RO125751B1 - Procedeu de sinteza a unui copolimer in dispersie apoasă - Google Patents

Procedeu de sinteza a unui copolimer in dispersie apoasă Download PDF

Info

Publication number
RO125751B1
RO125751B1 ROA201000391A RO201000391A RO125751B1 RO 125751 B1 RO125751 B1 RO 125751B1 RO A201000391 A ROA201000391 A RO A201000391A RO 201000391 A RO201000391 A RO 201000391A RO 125751 B1 RO125751 B1 RO 125751B1
Authority
RO
Romania
Prior art keywords
copolymer
hema
monomers
synthesis
decomposition
Prior art date
Application number
ROA201000391A
Other languages
English (en)
Other versions
RO125751A0 (ro
Inventor
P. Aurica Chiriac
Loredana Elena Niţă
Nistor, (Pintilie) Manuela Tatiana
Original Assignee
Institutul De Chimie Macromoleculară "Petru Poni" Din Iaşi
Priority date (The priority date is an assumption and is not a legal conclusion. Google has not performed a legal analysis and makes no representation as to the accuracy of the date listed.)
Filing date
Publication date
Application filed by Institutul De Chimie Macromoleculară "Petru Poni" Din Iaşi filed Critical Institutul De Chimie Macromoleculară "Petru Poni" Din Iaşi
Priority to ROA201000391A priority Critical patent/RO125751B1/ro
Publication of RO125751A0 publication Critical patent/RO125751A0/ro
Publication of RO125751B1 publication Critical patent/RO125751B1/ro

Links

Landscapes

  • Compositions Of Macromolecular Compounds (AREA)

Description

Invenția se referă la un procedeu de obținere a unui copolimer în dispersie apoasă printr-o reacție de copolimerizare a unui spiro ortoester cu monomeri metacrilici, aplicat ca matrice pentru înglobarea de substanțe responsive la modificarea unui stimul (termic, electric, pH, magnetic, biologic) în sisteme tip senzor sau pentru fixarea de substanțe bioactive sau ferită în biomateriale.
Sinteza de copolirneri cu caracteristici proiectate pentru anumite aplicabilități, ca matrice cu capacitatea de a îngloba substanțe active la stimuli sau bioactive, a căpătat în ultimii ani o atenție deosebită în contextul cercetării sistemelor tip senzor sau cu eliberare controlată a agenților terapeutici.
în domeniul biomedical, biocompatibilitatea și biodegradabilitatea sunt cerințe principale ale materialelor polimerice vizate pentru aplicare. Astfel, materialele pe bază de polimeri cu înaltă biocompatibilitate și risc scăzut de contaminare cu patogeni se folosesc pe larg ca: organe artificiale, mușchi artificiali, purtători de agenți terapeutici, materiale schelet celular etc. Multe dintre aceste materiale prezintă însă probleme din punct de vedere al degradabilității și al rezistenței mecanice.
Ca sistem de eliberare controlată a medicamentelor, sunt necesare materiale polimerice (cu porozitate internă care să asigure o distribuție uniformă a medicamentului în matrice, cu contact particulă-particulă minimum) și metode de sinteză care să producă dispozitive capabile să aibă profile de eliberare corespunzătoare: tip liniar, fără descompunerea principiului bioactiv. Poli(ortoesterii) sunt o clasă de polimeri biocompatibili și bioerodabili, hidrofobi, cu catena macromoleculară cu legături chimice labile hidrolitic, în care degradarea polimerului poate fi limitată la suprafață, protejând astfel substanța activă în matrice. în catena polimerului există legături esterice în poziție orto-, relativ stabile la pH neutru, dar care hidrolizează progresiv mai rapid cu descreșterea pH-ului mediului înconjurător. Eliberarea unui principiu activ dintr-o astfel de matrice polimerică are loc prin erodare nu prin difuzie. Hidrofobia ridicată și impermeabilitatea la apă a matricei reduc penetrarea apei în masă, permițând degradarea hidrolitică la suprafață. Viteza de degradare se poate controla prin folosire de dioli cu diferite grade de flexibilitate a lanțului macromolecular, cât și prin încorporarea de excipienți acizi sau bazici. Astfel, în funcție de viteza de erodare, dispozitivele încărcate cu medicament îl pot elibera cu viteză constantă, fără întreruperi semnificative. Totodată, selectarea unui derivat spiro ortoester cu o anumită configurație a diol ului conduce la capacitatea de a regla proprietățile termice și mecanice. Un diol rigid va genera un material cu temperatura de tranziție sticloasă Tg mare, în timp ce diolii flexibili produc materiale cu Tg scăzut, ușor prelucrabili la temperatura camerei. în acest sens, poli(ortoesterii) potfi dispozitive solide sau semisolide. Avantajul este că selectând un anumit sistem de comonomeri, în care derivatul spiro ortoester conține un diol cu o anumită structură, se pot obține matrice polimerice aplicabile pentru senzori și biomateriale, cu temperatura de tranziție sticloasă proiectată.
Pentru anumite domenii de aplicații (materiale dentare, de precizie, etanșare, turnare), în procesul de sinteză sunt necesari monomeri care nu prezintă contracție volumetrică în polimerizare. în literatura științifică de specialitate sunt prezentate aplicațiile derivațilorde poli(ortoesteri) ca monomeri în polimerizări cu contractare aproape nulă, pentru compoziții fără contractare, rășini deturnare, emailuri, lianți pentru carburanți solizi, materiale de amprentare, și cu expansiune pozitivă la polimerizare pentru: compozite dentare pentru umplutură, turnări de precizie, adezivi cu rezistență ridicată, materiale plastice pretensionate, elastomeri de etanșare. în structura chimică a spiro ortoesterilor, se identifică patru atomi de oxigen legați la un atom de carbon, cu atomul de carbon comun la două cicluri. Expansiunea spiro ortoesterilor în polimerizare este atribuită deschiderii ciclului spiro, cu ruperea a două legături covalente și formarea unei noi legături.
RO 125751 Β1
Există studii de analiză a biocompatibilității și toxicității in vitro și in vivo ale unor 1 sisteme pe bază de rășini epoxi și monomeri derivați spiro ortoesteri, expandabili în reacțiile de polimerizare cu fotoinițiere și utilizarea lor potențială pentru compozite dentare. în cazul 3 izomerilor de configurație cis/cis, cis/trans și trans/trans ai 2,3,8,9-di(tetrametilen)-1,5,7,11tetraoxaspiro-[5,5]undecanului, s-a identificat o expansiune de 3,5% la homopolimerizare și 5 proprietăți acceptabile de citotoxicitate și genotoxicitate, făcându-i candidați promițători ca matrice pentru biomateriaie compozite. 7
Proiectarea de matrice polimerice cu segmente hidrofile și hidrofobe cu diferite funcționalități prezente de-a lungul lanțului macromolecular constituie o premisă pentru 9 cerințele impuse de eliberarea controlată cu efect retard a principiilor active înglobate (prevenirea agregării, conservarea activității substanței înglobate, cinetica de eliberare) și 11 pentru modelarea porozității și a dimensiunii porilor.
Poli(metacrilatul de 2-hidroxietil) este un polimer neutru, hidrofob, biocompatibil, 13 nebiodegradabil, ce intră în compoziția matricelor pentru încapsularea de substanțe active cu caracter terapeutic sau responsive la schimbări de parametri fizici. Monomerul metacrilat 15 de 2-hidroxietil este utilizat în designul și sinteza de materiale biocompatibile. Includerea sa în diferite rapoarte în copolimer conduce la obținerea de materiale hemocompatibile, cu 17 balanța hidrofilie/hidrofobie cerută de utilizare.
Principalul criteriu pentru selectarea poli(metacrilatului de 2-hidroxietil) este biocom- 19 patibilitatea sa. Polimerul conține grupe laterale polare hidroxietil care se orientează pe suprafață la imersarea în apă (sau în contact cu fluidele biologice), conferindu-i hidrofilie; 21 ulterior polimerul se umflă și devine flexibil. Suprafața hidrofilă are o energie liberă interfacială joasă în contact cu fluidele din corp, ceea ce determină o tendință scăzută a 23 proteinelor și celulelor din țesut să adere la aceste suprafețe. Poli(metacrilatul de 2hidroxietil) nu se degradează în condiții fiziologice, degradarea realizându-se prin reticulare 25 cu agenți degradabili de către enzime, cum ar fi dextranul.
Polimerii pe bază de metacrilat de glicidil prezintă aplicații multiple, datorită marii 27 reactivități și a biocompatibilității. în domeniul biomedical, acești polimeri intră în structura dispozitivelor pentru eliberarea controlată a principiilor terapeutice, cât și pentru materiale 29 schelet în ingineria tisulară. De asemenea, copolimeri pe bază de metacrilat de glicidil pot servi ca suport matrice pentru substanțe responsive la diferiți stimuli de natură fizică sau 31 biologică.
într-un studiu în domeniu, se prezintă realizarea unui senzor amperometric prin 33 imobilizarea covalentă a oxidazei glicozidice sau a colin-oxidazei pe suprafața unui copolimer de metacrilat de 2-hidroxietil și metacrilat de glicidil. Polimerii astfel modificați cu enzime se 35 aplică pe electrozi tip Clark sau de platină, pentru a forma senzori amperometrici pe bază de măsurători electrochimice de oxigen și apă oxigenată. 37
Poli(ortoesterii) care încorporează tipuri specifice de dioli în catena principală, bioerodabili în mod predictibil, cu aplicații biomedicale (dispozitive de eliberare controlată a 39 substanțelor bioactive, suturi, acoperiri bioerodabile) sau ca și coreactant în reacții de polimerizare sau tratare pentru reducerea solicitărilor de contractare, au fost descriși în 41 literatura de brevete.
în brevetele US 3621034 (1971), US 3161619 (1964), US 3968084 (1976), se 43 prezintă sinteza de derivați de tetraoxaspiro[5,5]undecan și aplicarea lor ca agenți de stabilizare la degradarea oxidativă și termică sau de tratare în scopul obținerii de rășini 45 epoxidice reticulate. Procedeele prezentate prezintă dezavantajul că datorită caracterului exoterm al reacției prin tratare, durata de depozitare (păstrare) este redusă, amestecarea 47 omogenă nu este posibilă în scurt timp și este dificilă prelucrarea în stare tratată omogenă.
RO 125751 Β1
Brevetul WO/1995/003310 se referă la o compoziție pe bază de spiro ortoester cu rezistență termică și raport de expansiune volumetrică mare în urma reacției de tratare, cu contractare redusă, aplicabilă în domenii în care acuratețea dimensională este strictă, ca material de formare, etanșare, adeziv și acoperire, dar și ca material pentru filme de protecție sau de formare a imaginilor (cerneluri sau spacer pentru ecrane sensibile la atingere).
Aplicarea spiro ortoesterilor ca auxiliar de tratare în compoziții reticulabile supuse tratării se descrie în brevetele US 6231978 (1999), 6191230 (1999) și 6127482 (1999).
în cererea de brevet US 2009/0312466 se descrie aplicarea unui derivat ortoesteric (2,4,8,10-tetraoxaspiro [5,5] undecane)-dietanol ca stabilizator pentru compozițiile pe bază de rășini poliacetalice.
Interesul în sinteza de polimeri sintetici biodegradabili pentru eliberarea controlată a agenților terapeutici este subliniatîn brevete care descriu polimeri pol i(ortoesteri) biodegradabili sau bioerodabili, hidrofobi, care intră ca matrice în compoziția unor dispozitive pentru administrarea cu viteză controlată a medicamentului. Astfel de compuși sunt prezentați în brevetele US 4093709 (1978), 4131648 (1978), 4138344 (1979) și 4180646 (1979).
în US 4212955 (1980) se exemplifică o compoziție polimerică degradabilă care are în componență cel puțin un ortoester trialchilic ca substanță organică rapid autooxidabilă, aplicabil la ambalaje. Brevetul US 6258895 (2001) prezintă sinteza de polimeri cu grupări repetabile spiro ortoesterice cu aplicabilitate la compozitele dentare de umplutură.
în cererea de brevet US 2008/0033140 (2008), polimerii poli(ortoesterici) ca și compușii biodegradabili și compozițiile ce includ acești polimeri sunt utili pentru aplicații ca dispozitive medicale și compoziții farmaceutice, cu viteză apreciabilă de hidroliză (utilă în aplicațiile care necesită biodegradare și/sau bioerodare), fără a fi necesară doparea cu substanțe bazice sau acide (de exemplu lactide și/sau glicolide) pentru a stimula hidroliză.
Astfel de materiale sunt descrise și în exemplul din brevetul US 4304767 (1981), care prezintă matricie în compoziția cărora intră și poli(ortoesteri), pentru medicamente sau alți agenți bioactivi folosiți în diferite terapii, care în contact cu mediul se degradează și eliberează principiile active.
Brevetul US 5461140 (1995) se referă la polimeri bioerodabili pe bază de polimeri ortoesterici care clivează în condițiile fiziologice, folosiți la eliberarea controlată a agenților terapeutici.
în brevetul US 4549010 (1984) se descriu copolimeri bloc sau alternanți pe bază de poli(ortoesteri) care încorporează tipuri specifice de dioli în catena principală, bioerodabili în mod predictibil, hidrofili, cu aplicații biomedicale (dispozitive de eliberare controlată a substanțelor bioactive, suturi, acoperiri bioerodabile).
în brevetul US 5030457 (1991) se prezintă sinteza de polimeri dintr-un monomer ortoester și un triol, cu structură flexibilă, bioerodabili, destinați dispozitivelor moi de dozare a medicamentului.
Brevetul US 7070590 (2006) descrie dispozitive pentru eliberarea controlată de medicamente cu microcip, formate dintr-un substrat care include cel puțin două rezervoare și un sistem de eliberare bioerodabil care poate fi un poli(ortoester) dispus în rezervoare. Moleculele sunt eliberate din rezervoare în mod controlat, prin difuzie sau dezintegrarea acoperirii rezervorului.
Există referințe bibliografice în literatura de patente care se referă la aplicarea poli(ortoesterilor) în compoziții destinate matricelor polimerice care intră în structura senzorilor.
RO 125751 Β1
Astfel, cererea de brevet US 2008/0131909 se referă la senzori ionici selectivi ce 1 cuprind puncte cuantice capabile să măsoare selectiv ioni, de exemplu Na+, K+, CI, în citosolul unei celule vii singulare. Senzorul cuprinde unul sau mai multe puncte cuantice, un 3 colorant pH-responsiv, opțional o componentă selectivă ionic, cum ar fi un ionofor, elemente care sunt dispuse într-o matrice polimerică care poate fi pe bază de poli(ortoesteri). 5
Brevetul US 2009/0155183 descrie senzori sub formă de particule pentru detecția de dioli și carbohidrați, de exemplu glucoza; matricea polimerică include poli(ortoesteri), o 7 componentă chelatoare care leagă analitul și o componentă care emite sau absoarbe fotoni de o anumită lungime de undă, în prezența sau absența analitului. 9
Cererea de brevet US 2006/0008500 exemplifică un senzor implantabil pentru controlul sau inhibarea creșterii unui țesut. Senzorul este prevăzut cu o acoperire biocom- 11 patibilă care controlează sau inhibă creșterea de țesut pe/în jurul senzorului. Senzorul poate fi de presiune, poziție, chimic, temperatură sau curgere, introdus subcutanat, percutanat sau 13 chirurgical într-un organ, țesut, lumen, temporar sau permanent, pentru profilaxie sau terapie, sau destinat monitorizării activității fiziologice a organismului. Acoperirea biocompatibilă este 15 o matrice polimerică care poate fi un poli(ortoester). Această matrice poate îngloba un medicament (sirolimus, steroid) sau o altă componentă activă. 17
Problema tehnică pe care o rezolvă invenția constă în obținerea unui copolimer având proprietăți atât hidrofile, cât și hidrofobe îmbunătățite. 19
Procedeul de obținere a unui copolimer în dispersie apoasă, pe bază de orto spiro esteri și monomeri metacrilici, conform invenției, înlătură dezavantajele menționate prin 21 aceea că, în prima etapă are loc dispersarea 3,9-divinil-2,4,8,10-tetra-oxaspiro[5,5] undecanului în prezența a 1,94% dodecilbenzensulfonat de sodiu, raportat la cantitatea de 23 monomeri, sub agitare la 70°C, după care în a doua fază, se adaugă 1,21 % inițiator azoizobutironutril, raportat la cantitatea de monomeri, dispersat în metacrilat de 2-hidroxietil sau 25 într-un amestec de metacrilat de 2-hidroxietil și metacrilat de glicidil și apă, astfel încât conținutul teoretic de substanță solidă în sistem este de maximum 8%, continuând reacția 27 de copolimerizare timp de 6 h, după care produsul este purificat și liofilizat.
Procedeul conform invenției prezintă următoarele avantaje: 29
- este un procedeu ecologic, fără emanații toxice;
- este simplu de realizat și aplicat pe instalații existente, sigur în exploatare; 31
- necesită un număr redus de faze tehnologice;
- prin selectarea spiro ortoesterului cu o anumită configurație a di ol u I u i se pot proiecta 33 proprietățile termice și mecanice ale copolimerului, în legătură cu aplicabilitatea;
- prezența segmentelor hidrofile și hidrofobe în structura copolimerului conduce la 35 matrice care permit o mai bună retenție a activității și a cineticii de eliberare a principiilor active înglobate, cât și la prevenirea agregării lor; 37
- selectarea monomerilor cu anumite funcționalități permite modelarea dimensiunii porilor și a porozității, respectiv, o capacitate de adsorbție a apei reglabilă. 39
Se dau în continuare două exemple de realizare a invenției.
Exemplul 1. într-o instalație de laborator în sine cunoscută, compusă dintr-un vas 41 de reacție de 100 ml, cu fund rotund și trei gâturi, echipat cu agitator, condensator de reflux și termometru, plasatîn baia de apă pentru încălzire, în prima fază se alimentează 3,9-divinil- 43 2,4,8,10-tetra-oxaspiro[5.5]undecan (VTOxSU) (0,07 g, corespunzător 0,33 mmoli) și 0,08 g agent tensioactiv dodecilbenzensulfonat de sodiu (0,23 mmoli, corespunzător 1,94% față 45 de monomeri) dispersați în 30 ml apă, sub agitare de 250 rotații/minut. Se încălzește sistemul la 70°C, menținând sub agitare. Când temperatura de reacție atinge valoarea de 47 70°C, în faza a doua se adaugă cantitatea de 0,05 g inițiator radicalic azoizobutironitril
RO 125751 Β1 (0,305 mmoli, 1,21% fată de monomeri), dispersat în metacrilatul de 2-hidroxietil (HEMA) (4,05 g, corespunzător 0,31 moli) și 20 ml apă. Conținutul teoretic de substanță solidă în sistem este de maximum 8%. Se continuă reacția pentru durata totală de 6 h, sub agitare de 250 rotați i/m in ut, la 70°C; în final se răcește amestecul de reacție, menținând agitarea. Rezultă un copolimer solid dispersat în mediul de reacție, care se separă prin decantare și se spală repetat cu apă distilată în exces, pentru îndepărtarea reactanților nereacționați. Spălarea se realizează până când analiza prin spectroscopie UV a apelor reziduale nu indică prezența monomerilor sau a auxiliarilor din reacție. Urmează evaporarea în vid de 40 mbari și la temperatură scăzută de -50°C, prin liofilizare, timp de 24 h. Copolimerul se păstrează în exicator de vid, în vederea analizelor și a prelucrării ulterioare (încapsulare de substanțe bioactive, structuri responsive pentru senzori, ferită).
în legătură cu cerințele impuse de aplicabilitatea ca matrice pentru obținerea de senzori sau biomateriale, copolimerul sintetizat este testat din punct de vedere al stabilității termice, al capacității de adsorbție/încapsulare de substanțe active, dimensiuni medii și caracteristici electrice ale particulelor de copolimer în dispersie apoasă. în tabelul 1 sunt înregistrate datele de analiză termogravimetrică (intervale de descompunere, temperatura inițială de descompunere, temperatura medie de descompunere, temperatura finală de descompunere, pierderi în greutate), gradul de umflare la echilibru, diametrul hidrodinamic mediu, indicele de polidispersitate, potențialul zeta și conductivitatea electrică, pentru copolimerul sintetizat comparativ cu poli(metacrilatul de 2-hidroxietil) ca variantă martor de sinteză. Analizând rezultatele, se observă că, în intervalul de descompunere termică, copolimerul sintetizat P(VTOxSU-HEMA) ca și homopolimerul P(HEMA) prezintă două trepte de descompunere: prima etapă are pierderi în greutate mai mici, în timp ce a doua etapă decurge cu pierderi în greutate mai mari, respectiv, reziduul mai mic, comparativ cu homopolimerul care în prima etapă de descompunere are o pierdere în greutate mare. Temperatura finală de descompunere pentru ambele variante de sinteză nu prezintă diferențe semnificative, în timp ce gradul de umflare la echilibru ca măsură a capacității de înglobare de substanțe active (senzor responsive și bioactive) manifestă o creștere cu aproximativ 12% pentru P(VTOxSU-HEMA) comparativ cu P(HEMA).
Tabelul 1
Unele proprietăți fizice ale copolimerului sintetizat P(VTOxSU-HEMA) comparativ cu homopolimerul P(HEMA)
Analiza termogravimetricăa) Varianta de sinteză / Teaptă de descompunere Temperaturi caracteristice AW,%
Ti (°C) Tm CC) T (’C)
P(HEMA) I II 282411 4e+07 4e+05 78381 571
P(VTOxSU- HEMA) I II 260327 3e+07 3e+05 22186 210
Grad umflare la echilibru,%b) P(HEMA) 368
P(VTOxSU-HEMA) 41
Diametru hidrodinamic mediu, nm P(HEMA) 206
P(VTOxSU-HEMA) 394
RO 125751 Β1
Tabelul 1 (continuare) 1
Analiza termogravimetrică a) Varianta de sinteză / Teaptă de descompunere Temperaturi caracteristice AW,%
Ț (°C) Tm CC) Tf CC)
P(HEMA) I II 28241 1 4e+07 4e+05 78381 571
P(VTOxSU- HEMA) I II 26032 7 3e+07 3e+05 22186 210
Indice de polidispersitate PDIc) P(HEMA) 175
P(VTOxSU-HEMA) 334
Potențial zeta, mVd) P(HEMA) -258
P(VTOxSU-HEMA) -25
Conductivitate electrică, mS/cm P(HEMA) 618
P(VTOxSU-HEMA) 676
a) Analiza TGA s-a realizat în intervalul de temperatură 30 - 580°C, în azot, cu o viteză de încălzire de 107min. 17
Ț, Tm, Tf - temperatura inițială, temperatura vitezei maxime de pierdere în greutate și temperatura finală a proceselor principale de descompunere termică; AW - pierderi în greutate pe intervalul Ț - Tf. 19
b) Gradul de umflare la echilibru s-a determinat gravimetric prin imersarea probei în soluție apoasă tampon fosfat disodic/acid citric 0,2 M; pH=7,2; 25’C; 48 h. 21
c) Reflectă caracterul monodispers ca dimensiune al probei.
d) Determinat la pH 5,5 și 25°C. 23
Exemplul 2. Folosind aceeași instalație, aceleași condiții de reacție și mod de lucru 25 prezentate în exemplul 1, cu deosebirea că în prima fază se alimentează 3,9-divinil-2,4,8, 10-tetra-oxaspiro[5.5]undecan (VTOxSU) (0,035 g, corespunzător 0,165 mmoli) și 0,08 g 27 agent tensioactiv dodecilbenzensulfonat de sodiu (0,23 mmoli, corespunzător 1,94% față de monomeri) dispersați în 30 ml apă, iarîn faza a doua se adaugă cantitatea de 0,05 g inițiator 29 radicalic azoizobutironitril (0,305 mmoli, 1,21% față de monomeri) dispersat în metacrilatul de2-hidroxietil (HEMA) (4,05 g, corespunzător 0,31 moli), metacrilat de glicidil (GMA) (0,035 31 g, corespunzător 0,25 mmoli) și 20 ml apă. Conținutul teoretic de substanță solidă în sistem este de maximum 8%. 33 în legătură cu cerințele impuse de aplicabilitatea ca matrice pentru obținerea de senzori sau biomateriale, copolimerul sintetizat este testat din punct de vedere al stabilității 35 termice, al capacității de adsorbție/încapsulare de substanțe active, dimensiuni medii și caracteristici electrice ale particulelor de copolimer în dispersie apoasă. în tabelul 2 sunt 37 înregistrate datele de analiză termogravimetrică (intervale de descompunere, temperatura inițială de descompunere, temperatura medie de descompunere, temperatura finală de 39 descompunere, pierderi în greutate), gradul de umflare la echilibru, diametrul hidrodinamic mediu, indicele de polidispersitate, potențialul zeta și conductivitatea electrică, pentru 41 copolimerul sintetizat P(VTOxSU-HEMA-GMA).
RO 125751 Β1
Tabelul 2
Unele proprietăți fizice ale copolimerului sintetizat P(VTOxSU-HEMA-GMA)
Analiza termogravimetrică,a) Treapta de descompunere Temperaturile caracteristice AW
Ti (°C) Tm CC) T, CC)
I II III 1.6e+10 2.2e+10 2.4e+09 12,32 51 26,7
Grad de umflare la 695
echilibru,%b)
Diametru hidrodinamic 400
mediu, nm
Indice de polidispersitate 403
PDIC)
Potențial zeta, mVd) -27
Conductivitate electrică, 700
mS/cm
a) Analiza TGA s-a realizat în intervalul de temperatură 30 - 580°C, în azot, cu o viteză de încălzire de 10°/min; T|, Tm, Tf - temperatura inițială, temperatura vitezei maxime de pierdere în greutate și temperatura finală a proceselor principale de descompunere termică; AW - pierderi în greutate pe intervalul T, - Tf.
b) Gradul de umflare la echilibru s-a determinat gravimetric prin imersarea probei în soluție apoasă tampon fosfat disodic/acid citric 0,2 M; pH=7,2; 25°C, 48 h.
c) Reflectă caracterul monodispers ca dimensiune al probei.
d) Determinat la pH 5,5 și 25°C.
Analizând rezultatele se observă că în intervalul de descompunere termică, comparativ cu varianta din exemplul 1 și homopolimerul P(HEMA), copolimerul sintetizat P(VTOxSU-HEMA-GMA) prezintă trei trepte de descompunere: prima și ultima etapă au pierderi în greutate mai mici, în timp ce a doua etapă decurge cu pierderi în greutate mai mari, respectiv, reziduul mai mic. Gradul de umflare la echilibru este mai mare cu circa 40% față de varianta din polimerul de la exemplul 1, reflectând existența unei porozități mai mari în rețeaua polimerului sintetizat.
Celelalte caracteristici: diametrul hidrodinamic mediu, indicele de polidispersitate, potențialul zeta și conductivitatea electrică se mențin în domeniul de valori înregistrate pentru varianta din exemplul 1.

Claims (1)

  1. Revendicare
    Procedeu de obținere a unui copolimer în dispersie apoasă, pe bază de orto spiro 3 esteri și monomeri metacrilici, caracterizat prin aceea că, în prima etapă are loc dispersarea 3,9-di vi ni I-2,4,8,10-tetra-oxaspiro[5,5]undecanului în prezența a 1,94% dodecilbenzen- 5 sulfonat de sodiu, raportat la cantitatea de monomeri, sub agitare la 70°C, după care, în a doua fază, se adaugă 1,21 % inițiator azoizobutironutril, raportat la cantitatea de monomeri, 7 dispersat în metacrilat de 2-hidroxietil sau într-un amestec de metacrilat de 2-hidroxietil și metacrilat de glicidil și apă, astfel încât conținutul teoretic de substanță solidă în sistem este 9 de maximum 8%, continuând reacția de copolimerizare timp de 6 h, după care produsul este purificat și liofilizat. 11
ROA201000391A 2010-05-05 2010-05-05 Procedeu de sinteza a unui copolimer in dispersie apoasă RO125751B1 (ro)

Priority Applications (1)

Application Number Priority Date Filing Date Title
ROA201000391A RO125751B1 (ro) 2010-05-05 2010-05-05 Procedeu de sinteza a unui copolimer in dispersie apoasă

Applications Claiming Priority (1)

Application Number Priority Date Filing Date Title
ROA201000391A RO125751B1 (ro) 2010-05-05 2010-05-05 Procedeu de sinteza a unui copolimer in dispersie apoasă

Publications (2)

Publication Number Publication Date
RO125751A0 RO125751A0 (ro) 2010-10-29
RO125751B1 true RO125751B1 (ro) 2012-06-29

Family

ID=46319456

Family Applications (1)

Application Number Title Priority Date Filing Date
ROA201000391A RO125751B1 (ro) 2010-05-05 2010-05-05 Procedeu de sinteza a unui copolimer in dispersie apoasă

Country Status (1)

Country Link
RO (1) RO125751B1 (ro)

Also Published As

Publication number Publication date
RO125751A0 (ro) 2010-10-29

Similar Documents

Publication Publication Date Title
Wu et al. Engineering bioresponsive hydrogels toward healthcare applications
KR101068499B1 (ko) 온도 및 pH 감응형 하이드로젤의 제조방법
KR100668046B1 (ko) 생체적합성 및 온도감응성의 폴리에틸렌글리콜/폴리에스터블록 공중합체 및 이의 제조방법
Narayana et al. Smart poly (N-isopropylacrylamide)-based hydrogels: a tour D’horizon of biomedical applications
Woo et al. Functional ferrocene polymer multilayer coatings for implantable medical devices: Biocompatible, antifouling, and ROS-sensitive controlled release of therapeutic drugs
KR101249389B1 (ko) 자극반응성 수화젤
Nguyen et al. Biodegradable oligo (amidoamine/β-amino ester) hydrogels for controlled insulin delivery
KR101293618B1 (ko) 생분해성 합성고분자와 공중합을 통한 세포주사형 하이드로겔 및 이의 제조방법
Chen et al. Amorphous zinc phosphate nanoclusters loaded polycarbonate thermosensitive hydrogel: An innovative strategy for promoting wound healing
KR101776087B1 (ko) 쯔비터 이온성 온도 감응형 중합체 및 이의 생체물질로서의 용도
Reit et al. Thiol–epoxy/maleimide ternary networks as softening substrates for flexible electronics
KR101086055B1 (ko) 온도 민감성 풀루란-락타이드 공중합체, 이로부터 형성된 나노입자, 및 그 제조방법
KR20190127383A (ko) 알지네이트 그라프트 공중합체를 포함하는 생체적합성 하이드로젤 및 이의 제조방법
RO125751B1 (ro) Procedeu de sinteza a unui copolimer in dispersie apoasă
Baghali et al. Novel sustainable and thermal-responsive composite hydrogel based on poly (vinyl alcohol)-glycerin-xanthan gum as a drug carrier for metronidazole
Simeonov et al. Hydrogels of Poly (2-hydroxyethyl methacrylate) and Poly (N, N-dimethylacrylamide) Interpenetrating Polymer Networks as Dermal Delivery Systems for Dexamethasone
KR100527408B1 (ko) 카프로락톤과 락티드의 랜덤공중합체와 폴리에테르를이용한 생분해성 블록공중합체의 제조방법 및 이의 응용
RO131478B1 (ro) Procedeu de sinteză a unui copolimer matrice pentru aplicaţii biomedicale
RO125752A0 (ro) Procedeu de sinteză a unui compozit magnetic
Gola et al. Influence of Poly (Ethylene Glycol) Dimethacrylates’ Chain Length on Electrical Conductivity and Other Selected Physicochemical Properties of Thermally Sensitive N-isopropylacrylamide Derivatives
Xu et al. Preparation and cytocompatibility of polyaniline/PLCL conductive nanofibers
RO127868A2 (ro) Sistem polimeric în dispersie apoasă sensibil la stimuli de ph şi/sau temperatură
JP3795842B2 (ja) タンパク質含有ゲル、タンパク質含有ゲル乾燥体及びタンパク質含有ゲルの製造方法
US9150688B2 (en) Copolymer, complex and method for releasing viruses using pH-dependence of the copolymer
RO127513A0 (ro) Procedeu de sinteză a unui gel sensibil la stimuli externi