul menținerii acesteia, se introduc, juxtaolecranian sau în altă manieră, două sau mai multe broșe Kirschner prin cele două fragmente, având grijă să nu lezeze nervul ulnar și să nu împiedice următoarele etape, în special, să nu se afle în calea traiectului tijelor A, ce urmează să fie implantate. Odată stabilizată fractura, se expune fragmentul epifizar printr-o incizie minimă pe fața posterolaterală a cotului, acesta din urmă fiind flectat la 90-100°, și se începe forarea unui tunel osos, destinat introducerii primei tije A. Ghidarea canalului se face cu ajutorul dispozitivului C. în funcție de lungimea dorită a tijei, dar și de morfologia osoasă a humerusului distal individual, se înfiletează tija 8 într-una dintre găurile filetate j,, j₂, j₃, j₄ sau j₅, în general, astfel încât, între vârful tijei 8 și capătul interior al manșonului cilindric 6, să fie o distanță de 6-9 centimetri. înfiletarea se face astfel încât capătul burghiului R, introdus prin manșon, să țintească exact vârful tijei 8. Se blochează apoi tija în gaura filetată j, respectivă, prin înfiletarea, la capătul k, al acesteia, a contrapiuliței 7. Se introduce percutanat tija 8 și se palpează cu vârful acesteia fața posterioară a humerusului H, în jumătatea ei medială și la 6-9 cm de interliniul articular. Punctul palpat astfel va fi locul de ieșire al filetului 4, al tijei A, ce urmează a fi implantate. Capătul manșonului 6 se aplică pe epifiza humerală distală, la un punct situat la joncțiunea cartilajului capitolului humeral cu corticala osoasă posterioară. Se forează cu un burghiu R corespunzător (2,9 sau 3 mm, pentru o tijă cu un filet de 4 mm diametru) până ce acesta perforează corticala osoasă diafizară a humerusului H, se tarodează canalul rezultat cu un tarod existentîn orice trusă de osteosinteză, iar orificiul de intrare se majorează cu un burghiu de 5-6 mm (corespunzător diametrului extremității cilindrice 1, a implantului). Este preferabil ca țesutul spongios din coloana medială să nu fie evacuat prin forare cu acest burghiu, ci impactat cu un instrument bont, în vederea obținerii unui suport osos cât mai dens pentru implant și se trece la implantarea primei tije A. După măsurarea lungimii necesare, aceasta se asamblează mai întâi la cheia D, prin îmbinarea porțiunilor corespunzătoare nut-feder d (de pe tijă) și 11 (de pe cheie), și prin înfiletarea capătului o, al șurubului 13, în filetul interior al canalului b, al tijei. Se ține cont de reperul s, de pe cheia D, astfel încât orificiul lateral cel mai apropiat de cheie, al canalului a, din tija filetată A, să se situeze de partea reperului s. în momentul strângerii complete a șurubului 13, capătul o nu proeminează în gaura oblică a, a tijei A. Tija împreună cu cheia se trec prin tubul 17, al instrumentului E și se înfiletează în tunelul transosos, până când capătul d, al tijei A, nu mai proeminează în afara humerusului, iar mânerul 10, al cheii D, este coplanar cu axul epifizei

RO 127481 Β1 humerale. De asemenea, reperul s, de pe porțiunea transversală 10, a cheii D, trebuie să se 1 afle lateral și nu medial, iar reperul r, de pe cheia D, trebuie să se afle chiar la intrarea în porțiunea tubulară 17, a instrumentului D, această porțiune menținându-se aplicată pe corticala 3 osoasă. Se verifică implantarea prin intermediul roentgen-televizorului și se începe implantarea celei de-a doua tije A. Se efectuează o mini-incizie pe fața posteromedială a cotului. în funcție 5 de localizarea acesteia, se caută sau nu nervul ulnar, pentru a nu-l leza în timpul etapelor următoare. Se expune marginea inferioară a epitrohleei humerale printr-o disecție atentă și se 7 forează un tunel cu direcție proximală și laterală, folosind instrumentul C, într-un mod asemănător celui din etapa precedentă, cu mențiunile că manșonul 6, al dispozitivului C, trebuie 9 aplicat perfect pe suprafața osoasă, iar tija 8 se înfiletează mai mult cu 5 mm în gaura j corespunzătoare și se blochează cu contrapiulița 7. Astfel vârful burghiului va fi proiectat cu 5 11 mm mai profund și va fi evitat conflictul cu tija A, deja introdusă. Ținând nemișcat instrumentul C, burghiul va trece anterior de tija filetată, implantată deja, în etapa precedentă. Se tarodează 13 și se introduce o nouă tijă A, în manieră similară primeia, folosind, de această dată, dispozitivul E', reperul s de pe cheie trebuie să fie de această dată orientat medial. Urmează etapa de 15 zăvorâre a tijelor A, ce necesită asamblarea instrumentului F la cele două dispozitive E și E', lucru care se realizează prin intermediul capetelor filetate 18 și 18', care se trec prin decupările 17 p și q din segmentul 20 și la care se înfiletează două piulițe 19. Se verifică reperele r, r', r, η, r₂, r'₁ și 1^2, ajustându-se, prin mișcări minime, de câteva grade, de înșurubare sau deșurubare 19 a tijelor A, astfel încât alinierea reperelor să fie perfectă. Menținând capetele tubulare 17 și 17' în contact cu corticala osoasă, se forează un canal osos transcondilian până în epitrohleea 21 humerală din direcție lateromedială, cu o broșă Kirschner filetată la un capăt sau cu un burghiu, care pătrunde fest prin porțiunea tubulară 23, a dispozitivului de țintire. Acesta este astfel 23 conceput și asamblat, încât broșa sau burghiul trece prin ambele canale, oblice, ovalare, a, ale celor două tije A. Dacă se folosește o broșă Kirschner filetată, aceasta poate servi ca implant 25 de zăvorâre și se poate tăia la marginea suprafeței osoase, iar dacă se folosește un burghiu, după retragerea acestuia, se zăvorăsc cele două tije cu un șurub, ambele variante având ca 27 scop creșterea suprafeței de contact dintre materialul de osteosinteză și fragmentul/fragmentele osoase epifizare, crescând astfel rezistența opusă forțelor de forfecare sagitală din focarul de 29 fractură X. Dacă înainte, această suprafață de rezistență era limitată la cele două segmente 1, ale tijelor și nu permitea o mobilizare în siguranță a cotului operat, după zăvorâre, aceasta este 31 mărită cu o suprafață corespunzătoare cu cea a șurubului sau a broșei introduse. în cazul în care există și traiect intercondilian, este necesară folosirea unui șurub intercondilian, pentru 33 compresiune și stabilizare, prevenind astfel deplasarea ulterioară a fragmentelor și grăbind consolidarea. Ultima etapă a fixării o constituie compactarea focarului de fractură X, prin 35 înfiletarea a două șuruburi B, în canalele longitudinale b, ale tijelor A. Compactarea are loc datorită împingerii broșei sau a șurubului de zăvorâre, de către cele două șuruburi B, în direcție 37 caudocranială, împreună cu fragmentul osos epifizar.

Mobilizarea cotului trebuie să debuteze cât mai rapid, pentru a preveni redoarea 39 articulară și pentru a întreține troficitatea membrului respectiv, și poate fi începută a doua zi după operație, în funcție de confortul pacientului și de fenomenele congestive locale. 41 Consolidarea fracturii se obține în câteva săptămâni, cu variații dependente de traiectul fracturii, de statusul biologic al pacientului și de factorii exogeni (medicamente, alimentație etc.). 43

Claims (4)

1. Revendicări

   1. Implant destinat tratamentului minim invaziv al fracturilor de paletă humerală, alcătuit dintr-o componentă principală de tip tijă (A), filetată la o extremitate (4) cranială, care se continuă cu un segment cilindric (3), neted, urmat de o porțiune tronconică (2), continuată cu un alt segment cilindric (1) de capăt, și dintr-o componentă auxiliară (B) de tip șurub filetat stânga, având un cap cilindric (e) și o incizură transversală (f), caracterizat prin aceea că segmentul cilindric (1) de capăt al tijei (A), având diametrul mai mare decât cel al segmentului cilindric (3), neted, prezintă, la extremitate, patru caneluri (c, d, e și f) radiale și este străbătut de un canal longitudinal (b), filetat stânga, precum și de un canal oblic (a), transversal.
2. 2. Implant conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, respectiv, canalul oblic (a) este dispus sub un unghi de 70° față de axul longitudinal al tijei (A), pentru zăvorârea și conectarea tijei la un mijloc de fixare situat în coloana humerală distală opusă, medială sau laterală, mijloc de fixare care poate fi o tijă filetată de același tip, crescând astfel suprafața de contact cu fragmentul osos epifizar.
3. 3. Implant conform revendicărilor 1 și 2, caracterizat prin aceea că secțiunea canalului oblic (a) este ovală, facilitând compactarea focarului de fractură la înfiletarea componentei auxiliare (B) în canalul longitudinal (b) al fiecăreia dintre cele două tije (A) implantate în cele două coloane ale humerusului distal, prin antrenarea în direcție cranială a unei broșe introduse în canalul oblic (a), împreună cu fragmentul osos epifizar.
4. 4. Implant conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că filetul stânga al canalului (b) care este de sens contrar filetului de la extremitatea (4) cranială depășește cranial canalul oblic (a), permițând extracția ușoară a implantului în cazul rupturii sale în dreptul canalului oblic (a).